Revista Art-emis
„Anticariat Unu” de pe Strada Academieii PDF Imprimare Email
Petru Romoşan   
Joi, 25 Decembrie 2014 22:07

Anticariat unuDincolo de politică şi de politicieni, se mai întâmplă şi lucruri bune şi adevărate. Nu chiar totul e impostură, mistificare, minciună. Deşi politica pare să ocupe tot spaţiul şi să ţină loc de cultură, de viaţă ştiinţifică, chiar şi de fotbal, prăvălindu-se indecent pe toate canalele de ştiri, deloc puţine pentru o ţară săracă. Printre puţinele lucruri bune apărute în ultimii ani în altfel foarte gălăgioasa (până la cacofonie) viaţă cotidiană bucureşteană e şi un anticariat în plin centrul Capitalei: Anticariat Unu, pe Strada Academiei, la numărul 4-6. Trei tineri întreprinzători: Ionuţ Olteanu (35 de ani), Bogdan Vasile (36) şi Marin Văduva (39) s-au asociat cu câţiva ani în urmă şi au pus bazele unei întreprinderi culturale care merge, ignorând criza care pune la pământ ziare, reviste, edituri, librării, galerii de artă, magazine de antichităţi şi case de licitaţii. Cei trei negustori de carte şi de obiecte vechi sunt susţinuţi de un expert cu o reală experienţă, un mare pasionat al domeniului, dr. Florin Colonaş, dar nu numai. Mulţi, chiar foarte mulţi profesori de la Universitate, de la Filologie, Istorie, Drept, Arheologie, Istoria Artei, îi consiliază amical şi discret. Păstrăm şi noi discreţia asupa acestor experţi benevoli şi entuziaşti. În plus, studenţi sau foşti studenţi la aceleaşi discipline lucrează, cu normă întreagă sau parţială, alături de cei trei muşchetari mai sus numiţi: Florin Lungu, Eugen Orbeanu, Doru Lixandru, Alina Lăzăroiu, Cristian Dima, Paul Gheorghiu.

Situat pe două niveluri, împrospătat zilnic cu marfă adusă din depozite sau din ultimele intrări, „Anticariat Unu” oferă cea mai întinsă gamă de carte din Bucureşti şi, foarte probabil, din România, cărţi de la 2 lei exemplarul până la volume vechi şi foarte rare, şi, bineînţeles, cu preţuri pe măsură. Dar niciodată mai scump decât o ofertă similară existentă pe piaţă. Cărţile propuse la vânzare acoperă tipăritură din secolul al XVI-lea până azi. Amatorii pot consulta o importantă colecţie de hărţi vechi, cu exemplare rare, din secolele al XVI-XVIII-lea. Există şi un întins sector de carte de artă: albume româneşti şi străine, vechi şi noi, cataloage de expoziţie din toate epocile, unele de negăsit altundeva, dar şi fotografii, cărţi poştale, autografe, scrisori, manuscrise. În ceea ce priveşte pictura, Anticariat Unu se străduieşte să aducă la întâlnirea cu clienţii şi vizitatorii săi şi mici maeştri uitaţi, ignoraţi, cu destule piese care pot intra în orice colecţie, oricât de pretenţioasă. Mici maeştri ai artei româneşti şi străine, pictori, sculptori, iconari, ilustratori, artişti etno-documentari, precum Carol Popp de Szathmari, Amedeo Preziosi, Théodore Valerio, Auguste Raffet şi mulţi alţii. Câte titluri de carte posedă deja Anticariat Unu în unul sau mai multe exemplare? La o estimare sumară, peste 100.000. Cele mai multe titluri le puteţi vedea şi comanda direct şi pe site-ul firmei. Să nu uităm şi că anticariatul oferă şi o variată paletă de ziare şi reviste vechi, unele foarte rare.

La „Anticariat Unu”, care are şi o substanţială colecţie de discuri vechi, de care se ocupă Liviu Oneţ, se fac frecvent lansări de carte. Dr. Florin Colonaş a lansat mai multe titluri: o carte despre avangardă a lui Ion Pop, o alta tot despre avangardă a lui Michael Ilk, un catalog cu regretatul Aurel Cojan, prieten al colecţionarului şi expertului. Tot aici, Editura „Compania”, de care mă ocup şi eu, a lansat mai multe volume cu participarea unor nume de prestigiu: Mihai Dimitrie Sturdza, Dan Berindei, Dorin Liviu Bîtfoi, Sergiu Celac, Laurenţiu Constantiniu...

De unde a apărut ineditul fenomen „Anticariat Unu”, nume ce evocă o revistă de avangardă fondată cândva de Saşa Pană? După evenimentele din decembrie 1989, Universitatea din Bucureşti a fost înconjurată de vânzători ambulanţi, de tarabe cu cărţi. Cenzura dinainte de 1989 a stimulat o colosală foame de carte după - de către unii - numita „revoluţie”. Mulţi studenţi veniţi din toate colţurile ţării au găsit şi ei o oportunitate de a-şi adăuga la venituri sau chiar de a-şi susţine integral studiile din vânzarea de carte. „Anticariat Unu” in nuce de atunci s-a mutat de pe treptele Universităţii şi continuă acum într-un sediu „burghez” în toată regula. E, de altfel, a treia sa adresă, cea mai spaţioasă, după cea de pe strada Doamnei şi o alta de pe aceeaşi Stradă a Academiei. Ţesătura de breaslă, relaţiile colegiale şi de prietenie dintre negustorii de carte improvizaţi din jurul Universităţii bucureştene s-au păstrat şi şi-au fixat şi un sediu oficial: „Anticariat Unu”, Strada Academiei, nr. 4-6[1]. O experienţă, nu fără oboseală, frig, foame şi durere, a ajuns să fie, prin ani, o profesie. Una dintre cele mai nobile.

Grafica - Ion Măldărescu

--------------------------------------------------

[1] Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza

footer