Revista Art-emis
Votul cu draci PDF Imprimare Email
Ing. Ovidiu M. Curea   
Miercuri, 03 Decembrie 2014 15:24

Ovidiu CureaPeste dracii cu care au votat românii în 16 noiembrie 2014 putem suprapune oricare dintre scenariile care ni se par mai bune ?i care probabil c? nu au lipsit. Dar dac? românii nu aveau dracii pe care ?i i-au f?cut unii altora, scenariile c?deau ca ni?te afi?e nelipite bine pe panouri de publicitate.

Anul 2014, noiembrie, alegeri preziden?iale în România. În turul unu, din 2 noiembrie, se prezint? 14 candida?i. Primii doi ob?in 40%, respectiv 30% din op?iunile aleg?torilor. Ace?tia merg în turul doi, care are loc peste dou? s?pt?mâni, pe 16 noiembrie. Unul este prim-ministrul în func?ie, politician tân?r (42 de ani), dar cu experien?? politic? solid?. Toat? lumea îl cunoa?te ?i mul?i îl apreciaz?, a ob?inut cel mai mare num?r de voturi în primul tur, cu 10% mai mult decât contracandidatul s?u r?mas în curs?. Acesta (55 de ani) apar?ine unei minorit??i din România. Un profesor de liceu dintr-un ora? de provincie. Sas, într-o ?ar? din Europa zgâl?âit? de spasme na?ionaliste nevindecate de t?v?lugul globaliz?rii acaparatoare. Nu prea are ?anse s?-?i îmbun?t??easc? procentul voturilor favorabile. Nu-l cunoa?te mult? lume. N-are experien?? politic? de nivel (primar în ora?ul s?u de provincie). N-are nici multe cuno?tin?e despre no?iunile pe care ar trebui s? le st?pâneasc? un pre?edinte de ?ar?. Merge pe un drum ce?os pe care nu îl cunoa?te bine. Are farurile de cea?? aprinse ?i înainteaz? încet, încet de tot, cu team? s? nu dea peste cine-?tie-ce necaz. Copilo?ii de pe banca din spate ?i de pe scaunul din dreapta sunt ?i ei cu ochii în patru la parcurs ?i încearc? s?-l ajute cum pot mai bine. Îi semnaleaz? din vreme indicatoarele de pe ?osea ?i urm?resc traseul pe hart? cu busola în mân? ca s? nu gre?easc? drumul ?i s? nu ajung? în alt? parte. ?oferii ma?inilor care trec pe rând pe lâng? el, ba chiar ?i pasagerii din aceste ma?ini, râd de încetineala lui ?i-i fac semne deloc încurajatoare.

Socotelile erau clare. Pentru prima dat? erau de aceea?i p?rere ?i puterea ?i opozi?ia ?i institutele de sondare a opiniei publice cu marja lor de eroare din jurul a maxim 2-3%. Va câ?tiga cu cca. 10% candidatul puterii care ?i conduce dup? primul tur de scrutin cu 10%. A?a va r?mâne scorul, dac? nu cumva acesta va cre?te ?i mai mult în favoarea prim-ministrului. Electoratul era deja împ?r?it, iar al doilea tur de scrutin r?mânea doar ca o formalitate legal? de îndeplinit. Dintre to?i cei cu drept de vot numai în jur de 50% aveau s? ias? din cas? ?i s? se duc? la urne. Cam acesta fusese procentul de participare ?i la ultimele manifest?ri electorale. Doar ei aveau imagina?ia s?-?i închipuie c? se identific? cu figura unuia sau altuia dintre candida?i, s? le atribuie acestora însu?iri cu care ar fi vrut s? fie înzestra?i ei, aleg?torii (incisivi, acizi, vindicativi, simpatici, dr?gu?i, amuzan?i, ?mecheri etc.) Programele candida?ilor la pre?edin?ie nu prea contau. Acelea?i lucruri spuse pe alt ton. Erau plictisitoare. Acela?i spectacol care se mai v?zuse ?i acum cinci ani ?i acum zece…, cu al?i actori. Restul, mul?i, tot cam în jur de 50%, ca de obicei, nu aveau s? voteze. Vor r?mâne pe mai departe apatici, neg?sind nici un motiv suficient de tare care s?-i fac? s? ias? din cas? ?i s? mearg? la urnele de vot, inutile, în?el?toare ?i neputincioase.

