Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Preda Mih?ilescu   
Duminică, 11 Ianuarie 2015 20:49

Larry WattsSpa?iul de jonc?iune românesc

Cine a fost obi?nuit cu gândirea istoric? care prevala în România pe vremea lui Iorga ?i atitudinea politicienilor de clas? ai acelei epoci, este con?tient de faptul c? istoria, menirea ?i forma de afirmare a poporului român sunt precondi?ionate de a?ezarea la zona de confluen?? a trei mari spa?ii de putere - cel Levantin (ast?zi Orientul Apropiat), cel al Occidentului Mijlociu, sau marele spa?iu germanic, ?i cel al întinderilor Euroasiatice de Nord - Rusia, în ultimele secole. Situa?ia creaz? func?ia - ?i func?ia este aceea a unei articula?ii vii de culturi ?i imperii, articula?ie care risc? mereu iara?i s? fie strivit? în perioade de exerci?iu prea îngust al mi?c?rilor antagoniste generate de polarit??ile naturale dintre aceste spa?ii. Pe scurt, când gorilele se r?zboiesc, România este sub presiune.  În perioada comunismului îns?, noi am crezut c? îns??i regimul impus a f?cut ca s? fim de facto înghi?i?i de numai unul dintre aceste spa?ii, cel rusesc cu ve?mânt sovietic. Era perioada în care cet??eanul de rând, mai inteligent sau mai prostu?, era redus la acela?i regim de fric?, zvonuri ?i specula?ii în încerc?rile de a în?elege contingentul. Este adev?rat c? am tr?it perioada de relativ dezghe? a anilor '60, în care p?rea c? dialogul social se deschide, o anumit? sfer? de informa?ie era posibil?, se traduceau c?r?i ?i cine avea noroc putea chiar prinde un Köstler sau un Raymond Aaron f?r? nici o repercusiune. ?i boicotarea planului de integrare C.A.E.R. a fost o realitate ce nu a putut fi trecut? sub t?cere; iar discursul din diminea?a lui 21 August 1968 care ne chema la opozi?ie ?i rezisten?? a fost pentru mul?i români un semnal spre acordarea unei ?anse chiar ?i sistemului comunist. Aceasta ?i cu lunile care au urmat nu puteau fi înscen?ri. Asta ?tim - dar cum se încadrau paradoxurile tr?ite în schema mai mare a luptelor de puteri, aceast? întrebare era inaccesibil?. În egal? m?sur? trecerea abrupt? dup? „mica revolu?ie culturala“ din 1971 c?tre totalitarismul intern progresiv pe baz? de pishoza grandorilor ?i, de fapt, a izol?rii dictatorului, acestea au fost ?i ele înregistrate f?r? mult? posibilitate de a fi în?elese - si cui îi ardea de a în?elege, când supravie?uirea costa deja atât efort?

Watts ?i recuperarea istoriei mari din perioada comunista

Când am citit prima oar? despre Larry Watts în urm? cu doi ani buni, textul întâlnit p?rea s? promit? posibilitatea unei în?elegeri mai fundamentate ale acelei epoci obscure ?i determinante. Am dedicat o lun? de studiu a reac?iilor provocate de c?r?ile lui, pentru a decide dac? exist? critici demne de luat în considera?ie, sugerând c? lectura poate fi vreme pierdut?. Pe partea criticilor, r?spândit?, am g?sit cascade de invective ?i verdicte dar nici un motiv obiectiv în afara unor mistific?ri ?i asocia?ii ale lui Watts cu diver?i baubau pentru copiii mari. Când un renumit doct al curentului a fost întrebat de proprii studen?i, cum poate s? se afirme f?r? s? fi citit cartea, el m-a trimis c?tre blogul unei vis?toare necunoscute. Dânsa citise cartea! ?i al?turi de exprimarea unei subiectivit??i r?v??ite de amintiri de pe vremea lui Ceau?escu, ea exprima în mod „obiectiv” chintesen?a c?r?ii prin formula „Watts minte în suveic?”. Câteva luni mai târziu citisem cartea, eram destul de entuziast de mul?imea de informa?ii noi g?site ?i… am fost sanc?ionat de un tân?r între?in?tor al unui blog de dialog, cu care altfel m? aflam în rela?ii destul de bune. Îl deranjase c? nu îl vorbisem pe Watts de r?u, ceea ce pentru el echivala cu a fi un fel de adorator al aceluia? personaj. Când l-am întrebat ce îl deranjeaz? în c?r?ile lui Watts… mi-a r?spuns c? nu l-a citit, dar ?tie c? „minte în suveic?”. Ce mic este Bucure?tiul, nu-i a?a? Si ce pasiona?i de opinii cu orice pre? sunt locuitorii lui - indiferent de fundamentele acestora. De partea cealalt? am întâlnit, este drept, ?i vân?tori de criminali comuni?ti u?or suprainflama?i; dar am întâlnit oameni ca Dinu Giurescu, istoricul care a reu?it s? p?streze o distan?? elegant? fa?? de excesele impuse în care s-au aventurat al?i carieri?ti istorici, care au f?cut stânga împrejur dup? 1990, devenind exege?i ai mistific?rilor cu luxury brand label „suntem cei din urm?”, dar ?i pe fondatorul I.C.R., credibilul disident Augustin Buzura. La mijloc, pustiu ?i imposibil? comunicare. Voi reveni la sfarsit asupra surprinz?toarelor argumente, lipse de argumente ?i falsific?ri de argumente, precum ?i a posibilelor implica?ii pentru societatea contemporan? din ?ar?. Mi se pare îns? mai important aici s? încerc s? îmi expun modestul punct de vedere privitor la relevan?a ?i limit?rile informa?iilor strânse ?i divulgate de Watts pentru în?elegerea istoriei noastre recente, integrarea ei în întregul nostru istoric ?i mai ales înv???mintelor trase din consecin?e - aceasta fiind nereprezentat? în tomurile citite.

