Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Marinela Belu-Cap?a   
Duminică, 16 Noiembrie 2014 18:03

Vlad Popescu - regizorMarInela Belu Cap?a: Bun? ziua, domnule regizor! Iat? c?, dup? câ?iva ani, putem sta din nou de vorb? acum, când e?ti student masterand, dup? terminarea celor trei ani de studii la Universitatea Babe? Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru ?i Televiziune. Când am discutat ultima dat?, erai un licean emo?ionat, dar cu multe visuri. De aceea te întreb azi: cine e?ti tu, Vlad Popescu?

Vlad Popescu: Interesant? întrebare. Niciodat? nu mi-am pus-o. Îmi amintesc c?, în 2008, când am jucat în primul meu spectacol la Râmnicu Vâlcea, piesa se numea chiar a?a, „Cine e?ti tu?”. Deocamdat? nu pot s? spun cine sunt. Mai a?tept, mai caut r?spunsul ...

M.C: Erai minunat ca elev. Dar te-am cunoscut mai bine în perioada când erai „copil de trup?” la Teatrul Municipal Ariel din Râmnicu Vâlcea. Ce amintiri te leag? de liceu, de Teatrul Ariel, de Vâlcea, în general?

V.P.: Aici m-am n?scut, am copil?rit, am crescut. De Vâlcea m? leag? mai mult via?a petrecut? la Teatrul Ariel. M? jucam cu copiii de vârsta mea foarte rar, pentru c? eu mergeam la Teatru unde aveam treab?. Fugeam de la Liceu ca s? merg la repeti?ii ?i la spectacole.

M.C.: De ce vrei s? faci teatru ?i numai teatru?

V.P.: Pentru c? teatrul reu?e?te s? exprime ni?te adev?ruri pe care noi încerc?m s? le ascundem în via?a de zi cu zi. ?i eu asta încerc, s? spun ni?te adev?ruri. Vlad Mugur spunea: „Teatrul nu e via??. Via?a e o enciclopedie teatral?”. Noi d?m m??tile la o parte ?i ajungem la esen?a vie?ii. Noi suntem din via??. ?tiu c? acesta este idealul: s? d?m toate m??tile deoparte. Numai actorii foarte mari ajung la esen?a vie?ii. În rest, este foarte greu...

M.C.: Ni?te „felii de via??” pe care le aduci pe scen??

V.P.: Am f?cut spectacole despre cineva care se întreab?, nu despre mine. Eu îmi pun sufletul pe scen?.

M.C.: Cum ai ajuns la profesia de regizor?

V.P.: Este o poveste lung?. Începe cu doamna Doina Migleczi, directoarea Teatrului. Atunci era ?coala Popular? de Teatru „Ariel”. In 1995, tata m-a dus pentru câtva timp la Geny, cum îi zicem noi doamnei directoare. Dânsa repeta o pies? de teatru ?i, când m-a v?zut, mi-a cerut s? m? urc pe scen?, pe o scar?. ?i a?a, de atunci am jucat în multe spectacole, pân? în 2008, când am devenit student. Tata a venit cu ideea s? m? fac regizor. Se ?tie c? majoritatea p?rin?ilor-actori (cum este tat?l meu, actorul Gabriel Popescu) vor ca ai lor copii s? le urmeze meseria. La mine a fost o ambi?ie, aceea de a demonstra tat?lui meu c? pot fi ?i regizor. Apoi s-a schimbat situa?ia.

M.C.: Prima dat? te-am v?zut în rolul lui Spiridon din piesa lui I.L.Caragiale, „O noapte furtunoas?”. Aveai 10-11 ani. Erai gr?sunel ?i simpatic foc. Jucai firesc, al?turi de actorii Teatrului Ariel. De fapt, ai ?ansa de a fi dintr-o familie în care face parte un talentat actor, Gabriel Popescu, de la care ai avut ce înv??a. Acum devii tu însu?i, un om de teatru autentic. Eu î?i prev?d un viitor str?lucit, dat totul depinde numai de tine, de munca ta. Dar, s? revenim. Ce amintiri te leag? de via?a din liceu?