Într-un târziu, împin?i de isteria care a cuprins toat? mass-media c? nu putea profita îndeajuns de campania electoral?, c? nu era suficient de mult b?gat? în seam?, cei doi apar împreun? la o emisiune de confruntare, la televizor. Unul, prim-ministrul în func?iune, st?pân pe sine, doct, erudit, elocvent, sclipitor ?i inteligent. Cel?lalt, profesorul, dezorientat, neîn?elegând bine rolul în care e pus s? joace, surprins de propria ignoran??, complexat ?i tem?tor. Ce confruntare?! E o scen? tragic? din desene animate când ?oricelul prins într-un col? de c?tre motanul negru ?i amenin??tor se trânte?te cu burta în sus ?i d? cu disperare din picioru?e. Penibilul ?i umilin?a r?zbat dincolo de ecrane ?i se revars? peste telespectatori. E umilin?a promo?iilor de tineri dintre care jum?tate nu pot trece de bacalaureatul care a devenit prea greu ?i prea exigent pentru nivelul la care au fost instrui?i, pentru programele ?colare care se modific? odat? cu schimbarea ministrului ?i pentru manualele alternative din care se scot bani mul?i ?i carte pu?in?. Umilin?a lor prinde contur, se treze?te ?i se începe s? se revolte. Vrea r?zbunare. E umilin?a tinerilor care dup? licee aproximative sunt împin?i în facult??i la fel de aproximative de unde ies f?r? s? ?tie s? fac? nimic ?i de unde intr? direct în ?omaj. Cei mai curajo?i î?i iau lumea în cap ?i pleac? în lumea larg?. Al?ii, sim?indu-se respin?i de societate ?i inutili se retrag descuraja?i pe internet ?i nu vor s? mai ?tie nimic de ceea ce este în jur. Aici, pe internet, se pot ?i ei exprima, î?i pot ?i ei semnala prezen?a pe lumea asta ?i o fac cu furie. Cu o ur? visceral?. Cu ura pornit? din str?fundul sufletelor lor de copii îmb?trâni?i înainte de a înv??a s? viseze. Înjur?turi, jicniri, sarcasme, r?ut??i ?i trivialit??i formeaz? limbajul lor de revolt?, uneori lipsit de logic? ?i agramat pentru c? nici logica ?i nici regulile de gramatic? nu vor s? le respecte. Ei de ce le-ar respecta pe acestea dac? regulile din societate nu-i respect? ?i pe ei.

„Asta e confruntare electoral?? Uite-l, pe acela, s?racul, cum îl mai t?v?le?te, cum îl ia la întreb?ri, cum îl face de dou? parale c? nu ?tie nimic, cum îi d? patru la bacalaureat ?i îl trânte?te, cum îl d? pe u?? afar? de la interviul de angajare spunându-i c? nu e bun de nimic ?i c? face umbr? p?mântului degeaba.” R?zbunare mai întâi ?i apoi mai vedem noi cum se îndreapt? lucrurile. Al?i telespectatori, cei dezam?gi?i, p??i?i ?i resemna?i, apatici ?i neparticipativi, continuau s? nu se identifice cu niciunul dintre actorii politici. A trecut de mult entuziasmul ?i speran?ele de la începutul anilor ’90. Au v?zut c? „e cam tot aia”, oricine ar veni la putere. Diferen?ele dintre politicieni erau relative, compensatorii într-un fel sau altul, nesemnificative. Era inutil s? votezi cu unul sau cu altul, pentru c? lucrurile tot a?a aveau s? mearg?. Pentru ei era totuna. To?i o ap? ?i un p?mânt: politicienii î?i furau discursurile unora altora ?i le d?deau ca pe crea?ii proprii; se acuzau reciproc ?i î?i puneau unii altora în cârc? propriile gre?eli. La sfâr?it nu mai ?tiai exact cine ce a zis, cine ce a promis, ce a furat sau a min?it. Nici o deosebire. Dar acuma, la televizor, se întâmpla un lucru cu adev?rat deosebit. Unu era unu ?i altul era altul. Unu se uita pe ni?te hârtiu?e ?i la zicea pe toate ca la carte. Altul vorbea cam ce credea el despre aceast? lume. Nu multe pe care s? nu le ?ii minte, dar cam ce gândeau ?i ei c? ar fi bine. Zicea s? facem lucrurile bine. Exact! Asta e! S? fie bine. S? tr?im bine, cum mai zisese deun?zi alt politician. Ho?ii s? fie pedepsi?i. S? fie! Dar parc? ?i al?ii au mai zis la fel. Parc? ?i al?i politicieni ne-au ame?it cu acela?i lucruri. S-au f?cut acele lucruri? Nu! Nu s-au f?cut! R?mân în continuare de f?cut. Deci ?sta are dreptate: trebuie s? le facem. ?stalaltul ce zice? Zice c? deja e mai bine, c? avem exporturi mai mari ?i c? avem un P.I.B. mai mare. O fi mai bine la el, acolo. La noi nu se vede nimic. Se aude c? de la anul d? la vânzare str?inilor p?mânturile noastre. P?mânturile satelor noastre, sate care toate au în centru lor monumente, statui cum le zic ??ranii, cu s?tenii care au murit în r?zboi pentru a-?i ap?ra p?mânturile astea nenorocite la care au jinduit dintotdeauna str?inii ?i de care acuma noi ne batem joc ?i le d?m ca pe fiare vechi, a?a cum ne-am dat ?i industriile. Nu mai avem b?nci, nu mai avem industrie, acum n-o s? mai avem nici p?mânt, ?i zice c?-i mai bine. Popula?ia din ?ar? scade, emigra?ia cre?te, ?i zice c?-i mai bine. R?zboiul se apropie de grani?e ?i politicienii no?tri continu? s? se certe între ei care ce a furat ?i de ce unii au furat mai mul?i decât al?ii ?i de ce pe unii îi vede justi?ia independent? ?i pe al?ii nu. ?i zice c?-i mai bine.

