Revista Art-emis
E timpul s? ie?im din tran?ee! PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Duminică, 28 Decembrie 2014 12:33

Prof. univ. dr. Ion Coja, art-emisE timpul s? ie?im din tran?ee ?i s? atac?m la baionet?! Alt leac nu exist? pentru U.D.M.R.!

Dup? Trianon, românii au ales defensiva în confruntarea lor cu iredentismul ungar! Au ales s? se apere de lovituri ?i s? nu le întoarc?. S-au mul?umit s? r?spund? cu modera?ie ?i re?inere feluritelor atacuri ?i diversiuni maghiare, nu la toate, ci numai când ?i când, f?r? o strategie propriu zis?. Euforia înf?ptuirii României Mari, de nimeni nici m?car visat? în 1916, ne-a anesteziat pur ?i simplu instinctele de conservare ?i i-am l?sat pe unguri s?-?i fac? mendrele. S? aib? ei permanent ini?iativa. I-am l?sat pe unguri s?-?i cheltuiasc? p?r?i importante din bugetul ?i a?a sub?ire al Ungariei pentru a între?ine o propagand? anti-româneasc? extrem de vocal? ?i, deseori, nea?teptat de eficient?. Vezi reu?ita din august 1940, când ceea ce p?rea imposibil de acceptat s-a înf?ptuit f?r? ca Europa s? tresar? m?car de indignare! Succesul de la Viena a fost de natur? s? încurajeze de atunci ?i pân? azi toate eforturile, deseori disperate ?i penibile, pe care le face Budapesta ca s? loveasc? în tot ce este românesc, nu cumva s? le scape vreo ocazie de a mai diminua din valorile române?ti, din prestigiul ?i puterea Neamului românesc. De a denigra ?i calomnia!

Ungaria este în stare de orice tic?lo?ie împotriva românilor

Se va repeta vreodat? Diktatul de la Viena? Ungaria pe asta mizeaz? ?i din acest vis z?natec ?i-a f?cut menirea ei suprem?, proiectul na?ional înscris cu prioritate pe agenda fiec?rui guvern. Noi, românii, în schimb, nutrim n?dejdea, ba chiar convingerea c? abera?ia diplomatic? din august 1940 nu are cum s? se repete, dat fiind c? tr?im într-o lume din ce în ce mai normal?! Iluzie onorabil?, dar riscant?! Riscant? în m?sura în care - s? ne intre bine în cap, Ungaria este în stare de orice tic?lo?ie împotriva românilor, a României! Repet: Ungaria este în stare de orice tic?lo?ie împotriva noastr?. Nu-i opre?te nicio cenzur? moral? când e vorba de români ?i de România! Aceasta este o veritabil? axiom?, dup? care trebuie s? se orienteze întreaga clas? politic? ?i îns??i opinia public? în rela?iile noastre cu Ungaria! Nu se cunoa?te îndeajuns de c?tre români pân? unde au împins maghiarii ura lor prosteasc?, stupid?. Numai un român la sute de mii de români ?tie, de exemplu, c? dup? Trianon, a?teptându-se la un nou r?zboi mondial în care România ?i Ungaria s? se afle din nou în alian?e militare diferite, guvernan?ii de la Budapesta au dezvoltat în mare secret un program militar de fabricare a unor arme bacteriologice, menite s? decimeze popula?ia civil? a României prin declan?area unor molimi ucig?toare. Nu li s-a cerut niciodat? socoteal? ungurilor pentru aceast? tic?lo?ie. Deh, deveniser?m între timp popoare înfr??ite, în marele lag?r socialist al p?cii ?i prieteniei între popoare. S-a v?zut în decembrie 1989 cât de mult ne înfr??isem!

Ei, bine, e timpul s? evalu?m corect poten?ialul de ur? ?i de crim? al Budapestei ?i s?-l denun??m opiniei publice, din România, din întreaga lume, dar ?i din Ungaria! Noi am tot trecut cu vederea aceste tic?lo?ii, în speran?a c? maghiarii se vor cumin?i singuri, c? vor în?elege sensul statutului lor de popor cre?tin ?i european. Am mizat pe for?a omeniei de a se impune în fa?a barbariei, de a câ?tiga teren în sufletul semenilor no?tri maghiari. N?dejdea ne-a fost de?art? ?i extrem de p?guboas?, aduc?toare de prejudicii ?i mari primejdii. Suntem obliga?i s-o abandon?m. Consider?m c? în strategia contra-ofensivei noastre trebuie s? includem, s? plec?m de la:

- Obliga?ia ?i datoria noastr? de a face inventarul tic?lo?iei maghiare, al crimelor ?i f?r?delegilor s?vâr?ite împotriva românilor f?r? alt? motiva?ie decât apetitul s?lbatec pentru genocid pe care clasa politic? maghiar? îl cultiv? de sute de ani, ?i mai ales dup? 1867. Anti-românismul a fost ridicat la rangul de principiu politic de guvernare, azimut al oric?rui guvern maghiar. Trebuie adus la cuno?tin?a tuturor faptul c? în Europa nu exist? alt popor care s?-?i urasc? vecinii a?a cum maghiarii îi ur?sc pe slovaci, pe sârbi, pe germani. Ne-au f?cut maghiarii onoarea s? ne urasc? cel mai mult pe noi, românii. E timpul s? le mul?umim pentru aceast? cinste. În acest inventar, chiar dac? nu va fi complet, ar înc?pea ?i o parte m?car din crimele ?i tic?lo?iile cu care vecinii no?tri s-au ilustrat în istoria general?, a Europei. Am în vedere ?i recuperarea adev?rului despre a?a zisa „revolu?ie” din toamna lui 1956 prin care s-a ilustrat atât de bine disponibilitatea hungar? pentru crimele cele mai sângeroase, pentru m?cel s?lbatic, f?r? niciun respect pentru via?a Celuilalt.

- S? denun??m politica de maghiarizare a minoritarilor. Este un adev?r bizar, de neîn?eles ?i pu?in cunoscut: îns??i existen?a maghiarimii de-a lungul istoriei sale europene s-a bazat mai mult pe maghiarizarea altora decât pe sporul demografic propriu, natural. Anumite accidente sau chiar veritabile dezastre demografice care au marcat istoria maghiarilor în primele decenii ale existen?ei lor în Europa i-a obligat s? apeleze la aceast? solu?ie demografic? aberant?, contra firii, lipsit? de con?tiin?a unei identit??i etnice proprii.

Este cu totul lipsit? de logic? ura practicat? de maghiari fa?? de Ceilal?i, dispre?ul suveran fa?? de Ceilal?i pe care ungurii îl afi?eaz? dintotdeauna, ?i înver?unarea cu care, în acela?i timp, urm?resc transformarea în maghiari a minoritarilor din spa?iul politic controlat de ungri. Maghiarii au afi?at permanent un dispre? suveran fa?? de români, dar în acela?i timp au inventat fel ?i fel de presiuni ?i capcane prin care s?-i transforme în maghiari pe cât mai mul?i români! Iar aceast? politic? au dus-o dintotdeauna, de când se afl? în spa?iul european. Nu cunoa?tem explica?ia deficitului demografic cronic, permanent, tragic, de care au suferit maghiarii în toat? istoria lor, dar cunoa?tem efectul, faptul c? au imaginat ?i practicat vestita lor „oper?” de maghiarizare, f?r? egal în istoria lumii. Numai în ultimii o sut? de ani i-au c?zut victime acestei politici disperate de maghiarizare peste un milion de etnici germani din Ungaria ?i Transilvania, aproape dou? milioane de slavi - sârbi, croa?i, ruteni ?i slovaci, sute de mii de români. E timpul s? le punem maghiarilor acest adev?r în fa?? întrebându-i, dup? ce a?i maghiarizat milioane de ne-maghiari, cât mai sunte?i voi de maghiari, domnilor?!

Mai înainte de orice e cazul ca în fa?a preten?iilor stupide de superioritate clamate cu atâta prost gust de propaganda maghiar? s? r?spundem cu dovezile care consemneaz? un lucru trist, care nu ne bucur? de fel: lipsa unei identit??i etnice autentice, propriu zise, a celor ce-?i zic unguri sau maghiari ?i ne sfideaz? cu dispre?ul lor caraghios, stereotip, aproape comic, de la în?l?imea unei superiorit??i jalnice, închipuite, existent? numai în mintea lor. Iat? câteva citate edificatoare în sensul celor afirmate mai sus:

„F?r? maghiarizarea croa?ilor, a românilor ?i a sa?ilor, noi, maghiarii, suntem pierdu?i.” (Kossuth) 

„Ori noi vom fi nimici?i, ori na?ionalit??ile trebuie s? se contopeasc? cu noi: tertium non datur” (Kostenszky, în „Nemzeti Politika”, p.25).