V.P.: Din p?cate, unii domni profesori erau deranja?i de pasiunea mea, pentru c? lipseam uneori de la cursuri. Am avut îns? noroc de un director foarte în?eleg?tor, domnul Timofte, care era interesat de ceea ce f?ceam. Îmi amintesc c? era chiar înainte de bacalaureat ?i doamna dirigint? nu a fost de acord s? plec în turneu, la Nisa, în Fran?a. Era normal! Dar domnul Timofte mi-a aprobat s? plec pentru c? în?elesese c? asta era pasiunea mea. ?i iat?, asta am f?cut! Acum îi mul?umesc!

M.C.: Cum a fost via?a de student?

V.P.: Grea. Am dorit s? fiu actor, iar munca de regizor este total diferit? de ceea ce înseamn? actoria. În general, regizorul pleac? de la mare ?i ajunge la mic, iar actorul pleac? de la mic ?i ajunge la mare. El nu vede în perspectiv?, ca regizorul. Meseriile sunt diferite ?i eu am plecat de aici cu un bagaj de cuno?tin?e care nu prea mi-a folosit.

M.C.: Nu te-a ajutat experien?a câ?tigat? pe scen?? Tu deja cunoscusei mirajul „scândurii”.

V.P.: M-a ajutat un timp, dar nu atunci. La început mi-era foarte greu s? în?eleg mecanismele: de ce trebuie s? renun? la ceea ce ?tiam. De fapt, acum spun c? nu am renun?at, ci am pus de-o parte ceea ce câ?tigasem ca actor, elemente care-mi folosesc acum, ca regizor. Acum cuno?tin?ele de regizor se contopesc cu cele de actor ?i m? ajut?, într-adev?r.

M.C.: Vorbe?te-mi despre munca unui masterand.

V.P.: Am avut un profesor foarte bun, domnul regizor Alexandru Darie, de la U.N.A.T.C. „I.L.Caragiale” - Bucure?ti, de la care afl?m lucruri interesante. Ceea ce este foarte important este faptul c? facem cu adev?rat ?coal?. Se fac ore, înv???m, ne exprim?m, câ?tig?m experien??...

M.C.: Ai ni?te modele pe care vrei s? le urmezi, nu s? le imi?i?

V.P.: Doresc s? ajung un regizor care s? lucreze profesionist, ca la Hollywood. S? fiu bine în?eles: nu s? ajung acolo, ci s? lucrez în condi?iile de acolo. Ca model, nu am pe cineva anume.

M.C.: Care a fost primul spectacol regizat de tine?

V.P.: Primul spectacol a fost cel de la Teatrul din Baia Mare, spectacol de sfâr?it de an trei, licen?a mea cu piesa „Don Juan moare ca to?i ceilal?i”, de Tudor Mazilu. A fost un spectacol frumos, reu?it, care, din p?cate, n-a fost jucat decât de dou? ori. A fost o vizionare la Baia Mare, apoi a fost prezentat în Festivalul GalActoria de la Cluj-Napoca ?i atât. Exact atunci s-au schimbat directorii ?i noul director a modificat tot programul teatral, iar piesa mea nu a mai fost jucat?.

M.C.: S? vorbim depre ultima premier?, cea de la Teatrul Municipal Ariel, cu piesa „Groparii”. Cum ai ajuns la acest spectacol?

V.P.: Povestea începe mai demult. În examenul de licen??, în fa?a unei comisii, trebuia s? facem un moment, „Groparii”, dup? clasica pies? „Hamlet”, de W. Shakespeare. Mi-a pl?cut foarte mult ideea ?i din ceea ce s-a n?scut atunci m-am gândit, apoi, cum s-ar continua scena groparilor. Cât de „absurd?” era atitudinea unor gropari care discutau despre moral?, etic?, bine ?i r?u. Normal, ni?te gropari nu prea au astfel de discu?ii...