Argumentele prim-ministrului c? a ref?cut salariile t?iate, c? a m?rit gradul de absorb?ie a fondurilor europene, c? nu ?tiu ce a mai f?cut ?i nu ?tiu ce mai e pe cale s? fac? nu se mai aud. Argumentele nu func?ioneaz? decât atunci când cel c?ruia i le prezin?i e dispus s? le accepte, dac? nu, ele au darul s? enerveze ?i mai tare. ?i lumea se enerva pe m?sur? ce timpul trecea ?i data alegerilor se apropia, a?â?at? din r?sputeri de televiziunile care voiau lupte, confrunt?ri, sânge, drame, accidente, mor?i ?i înmormânt?ri. Lumea înc? nevaccinat? de mass-media vizual?, spre deosebire de cea scris? de care se lep?dase dup? ce-?i potolise pân? la grea?? setea din anii ’90, urm?rea cu tâmplele zvâcninde discursurile incitante ale „moderatorilor” ?i invita?iilor lor. Confruntarea dintre candida?i nu fusese destul de violent?, nu se jigniser? pe cât s-ar fi cuvenit pentru ca audien?a s? creasc? atât pe cât ar fi vrut patronii televiziunilor ?i atunci realizatorii ?i invita?ii din platouri au preluat ei rolul candida?ilor ca s? duc? b?l?c?reala acolo unde trebuia dus?, la sarcasme, la grosol?nii, la invective, la acuza?ii, amestecând deontologic adev?rul cu minciuna sfruntat? ?i luându-?i ca martori telespectatorii fideli pe care îi b?nuiau c? de dincolo de ecrane îi aprob? cu admirare.

Auzi acolo, „via?? decent?”!