Autorul ?i firul ro?u al istoriei recente

Watts este un copil al anilor '68 care expune, pentru cine este dispus s? se informeze, în mod inteligibil modul în care interesul s?u pentru mecanismele r?zboiului rece l-a purtat de la o ini?ial? preocupare pentru Norvegia, s? se concentreze asupra României. Acolo a descoperit o serie de paradoxuri (relative la imaginea pe care o cuno?tea din occident) care au declan?at interesul s?u d?inuitor pentru România, care dureaz? deja de 30 de ani. În ciuda faptului c? a picat în mod inevitabil în mijlocul unui h??i? de intrigi ?i interese polare ?i puternic antagoniste, fa?? de capcanele c?reia probabil c? nici un om nealineat cum este el - în ciuda tuturor bârfelor desf??urate a posteriori - nu are anticorpi suficien?i, deci în ciuda diverselor capcane de parcurs, pot spune cu încredere c? munca sa metodic? ?i perseverent? a avut efectul de a redescoperi un fir ro?u al istoriei politice române?ti, îngropat de secretismul comunist ?i de sistemul unic de dezinformare prevalent. Despre acest fir ro?u, a?a cum apare el în „Fere?te-m? Doamne de prieteni”, voi vorbi aici scurt.

Dualitatea de la vârful puterii comuniste din România

Cartea ne revel? cu lux de dovezi ?i am?nunte existen?a unei dualit??i de putere la vârful conducerii comuniste a României, între dou? tabere antagoniste a c?ror lupt? este în?eleas? ?i redat? cu imensul avantaj al cet??eanului distant ?i impregnat de mecanismele democra?iei: lupta dintre cei pe care i-a? numi cominterni?ti, latura interna?ionalist? a comuni?tilor veni?i cu trupele sovietice, ?i maoi?ti, cei care au încercat continuarea politicii independente ?i echidistante române?ti clasice, a?a cum este ea dictat? de îns??i condi?iile geopolitice men?ionate scurt în introducere, ?i cei care au ales sprijinul chinez ca unica solu?ie pentru compensarea presiunii colonialiste sovietice. Ulterior, maoi?tii au fost numi?i cu evidente scopuri denigratoare „na?ional-comuni?ti“, denumire dominant? pân? ast?zi ?i care se indeletnice?te cu argumenta?ii batracian-lunecoase s? distrag? definitiv aten?ia de la elementul comunist punând accentul pe un element na?ional derizoriu - na?iunea nu a fost respectat?, nici nu a creat mi?carea, deci nu exist? nici cea mai mic? îndrept??ire pentru acest joc de cuvinte. Maoi?ti - devia?ia a început s? î?i arate forma în mod public sensibil dup? mica revolu?ie cultural? din 1971. Un Maoism aparte, la fel cum în occident a existat un maoism aparte la care adera ?i Barosso la vremea sa: amândou? mi?c?rile au pornit de la o aliniere ini?ial? la Mao, ?i au urmat apoi drumuri profund diverse, ?i a?a cum aceasta nu ne impiedic? în cazul occidental s? men?inem termenul, cred c? în cazul român n?scut dintr-o real? tendin?? de „revolu?ie cultural?”, nu se poate considera termenul ca deplasat. Eu îl voi folosi aici, f?r? preten?ia ca al?ii s? îl preia, ci din incapacitate funciar? de a vorbi de un na?ional comunism fictiv, la unison cu galeria. Recunosc de asemenea c? termenul se aplic? prost la perioada crucial? a mi?c?rii de emancipare a puterii comuniste române de priz? sovietic?, în anii ’50-’60. Dar pentru scopul restrâns al acestui context se poate accepta, eu neridicând de fel preten?iile unei analize de specialist - doar acelea ale unui cet??ean activ, care nu mai poate accepta polarizarea destructiv? a societ??ii române?ti, ?i îndeamn? la defri?area unui teren solid de dezbatare inteligent?, argumentat? ?i controlat?.