„Avem convingerea c? problema na?ionalit??ilor nu poate avea decât o singur? solu?ie satisf?c?toare: maghiarizarea complet? a na?ionalit??ilor.” („Pesti Naplo”, nr.209 din 1888)

„Maghiarii, care sunt ?ase milioane la num?r (8 milioane dup? recens?mîntul oficial, care este îns? absolut inexact), au câ?tigat pentru maghiarism mul?i germani ?i evrei, dar ?i-au corupt în schimb, pân? în adâncul ei, propria lor na?iune.” (Albrecht Wirth, reputat etnograf, la 1904, în Wetlgeschichte der Gegenwart, Berlin, 1904, p. 308

„Astfel maghiarii sunt pe cale s? devin? cea mai bastardizat? na?iune din Europa.” (În volumul Stat ?i na?iune, p. 70)

„Adev?rul este c? discutând procesul ?i politica de maghiarizare ie?im cu totul din zona normalului, trecând dincolo ?i de anormalitate - dac? pot spune a?a, trecând în h?ul halucinantului. Spre asemenea t?râmuri m? simt purtat când aflu, bun?oar?, c? în sprijinul acestei politici de maghiarizare a func?ionat în Ungaria, în anii primului r?zboi mondial, legea dup? care orice român ardelean era scutit de r?zboi, de armat?, dac? se declara maghiar sau secui.” (dup? D. Dr?ghicesco, La Transyilvanie, Paris, 1918, p.15). O discriminare oarecum asem?n?toare func?ionase ?i pe vremea regelui Sigismund, care-i scutise de r?zboi pe nobili, dar numai pe vitejii nobili maghiari, nu ?i pe nobilii români. R?zboiul era un privilegiu al românilor din Ungaria. A?a se face c? la Stalingrad, printre militarii unguri f?cu?i prizonieri de ru?i, majoritatea erau români ?i al?i minoritari, trimi?i s? lupte în linia întâi. Mostr? a vestitului cavalerism unguresc.

„Ce s? în?elegem din faptul c?, dup? ce vreme de dou? sute de ani au tremurat dinaintea pa?alelor ?i ienicerilor turci, maghiarii se intituleaz? suverani asupra slavilor ?i românilor, în temeiul istoriei lor!” (Albert Lefaivre, Les Magyars pendant la domination ottomane en Hongrie(1526-1722), vol.II, p.429)

O istorie deseori jenant?: dintre popoarele europene, cre?tine, ajunse sub asuprire otoman?, ungurii sunt singurul popor care nu a ridicat niciodat? capul împotriva ocupantului, vreme de dou? sute de ani nu a schi?at niciun gest de rezisten??, de revolt?. Iar când turcii au fost alunga?i din Ungaria de austrieci, în armata care a eliberat nobilul ?i viteazul popor maghiar nu s-a aflat niciun maghiar.

„Colosalul bazin al Ungariei este asem?n?tor c?ldarei vr?jitoarelor lui Macbeth. Bazinul maghiar, la periferii cu na?ionalit??ile, are la centru, la baz?, invincibilele elemente ale maghiarismului. Providen?a st? de paz? lâng? aceast? c?ldare ?i de veacuri arunc? în ea t?tari, turci, germani, sârbi, valahi, evrei ?i tot ce este în lume. Iar ceea ce se arunc? în aceast? c?ldare fierbe, clocote?te ?i alimenteaz? for?a maghiarismului. Iat? puterea rasei maghiare. Aceast? mixtur? face ca femeile maghiare s? fie cele mai frumoase din lume, b?rba?ii – cei mai viteji, deoarece în c?ldare, prin fierbere, s-au evaporat toate p?catele fiec?rei rase, iar toate virtu?ile acestora s-au adunat într-un singur m?nunchi.” (Eugen Rakosi, în „Budapesti Hirlap”, 1915, nr. 76)