Uite, cu ?ia din str?in?tate care ?i-au luat lumea în cap ?i au plecat care încotro a v?zut cu ochii, pentru c? în ?ar? nu mai puteau de bine, ce au? Ce au cu ei? De ce nu-i las? ?i pe ei s? voteze? Uite-i cum stau în?ira?i ca ciorile pe sârmele de telegraf. De ce îi ?in la cozi mai lungi decât cele care se f?ceau pe vremuri când se auzea c? se b?g? marf? la m?cel?rie ?i când veneau oamenii de cu sear? cu sc?unele s? se a?eze la coad? ca s? apuce mâine diminea?a un kil - dou?, înainte ca m?celarul s? le trânteasc? u?a în nas ?i s? se r?steasc? la ei „Gata, nu mai e marf?. Acas?!” De ce nu-i las? s? voteze? De ce nu au f?cut mai multe sec?ii de votare, dac? ?stea care sunt zice c? nu se ajung? Nu-i las? legea? Fir-ar a dracului de lege! ?i legea asta tâmpit? care nu-i las?, cine a f?cut-o? Tata din mormânt? Tanti Vasilica de la doi care, pentru c? n-are bani s?-?i pl?teasc? între?inerea, s-a deconectat de la termoficare, st? în cas? cu paltonul pe ea ?i a?teapt? s? moar? ?i s-o îngroape prim?ria, c? banii de înmormântare sau dus de mult? Nea Costic? de la trei care a?teapt? tremurând pensia ca s? î?i cumpere medicamentele compensate pe care nu le-a putut lua luna trecut? pentru c? nu le-a g?sit sau pentru c? nu i-au mai r?mas bani dup? ce a pl?tit lumina ?i între?inerea? Cine a f?cut legile ?stea care zice c? nu îi las?? Pro?tii care umbl? teleleu prin lume ca s? aib? cu ce tr?i ?i s? mai trimit? ?i acas? am?râ?ilor r?ma?i aici ?i care nu g?sesc de lucru? Cine a f?cut legile? Nu i-am ales noi de 25 de ani încoace, când pe unii, când pe al?ii care s? ne fac? legi bune? ?i ce au f?cut? Legi care nu asigur? nici m?car dreptul la vot. P?i ce s? ne mai zicem atunci de dreptul la asisten?? medical?, de dreptul la educa?ie, dreptul la „o via?? decent?”. Auzi acolo, „via?? decent?”! Te apuc? ?i râsul. ?i râsul ?i plânsul ?i sila. Via?? decent?! Pentru cine via?? decent??

Ne-a?i b?gat în Europa ca slugi, ca handicapa?i

Da?! Vor acum votul nostru? Las? c? le d?m noi vot de n-or s?-l poate duce. Na, vot! Na! Uite c? vot?m cu ?stalalt! C? dac? n-o s? fac? nici el mare lucru, m?car nu ne a?tept?m. Poate l-or ajuta rudele lui din Germania, cu toate c? am v?zut noi cam cum ne ajut? str?inii. O s? fac? ?i el ce poate. Probabil n-o s? poat? prea multe, dar nici voi n-a?i putut. V-a?i b?tut joc de noi, din ’90 încoace, ca s? v? îmbog??i?i voi. Ne-a?i min?it c? ne b?ga?i în Europa s? ne fie la fel de bine ca ?lora de acolo la care ne uitam prin gard cu gura c?scat?. Ne-a?i b?gat, dar ne-a?i b?gat ca slugi, ca handicapa?i, ca ?igani, ca ho?i ?i corup?i. Na, vot! ?i uite a?a, dracii care l-au apucat pe român au fost atât de mari c?, s?tul de to?i ?i de toate a fost adus în prag de a-?i da foc la cas?. ?i a?a casa lui nu mai era de mult a lui. În ea str?inii intrau ?i ie?eau pe unde voiau ?i când voiau. Unii dintre ei luau ce le pl?cea din cas? ?i plecau f?r? s?-i întrebe nimeni de ce ?i cu atât mai pu?in s?-i opreasc?. Al?ii se instalau în dormitoare, în sufragerie, în buc?t?rie ?i îl îndemnau pe el, pe român, s? se mute în alt? parte dac? nu-i place noul aranjament legal din casa lui, aranjament la care el însu?ii consim?ise cu entuziasm tâmp. De, naivitatea (ca s? nu-i zic altfel) e lux mare ?i luxul se pl?te?te. Politicienii l-au nenorocit pe român. ?i ??tia ?i ?ia ?i ?ilal?i, to?i, cu ?lehtele ?i cu baronii lor. ?sta, profesorul, e mai singur, parc?. O avea sprijin de afar?, de la Merkel, care, cic?, l-a ?i decorat. S? aib?! S? ne bucur?m ?i noi de sprijinul cuiva, s? nu mai fim ai nim?nui. S? ?in? ?i cu noi cineva. ?i uite a?a s-a mi?cat masa nehot?râ?ilor. Uite a?a românii dau din când în când istoria cu cracii în sus ?i-i las? pe to?i cu gurile c?scate. Uite a?a de la plus 10% favoritul pierde alegerile cu 10%.

Electoratul ?i-a scos col?ii ?i a mu?cat clasa politic?.

