Revista Art-emis
An Nou, bine-ai venit! PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Duminică, 04 Ianuarie 2015 21:24

Prof. univ. dr. Ion CojaNu cunosc alt? limb? care s?-i ?in? pe vorbitorii ei atât de aproape de Dumnezeu… în contact permanent ?i nemijlocit cu Domnul! ?i limba român? ne ?ine aproape de Dumnezeu atunci când ne îndeamn? s? vedem binele de care Dumnezeu ne face parte în orice moment, la orice r?scruce a vie?ii, la orice necaz sau cump?n?, ca individ sau neam!… ?i asta pentru c? -  ne înva?? limba român? - în tot r?ul e ?i un bine. În tot ce ni se întâmpl? e cineva responsabil cu Binele, care nu ne las? cu totul prad? pierzaniei, r?ului. Avem parte de un bine oricât de mult ne-ar cople?i r?ul ab?tut asupra noastr?!

Care-i, deci, binele de care avem parte azi? Azi, când p?rem potopi?i de toate belelele ?i relele din lume?! Deplângem cu to?ii mai ales ?ansa mare pe care am avut-o ?i pe care am pierdut-o: România avea în 1990 un poten?ial economic care o situa printre economiile cele mai dinamice, mai performante. Dau un singur exemplu: portul Constan?a, l?rgit s? fie înc? de atunci al doilea port din Europa, era gândit pe m?sura unei economii care aspira ?i ea la unul dintre primele locuri din Europ. ?i mai ales aveam o armat? de ingineri, tehnicieni ?i muncitori califica?i, câteva milioane, care erau capabili s? pun? în valoare poten?ialul economic ?i tehnic dobândit dup? 50 de ani de priva?iuni! 50 de ani am strâns cureaua noi, românii, ca s? ajungem la poten?ialul economic care ne singulariza printre celelalte ??ri a?a zis comuniste... ?i nu numai! Când am ajuns s? ne bucur?m c? datoriile sunt pl?tite, c? al?ii ne sunt datori, c? am intrat în rândul ??rilor prospere, c? putem întoarce foaia istoriei, putem deschide un nou capitol în istoria Neamului, capitolul abunden?ei ?i al performan?ei la nivel planetar, taman atunci lucrurile au luat o turnur? complet nea?teptat?, aducându-ne în situa?ia de azi, de neconceput în 1990! Imposibil de imaginat de mintea vreunui om/român s?n?tos. Dar nu ?i de mintea diabolic? a celor care au fost strategii dezastrului post-decembrist. M? întreb a?adar care mai poate fi binele din r?ul imens provocat ??rii de a?a zisa revolu?ie/reform??! Care s? fie a?adar aspectele pozitive, reversul salutar al medaliei calpe b?tute în decembrie 1989? Desigur, fiecare facem un exerci?iu de imagina?ie atunci când regret?m c? nemerncii ne-au distrus ?ara. ?i ne imagin?m fiecare o Românie alta decât cea de azi, o Românie f?r? ?omeri, f?r? cer?etori la fiecare col? de strad?, cu pensionari care-?i tr?iesc în demnitate vârsta în?elepciunii, o Românie întemiat? pe recunoa?terea ?i cultivarea competen?ei profesionale, acea Românie la care s? te ui?i ca la soarele de pe cer.

Dumnezeule mare, oare exist? vreun motiv s? ne par? bine c? acea Românie de vis r?mâne mai departe o fantasm?, o n?luc? pentru mintea n?uc? a unor români incurabil de optimi?ti? Mi-e team? c? da! M? bucur, de fapt, m? bucur c? da! Avem motive s? identific?m un revers pozitiv al e?ecului nostru. E de ajuns pentru asta s? ne întreb?m ce s-ar fi întâmplat dac? România î?i valorifica poten?ialul economic, dup? ce începea s? culeag? roadele celor sem?nate vreme de 50 de ani, ani de priva?iuni ?i suferin?e de tot felul? Ce s-ar fi întâmplat cu o Românie în care suferin?ele ?i priva?iunile ar fi ajuns amintire, subiect de literatur?, de istorii pentru nepo?i, s? nu uite de unde am pornit, oricât de sus vom fi ajuns? ?i care-i binele din faptul c? „nu am ajuns sus” totu?i?! Care-i câ?tigul de pe urma dezastrului post-decembrist? Un câ?tig la care, nemernicii care au tr?dat ?i vândut ?ara nu s-au gândit? Simplu de aflat acest revers la care m? gândesc tot mai mult cu recuno?tin??, murmurând în sinea mea mul?umescu-?i, Doamne!