E timpul s? l?s?m deoparte „ru?inea de ru?inea celuilalt”, jena pentru lipsa de jen? a celuilalt, ?i s?-i ajut?m pe concet??enii no?tri maghiari, dar ?i pe maghiarii de pretutindeni, s?-i ajut?m s? în?eleag? cine le-au fost înainta?ii! S? afle cine sunt: Maghiarii sunt poporul cel mai „bastardizat” din Europa! Cel mai corcit, mai metisat, mai inexistent, dac? pot spune a?a. ?i chiar se poate spune a?a f?r? a gre?i! Cercet?rile genetice recente sau mai vechi au stabilit lucrul acesta cu argumente greu de respins. Noi nu ne-am gr?bit s? facem caz de aceast? situa?ie jenant?, s? coment?m cu satisfac?ie postura penibil?, precar?, a celor ce vor cu orice pre? s? ne fie adversari, ba chiar du?mani de moarte! Dar obr?znicia udemerist?, încurajat? de la Budapesta ?i de la Moscova, devine tot mai sup?r?toare, mai greu de trecut cu vederea.

Nu ne face pl?cere s? vorbim de r?u un om, cu atât mai mult o comunitate uman?, dar are ?i r?bdarea noastr? un prag, o limit?, peste care obr?znicia udemerist? din ultimele zile nu se sfie?te s? treac? ?i ne oblig? la reac?ia de fa??. Tu l-as voulu, Kellemen Hunor. Liderul impertinen?ei hungare a g?sit de cuviin?? s? lege preten?iile nefire?ti ?i z?lude ale U.D.M.R. de dorin?a legitim? a sco?ienilor de a se rupe de Anglia, de a-?i rec?p?ta o identitate etnic? deplin?. Ca ?i când situa?ia maghiarilor din România ar fi asem?n?toare cu a sco?ienilor din Marea Britanie. ?i-a lansat aberantul proiect de lege privind statutul preferen?ial al maghiarilor din România în chiar ziua de referendum din Sco?ia. Vom proceda simetric, în replic?, ?i ziua de azi, care consemneaz? e?ecul separati?tilor din Sco?ia, o vom transforma în ziua de început a ofensivei noastre împotriva politicii ?ovine, criminale, a Budapestei. Se revars? paharul cumsec?deniei noastre. Nu a?i ?tiut s? pre?ui?i bun?tatea ?i toleran?a noastr?. De aici înainte ne vom str?dui s? primi?i tot ce merita?i ?i nimic mai mult! Nimic mai pu?in!

Vom începe cu preten?ia voastr? de a primi un tratament special, diferit de cel aplicat celorlate minorit??i etnice din România ?i vom spune din capul locului c? într-adev?r, voi, maghiarii din România, sunte?i alt fel de minoritari, alt soi! O bun? parte dintre maghiarii din România î?i datoreaz? prezen?a în România încerc?rii Budapestei de a falsifica istoria! M? refer astfel la campania dus? de guvernan?ii de la Budapesta pentru a modifica în mod artificial, prin coloniz?ri, raportul demografic dintre maghiari ?i români. Aceast? campanie s-a declan?at imediat dup? instaurarea dualismului în Austria. Este un proces bine consemnat în documentele vremii, suficient de bine cunoscut, dar prea pu?in luat în seam? când discut?m situa?ia maghiarilor din România. Ceea ce nu s-a f?cut pân? acum o vom face noi de azi înainte: vom invoca aceste coloniz?ri de maghiari în Transilvania pentru a contesta preten?iile udemeriste atât de exagerate, de nes?buite. Vom apela din nou la m?rturia unor izvoare ungure?ti, ?i citez deocamdat? din volumul aniversar al vestitei societ??i „Emke”, „fanatic? ?i ?ovinist?” cum singur? se proclam?: „Odat? cu înfiin?area societ??ii « Emke » s-a pornit un curent pentru coloniz?ri. La 12 mai 1886 s-a înfiin?at « Sec?ia coloniz?rii secuilor » a societ??ii « Emke », sub pre?edin?ia contelui Banffy Bela ?i a deputatului Horvath Gyula. Statul, în aceast? privin?? a ?i stabilit principiul coloniz?rii, desemnând ca teren al ac?iunei mijlocul Ardealului, Câmpia, p?r?ile m?rgina?e Secuimei ?i împrejurimile de-a lungul rîurilor spre ?ara mam?. Statul a realizat coloniz?ri în 21 de locuri, lucru pe care îl consemn?m cu satisfac?ie. Opt coloniz?ri au avut loc în Ardeal, iar 13 în Cara?-Severin în Banat. În jude?ul Cojocna colonizarea din S?rma?ul Mare (1894), din Cara (1903), de asemenea coloniz?rile din jude?ul Turda (Ludo?, Drighin, anul 1903) precum ?i cea din Vi?a (jude?ul Solnoc-Dobâca) au înt?rit Câmpia Ardealului. […] « Ereklye Muzeum » a f?cut mult pentru ac?iunea lui « Emke » de a coloniza comunele Teriha?, Nimigea ?i Baia Mare. Am desemnat guvernului ca locuri potrivite pentru colonizare comunele Feldioara, Armeni, Pi?chi ?i Pociovali?te”. (p. 390)

