Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Nicolae Rusu, Chi?in?u   
Duminică, 18 Ianuarie 2015 22:14

Nicolae Rusu, Chi?in?u, art-emisCel care s-a n?scut om printre românii din preajma Boto?anilor, ulterior s-a dovedit a fi, dup? expresia inspirat? a lui Marin Sorescu, sufletul neamului s?u. Mihai Eminescu îns? a fost ?i a r?mas nu doar un suflet obi?nuit, ci ?i unul profet. Darul previziunii i s-a manifestat din fraged? tinere?e, atunci când î?i d? seama ?i precizeaz? în articolul s?u „Echilibrul” (aprilie 1870), c? „legile unui popor, drepturile sale nu pot purcede decât din el însu?i”, apoi mai nuan?eaz? c? „m?surariul civiliza?iunei unui popor [...] e: o limb? sonor? ?i apt? de a exprima prin sunete - no?iuni, prin ?ir ?i accent logic - cugete, prin accent etic - sim??minte [...]. Afar? de aceea, civiliza?iunea unui popor const? în deosebire în dezvoltarea acelor aplec?ri umane în genere care sunt neap?rate tuturor oamenilor [...], acele principie care trebuie s? constituie fundamentul, directiva a toat? via?a ?i a toat? activitatea omeneasc?. Cu cât aceste cuno?tin?e ?i principie care s? le fie tuturor comune sunt mai dezvoltate, cu atâta poporul respectiv e mai civilizat”. Iat? de ce, prin harul mistic al previziunilor sale, Eminescu a r?mas a fi contemporan cu toate genera?iile care s-au succedat pân?-n prezent, dar, cu siguran??, ?i cu cele viitoare. „Nici un alt publicist român nu a descris atât de drept ?i curajos starea na?iunii române din anii 1880-1883, dar ?i viitorul ei, de pild?, cel de ast?zi, a?a cum a descris-o Eminescu”, ne aten?ioneaz? regretatul Andrei Vartic în impresionantul eseu „Timpul lui Eminescu” publicat în 2008 ?i inclus în volumul omonim de la editura Vicovia din Bac?u.

A.Vartic precizeaz? c?, doar la vârsta de 20-25 de ani, Eminescu poetiza genial ?i despre viteza limit? a luminii, mult înaintea lui Einstein, demonstrând în „Luceaf?rul” starea neîntrerupt? de fulger, prin care Hyperion „ajunge acolo unde nu-i hotar, nici ochi spre a cunoa?te”, adic? acolo unde nici nu poate fi vorba de vreo formul? sau lege [...], acolo unde eroul nemuritor al lui Eminescu, liber de temporalitate, dar neliber de iubire, zboar? purtat de dor « Pân-piere totul, totul » spre misticul ce-l soarbe « asemenea uit?rii cele oarbe », acolo unde « vremea-ncearc? în zadar din goluri a se na?te »”. Sunt ni?te viziuni pe care ar fi vrut, ulterior, s? le cunoasc? ?i Stephen Hawking, autorul teoriei despre Big-Bangul „n?scut din bulbuci de nimic, adic? din goluri”. Autorul eseului mai aduce ?i dovezi incontestabile care scot în eviden?? universalitatea geniului eminescian, mai importante dintre ele fiind cele din domeniile metafizicii, politico-moralei ?i ?tiin?ific. În opinia sa, „Eminescu este primul om care a vorbit explicit (în „Andrei Mure?an”) despre „...undele de timp ce viitoru-aduce, spre-a le mâna-n trecut”, no?iune care, fiind pus? în formul? matematic?, arat? rela?ia dintre amplitudinea undei ?i frecven?a ei, de unde, implicit, ?i fa?? de energia ?i puterea acesteia. Dup? ce scoate în eviden?? aceste elemente ale viitoarei teorii a relativit??ii, autorul mai precizeaz? c? „rezonan?ele despre care vorbe?te Eminescu sunt la ora actual? foarte intens cercetate în cele mai ascunse laboratoare ale marilor puteri ale lumii”.