Lupta pentru suveranitatea statal?

Rezumând opt sute de pagini într-un paragraf, firul ro?u despre care este vorba, se revel? dintr-o serie covâr?itoare de surse desecretizate, din nou? ??ri (dac? nu gre?esc), pe care în nici un chip nu le-ar fi putut fabrica un serviciu chiar mai potent decât cele române?ti, cu scopul de a crea o imagine atât de coerent?. El revel? urm?toarele: comuni?tii români - aceia?i care au urmat îndemnurile lui Stalin ?i au creat gulagul românesc, lucru pe care ca român nu îl pot trece cu vederea - au pornit din anii '50 un program de distan?are inteligent? de sovietici, eliminând pe rând armata de ocupa?ie ?i apoi chiar ?i infiltra?ia kaghebist?, apropiindu-se de China ca element de contrapondere, refuzând vehement vestitul program de integrare caerist?, care reducea ?ara la un produc?tor de grâne (rol pe care cealalt? parte de Românie, Basarabia, l-a jucat în uniune), ?i culminând cu faimosul program din Aprilie al lui Dej. Încerc?ri de apropiere ?i încurajare a altor state din bloc s? sustin? o politic? de suveranitate similar?, au primit un oarecare ecou doar de la Tito, desigur, ?i din Cehoslovacia. Programul de atitudine alternativ? pe plan politic interna?ional marcase în anul 1968 deja numeroase succese, pe care nu le voi enumera aici, ?i care se g?sesc documentate în carte. Men?ionez c? unele dintre ele p?trunseser? 'în ?oapt?' în con?tiin?a social?, ?i îmi erau oarecum cunoscute, fiind confirmate, aproape spre surprinderea mea, de documente. Altele mi-erau necunoscute, dar mergeau în aceea?i direc?ie: implicarea în criza Cubei, desp?r?irea Germaniei, pacea încercat? la Paris, apoi leg?tura dintre America ?i China, etc. Cartea ne informeaz? gradual de reac?iile violente de la Moscova, de nemul?umirea crescând? înc? de la începutul anilor ’60 - poate chiar mai devreme – ?i ne documenteaz? apoi acribic efortul sus?inut ?i înving?tor de discreditare prin dezinformare, care a f?cut printre altele ca pe la sfâr?itul anilor ’70 s? se r?spândeasc? ca un foc de paie mitul conform c?ruia România de fapt a fost mereu sub control, c? juca un joc acoperit precum momeala dintr-o capcan? pentru… furt de tehnologie. O abera?ie care a prins pe fundalul de indiferen?? generalizat?. Dar o abera?ie pentru care nu era nevoie de o profund? informare la surse, informare imposibil? la acea vreme, pentru a o refuza ca un evident act de recuperare: cine are doar în minte violen?a necontrolat? a discursului lui Ceau?escu din diminea?a lui 21 August ?i toate preg?tirile la rezisten?? activ? care au urmat în mod deschis în toat? ?ara, nu poate fi min?it sau indus s? î?i închipuie c? o astfel de reac?ie putea fi o scamatorie premeditat?, pentru a induce propria popula?ie în eroare… în timp ce, vezi Doamne, michidu?? era puternic aliniat si nu facea decat sa isi joace un rol trasat de la central?. Nu a fost a?a - ?i dator?m investiga?iilor lui Watts nu atât revelarea unor lucruri care sunt verificate profund în mod empiric de experien?a tuturor, ci faptul c? ne revel? luptele dramatice de putere care se desf??urau în fundal, fiind, ele, inaccesibile muritorilor de rând.