A?adar, domnilor udemeri?ti, domnilor guvernan?i de la Budapesta, un mare num?r de maghiari nu sunt de o mie de ani în Transilvania, ei nu sunt mai vechi de câteva genera?ii, iar colonizarea lor a urm?rit s? prejudicieze interese ?i drepturi istorice ale popula?iei majoritare. Budapesta a încercat s? falsifice realitatea demografic?, s? ob?in? pentru comunitatea maghiar? un statut nemeritat, bazat pe un fals. Un asemnea act nu poate s? r?mân? neînregistrat de istorie ?i neluat în seam? de opinia public? ?i de legiuitor. Un asemenea act nu poate fi izvor de drepturi! Efectele acestor coloniz?ri nu pot fi invocate ca drept istoric, ci dimpotriv?: aceste efecte trebuie anulate, atât cât se mai poate, ca orice abuz.

Peste tot în lume persoanele aflate în aceast? situa?ie nu se pot bucura de „egalitatea în drepturi” cu ceilal?i cet??eni, autohtoni, b??tina?i. În fostele colonii din Africa sau Asia aceste persoane, venite din metropol?, au fost ajutate s? p?r?seasc? ??rile în care i-a adus nebunia sau rapacitatea unor guvernan?i iresponsabili! Maghiarii care în perioada 1867-1916 s-au f?cut uneltele coloniz?rii Transilvaniei, ei ?i urma?ii lor nu pot emite preten?ia de a fi trata?i la fel cu ceilal?i maghiari, afla?i în Transilvania de sute de ani. Iat?, avem cazul ru?ilor ?i al urma?ilor ru?ilor care au fost coloniza?i de regimul comunist în ??rile baltice în scopul de a le diminua consisten?a etnic?. Dup? 1991, când ??rile baltice ?i-au redobândit independen?a fa?? de Moscova, ru?ii au fost invita?i s? se întoarc? de unde au venit, iar ru?ii care au r?mas au acceptat s? nu se bucure de egalitate deplin? cu ceilal?i cet??eni! Au anumite restric?ii politice!

Poate c? noi nu vom merge la fel departe! Dar le vom aminti maghiarilor de aceast? situa?ie jenant? pentru ei ?i în felul acesta îi vom chema la ordine ?i disciplin? civic?, le vom mai reteza din preten?iile obraznice, nes?buite. Îi vom face s? în?eleag? c? o bun? parte dintre maghiari din România sunt în situa?ia de a fi tolera?i ?i c? trebuie s? se comporte ca atare! E greu de aproximat cât de mare este num?rul celor care azi pot fi considera?i urma?ii colonizatorilor de la sfâr?it de secol al XIX-lea ?i început de secol urm?tor. Important este s? stabilim c? exist? aceast? categorie de maghiari! C? a existat aceast? politic? neru?inat?, ne-demn?, abuziv?! ?i s? le d?m peste nas udemeri?tilor, demonstrându-le c? num?rul celor pe care pretind ei c?-i reprezint? este mult, mult mai mic. În schimb, putem reconstitui, din documente, care era situa?ia demografic? din cele mai multe localit??i înainte de 1867, adic? înainte de demararea acestor coloniz?ri. În ce scop? Spre a stabili care localit??i erau la data respectiv? locuite de maghiari în propor?ie de cel pu?in 20%. În acele localit??i vom aplica legea care azi acord? anumite satisfac?ii popula?iei de etnie maghiar?. În localit??ile care au ajuns la un procent de peste 20% maghiari dup? 1867, adic? dup? colonizarea cu maghiari adu?i din pust?, nu vom mai aplica prevederile respective, deoarece procentul respectiv a fost ob?inut prin abuz împins pân? la teroare. Îns??i denumirea localit??ilor trebuie rev?zut?. Dac? denumirea actual?, în limba maghiar?, nu a existat înainte de 1867, acea denumire trebuie abandonat?, deoarece a fost inventat? în cadrul politicii de maghiarizare for?at? a localit??ii respective. Iar urm?rile unor abuzuri ?i vexa?ii anti-române?ti nu avem de ce s? le perpetu?m, s? le accept?m.

