Revista Art-emis
Eşecul numit Basarabia PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Miercuri, 21 Ianuarie 2015 22:17

Prof. univ. dr. Ion Coja, art-emisNu-i huliți pe românii pro-ruși! Lor le revine o misiune istorică deosebită!

Zilele trecute am publicat un text care a apărut prima oară în publicația „Flux” de la Chișinău. La mine a ajuns indirect, la mâna a treia sau a patra. Dar bine că a ajuns. Text  interesant, semnat de dl Octavian Racu, sub titlul incitant Ucraina - „butoiul cu pulbere” al americanilor. Oportunitățile ratate ale României. În mod evident un text pro-sovietic - pardon, pro rusesc!… Se pare că aceasta este și orientarea ziarului „Flux”. Să le fie de bine! Suntem cu toții frați, „de-o făptură și de-o seamă”, precum degetele de la o mână, atât de deosebite totuși unul faţă de celelalte. Dar ce treabă bună fac împreună tocmai pentru că fiecare deget are talentul său și contribuția sa specifică, fie ca să poți strânge mai bine mâna prietenului, fie ca s-o faci pumn și să lovești năpraznic în dușman! Eu zic că avem nevoie și de românii pro-ruși - atât la București, cât și la Chișinău -, la fel cum avem nevoie și de românii pro-americani! Avem nevoie de pro-ruși care să ne prezinte cu corectitudine avantajele și dezavantajele colaborării cu Rusia, și de pro-americani care să ne prezinte avantajele și dezavantajele colaborării cu S.U.A. Cu gândul neclintit, și unii și alții, la interesul nostru românesc! Opțiunea fiecăruia nu trebuie să orbească, să întunece mintea și intuiția viitorului, ci s-o mlădieze după acest unic reper: interesul Neamului. Dar mai ales avem nevoie de acei români pro-ruși care ar putea să le explice pe îndelete rușilor cât de multe și de mari sunt avantajele și câștigurile pe care rușii le-ar avea de dobândit dacă vor face volta de 180 de grade în politica lor față de România, față de români. Sunt aproape 300 de ani de când Moscova, „Mama Rusie”, se uită la noi ca la cuiul din talpă. Și în socotelile pe care și le fac strategii planului de a pune mâna pe Bosfor și Dardanele, pe metropola pierdută a ortodoxiei, existența românilor, a noastră, ca Neam și Țară, este piedica cea mai serioasă pe care țarii moscoviți au întâlnit-o în cale. Aproape 200 de ani au încercat rușii să distrugă seminția românească din Basarabia, iar azi, românii din Basarabia sunt cei mai categorici dintre români în afirmarea identității lor românești! Nu le-a ieșit rușilor! Și trebuie ajutați să tragă toate concluziile corecte din aces eșec! Repet: Eşecul numit Basarabia!

Am încasat de la ruși pumni și lovituri de tot felul, și mai ales lovituri pe la spate, dar nici noi n-am rămas datori.