Pygmalion comunist

De?i dezastrul ce a urmat este suficient prefigurat în „With friends like this“, Watts a dedicat acestei teme o a doua carte, „Cei dintâi vor fi cei din urm?“, carte pe care am citit-o deasemeni în întregime, f?r? a înregistra un efect la fel de profund ca dup? prima carte. Privitor la dezghe?  a? rezuma ?i mai succint prin remarca surprinz?toare, c? în chintesen?? ultimii 20 de ani de dictatur? comunist? din România par s? se rezume - abstrac?ie f?când de rolul puterilor externe - la un fel de experiment Pygmalion, mai dramatic. Persoana inteligent? a comunsimului român ?i f?r? îndoial? unul din principalii artizani ai traseului de suveranitate, Ion Gheorghe Maurer, neputând s? se propun? ca pre?edinte, din cauza originilor sale atât neproletare cât ?i nena?ionale a gândit s? influen?eze prin cel pe care îl cunoa?tem, indirect, continuarea politicii începute. ?i nu a reu?it - are loc o crescând? dezvoltare a laturii paranoice a noului dictator, care pare c? se autoizoleaz?: nu vom ?ti niciodat? pe deplin, în ce m?sur? la aceast? izolare cu consecin?e ucig?toare pentru ?ar?, a fost intelectul redus al protagonistului de vin?, ?i în ce m?sur? acesta a fost ajutat. Watts ne red?  un moment crucial de influen?are: accidentul de ma?in? al lui Maurer din 1974, pentru care el l-a facut pe Ceau?escu r?spunz?tor - reac?ionând cu totala retragere din decizii ?i deci izolarea în sens invers. Documentele men?ionate de Watts par s? sugereze c? accidentul a fost ordonat de la Moscova.

Recep?ia c?r?ilor lui Watts ?i problemele interculturale.

M? opresc aici cu discu?ia firului ro?u descoperit de Watts ?i continui cu unele opinii personale. P?rerea mea este c? societatea româneasc? nu a început înc? s? dezbat? în?elegerea faptelor care ne-au fost revelate, dar în momentul în care totu?i discu?ia onest? ?i deschis? se va declan?a - ea nu mai poate fi sufocat? mult timp - ea va persista multe decenii. Decenii în care românii vor ridica întreb?rile de rigoare, vor relua propriile investiga?ii ?i vor digera faptele, resituându-se. S? ne gândim doar la faptul c? revolu?ia francez? se mai repune în discu?ie pân? în zilele noastre, c? Napoleon era în secolul 19 înc? un erou, apoi în secolul al XX-lea a intrat în înv???mântul francez mai mult ca un criminal, tineri francezi descoperind cu surpriz? în Anglia sau Elve?ia ?i Italia, c? în acele ??ri care s-au aflat în r?zboi cu Napoleon, ast?zi se vorbe?te cu mai mult? dezinvoltur? de contribu?iile la evolu?ia politic? si social? aduse de el, decât se vorbea în ?coala pe care au absolvit-o. S? nu ne mir?m dac? timpul merge în meandre! Personal îmi doresc de mai mult timp s? particip la o discu?ie echilibrat?, c?ci am o cantitate de critici ?i rezerve fa?? de oponen?ii lui Watts care s-au ar?tat a fi inaccesibili dialogului în felul urm?tor: Dac? încep prin a afirma aprecierea lucr?rilor sale, reac?ia exprimat? a protipendadei Bucure?tiului a fost mereu aceea de dispret ?i atacuri ad hominem, ea for?ându-m? într-un fel de rol aiuristic, de admirator, deci de decerebrat care nu poate decât s? calomnieze - cum se face - sau s? admire ca boul, pe române?te spus. În mod evident c? în fa?a unui lung ?ir de atacuri directe la persoan?, insidioase ?i autosuficiente, pozi?ia mea este una de opozi?ie - ?i a?a nu se ajunge niciodat? la discu?ia adev?ratelor probleme.

Iluzia unei tentative de recuperare.

Prima problem? pentru români, nu este una a lui Watts, dar este o problem? foarte real?. Aici este cazul s? precizez c? am dep??it pragul celor 40 de ani de de?ert al emigra?iei, ?i m? simt în în?elegerea libert??ii mai apropiat de Watts. În plus am lucrat 20 de ani în criptografie ?i securitate informatic? ?i în ace?ti ani am numero?i colegi care lucreaz? pentru N.S.A., ?i se ?tie în comunitate, al?ii au fost angaja?i de serviciile analoge din Canada sau Germania, mult dup? ce ne cunoscusem la conferin?e, ca cercet?tori academici. La B.S.I. în Germania am fost invitat de câteva ori ?i am avut colabor?ri pe teme în care am expertiz?: toate aceste lucruri se petrec foarte firesc, ?i când le-ai tr?it, e?ti liber de întreb?ri, cumva fire?ti, de la care porne?ti. Întreb?ri de genul cum se poate, ?i ce interese are acela, cum m? va urm?ri, ?i alte griji care nu sunt total  deplasate - dar care sunt totu?i în afara contextului: exist? un spa?iu liberal de interac?iune absolut nealterat. Pân? la un punct, a?a v?d c? a ac?ionat ?i Watts - pân? la punctul în care, înconjurat de contextul românesc, greu s? î?i închipui cum se mai apar? de b?nuita cronic? ambient?. Dar el este American n?scut, eu sunt emigrant, refugiat. Spunând acestea, eu conced câteva lucruri care b?nuiesc c? au jucat un rol foarte important în recep?ia haotic? ?i polarizat? a produc?iilor lui Watts. Iat? care sunt acestea:

În?elegerea unor probleme circumstan?iale ale lecturii

- Am în?elegere pentru faptul c? o persoan? care a tr?it toat? perioada comunist? pân? la cap?t în ?ar? ?i dup? aceea nu a avut privilegiul s? se refac? într-un sistem democratic s?n?tos, cu checks and ballances cât de cât func?ionale, la citirea c?r?ii lui Watts va fi fost continuu tulburat de amintirile înc? vii ale anilor '80 de pomin?, frig ?i s?r?cie, reac?ionând cu indiferen?? suveran? la informa?iile cutremur?toare care nu schimb? istoria, ?i p?strând impresia ap?s?toare c? aici cineva c?uta s? o fac? s? î?i schimbe opinia despre acei ani ?i acel regim. Este f?r? îndoial? cazul primei categorii dintre cei care au citit cartea ?i au exprimat pe baza lecturii o opiniecritic? devastatoare. Anii de frig ?i s?r?cie ?i nu spusele lui Watts dominau aportul celei care a adus în lume (mai precis: pe blogul s?u) ominoasa expresie „minte în suveic?”, expresie care a facut scoala, fara sa aibe mare legatura cu opusul în cauz?. Leg?tur? pe care nimeni din cei care ulterior au folosit-o nu a încercat s? o explice sau stabileasc? prin argumente. O reac?ie visceral?, deci. Domnul Opri? încearc? aici o interpretare: Watts ar face un fel de „propagand?” ca o banda de magnetofon „nastro senza fine”, în bucl? deci. Vai! Conced de asemeni c? ani de propagand? violent? sensibilizeaz? creierul ?i nu mai auzi decât propaganda, chiar ?i atunci când de fapt se exprim? ni?te fapte argumentate, foarte importante. De fapt am remarcat deseori în cadrul unor dialoguri în România, c? în afara unui consens necondi?ionat, b?nuiala de propagand? sau manipulare se na?te spontan ?i absolut indiferent de osteneala investit? pentru a semnala empatie ?i a argumenta faptele cu aten?ie. Cine este în m?sur? s? judece acest fenomen? Atâta tot c? el este profund nociv ?i potrivnic unei evolu?ii restabilizatoare, ?i de aceea trebuie s? facem efortul s? îl dep??im. Recunosc sp??it c? eu am avut o perioad? de mai bine de zece ani în care m? sim?eam agresat… de reclama de peste tot, ?i ajunsesem chiar s? o compar cu o propagand? comunist?: m? agresau nudurile ?i m? agresau mu?chiulo?ii cu din?i str?lucitori care îmi umileau în mod voit prezen?a fizic? nesemnificativ?. Pân? când am decis s? contraatac ?i am petrecut câ?iva ani în care propagam unde vrei ?i unde nu vrei înlocuirea reclamei cu plachete cu poezii ?i cuget?ri profunde; odat? ce mi-am concedat aceasta reac?ie absurd? s-au dezvoltat suficien?i anticorpi ca s? pot s? percep pe deplin diferen?ele semnificative dintre propaganda comunist? ?i agresiunea reclamei. Nu suntem imuni. Cu Watts îns? se petrece alt lucru: el scrie cu o tem? precis? în minte, care este nedreptatea de care a suferit România ca r?spuns la drumul suveran trasat în anii ’50. Crescut într-un sistem cu checks and ballances care confer? o imens? relaxare fa?? de posibilitatea ca cineva s? gândeasc? c? zicând A ?i nemen?ionând B ai avea inten?ii ascunse, c?ci oamenii sunt obi?nui?i c? nu func?ioneaz? lucrurile a?a, el sunt convins c? nu ?i-a pus problema vreunei lipse de critic? împotriva crimelor personajelor sale principale. Dimpotriv?, acestea sunt cunoscute, noi acum discut?m altceva, asta este atitudinea. Am avut ?i eu din când în când pe parcursul celor opt sute de pagini tres?riri de genul „cum po?i s? vorbe?ti în acest fel de Dej care a instaurat lag?rele ?i canalul, de Ceau?escu care a dus ?ara de râp??”. Dar doar momente scurte, c?ci am 40 de ani de de?ert în spate. ?i v? m?rturisesc, vorba bancului, „se poate, eu am încercat ?i se poate”! Se poate citi urm?rind inten?ia în care a fost scris, ?i construc?ia argumentelor, ?i f?r? a te l?sa antrenat în dubii ?i îndoieli. Realitatea este c? autorul se ab?ine vizibil de la interpret?ri subiective ?i urmeaz? acribic preceptele unei anumite ?coli jurnalistice ?i istoric-?tiin?ifice care impune s? la?i s? vorbeasc? sursele ?i faptele. Dar este la fel de adev?rat c? nu po?i elimina subiectivul, ?i dac? nu ai capacitatea s? elimini din minte întrebarea înc?p??ânat? „?i ce vrea el aici s? îmi demonstreze despre Dej, sau Bodn?ra? sau Ceau?escu? C? au fost îngeri?”, atunci remarci tot timpul c? omul are un ton al povestirii, care face s? creasc?, în ciuda voin?ei sale, ni?te mici John Wayne balcanici printre rânduri. Dar v? afirm cu st?ruin?? - asta nu este mai mult decât un produs natural al lipsei sale de experien?? literar?, focusul fiind altul; deci s? accept?m focusul de facto. S? aduc aici un exemplu: în Germania de vreo dou? decade încoace a devenit posibil s? se vorbeasc? liber despre Dresda, Hamburg, milioanele de femei violate de înving?tori, ?i alte masive suferin?e de r?zboi ale nem?ilor. A?a ceva este posibil pentru c? s-a atins încrederea c? discu?ia acestor fapte nu va mai fi folosit? practic de nimeni pentru a pune în discu?ie crimele de r?zboi f?cute de propria na?ie. Desigur, este un context profund divers. Dar are în comun tocmai faptul c? în contextul nostru este folositor s? atingem maturitatea cu care discu?ia luptei curajoase, totu?i, a dictatorilor maoisti, cu starea de colonizare extern? s? poat? fi privit? total distinct de discu?ia crimelor lor împotriva na?iei.