Scriind despre problemele cu care se confrunt? na?iunea român?, consolidat? în 1859 într-o forma?iune statal? de tip modern, Eminescu pornea de la principiul c? „popoarele nu sunt producte ale inteligen?ei, ci ale naturii”, postulat invocat în august 1876 în articolul „Influen?a austriac? asupra românilor din Principate”. Aventurieri de tot soiul n-au ?inut cont de acest adev?r eminescian, încercând s? creeze popoare noi în temeiul unor re?ete scrise cu cerneal? ideologic?. Peste 125 de ani, în 1991, principiul eminescian a demonstrat, triumf?tor în sine, dar dramatic pentru cei afla?i de secole în creuzetul sovietic, c? ideea cre?rii unui popor sovietic s-a dovedit a fi un e?ec lamentabil. Atunci, îns?, când tân?rul stat român se afla între dou? imperii hr?p?re?e - Rusia ?i Austro-Ungaria - Eminescu scria, profetic, în acest articol c? „nu dreptul public, ci p?strarea na?ionalit??ii noastre e lucrul de c?p?tâi pentru noi [...]. Altfel am avea a alege între domnia austriac? ?i cea ruseasc?. Sub cea dintâi mo?iile ar fi cump?rate de societ??i de capitali?ti [...], iar na?ia redus? la proletariat [...]. În cazul al doilea un ucaz ar ?terge limba din biseric? ?i stat, ??ranul ar tr?i mai bine, îns? sub condi?ia ca s? se rusifice; care din noi cum ar scrie, acolo i-ar înghe?a mucu condeiului; iar? cei mai curajo?i ar m?ri pohodul na Sibir, f?r? judecat?, prin ordin administrativ - administrativnâm poreadcom”. Evident, Eminescu era informat despre starea românilor din Basarabia, afla?i de 64 de ani sub ocupa?ia ?arist?, dar gra?ie harului premoni?iei cu care fusese înzestrat a prev?zut masivele deport?ri în Siberia ale românilor basarabeni din 1941, 1949, 1953, ca pedeaps? pentru faptul c?, dezertând din „închisoarea popoarelor”, au revenit acas?, la ?ara-Mam?. Doar pentru 22 de ani.

Ast?zi, în actuala epoc? de la începutul mileniului trei, când exist? o anumit? ordine în configura?ia statelor europene, situa?ie consfin?it? de acorduri ?i tratate interna?ionale, concep?iile lui Eminescu despre asemenea no?iuni ca stat, na?iune, popor sunt mai mult decât actuale. În articolul „Idealul unit??ii politice a românilor” (publicat în noiembrie 1876) el scrie c? „[...] idealul unit??ii politice a românilor, restabilirea regatului lui Decebal pref?cut în Dacie traian?, se ?ine de domeniul teoriilor ieftine, ca ?i republica universal? ?i pacea etern?”. Eminescu este con?tient c? recroirea frontierelor dup? ni?te criterii istorice este o utopie ?i precizeaz? c? „idealul românilor din toate p?r?ile Daciei lui Traian este men?inerea unit??ii reale a limbii str?mo?e?ti ?i a bisericii na?ionale [...], iar ceea ce voiesc românii s? aib? e libertatea spiritului ?i con?tiin?ei lor în deplinul în?eles al cuvântului”. Aducând exemple despre diferite atitudini ale unui popor fa?? de altul, Eminescu men?ioneaz? c? „niciun neam pe fa?a p?mântului nu are mai mult drept s? cear? respectarea sa decât tocmai românul, pentru c? nimeni nu este mai tolerant decât dânsul”. În schimb, atitudinea altora fa?? de toleran?a românilor este departe de a fi reciproc?. Basarabenii pot aduce, în acest sens, mii ?i milioane de exemple care demonstreaz? c? atitudinea ?ovin? a popoarelor dominatoare ?inte?te în primul rând în spiritul ?i con?tiin?a de neam a celor domina?i. Acest reflex este atât de puternic la ru?i, încât chiar ?i dup? dou? decenii de când fosta Basarabie a devenit o nefireasc? ?i contraf?cut? forma?iune statal?, r?stimp în care num?rul etnicilor ru?i a sc?zut între Nistru ?i Prut pân? la 6%, limba rus? mai domin? spa?iul public, în special cel urban, iar prin posturile radio ?i TV, chiar ?i cel rural. Cet??enii Republicii Moldova de etnie rus?, de?i studiaz? în ?coli limba român?, în rela?iile cotidiene î?i impun insolent doar limba lor. Românii basarabeni care le cunosc limba, toleran?i din fire, dup? cum a ?i remarcat Eminescu, cedeaz? de fiecare dat?, iar în cazul în care n-o cunosc, dialogul se produce în dou? limbi - unul insist? în limba sa, iar cel?lalt reac?ioneaz? cum poate. În acela?i articol Eminescu aminte?te cu o nuan?? de sarcasm ?i am?r?ciune despre starea românilor bucovineni afla?i sub st?pânire austriac?: „Dup? câte se vorbesc prin jurnale, Austria pare a avea o constitu?ie [...] în care se zice: « Fiecare biseric? recunoscut? de stat are dreptul de a-?i exercita cultul dup? credin?a ei, a-?i conduce ?colile sale [...] ». ?i într-adev?r, acest articol se ?i aplic? - pentru lipoveni ?i evrei, pentru români - nu. De dou?zeci ?i ?ase de ani românii bucovineni se plimb? de la Ana la Caiafa, pe la înaltele scaune, cum zic ei, pentru a putea exercita un drept garantat de constitu?ie ?i de 26 ani umbl? în zadar”.