În fine, sarcina cea mai important? a contra-ofensivei române?ti este alta. ?i trebuie s? le mul?umim udemeri?tilor pentru precedentul pe care l-au creat dup? 1990, când au declan?at o vast? opera?iune de recuperare a maghiarilor „româniza?i”. Vezi ac?iunea lor în Moldova, avându-i ca ?int? pe ceang?i. Au primit tot sprijinul clasei politice române?ti s? imagineze o strategie în acest sens, pe care s-o declan?eze în practic?. Ba chiar avem legi care le-au recunoscut acest drept! Aceast? situa?ie ne scute?te pe noi, românii, acum, s? mai d?m vreo justificare pentru ac?iunea de re-românizare a românilor secuiza?i ori maghiariza?i. C?ci aceasta trebuie s? fie ?inta noastr? cea mai important? în încercarea de a repara abuzurile ungure?ti pe care le-au f?cut posibile guvernan?ii no?tri de odinioar? sau de azi chiar. E timpul s? ne preg?tim pentru recuperarea românilor dezna?ionaliza?i prin practicile ?ovine ungure?ti bine cunoscute. A sosit vremea s? le denun??m ?i s? le contracar?m. Suntem în legitim? ap?rare, avem dreptul la acest r?spuns, oricât ar fi el de întârziat.

O schimbare de atitudine, o lep?dare de ura prosteasc? ?i resentimentele lipsite de vreun temei

Simpl? denun?area acestei politici aberante de maghiarizare nu este suficient?. E momentul s? pornim ac?iunea vast? de îndreptare a lucrurilor, de recuperare a românilor maghiariza?i! Nu-i vom putea recupera pe to?i câ?i, de voie, de nevoie, am?gi?i ?i min?i?i, au acceptat ori au fost for?a?i s? se lepede de limba p?rinteasc?, de neamul lor! Urma?ii acelor români abuza?i prin felurite tehnici manipulatorii trebuie, au dreptul s? afle îns? adev?rul despre ei în?i?i, cât sunt de maghiari. În principiu, e timpul ca tot maghiarul s? afle ?i s? cunoasc? adev?rul despre gradul de maghiaritate al maghiarimii. E timpul ca fiecare maghiar s? afle ce sânge curge cu adev?rat prin vinele sale. S? afle dac? e într-adev?r maghiar! Ca s? se dumireasc? ?i liderii lor cât sunt de caraghio?i f?când atâta propagand? în numele unei istorii peticite, a unei identit??i etnice precare, aproximative. Iar pentru cei maghiariza?i de numai câteva genera?ii credem c? se poate da înapoi ceasul istoriei, nu apelând la tertipurile mizerabile care au fost practicate de autorit??ile ungare, ci printr-o oper? de con?tientizare senin? ?i cuviincioas? a acestor maghiari de dat? recent?. S? afle ace?tia cum au ajuns înainta?ii lor s? se fac? unguri f?r? voia lor ?i cât de recunosc?tori se pot ei sim?i pentru neru?inatele abuzuri ale statului ungar, pentru teroarea în care au tr?it p?rin?ii lor. Iar în final, în cuno?tin?? de datele cauzei, s? decid?, m?car în sinea lor, dac? „r?mân” maghiari ?i ce fel de maghiari! Cu ce fel de sentimente fa?? de românul cu care este vecin sau coleg?! Îl va urî mai departe pe român cu aceea?i stupid? înver?unare?! M?car atât s? ob?inem: o schimbare de atitudine, o lep?dare de ura prosteasc? ?i resentimentele lipsite de vreun temei inoculate de educa?ia primit? de la profesori ?i preo?i, de la politicieni!