- Conced de asemenea faptul c? traiul în România al domnului Watts nu poate s? nu fi l?sat unele impacte ?i în construc?ii de detaliu. Aici iar??i am un avantaj: nu îmi sar în ochi detalii care sunt poate alegeri con?tiente legate de persoane în via??, s? nu lezezi pe cutare, s? evi?i o concluzie care se impune. Nefiind expert, nu exclud nici posibilitatea unor sc?p?ri voite sau neatente - v? pot îns? confirma c? nu am predat curs dup? o carte lipsit? de gre?eli. În matematic?. Deci, est modus in rebus. Afirm îns? c? adev?rul c?r?ii este solid ?i binesprijinit de surse - ?i aceasta suport? chiar ?i mai multe erori. De aceea cei care afirm? frontal c? Watts minte în suveic?, cu accentul nu pe recep?ia lor subiectiv?, ci pe o presupus? minciun? de fond în enumerarea faptelor, sunt ei în?i?i în eroare - o eroare care poate fi cel mult explicat? prin constela?ia complex? de lectur? discutat? în A. Dac? nu cumva este vorba de ceva mai mult, poate chiar o agend? privat? de ap?rare a unor privilegii trecute sau actuale: ?i asta se poate întâmpla, dar cred c? este cazul mai pu?in frecvent, în ciuda poate a aparen?elor. În acest context a? mai remarca, privitor la textul propus recent de dl. Opri? ?i care se deschide cu îndrumarea u?or paternalist? (cel pu?in în spiritul german în care tr?iesc)  îndemnându-ne s? accept?m ca un fapt opinia sa, c? „De la început se cuvine s? preciz?m faptul c? autorul acestor c?r?i este cunoscut în S.U.A. drept un promotor a dou? mituri române?ti: cel al mare?alului Ion Antonescu ?i cel al lui Nicolae Ceau?escu”. America (S.U.A. - n.r.) este o jum?tate de continent, ?i chiar în condi?iile de minim? aten?ie la adresa temelor române?ti, este u?or abuziv s? sugerezi c? America se afirm? într-o singur? suflare la adresa lui Watts. Fals - nu m? îndoiesc c? au fost create cercuri în care opinia emis? de domnul Opri? este vehiculat?. Dar exist? ?i alte cercuri, care au alte opinii. Cert este c? am citit în revista public? de studii istorice ale C.I.A., o recenzie excelent? a c?r?ii lui Watts, o recenzie lung? ?i argumentat?, de un specialist ce scrie din perspectiva global? f?r? a fi în mod evident implicat în lupte române?ti de buc?t?rie; ?i am citit ?i alte reac?ii interna?ionale pozitive. La fel cum cunosc oameni în America care împart aceste puncte de vedere - pentru a cita pe autor, „încet cu pianul pe scar?”! S? nu pornim cu concluzii gata f?cute, încercând cu tot dinadinsul s? le demonstr?m.