P?i, oameni buni, România noastr? ar fi fost din ce în ce mai pu?in a noastr?! O Românie prosper? ar fi devenit, dup? regula jocului planetar, o ?int? a emigra?iei economice, a emigran?ilor din ??rile s?race ale lumii, a emigran?ilor neferici?i ?i nenoroco?i, care bântuie pe fa?a P?mântului mâna?i de foame, de s?r?cie, de lipsa speran?ei… România devenea un El Dorado pentru milioane de afro-asiatici, cohorte nesfâr?ite de oameni f?r? patrie, mul?i dintre ei ?i f?r? Dumnezeu, ne-ar fi n?boit ca un Tsunami uman imposibil de controlat, de st?vilit. Las pe fiecare român s? dezvolte singur imaginea acestei Românii suprapopulate de alogeni nedori?i, c?ci contextul interna?ional de dup? 1990 nu ne-ar fi permis s? legifer?m pentru a ne proteja de o asemenea invazie. E drept, avem ?i azi parte de alogeni nedori?i, c?zu?i pe capul nostru dup? 1990, dar num?rul acestora nu este prea mare. Iar ??tia au venit s? fure, s? se pricopseasc? prin corup?ie ?i jaf. De îndat? ce se vor institui în ?ar? legi corecte ?i guverne capabile s? le aplice, borfa?ii care se dau azi investitori strategici î?i vor lua zborul spre alte z?ri.

Da, am pierdut poten?ialul industrial pentru care, vrând-nevrând, s-au sacrificat milioane de români, dar ne-am p?strat poten?ialul genetic, zestrea biologic?! Ne-am p?strat intact? ?ansa de a ne apropia de mult visata Românie a românilor, a tuturor românilor ?i numai a românilor, ideal de neatins, ?tiu bine, dar spre care avem datoria s? tindem, chiar dac? asimptotic. O Românie a tuturor românilor ?i numai a românilor este o imposibilitate, practic vorbind, dar ?i teoretic. Ea trebuie îns? s? existe în mintea noastr? ?i în mintea na?ionali?tilor de pretutindeni pentru a înt?ri rezisten?a noastr? la globalizare, la politica de metisaj rasial ?i etnic pe care o urm?resc cu program ?i cu mari eforturi for?ele r?ului din aceast? lume. Dumnezeu a rânduit evolu?ia noastr? spre policromia de na?ii ?i rase ca pe o podoab? de cel mai mare pre? a Lumii. Diversitatea Crea?iei divine, inamic? uniformiz?rii ?i depersonaliz?rii atât de pl?cut? Ne-fârtatelui, include ?i aceast? component?: diversitatea de stiluri ?i chipuri generate de diversitatea etnic? ?i rasial? care a încununat desf??urarea istoriei universale. Aceast? cunun? trebuie ferit? ?i prezervat?! Sunt false valorile în numele c?rora se face propagand? pentru nesocotirea specificului rasial ?i na?ional al comunit??ilor umane istorice?te constituite! Nu sunt de la Domnul! Nicio religie nu sus?ine aceast? strategie de anulare a diversit??ii, a unicit??ii fiin?ei umane, a unicit??ii culturii ?i spiritualit??ii fiec?rei etnii. De aceea avem suprema datorie ca români s? ne p?str?m ca români! S? fim români atunci când va sosi ceasul supremei Judec??i finale, c?ci la acea judecat? chemate vor fi neamurile, limbile p?mântului, iar nu persoane, iar Mântuirea va fi a Neamului, mai presus de cea individual?! Din aceast? perspectiv? privind ce s-a întâmplat ?i ce nu s-a întâmplat dup? 22 decembrie 1989, avem motive s? spunem cu toat? încredin?area Mul?umescu-?i, Doamne!