E timpul ca Rusia să abandoneze cu totul planul de „lichidare” a românismului! Au avut acest proiect, proiect criminal propriu zis, dar acceptat de istorie sub eticheta imperialismului, a dreptului celui mai puternic. Nu rușii au inventat imperialismul! Nu le putem reproșa chiar totul! Trăim de mii de ani într-o lume în care dacă nu-i cucerești tu, te cuceresc alții. Dacă nu te faci stăpân, ajungi să fii tu stăpânit. Rusia nu este decât produsul, poate cel mai grotesc, mai dureros, al acestei lumi care, se pare, să sperăm, a intrat în criza care-i va declanșa decesul. Sunt rușii puternici, dar nu suficient de puternici ca să ne termine, să ne dea la o parte din calea lor ori să ne culce la pământ. Suntem o realitate de care, de aici înainte, se poate ține seamă într-un singur fel: respectând dreptul nostru la existență demnă. Ni l-am plătit cu atâta sânge și suntem gata s-o facem în continuare, dar cui îi mai convine, la Moscova, să aibă în români niște adversari?! Căci nu sunt puține resursele umane și materiale pe care și rușii le-au „sacrificat” pe frontul românesc, în încercarea de a ne scoate din istorie. Ne-a costat și pe noi teribil de mult, mult mai mult ca pe ruși, cu sacrificii imense am supraviețuit, dar nici rușilor nu le-a fost ușor cu noi în coastă. Am încasat de la ruși pumni și lovituri de tot felul, și mai ales lovituri pe la spate, dar nici noi n-am rămas datori. N-aș zice că suntem chit, dar din confruntarea cu românii, rușii ies destul de șifonați - cu vânătăi și buza umflată -, chiar dacă noi abia ne mai tragem suflarea. E timpul ca rușii să se întrebe dacă a meritat tot efortul rusesc? Să-și facă tovarășii ruși un inventar sincer și lucid al pierderilor pe care le-au înregistrat până acum în confruntarea cu românii! Să înceapă cu „capitalul cel mai de preț”! Omul!

Ce bine le-ar prinde rușilor dacă s-ar întoarce la baștina lor toți rușii din teritoriile nerusești ale Rusiei! 

Mă gândesc în primul rând la milioanele de „ceoloveci” colonizați în Basarabia de Moscova țaristă sau bolșevică. În Basarabia și în statele baltice, precum și în alte „republici” care după 1990 s-au rupt sau vor să se rupă de Moscova. Moscova, care, de la an la an, este tot mai puțin rusească, tot mai puțin ortodoxă, creștină. Tot mai puțin europeană! Și asta, printre altele, pentru că plecarea rușilor cu miile, cu sutele de mii, din vatra lor pentru a coloniza teritorii nerusești, pentru a le transforma în „pământ rusesc”, rusesc și sfânt, a creat un vid demografic repede umplut cu venitură asiatică. Acei ruși care trebuiau să-i rusifice pe moldoveni sunt ei pe cale de a deveni buni moldoveni, buni români. Luați fiecare în parte, și în număr mic, aceștia sunt un câștig pentru români și o pierdere, o pagubă pentru ruși. Ce bine le-ar prinde rușilor dacă s-ar întoarce la baștina lor toți rușii din teritoriile nerusești ale Rusiei!  Ar fi Rusia mai puternică în confruntările pe care le va avea curând cu ne-rușii din Rusia, cu minoritarii deveniți peste noapte majoritari.

Ruși ruși s-au aflat numai din greșeală la conducerea marelui imperiu în ultimii o sută de ani.

Ca ortodox ce sunt, am sentimentul că îi bate Dumnezeu pe ruși pentru nebunia proiectelor și politicii lor expansioniste, imperialiste! N-au contat pentru ruși suferințele pe care le-au pricinuit altora. S-a mai văzut asta, dar să nu ia aminte nici la pagubele și ponoasele pe care ei, rușii, le trag de pe urma acestei politici, este semn că Dumnezeu le-a luat mințile! Este tot mai evident că pagubele care se adună ca revers al expansiunii rusești tind să depășească câștigurile. Ce-au luat pe mere s-a dus pe pere! Nu le cerem rușilor să respecte drepturile omului și ale popoarelor cotropite, dar măcar să-și înțeleagă și să-și conștientizeze corect interesele proprii, să priceapă că pe termen lung s-au ales cu o pagubă uriașă: au țara cea mai întinsă și un popor, rușii din Rusia, aflat într-un declin demografic sever, care curând îi va transforma pe ruși, pe ortodocșii din Rusia, într-o minoritate care va pierde dreptul și puterea de a mai conduce o țară așa de mare. Asta dacă va mai rămâne Rusia la fel de mare, căci dezmembrarea Rusiei devine o ipoteză tot mai plauzibilă. Și asta nu atât din pricina celor care stau la pândă să profite de această dezmembrare sau s-o producă, cât din pricina unei gândiri strategice la cel mai înalt nivel care, una din două: ori nu a înțeles corect care sunt interesele ruşilor, deosebite de ale Rusiei, ori au lucrat conștient împotriva acestor interese ale ruşilor! Nu întâmplător ruși ruși s-au aflat numai din greșeală la conducerea marelui imperiu în ultimii o sută de ani!

