Revista Art-emis
Dou? m?rturii despre contribu?ia maghiar? la diversiunea din decembrie 1989 PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Duminică, 21 Decembrie 2014 21:53

Prof. univ. dr. Ion CojaM?rturia generalului Marin Lungu

Domnul general Marin Lungu este bine cunoscut de mul?i români: la vremea sa, a fost cel mai tîn?r combatant din Al Doilea R?zboi Mondial. Copil de trup? fiind la Constan?a, la celebrul Regiment 9 Cavalerie, când aceast? unitate militar? de elit? a primit misiune de lupt? pe frontul de Vest, în Cehoslovacia, copilul care era Marin Lungu nu s-a împ?cat deloc cu gândul de a r?mâne „acas?” ?i, ocolind ordinul ferm pe care l-a primit de a nu înso?i trupa pe front, s-a ascuns printre „bagajele” regimentului ?i a?a s-au trezit cu el pe front, în apropierea zonei de contact cu inamicul. N-au avut încotro domnii ofi?eri ?i l-au acceptat al?turi de trup?, de?i p?rea c? prezen?a unui copil le va îngreuna îndeplinirea misiunilor de lupt?. Curând îns? ?âncul s-a ar?tat de mare folos, asumându-?i misiuni sau încredin?ându-i-se misiuni de recunoa?tere în teritoriul inamic. Cine ar fi b?nuit c? un feciora? de 9 ani, care mai era ?i „mut”, culegea informa?ii pentru Armata Român? cantonat? de partea cealalt? a frontului. Restul frumoasei pove?ti se afl? în filmul Prea mic pentru un r?zboi atât de mare, f?cut pe scenariul lui Dumitru Radu Popescu...

Locotenentului „Rambo”.

Povestea pe care vreau eu s-o spun acum nu se afl? nic?ieri consemnat? ?i prive?te alt moment istoric: decembrie 1989, ziua de 22. Personajul principal acela?i Marin Lungu, la acea dat? proasp?t pensionar al Ministerului de Interne, al Securit??ii. Nu putea s? stea acas? când al?turi, în Agora ??rii se f?cea istorie! A?a c? s-a aflat printre cei care s-au adunat în fa?a Comitetului Central în ziua de 22 decembrie, a asistat la „plecarea dictatorului”, iar apoi, când u?ile de la CC s-au deschis ca prin farmec invitând lumea la „revolu?ie”, domnul colonel Marin Lungu a intrat ?i el , s? vad? despre ce este vorba... P?rea c? este vorba despre altceva decât ce se vedea. În cl?direa C.C.-ului, o harababur? de nedescris. Lumea urca ?i cobora sc?rile f?r? nicio ?int?, d?deau buzna prin birouri, fiecare încerca s? apuce câte ceva, majoritatea apucaser? câte un Kala?nikov - de la cine luat sau primit?! -, ?i încercau s?-nve?e cum se trage cu pu?cociul acela. La un moment dat, din susul sc?rilor a început s? se aud? un r?p?it de arm? automat?, iar lumea s-a bulucit pe sc?ri spre parter, ?ipând „Terori?tii! Terori?tii!” Printre ei ?i domnul colonel. Ca ditamai colonelul ce era, ba?ca experien?a cea mai direct?, de pe front, domnul colonel Marin Lungu ?i-a dat seama îns? c? ceea ce auzea la etajele superioare era un r?p?it de cartu?e oarbe, f?r? glon?. Numai zgomotul exploziei se auzea, nu ?i „mu?c?tura” proiectilului propriu zis! A?a c? a luat-o în sens invers, pe sc?ri în sus, curios s? dea ochii cu acel Rambo care, f?r? pic de respect pentru adev?rul istoric, folosea cartu?e de manevr?, false, într-o revolu?ie atât de adev?rat?! Cum vine aia s? tragi cu gloan?e oarbe la o revolu?ie? Scen? de film: mul?imea coborând sc?rile înnebunit? c? „se trage”, eroul nostru urcând sc?rile în r?sp?r cu ?uvoiul uman, în cele din urm? r?mâne singur pe scar?, urcând-o acum f?r? nicio greutate ?i f?r? nicio ezitare spre etajul de deasupra de unde r?p?itul automatului se aude tot mai puternic. Nu m-a? mira dac? pe chipul domnului colonel a r?s?rit ?i un zâmbet, al celui care a priceput gluma de la etaj, dar ?i mirarea: ce sens avea acea manevr?? Mirarea s-a preschimat în stupoare când „Rambo” de la C.C. ?i Marin Lungu s-au trezit fa?? în fa??. Se cuno?teau foarte bine cei doi domni. Cu câteva luni în urm?, înainte de a se pensiona, colonelul Marin Lungu efectuase ultima sa misiune: o anchet? intern? privind comportamentul locotenentului „XYZ”. Existau unele elemente de suspiciune privind loialitatea acestuia fa?? de institu?ia Securit??ii Statului. Colonelul nostru ?i-a f?cut raportul cu concluzii ?i recomand?ri care confirmau suspiciunea, dar n-a mai apucat s? afle ce au decis organele superioare, c?ci a ie?it la pensie.