Un alt necaz care ne-a lovit dup? 1989 îl constituie exodul românilor spre Occident! Din cauza pr?bu?irii economiei, din cauza ?omajului galopant, milioane de români au plecat în lume s?-?i afle un rost. Mul?i dintre români au plecat nu de nevoie, ci de voia lor, împin?i de dorin?a de a-?i m?sura for?ele, de a-?i verifica poten?ialul creator ?i pe alte meridiane, în condi?ii de concuren?? mai aspre, a?a cum este pe placul celor care se nasc cu temperatment ?i calit??i de lupt?tor, de întreprinz?tor. Într-un fel sau altul, ?ara a fost p?r?sit? de români dintre cei mai performan?i, mai capabili, mai utili... câteva milioane! F?r? s? discut sub toate aspectele acest fenomen care ne-a întristat pe to?i voitorii de bine ai Neamului românesc, m? întreb direct, f?r? alte introduceri: care este reversul pozitiv al acestei veritabile hemoragii, ce poate fi bun în aceast? abandonare în mas? a vetrei str?mo?e?ti? Trec peste faptul c? majoritatea românilor pleca?i dau semne, semne reconfortante, c? vor reveni în ?ar?! ?i constat c? marele câ?tig de pe urma acestui „r?u” este c? românii, plecând în Occident ?i tr?ind acolo ani de zile, au avut astfel ocazia s? se compare, s? se confrunte cu „concuren?a” planetar?, la nivel global! Au avut ocazia s? constate astfel c? nu suntem deloc ultimii din lume ca poten?ial uman de efort creator, de efort fizic ?i intelectual, artistic, a?a cum unii sceptici de serviciu au încercat, genera?ii la rând, s? ne bage în cap cum c? în Occident to?i sunt ni?te supermani, ni?te mari speciali?ti, ni?te mari caractere, în compara?ie cu pr?p?di?ii de români.

Românul are motive s? nu mai fie timorat nic?ieri pe aceast? planet?!

Au mers românii cu sutele de mii „la fa?a locului” ?i au constatat mai întâi c? nic?ieri în str?in?tate nu umbl? câinii cu covrigi în coad?, c? nic?ieri str?inul nu te cre?te, nu-?i vrea binele. E?ti bun pentru str?in, în ?ara lui, numai cât îi po?i fi de folos! Întâmpina?i deseori cu ostilitate, românii au devenit imediat „folositori”. În ??ri cu ?omaj endemic, f?r? leac, românii ?i-au g?sit repede ce s? fac?, unde s? munceasc?. S-au descurcat de minune. Au dovedit altora, dar mai ales pentru ei în?i?i au dovedit, o calitate uman? neobi?nuit?, pe care n-o afli pe orice meridian. Dup? 25 de ani de confruntare cu str?in?tatea, cu str?in?tatea cea mai performant?: Occidentul, românul are motive s? nu mai fie timorat nic?ieri pe aceast? planet?! Se simte în stare s? fac? fa?? oric?rei solicit?ri, în orice ambian?? social?, pe întreg întinsul P?mântului! Faptul c? e?ti român constituia la începutul anilor ’90 un handicap. Dup? 25 de ani, în ciuda celor care au cheltuit miliarde de dolari pentru a ne discredita mai departe, faptul c? e?ti român devine, de la o zi la alta, tot mai mult un certficat de profesionalism, de onestitate, de loialitate în rela?iile umane. I-au trebuit Occidentului ani buni s? nu mai comit? confuzia dintre români ?i ?igani, confuzie bine manipulat?, provocat? de neprieteni deopotriv? din ?ar? ?i din afar?. La fel, pentru prima oar? dup? mai bine de o sut? de ani, propaganda maghiar? anti-româneasc? este în sc?dere drastic? de credibilitate. Europa descoper? ?i se convinge tot mai mult c? românii sunt unul dintre popoarele cele mai mari ?i mai importante din Europa, a c?rui istorie adev?rat? impune respect ?i admira?ie. Dar mai ales descoper? c? românii nu au parte de politicienii pe care i-ar merita… Toate la vremea lor îns?, pare c? ne spune Cineva din Înaltul Cerului. Va fi fiind vreun câ?tig ?i din faptul c? suntem guverna?i prost, de o ga?c? de nemernici, sperjuri ?i vînz?tori de neam? N-ar fi prima oar? în istorie când dintre asemenea „suflete vîndute” se va ridica pedepsitor cel s?tul la un moment dat de nevrednicia din preajma sa! Precum ex ossibus ultor! A?adar, s? nu ne gr?bim s? nutrim speran?e de?arte, dar nici s? nu ne pierdem cu firea când via?a ne pune la încercare. S? ne bucur?m atunci când, când ?i când, mai pricepem câte ceva din planul divin al Istoriei ?i vedem c? Dumnezeu nu ne-a uitat! Pricepem c? avem pentru ce s?-I fim recunosc?tori, noi ?i urma?ii no?tri, pentru toate astea rostind un smerit ?i însufle?it. Mul?umescu-?i ?ie, Doamne!

footer