?tiind c? limba ?i credin?a sunt nu doar „m?surariul civiliza?iunei unui popor”, ci ?i cei doi titani pe care se sprijin? temelia acelui popor, despre biserica român? din ?inuturile ocupate de alte etnii, Eminescu apreciaz? importan?a deosebit? pe care o are pentru românii bucovineni Mitropolia Moldovei ?i a Sucevei, precizând c? ea „e ab antiquo suveran?, neatârnat? de nicio patriarhie”, ea fiind promotoarea limbii române în biseric? ?i stat ?i tot ea fiind „mama neamulul românesc”.

Ast?zi, când Mihai Eminescu de mai bine de un secol s-a n?scut în eternitate ?i nu mai este printre noi, când România pare s? fi sc?pat de „protec?ia” imperiului de la r?s?rit, acceptând o alt? Uniune, de data aceasta nu una sovietic?, ci una european?, la fel de actuale au r?mas previziunile incontestabile ale geniului na?iunii române. De?i se refer? la o alt? realitate social? ?i politic?, în articolul „Introducerea unei civiliza?ii pripite”, publicat în decembrie 1877, Eminescu aten?ioneaz? c? „o cas? veche de piatr?, dar cam strâmt?, e totu?i mai bun? pentru vreme de iarn? ?i pentru nevoi decât un palat de hârtie fran?uzeasc?”. Fiind în domeniul politicii române?ti un adept ?i ap?r?tor al curentului conservator, Eminescu avertizeaz? clasa politic? de atunci, (dar ?i pe cea de ast?zi, valabil? de altfel pentru toate timpurile), s? nu copieze orbe?te ceea ce în alte ??ri se consider? un etalon ?i un model al perfec?iunii. O fi poate pentru poporul respectiv o performan?? într-un domeniu, dar ea este doar a lui, mai ales dac? este combinat? organic cu modul de existen?? spiritual? ?i material? al acestui popor. „Noi am f?cut în statul nostru, exemplific? el, ceea ce se face în ?colile noastre. Înv???tori, cari nu ?tiu nici a scrie bine, dau în mâna copiilor c?r?i scrise într-o limb?, pe cari ei n-o în?eleg ?i-i pun s? înve?e fil? cu fil? lucruri, pe cari ei nu ?i le pot închipui [...]. Astfel ??ranul dacic, care trecea în cojoc mi?os Dun?rea înghe?at? în vremea craiului Decebal, avea mai mult? perspectiv? de viitor pentru limba ?i obiceiurile lui ?i pentru felul lui de a fi, decât ??ranul lui Vod? Carol, care se reîntoarce la vatra sa ?i nu mai g?se?te nimic din felul lui de a fi, ci numai a?ez?minte fran?uze?ti, nego? jidovesc, industrie austrieceasc?, limb? p?s?reasc? ?i liberali, cari nu muncesc nimic ?i tr?iesc din exploatarea ideilor politice”.

Tabloul social-politic din acea epoc? este, cu unele rectific?ri ale timpului, identic cu cel din zilele noastre. Eminescu pledeaz? cu insisten?? pentru „perspectiva de viitor” a na?iunii române, „pentru limba ?i obiceiurile ei ?i pentru felul lui de a fi”. Ca ?i pe timpul lui Carol, la începuturile statalit??ii na?iunii române, când se c?uta o cale proprie a dezvolt?rii social-politice ?i spirituale, devenind cet??eni ai Uniunii Europene, românii circul? ast?zi liber pe toate meridianele nu doar ale Europei, ci ?i ale întregii lumi, din Australia ?i pân?-n Canada. Revenind unii dintre ei la vatra str?mo?easc?, având influen?e din cultura ?i obiceiurile altor popoare, bineîn?eles c? se fac sim?ite ?i anumite amprente asupra felului de a fi al propriului popor. Evident, exist? atât tendin?a de omogenizare a nego?ului, a industriei ?i a altor aspecte ale activit??ii umane, cât ?i cea de cosmopolitizare a spiritului, de interna?ionalizare a na?ionalului. Se prea poate c? anume din acest motiv na?iunea român? r?mâne divizat? în dou? state române?ti, pentru a fi mai u?or asimilat? de aceast? tendin?? a globalismului care caracterizeaz? începutul mileniului trei al actualei civiliza?ii umane. Chiar dac? primul experiment, cel cu crearea în uniunea sovietic? a unui nou popor, cel sovietic, a e?uat, ideea „satului planetar” admite doar un fel de congrega?ie uman? cu o singur? strad? principal?, cu case de acela?i tip pe o parte ?i alta ?i, evident, cu cei mai ferici?i ?i mai prosperi locuitori de pe Terra ?i din toat? Galaxia.