Iat?-l deci pe „Rambo” c? r?m?sese „activ”, dar de parte cui?

- Ce cau?i aici, m?i, Pi?ta, m?? S-a mirat domnul colonel! Adic?, tu, locotenentul „XYZ” din Covasna ?i Harghita, ce cau?i la Bucure?ti, în cl?direa Comitetului Central, cu Kala?nikovul în mân?, speriind „revolu?ionarii” cu cartu?e de manevr?? Al cui e?ti? Cine te-a adus aici? În ce scop? Cam acesta era sensul mir?rii domnului Marin Lungu, colonel în rezrv? la acea dat?. Ulterior ridicat la gradul de general. Surprins de întâlnirea neprev?zut?, Pi?ta al nostru i-a f?cut urm?toarele confiden?e fostului s?u „superior”:

- M-a adus Domokos Geza! Nu trebuia s? se afle c? un maghiar, ofi?er de securitate la Miercurea Ciuc, face parte din structurile de la Bucure?ti ale „revolu?iei”. Mare ghinion a avut c? s-a întâlnit cu domnul colonel Marin Lungu. Acum va trebui „s? plece din ?ar?”.

F.S.N. s-a n?scut din mantaua lui Gorbaciov.

S-a scris înc? prea pu?in despre participarea maghiar? la „revolu?ia” din decembrie. La partea urât? a „revolu?iei”. E posibil ca preten?iile maghiarilor de a-?i g?si merite „istorice” acolo unde sunt motive de jen? ?i ru?ine na?ional? s? dezlege limba timi?orenilor ?i accesul la documentele care ne dezv?luie ceea ce am numit mai sus „partea urât?” a evenimentelor din decembrie, acele acte de terorism ?i anarhie care au premers la Timi?oara ie?irea în strad? a oamenilor de bun? credin??. C?ci, marea p?c?leal? din decembrie 1989, a început la Timi?oara! De acolo a cuprins toat? ?ara!

M? întreb: aceast? contribu?ie a Budapestei la „lovitura de palat” din decembrie 1989 s? fie explica?ia faptului c? de 25 de ani ungurimea ?ovin? ?i revizionist? î?i face de cap în România nestingherit? de clasa politic?, de acele partide, în frunte cu F.S.N., care s-au n?scut din mantaua lui Gorbaciov? Îns??i anomalia numit? U.D.M.R. este tolerat? cumva sub amenin?area c? altminteri vor fi devoalate toate aspectele urâte ale „evenimnetelor din decembrie 1989”?

M?rturia doamnei „Mutty” Sassu.