Să vă cereți iertare de la bunul Dumnezeu și de la urmașii celor pe care i-ați năpăstuit.

Noi, românii, vom avea mult de câștigat dacă Rusia își va înțelege, măcar în zilele noastre, adică în ultimul ceas, adevăratele sale interese. S-ar părea că vom avea de câștigat și dacă Rusia va cădea în prăpastia pe care și-o sapă singură, cu asistență internațională din toate direcțiile. Dar nu mi-ar plăcea acel câștig, dobândit după catastrofa dezmembrării Rusiei. Este foarte probabil că „dezmembrarea Rusiei” se va produce cu convulsii primejdioase și pentru cei din apropiere. Pentru toată planeta! Deci nu asta trebuie să ne dorim! Așa că mă adresez românilor pro-ruși cu îndemnul de a se folosi de trecerea pe care o au la Moscova pentru a-i ajuta pe prietenii ruși să pună punct încercărilor de a-i păstra în sfera lor de influență pe românii din cele două state românești. Lăsați-ne în pace și rânduială să ne vedem de ale noastre! Veți avea mult mai mult de câștigat dacă vă veți decide să fiți oameni de cuvînt, oameni ai respectului pentru lege și dreptate! Iar dacă veniți spre noi cu propuneri de bună vecinătate, să nu vă închipuiți că tot ce a fost până acum între noi poate fi invocat în sprijinul și spiritul bunei vecinătăți. Fiți bărbații care s-au ilustrat în istoria Rusiei de atâtea ori și bateți palma cu noi, recunoscându-vă vina de a ne fi dorit pieirea, de a fi lucrat și conspirat în acest scop absurd, cu sute de mii de români victime ale nebuniei voastre!  Mi-ar tihni, nu numai nouă, dar și rușilor adevărați, să vă cereți iertare de la bunul Dumnezeu și de la urmașii celor pe care i-ați năpăstuit. Abia apoi putem să vă credem. Și putem sta de vorbă asupra viitorului nostru. Nu ne deranjează ca viitorul nostru românesc să interfereze rodnic cu al vostru, rusesc. Până acum, trecutul a interferat în chip dramatic, tragic. Musai să-i punem capăt!

Textul domnului Octavian Racu conține o asemenea invitație la bună vecinătate. Probabil că n-o face în nume propriu, ci este cuprins într-o strategie a Moscovei de a capta încrederea și bună voința noastră, dar cum să iei în serios termenii în care se face această invitație?!

Credem că Rusia nu mai are tendințe expansioniste pentru că nu are sau nu mai are „resursele neceesare”. Dar când le va avea, ce va face?

Cică „Rusia postsovietică nu a avut niciodată tendințe și dorințe expansioniste, din simplul motiv: lipsa resurselor necesare pentru o expansiune masivă. Rusia nu are nevoie de Ucraina, pentru Rusia Ucraina este un lux prea mare. Rusia nu are nevoie de țările baltice, pentru că o costă prea mult. Rusia nu are nevoie de România, pentru că nu ar avea capacitatea de a hrăni cei 20 milioane de români. Rusia nu are nevoie de resurse energetice, pentru că are suficiente resurse. Ce vrea Rusia atunci?” Domnule Racu, vă credem că Rusia nu mai are tendințe expansioniste pentru că nu are sau nu mai are „resursele neceesare”. Dar când le va avea, ce va face? Va relua tendințele expansioniste?! Eu asta înțeleg din pledoaria dumneavoastră. Asta ați vrut să spuneți?!