Nea?teptatul câ?tig?tor nu este nici el de loc de invidiat. Electoratul ?i-a scos col?ii. A mu?cat toat? clasa politic?. Toat?. Candidatul puterii a fost cel mai aproape ?i a p??it-o cel mai r?u. Electoratul a înv??at s? mu?te ?i va mu?ca de acum încolo pe oricine se va apropia de el cu gânduri care nu miros bine, nemaivorbind de cei care ar avea gesturi bru?te. La nesperatul câ?tig?tor, electoratul doar a l?trat. Acesta va sc?pa nemu?cat atâta timp cât va auzi l?tratul, pentru c? de mu?c?tur?, pân? la urm?, tot nu sc?p?. E în legea nescris? a politicii. Românii sunt un popor pa?nic. Nu fac nici revolu?ii, nici revolte, nici r?zboaie decât dac? sunt din greu împin?i de la spate, dar chiar ?i atunci, când î?i dau seama, se retrag ru?ina?i. În Argentina, când poporul s-a s?turat de politica f?cut? de ale?ii s?i i-a alergat pe to?i pe str?zi, f?r? alegere, pentru c? se s?turaser? de alegeri. La noi oamenii au ie?it din cas? ?i s-au dus la urne. Prezen?a la vot a fost de aproape 65%, cu pu?in mai mic? decât în 2000 ?i dup? 14 ani de sc?deri continui. E marele câ?tig din 2014. Lumea a început s? reconsidere drumul spre urne, s? vad? c? singura cale de a ajunge undeva r?mâne tot cea care trece pe la urne, c? votul fiec?ruia chiar conteaz?. Tinerii sunt un alt câ?tig al alegerilor din 2014. Încep s? realizeze c? dac? ei nu se bag? în seam? ?i se retrag îmbufna?i în autism, nimeni n-o s?-i bage în seam?. Alegerile din 2014 au fost alegerile nehot?râ?ilor sco?i la urne de dracii care i-au apucat pe m?sur? ce timpul se scurgea ?i sec?iile de votare se apropiau de închidere. Acei nehot?râ?i care nu ap?reau în nici un sondaj de opinie pentru c? opinia lor nu exista la vremea sondajelor.

Cine se joac? prea mult cu focul pân? la urm? sfâr?e?te prin a se arde.

Peste dracii cu care au votat românii în 16 noiembrie 2014 putem suprapune oricare dintre scenariile care ni se par mai bune ?i care probabil c? nu au lipsit. Dar dac? românii nu aveau dracii pe care ?i i-au f?cut unii altora, scenariile c?deau ca ni?te afi?e nelipite bine pe panouri de publicitate. Cunoa?terea profund? ?i cu în?elegere a unui popor au fost întotdeauna în istorie armele cele mai eficace ale marilor conduc?tori. Politicienii no?tri se vor chiti de-acuma ?i la ce ar vrea românii nu numai la ce zic ei c? ar trebui s? vrea. Vor c?uta s? în?eleag? ce vor mai mult românii chiar înainte ca ace?tia s? î?i da seama. Pentru c? este rolul liderului s? descifreze dorin?ele comune ale grupului ?i s? le exprime, iar ale conduc?torului s? le rezolve, s? le amâne, s? le ocoleasc?, dar s? nu le lase s? se amplifice, s?-i apuce dracii pe aleg?tori ?i s? r?stoarne sondajele de opinii, s? ridiculizeze analizele politice pedante ?i s? dea de p?mânt cu favori?ii. R?mâne ca odat? cu cre?terea prezen?ei la vot s? scad? ?i audien?a televiziunilor de scandal, care-?i zic cu pomp? televiziuni de ?tiri. Deja, multe dintre ele se zbat în mari dificult??i financiare. Vor dispare f?r? regretul cuiva dac? nu vor încerca ?i ele s? citeasc? cu anticipa?ie dorin?ele telespectatorilor, temerile ?i nelini?tile lor, suprasaturarea ?i exasperarea indus? de violen?a ?i de grotescul pe care le împing continuu peste ei. Dac? nu vor renun?a la ideea c? succesul unei televiziuni înseamn? vânarea cu orice pre? a focarelor de incendii ?i a?â?area lor. Dac? nu vor în?elege c? pre?ul de a turna gaz peste foc este mult prea greu pentru spectacolul de moment al fl?c?rilor, c? cine se joac? prea mult cu focul pân? la urm? sfâr?e?te prin a se arde.

footer