-  În final, având în vedere toate cele discutate mai sus, conced faptul c? vorbim de o discu?ie înc? neînceput? asupra consecin?elor epopeii comuniste ?i de reintegrare a României pe picioare solide în spa?iul de jonc?iune cu zone de putere, în coordonatele fire?ti ale devenirii sale. Vorbim de un discurs care abia poate începe ?i va dura înc? câteva genera?ii - câte genera?ii de sacrificiu, nu-i a?a? Dar dac? oricum va dura, nu este timpul s? începem? C?ci un lucru este cert, ?i pentru cei care ast?zi pot crede c? au sub control generarea de opinii, Merkel, Obama sau al?ii mai m?run?i ?i dâmbovi?eni, în zece sau dou?zeci de ani ei nu vor mai avea nici un control asupra modului în care va fi perceput ?i discutat aportul lor la dezvoltarea societ??ii - deci poate este bine s? avem înc? de pe acum aceasta perspectiv? în minte, când ne lans?m în discu?ii!

Ce r?mâne din c?r?ile lui Larry Watts?!

Dup? aceste preciz?ri ajung la ceea ce este problema mea central? în privin?a c?r?ilor lui Watts, ?i aici le am pe amândou? în vedere. Din ele dezastrul ceau?ist reiese, cauzal, destul de simplu ?i credibil: experimentul Pygmalion al lui Maurer a e?uat, din proprie ini?iativ? sau ajutat, Pygmalion a r?mas singur ?i psihopat, iar ceea ce a început ca o lupt? pozitiv? de suveranitate bine îndrept??it? a sfâr?it prin însingurarea ?i izolarea ??rii între cele dou? blocuri, lipsa de suport de la Americani ?i boicot din partea Moscovei, care distrugea prindumping toate firavele cuceriri de pie?e în lumea a treia ale României. Lupta cu morile de vânt ?i-au asumat-o conduc?torii maoi?ti, frigul ?i foametea le-au resim?it întreaga popula?ie în mod nemijlocit, iar dup? c?derea comunismului au ajuns s? realizeze ?i cea mai durabil? daun?, aceea de care noi în exil începuser?m s? ne d?m seama deja de la mijlocul anilor ’80: anume, nimicirea imaginii interna?ionale în mare parte prin calomnii desfrânate la care nu exist? putere care s? replice. Ceea ce în realitate era produsul unei epopei a comunismului se stiliza în pic?turi homeopatice, dar cu o ?int? precis?, ca un produs legat mai degrab? de ni?te pretinse tare ale întregului popor. A discuta implica?iile înc? actuale ale acestei p?r?i, nu este ce mi-am propus aici. Problema la care m-am referit îns? este aceasta: oricât de valide ?i important de re?inut sunt faptele, prea u?or este adus cititorul într-o situa?ie de regret vecin? cu victimizarea. Aceasta este nociv. C?ci scopul oric?rui popor este s? î?i realizeze menirea posibil? în contextul s?u cultural ?i geopolitic, dar mai ales s? tr?iasc? în pace ?i relativ? securitate. Pare c? acest scop alunecase pe plan secundar - afirmarea unei pozi?ii independente pe plan interna?ional devenise aproape scop în sine, ?i pentru faza a doua, în care ar fi trebuit s? se poat? profita pe plan na?ional de fructele acestei afirma?ii, a trebuit s? se descopere c?… am r?mas total descoperi?i.

Am spus c? am o problema cu Watts la aceasta tem?. Da, în m?sura în care în mod involuntar el ar putea alimenta acela?i lent fatalism autovictimizator de care se face abuz uneori în Romania - cred c? este ceea ce unii observatori ca domnul Opri? îi imput? ca ?i când ar fi însu?i proiectul s?u. Nu este. Este doar un efect colateral. Sunt convins c? nici nu a avut în vedere acest efect colateral, ?i nici nu este persoana chemat? s? fi pus accentul asupra iresponsabilit??ii care rezid? într-o frond? care nu este gândit? pân? la cap?t. Nu sunt politician, ca cet??ean nu a?tept de la conduc?tori s? hr?neasc? egoul popula?iei cu motive de mândrie periculoase, ci a?tept o politic? curajoas?, da, dar realist?. Situa?ia continu? s? fie grav? ?i de aceea consider c? aspectele care nu sunt abordate de Watts trebuiesc discutate de societate - ?i aceasta în spiritul concluziilor pentru viitor. C?ci nu este timp pentru reac?ii din ciclul „dup? r?zboi mul?i viteji se -arat?”. Am mo?tenit nu numai situa?ia la eterna confluen?? a celor trei spa?ii, dar acum ?i consecin?ele de imagine ale aventurii maoiste. În loc s? continu?m ?ap-isp??itoreala, este timpul s? privim problemele frontal ?i s? g?sim drumul pentru a recupera o existen?? na?ional? echilibrat? ?i realist?, care într-un târziu va deveni atunci ?i prosper?.


În loc de încheiere.