M.C.: Ca simbol, groparii îngroap?, nu dezgroap?, nu scot la lumin?...

V.P.: Exact. În spectacolul meu tocmai asta fac: doi gropari dezgroap? faptele, re-spun povestea lui Hamlet, prin?ul Danemarcei. Ei spun povestea jucând-o. Sunt doi actori care joac? personajele, pe rând. Unul este Hamlet, cel?lalt Ofelia; unul este Polonius, cel?lalt Gertrude etc. A?a, cei doi actori spun povestea, oarecum pe dos, altfel decât este ordinea scenelor în piesa lui Shakespeare.

M.C.: Ai intervenit în text?

V.P.: Nu, am f?cut doar un prolog. Am luat un fragment din „Cursa de ?oareci” de Agatha Christie în care se poveste?te despre tot ceea ce se va întâmpla pe scen?. Apoi, piesa începe cu scena groparilor, dup? care apare Hamlet. Eu am întors povestea, a?a cum am vrut eu s-o spun.

M.C.: În afar? de aceast?, s?-i zicem inven?ie, ce mai aduci original în aceast? pies??

V.P.: Nu ?tiu dac? e ceva original, pentru c? eu am luat totul ca pe un exerci?iu teatral, nu ca pe un spectacol. Ca manier? ?i ca dorin?? a mea, nu e un spectacol „Hamlet”, ci un exerci?iu teatral cu doi actori. La vârsta mea, nu se face un „Hamlet”, ar fi exagerat. Eu am f?cut o poveste ?ugubea?? cu cei doi gropari care nu ?tii dac? vorbesc serios sau glumesc despre ceea ce spun. Adev?rul se vede mult mai bine când râzi. Atunci î?i dai seama de neputin?ele tale ?i de ororile care se întâmpl? în lume. Cam în toate piesele montate de mine, tragicul iese la iveal? prin comic.

M.C.: Cum a fost lucrul cu actorii, în special cu tat?l t?u, Gabriel Popescu, ?i cu Roxana Filip, actri?? care joac? în colaborare cu Teatrul Municipal Ariel?

V.P.: Cu tata este greu s? lucrezi pentru c? este un actor foarte bun ?i propune foarte mult. Câteodat?, propunerile sunt diversificate, alteori nu se a?eaz? pe viziunea regizoral?. Sunt unii regizori încurca?i de atâtea propuneri venite din partea unui actor.

M.C.: În?eleg. Vrei s? ajungi, cu timpul, s? ai propriul t?u stil de lucru, ce va fi recunoscut ?i de al?ii?

V.P.: Propriu-zis, eu nu ?in s? am un anume stil al meu. Nu vreau s? m? cunoasc? lumea dup? maniera mea de lucru, ci dup? deciziile pe care le iau în alegerea pieselor de teatru pe care le voi regiza. Maniera de a face o serie de spectacole în acela?i stil ar plictisi publicul. Trebuie g?site moduri diferite de regie, pentru texte diferite.

M.C.: Când aude c? se joac? spectacolul unui mare regizor publicul se gânde?te la scene grandioase. 

V.P.: Eu cred c? nu stilul trebuie s? fie un criteriu, ci o surpriz?. E adev?rat c?, dup? ani ?i ani de munc?, începi s? te repe?i. Lucrurile noi ?i absolut originale se nasc o dat? la nu ?tiu cât timp...

M.C.: Discutam noi, cândva, c? fiecare scriitor î?i caut? propriul stil, unul individual. Cred c? ?i la regizori este aceea?i c?utare.

V.P.: De obicei, asta o spun al?ii despre noi, nu o spunem noi.