Cu totul remarcabilă și de neuitat este fraza despre România a domnului Racu: „Rusia nu are nevoie de România, pentru că nu ar avea capacitatea de a hrăni 20 de milioane de români.” Adică de câte ori am fost sub ocupație rusească - de vreo zece ori -, rușii veneau ca să ne hrănească? Acesta a fost și scopul urmărit de C.A.E.R., de planul Valev? Hrănirea românilor din hambarele Rusiei? Așadar, să nu ne fie teamă de ruși, că nu mai au cu ce să facă opere de binefacere, așa cum au tot făcut în istoria lor!

Pentrutrădarea de la Yalta, S.U.A. nu a plătit niciodată!

Dacă Rusia „nu are nevoie de România” și nici de alte spații din vecinătate, ce vrea atunci Rusia și domnul Racu de la noi? „Rusia - ne  informează confratele nostru de la Chișinău -, își dorește un singur lucru: oprirea expansiunii americane spre Est. De dragul acestui fapt, ea este gata să plătească orice preț statelor cu care ar putea purta un dialog, state care ar fi conștiente de propriul interes național. Problema este că țările din « cordonul sanitar » sunt lipsite de orice autonomie și orice conștientizare a propriilor interese. Ele nu sunt decât un ansamblu de pioni, care servesc în calitate de câine de pază a intereselor americane, fiind gata în orice clipă să-și sacrifice propria populație, de dragul capriciilor Casei Albe.” Așa deci! Vere Racu, Stalin l-a păcălit la Yalta pe nevolnicul de Roosevelt invocând necesitatea unui „cordon sanitar” la hotarele Rusiei, necesitatea vitală de a controla România în proporție de 90%, proporția de aur a diplomației sovieto-ruse!  Pentru porcăria de la Yalta, pentru trădarea de la Yalta, S.U.A. nu a plătit niciodată! Mulți zic că aceea nu a fost greșeala Americii, ci a structurilor oculte de care atârna voința și gândirea paraplegicului! Se pare că acum America încearcă să repare ce a stricat la Yalta, încearcă să se înscrie pe linia Patton, generalul care a plătit cu viața faptul că gândea ca un om normal, ca un american autentic!

Tot binele! Și la Moscova, și la București! De Chișinău nici nu mai vorbesc!

În momentul de față Rusia se află într-o poziție slabă. A pierdut „cordonul sanitar”! Nu mai are sateliții care o ascultau fără să crâcnească, nu mai are nici ideologia cu care să amețească pe cei slabi de înger! În țară, în Marea Rusie, decăderea s-a generalizat. Nu mă bucur de răul Rusiei. Mă îngrijorează la fel de mult ca și atunci când aș vedea Rusia pe cai mari de tot. Singura speranță, mai bine zis consolare a Rusiei, dar și a României, este că situația este aceeași, „albastră rău”, pe întreaga noastră planetă albastră. Redresarea nu se poate produce decât la acest nivel, planetar! Pentru aceasta este nevoie să pricepem cauzele care au dus la situația de azi. Este timpul să înțelegem că impasul planetar în care ne aflăm este rezultatul fatal al minciunilor acumulate sute de ani de-a lungul unei istorii falsificate. În mod sigur soluția este una singură, o soluție de care marile puteri ale lumii de azi se feresc ca dracul de tămâie: Adevărul! Numai de la adevăr pornind, scuturându-ne de minciuni ca de noroiul de pe haine, putem discuta spornic unii cu alții, inclusiv românii cu rușii! Nu e de așteptat mare lucru de la liderii politici. Mai există și alți inși, români și ruși, capabili să reprezinte șansele adevărului de a sta la baza relansării relațiilor dintre Rusia și România. Ce înțeleg prin aceste vorbe, data viitoare! Până atunci, tot binele! Și la Moscova, și la București! De Chișinău nici nu mai vorbesc!

footer