Revista Art-emis
Polul Sud-Est european - Jurnal de front PDF Imprimare Email
Marian Ioan   
Duminică, 23 Noiembrie 2014 18:14
GlobalizareMarian Ioan, art-emis
 
Globalizarea s-a globalizat. Nu a r?mas numai în politic?, ci a p?truns ?i-n geografie-astronomie-astrologie, c? nu ?tiu s? definesc exact domeniul la care m? refer. Ziceam într-un articol anterior c?, la Polul Nord ?i la Polul Sud, când Soarele apune, de fapt el r?mâne pe cer. Mai spre asfin?it, dar acolo, pe cer, nu dispare. De acolo, împiedic? mersul firesc al vie?ii, aruncând ni?te raze le?inate care nu las? întunericul izb?vitor s? se instaleze. Acest fenomen se petrecea pân? ieri numai la cei doi poli. De ce ziceam c? s-a globalizat globalizarea? Pentru c?, acuma, iat?, fenomenul se petrece ?i la Polul Sud-Est european, aici, în România. C?ci, de?i Întuneric împ?rat apune, el va continua s? împiedice mersul firesc al vie?ii pe aceste meleaguri, aruncând peste noi ni?te le?in?turi de raze… nem?e?ti, provenite din raze ?ig?ne?ti colectivizate cu for?a.
 
Apusul Întunericului
 
Nu ?tiu cum o fi pe la Polul Nord, sau pe la Polul Sud, atunci când vine noaptea, sau când se sfâr?e?te. Acolo, am auzit c? atunci când se face noapte, Soarele înc? se afl? pe cer. Spre asfin?it, dar pe cer. ?tiu, îns?, cum este la Polul Sud-Est… european, atunci când apune Întunericul. De?i, cât? vreme fusese Întunericul „de trei suli?e pe cer”, fusese bezn?, când i-a venit apusul s-au aprins fl?c?rile pârjolului. Tot ce fusese transformat, cu migal?, în cioturi mici, din ramuri sau chiar trunchiuri mari, a fost aprins. Fl?c?ri, dar mai ales fum înec?cios, se ridicau pân? la cer. Iar din mijlocul lor, nev?zut, se auzea Întuneric h?h?ind. A?a s-a încheiat cel mai întunecat deceniu din istoria politic? a acestei ??ri. Deceniu în care, peste aceste meleaguri, a domnit Întuneric împ?rat. R?mâne de v?zut cât va dura pân? va dispare fumul ?i cenu?a rezultate în urma pârjolului, c?ci, la lumina Întunericului multe lighioane au crescut, iar alea vor face tot ce ?tiu ele. Parc? le aud r?gând: „Tanti Europa, nenea Licurici, ia uite la ??tia ce-mi face! Îmi face ce le-am f?cut ?i eu, da’ ei nu ?i-a cerut voie, ca mine. Scap?-m? de ei ?i-?i promit c? te las s?-?i faci privata ?i groapa de gunoi la mine-n ?ar?. ?i te las s?-?i pui ?i corturile pentru solda?i, c? le d?râm p-ale ?iganilor ?i le pun p-alu’ matale în locul lor. ?i o s?-?i dau ?i pe?che? mai mare”.
 
Dreptatea Întunecatului
 
L-am auzit pe Întuneric împ?rat acuzând guvernul actual c? a dat înapoi câte ceva la pensii ?i la salarii, dar a diminuat fondurile pentru investi?ii. Când l-am auzit, i-am ?i dat dreptate. I-am dat, fiindc? mi-am amintit c?, atunci când, cu mâna papagalului s?u, el a t?iat din pensii ?i salarii, a m?rit fondul de investi?ii ?i a f?cut investiti?ii.
- a investit în construc?ia de autostr?zi, pe care nu le-a mai construit întrucât, îl citez, „România nu are nevoie de autostr?zi”;
- a mai investit în ni?te spitale pe care le-a desfiin?at;
- a investit în voturile de la ambasada din Paris;
- a investit în desfiin?area unor fabrici ?i transformarea lor în „bijni?-parcuri”.
?i, dac? mi-a? pune mintea, a? mai descoperi ?i alte investi?ii f?cute de Întuneric împ?rat, care confirm? juste?ea acuza?iilor lui la adresa actualului guvern, fir-ar el al dracului de guvern c? nu d? doi bani pe pre?ioasele lui indica?ii, cum f?cea papagalul ?la mic!
 
Plec din România
 
M-am hot?rât, plec din România. M? duc în diaspora. M? fac ?i eu diaspor. De ce? P?i, diaspor fiind, liderii politici din România vor fi preocupa?i exclusiv de drepturile mele. Când eram acas? nici nu-i interesa de mine. Diaspor fiind, pot emite preten?ii care, dac? nu mi se îndeplinesc, se las? cu „maidan”. Acolo, în diaspora, vin s? voteze um?r la um?r cu mine mari somit??i ale vie?ii politice, precum Lenu?a prostu?a sau comisara Monicu?a încerc?nata. În plus, acolo unde m? voi duce, voi putea face pe nebunu ca minoritar ?i ca cet??ean european, pe când aici, acas?, nu se uit? nici dracu la mine. Acolo, în „diaspora”, niciun lider politic din România nu-?i permite s? m? fac? nesim?it, pe când aici, acas?, orice papagal poate, iar pre?edintele îl aplaud?. ?i nu în ultimul rând, numai atunci când voi fi diaspor voi putea s?-mi iau ?i eu ?ara înapoi. Ceea ce ar fi trebuit s? se întâmple mai demult, c?ci, neluat? înapoi, ia uite la ce lighioane a dat na?tere.
 
Schimbare de paradigm? proverbial?
 