Perspectiva de viitor a ??ranului dacic „pentru limba ?i obiceiurile lui ?i pentru felul lui de a fi”, într-adev?r era mai clar? ?i mai profund? ?i preocuparea lui Eminescu ap?ru doar atunci când în?elese pericolul diviz?rii na?iunii române. El î?i d?dea perfect seama cât de important? pentru neamul românesc este Basarabia care, atunci când a publicat articolul „O parte din vatra str?mo?ilor no?tri” (ianuarie, 1878), era de 66 de ani sub st?pânire ruseasc?. România abia se formase ca stat na?ional, exista doar de dou? decenii ?i, aflându-se între dou? imperii hr?p?re?e, nu înceta s? caute solu?ii pentru a-?i revendica Basarabia ?i Bucovina, provincii române?ti luate nu cu sabia, « ci prin fraud? »”. Eterna fraud? - consecin?? a corup?iei, cariul care distruge esen?a unei societ??i, a unei ??ri, a unei na?iuni. Paradoxal, dar perspectiva eminescian? de reîntregire a na?iunii române a r?mas ?i ast?zi actual?, de?i Basarabia nu mai este st?pânit? de fostul imperiu rus, apoi sovietic. De data aceasta lucrurile s-au inversat - dintr-o parte component? a Uniunii Sovietice Basarabia s-a transformat din 1991 într-o forma?iune statal? relativ independent?, în schimb România a devenit din 2007 o parte component? a Uniunii Europene. Dac? pân? nu demult reîntregirea na?iunii române depindea de Uniunea Sovietic?, de doi ani aceast? problem? poate fi solu?ionat? doar cu acceptul statelor membre ale Uniunii Europene. Alt? p?l?rie, dar aceea?i Marie. În plus, func?ionarul public din cele dou? state române?ti este excesiv de zelos atunci când ajunge s? ia decizii în situa?ii create de instruc?iuni ?i norme juridice atinse de anumite ambiguit??i. În pofida faptului c? în perioada interbelic? în rela?iile dintre românii din dreapta Prutului ?i basarabeni au fost comise diverse excese de comportament interuman, actualii func?ionari publici calc? pe aceea?i grebl?. Dirigui?i de anumite complexe, atât unii vame?i, de exemplu, din dreapta Prutului, cât ?i din Basarabia, deseori ajung s?-i umileasc? pe cei pentru care trecerea frontierei se transform? în ultima instan?? întru–un calvar.

[…]

Probabil, ?i din aceste considerente, reîntregirea na?iunii române, a?teptat? din 1991 încoace, a fost ratat?. Vina cea mare, evident, o poart? îns? clasa politic?, atât dintr-un stat românesc, cât ?i din altul, acea clas?, despre reprezentan?ii c?reia Eminescu a punctat cu toat? precizia c? „nu muncesc nimic ?i tr?iesc din exploatarea ideilor politice”, idei care nu au nici m?car tangen?ial puncte comune cu interesul na?ional al românilor.
 
R?mâne speran?a c?, cel pu?in, genera?iile viitoare vor avea alt? atitudine fa?? de perspectiva eminescian? a na?iunii române ?i, pornind de la afirmarea lui Eminescu, spus? ?i publicat? în iulie 1881, c? „geniul neamului românesc e o carte cu ?apte pece?i pentru genera?ia dominant?”, acestea vor reu?i s? decodifice pece?ile acestei c?r?i. Cu siguran??, una dintre ele se afl? pe articolul „Misiunea noastr? ca stat”, publicat în noiembrie 1879, în care Eminescu propune „s-o facem mare pe ??ri?oara noastr? prin roadele muncii noastre ?i prin m?rimea vredniciilor noastre, c?ci de ast?zi înainte nimeni nu ne mai jigne?te în lucrare ?i dac? nu putem s? ne urm?m în pace dezvoltarea, atunci e bine s? ?tim c? nu mai sunt copitele s?lbaticilor cote de vr?jma?i care strivesc s?mân?a abia încol?it?, ci hula, vrajba ?i ura ce ne-o facem noi în?ine [...], primejdiile, dac? ne amenin??, ne amenin?? din l?untru”. E un sfat pe care l-a auzit, expunându-l în felul s?u, poetice?te, ?i „fratele lui Eminescu”, cum l-a caracterizat poetul ?i publicistul Nicolae Dabija pe regretatul Grigore Vieru, cel care a sesizat ni?te defecte ale românilor, formulându-le ca pe o defini?ie a celor trei „p”: pâra, pizma ?i prostia. E doar una dintre cele ?apte taine din cartea neamului, carte pe care Grigore Vieru o citise doar pe jum?tate. Celelalte se afl? în a doua jum?tate a c?r?ii, ea r?mânând a fi deschis? pentru b?iatul sau fata care se vor na?te, adic? pentru genera?iile ulterioare ale românilor.
footer