Pentru mine Larry Watts reprezint? un tip de american din care am mai cunoscut, în industrie ?i în Academie - curios, optimist, impregnat instinctiv de câteva valori reale ale Americii ?i cu o anumit? doz? de aventurier în c?utarea unor adev?ruri înc? necunoscute sau neîn?elese. Aceste tr?s?turi proprii, împreun? cu un stil de lucru analitic, care cere autorului s? se retrag? în planul al doilea, l?sând documente ?i actorii istoriei s? vorbeasc? - desigur c?utarea ?i coordonarea documentelor fiind lucrarea major? a autorului. Cine î?i închipuie c? aceast? munc? este simpl?, sau c? ar fi suficient s? ai banii necesari pentru a o realiza, î?i face iluzii. Am discutat mai sus faptul c? receptia meschin? si deseori tenden?ioas? a criticilor s?i ar putea în mare parte fi explicat? prin faptul c? numero?i dintre ei au înc? prea pu?in? distan?? fa?? de evenimentele tr?ite ?i nu pot suporta perspective ?i roluri multiple pentru dictatorul pe care îl ?tiu r?spunz?tor pentru perioada dur? a anilor 1980. Nu este totu?i suficient ca explica?ie. Exist? ni?te motive, ridicule dar repetitive, care ne fac s? ne închipuim ?i ceva motiva?ie ira?ional? ?i de cast? în toate aceste atacuri.
Am men?ionat c? voi comenta unele motive de acest fel. M? distrez în mod deosebit când mi se întâmpl? s? citesc aproape verbatim, pentru a cincea oar? poate, aceea?i insinuare pretins nesemnificant?, ?i exprimat? subiectiv, dar mereu cu acelea?i cuvinte: spre exemplu „Nu ?tiu dac? Watts a scris c?r?ile respective sau a fost « ajutat » de Ioan Talpe?”. O mirare aparent inocent?, care arunc? o calomnie pe tapet, dar caut? s? evite confruntarea direct?, prin aerul colateral cu care se face afirma?ia. De fapt vorbim de o acuz? voalat? a unui fel de plagiat pontist. Cei ce o vehiculeaz?, dac? nu ar fi preluat-o în mod negândit, ar realiza cât de ridicul este s? pretinzi c? în strângerea meticuloas? a surselor desecretizate în opt ??ri, un pasager demnitar român poate fi de orice folos. Ba chiar, în m?sura în care concluziile ?i deci sursele lui Watts sunt def?imate, ar trebui s? credem c? acel demnitar român a reu?it chiar s? plaseze documente false, în num?r de opt mii, în toate aceste ??ri. Ve?i fi de acord cu mine c? aceasta ?i similare încerc?ri de discreditare sunt cel pu?in meschine. Ca român îns?, m? întreb în primul rând: de ce? Trecând peste un ?ir de r?spunsuri facile, legate de conflicte evidente de interese - Watts a dezv?luit multe roti?e necunoscute pentru care poate unii oameni în via?? se mai simt r?spunz?tori - ajung la un r?spuns la care eu nu m-am gândit de la început. Printr-un proces mai complicat de evenimente, s-ar putea ca Watts - f?r? a pica în problemele mentale ale eroului c?r?ii sale - s? fi devenit prada unui proces de izolare, sau lips? de ancorare u?or similar. Mai precis - realit??ile pe care el le dezv?luie au fost neglijate, ba chiar negate o perioad? de vreme în America.

Ast?zi, se prea poate ca s? nu fie suficient? baza documentar? impecabil?. Americanii spun „if it ain't broke, don't fix it” (dac? un lucru nu-i defect, nu-l repara), opiniile r?spândite de dezinformarea de 30 de ani mai func?ioneaz?, în ciuda c?r?ilor lui Watts. Este un fapt. Watts a revelat adev?ruri incontestabile - r?mâne îns? o obliga?ie colectiv?, la care au de contribuit românii: adev?rul nou? cunoscut ?i redat fundamentat de Watts, trebuie acceptat în America ca o viziune care s? fie important?, util? pentru ei. Pe scurt, mai trebuie ?i bine vândut. Doar a?a vom putea s? îi mul?umim cu adev?rat lui Larry Watts ?i s? profit?m cu adev?rat de interesul pe care ni-l arat?. Închei aici aceste note de discu?ie - r?spund pentru ceea ce am scris, pentru o tem? atât de vast? îns?, sunt con?tient c? ceea ce nu am scris ?i mai ales ceea ce nu ?tiu, r?mâne partea predominant?. Sper în consecin??, în lectura binevoitoare a cititorilor ?i ajutorul în extinderea ideilor spre scopul deschiderii unei dezbateri constructive. Ar fi util s? îl avem ?i pe Larry Watts între noi - sunt convins c? suport? voios atacuri deschise ?i argumentate ?i ne poate ajuta în a situa mai bine pozi?ia lui -, poate chiar cu rezultatul de a-l ajuta s? fie mai ferit de influen?e de orice fel ?i mai util deci în bunele sale inten?ii[1].


footer