Dac? la Trianon s-ar fi respectat tratatele încheiate de România cu Antanta în 1916, grani?a de Vest între România ?i Ungaria ar fi fost pe Tisa

Aceast? ac?iune de recuperare a românilor maghiariza?i îi are în vedere în primul rând pe românii din Ungaria maghiariza?i dup? Trianon, în num?r de aproape o jum?tate de milion, precum ?i pe românii maghiariza?i - mai ales secuiza?i, din Transilvania! Identificarea acestora din urm? este u?or de f?cut în satele din secuime, despre care se ?tie bine cât erau de române?ti în urm? cu câteva genera?ii! În ceea ce îi prive?te pe românii din Ungaria, se ?tie bine c? ace?tia, dup? Trianon, au fost nevoi?i, for?a?i s?-?i declare alt? apartenen?? etnic?. Din fericire, cei mai mul?i ?i-au putut p?stra credin?a cre?tin? greco-catolic?. Drept care niciun greco-catolic din Ungaria nu este, în fapt, maghiar! De la aceast? axiom? trebuie pornit? ac?iunea la care invit autorit??ile române, dar ?i opinia public?. Iar num?rul greco-catolicilor din Ungaria bate spre o jum?tate de milion. Cam câ?i se ?tie c? erau românii care au r?mas în Ungaria dup? Trianon. Dac? la Trianon s-ar fi respectat tratatele încheiate de România cu Antanta în 1916, grani?a de Vest între România ?i Ungaria ar fi fost pe Tisa. În felul acesta circa 300.000 de români ar fi fost salva?i de la maghiarizare.

Autorit??ile de la Bucure?ti s-au ar?tat dezintersate de soarta românilor din Ungaria

Din cei o jum?tate de milion de români, azi se mai declar? români abia 50.000. În vremea aceasta, num?rul maghiarilor tr?itori în România, de la 1920 ?i pân? azi a crescut. Unde sunt cei aproape 500.000 de români care nu mai apar în statistici la recens?minte?! E timpul s? i se cear? Budapestei socoteal? pentru acest veritabil genocid. Ca prim pas în cadrul campaniei de recuperare a românilor din Ungaria. Cet??enii unguri care se consider? în sufletul lor români sunt îns?, din fericire, mult mai mul?i! Ei se tem îns? s?-?i declare etnia adev?rat? din dou? motive: mai întâi, ei ?in seama de agresivitatea autorit??ilor ?i a opiniei publice din Ungaria fa?? de minoritarii care nu se declar? maghiari. Via?a lor ar deveni un calvar ?i prefer? s? fac? jocul ungurilor în a?teptarea unui moment prielnic, a unor vremi mai bune, normale. De asemenea, ace?ti români ?i-au pierdut curajul din pricina autorit??ilor de la Bucure?ti care, dup? 1920 ?i pân? azi, s-au ar?tat dezintersa?i de soarta românilor din Ungaria. Criminal de dezinteresa?i!

Dumnezeu, dreptate, adev?r, libertate!

Cunosc foarte bine un episod semnificativ pentru discu?ia noastr?: reac?ia care s-a produs în Ungaria în primele zile de dup? 22 decembrie 1989, când toat? planeta era în admira?ie pentru disponibilitatea fantastic? a românilor de a se sacrifica. De a-?i da via?a nu împotriva unor adversari, ci pentru câteva idei: Dumnezeu, dreptate, adev?r, libertate. Au ie?it în strad? milioane de români, nu ca s? omoare, nu ca s? se r?zbune, nu ca s? se r?fuiasc? cu opresorii, ci ca s? moar?, s? dea jertfa vie?ii lor pentru o lume mai bun?, din care s? nu lipseasc? Iisus Hristos!... A?a ceva nu se mai v?zuse în istoria lumii. În acele zile românii din Ungaria care, pân? atunci, timora?i de atmosfera ?ovin? din jurul lor, se declarau unguri, maghiari, au prins curaj ?i ?i-au afirmat crezul etnic, identitatea româneasc?, convin?i c? evolu?ia lucrurilor din România va impune în con?tiin?a lumii prestigiul ?i virtu?ile str?mo?e?ti ale românilor, respectul pentru condi?ia de român!

N-a fost s? fie! Deturnarea ?i urâ?irea prin „procesul” de la Târgovi?te, prin mineriade ?i alte potlog?rii, a dezam?git ?i demobilizat pe mul?i români, nu numai în Ungaria, dar ?i în România, pretutindeni unde bat inimi de români. M?car pentru asta ?i nu ar trebui ierta?i în veacul veacurilor profitorii cinici ai sacrificiilor din decembrie 1989. Nu este de mirare c? ace?ti nemernici au f?cut apoi jocul U.D.M.R.-ului, din 1990 ?i pân? azi

footer