Doamna „Mutty Sassu” - Dumnezeu s-o odihneasc? -, locuia în iunie 1990 lâng? blocul Perla, pe Doroban?i col? cu ?tefan cel Mare. În seara de 12 sau13 iunie 1990, la pu?ine ore dup? ce a v?zut pe micul ecran asaltul asupra Televiziunii, prilejuit de mineriada de a doua zi, doamna Sassu ?i-a condus o prieten? în sta?ia de tramvai Perla. Era aproape de miezul nop?ii, ?ipenie de om nu era pe strad?, toat? lumea era speriat? de „evenimentele” din acea zi, când fuseser? atacate înse?i sediile Poli?iei, ale Ministerului de Interne, Televiziunea. A?teptând tramvaiul pe refugiul din mijlocul bulevardului, doamna Sassu a v?zut c? le vine al?turi o doamn?, relativ tân?r?, ?i de îndat? ce aceasta s-a ar?tat pe refugiu, din mai multe direc?ii au venit spre ea mai mul?i b?rba?i tineri, atletici, care au început cu to?ii s? vorbeasc? ungure?te, limb? pe care la Bucure?ti o vorbe?te pu?in? lume. Doamna Sassu pricepea îns? bine ungure?te ?i f?r? s? vrea a auzit ce-?i vorbeau cei din grupul atât de ciudat de la acea or?. Mai mult, printre cei din grupul cu pricina, doamna Sassu a recunoscut chipul unuia dintre cei care se f?cuser? mai vizibili în transmisia de la atacul Televiziunii. Pe scurt, discu?ia ar fi fost urm?toarea: .?ie?ii au vorbit pe rând despre ce a f?cut fiecare. Cei mai mul?i erau nemul?umi?i c? nu a ie?it ce trebuia. Apoi le-a vorbit femeia, ?efa lor pesemne, care s-a ar?tat mai degrab? mul?umit? de cum au mers lucrurile ?i le-a spus s? fac? fiecare mai departe ce ?tie c? are de f?cut, apoi s-au risipit tot a?a cum se adunaser?. La câteva zile dup? aceast? întâmplare, doamna Sassu, o femeie vestit de inteligent? printre cunoscu?i, m-a c?utat, mi-a povestit cum a fost ?i s-a declarat dispus? s? colaboreze cu autorit??ile pentru identificarea tân?rului care ac?ionase la asediul Televiziunii din partea fra?ilor no?tri maghiari. S-a gândit bine Mutty.

Lovitura pe la spate aplicat? de un frate.

Eu, la rândul meu, l-am c?utat pe Petre Burc?, parlamentar P.U.N.R., membru al comisiei ce s-a înfiin?at atunci pentru cercetarea celor petrecute la mineriada din iunie. Am c?zut de acord c? informa?ia este important? pentru comisie ?i a r?mas ca prin mine doamna Sassu s? fie convocat? ?i audiat? la Comisie, ceea ce, fire?te, nu s-a mai întâmplat niciodat?. Când, dup? câ?iva ani, m-am cunoscut cu domnul Virgil M?gureanu ?i i-am povestit aceste dou? întâmpl?ri, mi-a confirmat c? S.R.I. cunoa?te amestecul maghiarilor în evenimentele din decembrie 1989, precum ?i la mineriada criminal? din iunie 1990. N-am comentat la acea vreme amestecul unguresc. Nu era deloc surprinz?tor! Surprinderea a fost s? aflu, din alte surse, c? amestecul sârbilor a fost chiar mai consistent decât al maghiarilor! Propor?ional? a fost ?i plata Domnului pentru tic?lo?iile din decembrie 1989, c?ci mult mai tic?loas?, mai nea?teptat?, mai „necuviincioas?”, a fost participarea Belgradului la „revolu?ia” român? din decembrie 1989. A fost ca o lovitur? pe la spate aplicat? de un frate! Sper ca aceste rânduri s? ajung? ?i la domnul general Marin Lungu ?i s?-l g?seasc? s?n?tos ?i puternic, cum îl ?tiu. Dac? are ceva de completat sau îndreptat la cele povestite, cu mare pl?cere îi punem la dispoz?ie revista ART EMIS!

S? tr?i?i, domule general! Sublocotenentul Ion Coja, la ordinul dumneavoastr?!

footer