M-am n?scut în monarhie dar, pe vremea aia, locuitorii acestor meleaguri nu în?elegeau limbajul meu. A durat destul de mult pân? l-am înv??at eu pe al lor, ca s? m? pot în?elege cu ei. Iar când am început s?-i în?eleg mi-au spus c? au alungat regimul burghezo-mo?ieresc ?i au instaurat dictatura proletariatului. A?a c?, proverbul la care m? voi referi l-am auzit în dictatur?. Pe atunci, acel proverb suna a?a: „Nu mor caii, când vor câinii!”. Între timp, a fost alungat? ?i dictatura proletariatului, fiind înlocuit? cu… m? rog, înc? ne afl?m în faza de înlocuire ?i tot nu nimerim cu ce s? o înlocuim. Probabil, de aia s-a schimbat ?i proverbul. Acuma sun? a?a: „Nu mor caii când vor câinii, ci atuncea când vor porcii”.
Uite, d-aia-mi place mie în?elepciunea popular?!
 
Copiii lui Ceau?escu
 
Mi-a scris un prieten. Zicea c? este de-a dreptul bulversat de ceea ce se întâmpl? în România ?i c? nu în?elege atitudinea unor tineri. Am încercat s?-l p?c?lesc spunându-i c?, în mod natural, tinerii sunt bezmetici, iar dac? n-au p?rin?i nici nu-?i mai revin. În clipa aia mi-am amintit c?, în decembrie 1989, printre relele care îi erau puse în cârc? lui Ceau?escu era ?i una cu privire la ni?te copii. Se zicea c?, în secret, el ar fi crescut ni?te copii institu?ionaliza?i, din care urma s? fac? ni?te lupt?tori feroce pentru el. Acuma, v?zând ?i eu ce a v?zut prietenul care se mira, m? întreb dac? nu cumva ??tia or fi acei tineri. C?, dup? cum se manifest? unii dintre ei, cam au caracteristicile celor de care era acuzat Ceau?escu. Doar c?, vorba vorbei: „Nu-i pentru cine se preg?te?te, ci pentru cine se nimere?te”!
 
Apatrid
 
M-am r?zgândit, nu m? mai fac diaspor, m? fac apatrid. Adic?, f?r? cet??enie. Pur ?i simplu, eu voi fi tot de na?ionalitate român, c? asta nu depinde de alegerea mea, dar f?r? cet??enie, c? asta depinde de mine, iar eu nu vreau s? mai fiu cet??ean al acestui stat. Nici nu v?d de ce a? mai fi cet??ean al unui stat în care locuie?te o popula?ie criminal?. Eu n-am comis nicio crim? ?i niciunul din cele câteva sute de mii de cunoscu?i de-ai mei, fie ei rude, colegi, vecini, prieteni, ?efi, colaboratori de-ai mei nu a comis vreo crim?. A?a c?, ce s? caut eu ca cet??ean al unui stat în care tr?ie?te o popula?ie pe care ?eful acelui stat a f?cut-o criminal?, iar ea, acea popula?ie, a l?sat nasu-n jos, ba a mai ?i aplaudat ?i l-a ?inut zece ani pe umeri pe ?la care a f?cut-o criminal?? C?ci, nu poate supravie?ui un regim criminal, vreme de cincizeci de ani, într-o ?ar?, dac? îns??i popula?ia care locuie?te în acea ?ar? nu este criminal?. Cum ar supravie?ui? Adic?, acea popula?ie s-a uitat cincizeci de ani la acel regim cum comite crime ?i a t?cut!? Nici m?car nu s-a-ntrebat cine anume a comis crime? C?ci, ce e ?la regim? Ceea ce este definit prin dic?ionare ca „regim”, nu are cum s? comit? crime, numai oamenii pot comite. Adic?, popula?ia acestei ??ri, din moment ce regimul din aceast? ?ar? a fost criminal, nu? Cel pu?in colaboratoare cu criminalul a fost aceast? popula?ie, din moment ce a admis c? acel regim a fost criminal. Altminteri, cum? C?ci, crime s-au comis de-a lungul istoriei în toate epocile, în toate regimurile, dar un singur ?ef de stat a numit un regim din ?ara lui ca fiind criminal. ?sta pe care popula?ia acestor meleaguri l-a ales de dou? ori pre?edinte. Probabil, tocmai de aia l-a ales, c? ?tia ce spune, iar popula?ia a apreciat asta.

Dar eu nici n-am comis vreo crim? ?i nici n-am asistat la comiterea vreuneia. Nici cei câteva sute de mii de cunoscu?i ai mei nu au asistat la vreo crim?. A?a c?… Apatrid. N-am nicio leg?tur? cu o popula?ie criminal?. Nu m? fac diaspor c? mi-e s? nu dau peste vreo ebola, peste vreun HIV, peste ni?te homo. Stau aici, pe strada mea, f?r? nicio leg?tur? cu statul care c?l?re?te aceste meleaguri. Nu fac armata, nu votez, nu defilez, nu aplaud, nu citesc ziarele, nu m? duc la mitinguri, nu r?spund la întreb?rile mili?ienilor, nici la sondaje de opinie, sau de oricare ar fi.
M? duc la poli?ie s?-mi treac? pe buletin, la cet??enie, „Apatrid”. ?i a?a, împrumut la banc? nu fac, la spital nu m? mai duc, c? tot degeaba m? duc, deci n-am nevoie de nicio adeverin??, de angajat nu m? mai angajez de când mi-a interzis papagalul neispr?vitului s? mai lucrez, iar acuma-i prea târziu pentru mine. Iar când mor m? duc singur la crematoriu, n-am nevoie nici de loc de veci.
footer