M.C.: Desigur! Asta vine din talentul, ambi?ia ?i pasiunea fiec?ruia. Din felul cum vede ?i simte el via?a. Apropo, piesa „Groparii” are ceva cu aluzie la via?a din zilele noastre, a?a cum se spune despre piesele lui I.L.Caragiale?

V.P.: Nu neaap?rat. Teme ca destr?marea familiei sau r?zbunarea sunt de actualitate. Asta e cheia spectacolului: r?zbunarea. A?a se ?i încheie spectacolul, cu replica: „O, r?zbunare!”- r?zbunarea fiului.

M.C.: ?tiu c? ai fost cu acest spectacol ?i într-un turneu.

V.P.: Da, am avut ?ansa s? mergem în Italia, în Sardenia, la Festivalul de teatru „Isola dei Teatri” din Sassari. Acolo am fost pl?cut surprins de modul cum am fost primiti ?i de reac?ia spectatorilor. Pentru c? trebuia s? avem subtitrarea textului în limba italian?, chiar înainte de începerea spectacolului s-a stins proiectorul ?i n-a mai func?ionat. Am a?teptat ceva timp, dar a trebuit s? juc?m f?r? subtitrare. Aici a fost surpriza pentru c? publicul a în?eles totul. Mai mult, spectatorii au râs în momentele comice ale celor doi actori, momente de text, nu de mimic?, ceea ce mi-a pl?cut foarte mult. Actorii au jucat perfect ?i au fost r?spl?ti?i cu multe aplauze.

M.C.: În Râmnicu Vâlcea au fost deja ?ase reprezenta?ii. Ai avut ecouri de la spectatori?

V.P.: Eu am o anume team? în timp ce piesa este jucat? ?i nu stau la spectacol. Am auzit ceea ce mi-au spus actorii, c? lumea a receptat mesajul meu, a în?eles povestea întoars? de mine ?i, mai ales, „a tr?it” contorsionarea psihic? a lui Hamlet.

M.C.: Scenografia cum a fost?                                                                                                                                                                                 

V.P.: Nu am lucrat cu scenograf. Pot spune c? a fost o rezolvare scenografic? a mea, ceva discret. Totul a reie?it din munca celor doi actori, din jocul scenic. A?a am dorit eu. De aceea spun c? este un exerci?iu teatral.

M.C.: Dup? ce am v?zut piesa, am spus c? am asistat la o „lec?ie” de teatru adev?rat, prin transpunerile celor doi talenta?i actori, prin trecerile rapide ?i fire?ti de la un rol la altul. Este o performan??.

V.P.: Schimbarea costumelor, a obiectelor de scen?, se face atât de rapid, încât putem spune c? este o performan?? actoriceasc?.

M.C.: Care sunt proiectele de viitor?

V.P.: Preg?tesc o nou? pies?, „La Ronde”, de Arthur Schnitzler, în colaborare tot cu Teatrul Municipal Ariel, pe care sper c? o vom prezenta la edi?ia a IV-a a Festivalului de Teatru Ariel InterFest - AIF, din luna iulie 2014 ( n.a. premiera a avut loc în timpul Festivalului Ariel InterFest, editia a IV-a). Apoi voi vedea ce va mai fi! Pentru examenul de masterand, mi-am ales „Furtuna” de Shakespeare. În plus, am trimis câteva propuneri la mai multe teatre din ?ar?, a?tept r?spunsul lor.

M.C.: Din p?cate, ?i în lumea teatral? exist? probleme cu încadrarea tinerilor regizori...

V.P.: Înainte se practica aceast? meserie pe lâng? un maestru ?i atunci, u?or-u?or, te cuno?teau ?i al?i oameni din lumea teatral? ?i reu?eai. Acum nu mai este a?a. Totul depinde de noroc.

M.C.: Drag? Vlad Popescu! Î?i mul?umesc pentru interesanta noastr? convorbire ?i î?i urez mult noroc, cu multe reu?ite în via?a de regizor.

A consemnat Prof. Marinela Belu-Cap?a

footer