Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. Silvia Bodea S?l?jan   
Miercuri, 29 Octombrie 2014 17:36

Cumin?enia p?mântului„România este stat de drept, democratic ?i social, în care demnitatea omului, drepturile ?i libert??ile cet??enilor, libera dezvoltare a personalit??ii umane, dreptatea ?i pluralismul politic reprezint? valori supreme, în spiritul tradi?iilor democratice ale poporului român ?i idealurilor Revolu?iei din decembrie 1989, ?i sunt garantate”. (Constitu?ia României, art. 1, al. 3).

Expresia biblic? „Da?i Cezarului ce-i al Cezarului…” este atât de des utilizat? încât ?i-a pierdut adev?rata conota?ie. Iisus a rostit aceste cuvinte în contextul în care era ispitit s? instige la revolt? fa?? de o anume ordine social?, ori menirea Lui nu a fost de un astfel de ordin. S-a oferit ca jertf? vie pentru r?scump?rarea noastr? ?i ca urmare pentru instituirea unei ordini spirituale noi, absolvit? de p?cat. În haosul ce st?pâne?te lumea în care tr?im, „Cezarul” este instituit prin diferite structuri menite s? paraziteze pe truda unor bie?i anonimi. Astfel se ajunge la diferen?ieri sociale ?ocante. Circul? o vorb? la noi, la români: „Cine munce?te nu are timp s? câ?tige”. Ce adev?r crud ?i nemilos ascund aceste cuvinte! La o analiz? mai atent? îns? s-ar se impune întrebarea fireasc?: oare dac? n-ar exista cel care munce?te, de unde ?i cum ?i-ar acumula câ?tigul parvenitul? Desigur c? s-ar putea discuta mult pe aceast? tem? dar las întrebarea ?i m? voi întoarce la inten?ia ini?ial?, aceea de a ap?ra, atât cât se poate, demnitatea celui, care munce?te ?i care, din rezultatul muncii lui, d? o parte „Cezarului”, adic? Statului. Nu pot s? nu m? opresc la no?iunea de Stat, a?a cum este ea perceput? de omul simplu. Dintotdeauna românii au spus cu ostilitate c? trebuie s? dea la Stat o anumit? cot? din produsul muncii lor, Statul fiind cineva str?in, un adev?rat du?man care ia ce nu i se cuvine ?i care nu d? nimic în schimb. Este un adev?r istoric, este expresia unor experien?e tragice tr?ite nemijlocit.

Sigur c? este necesar? acumularea unei sume din contribu?ia fiec?ruia, pentru a sus?ine anumite domenii de activitate care nu produc bunuri materiale: înv???mântul, cultura, s?n?tatea, institu?iile statului, armata etc, ?i care sunt absolut necesare bunului mers al societ??ii. Dac? totul s-ar face echilibrat ?i mai ales cu o doz? de moralitate, dac? nu s-ar favoriza anumite categorii în defavoarea altora, dac? cei care î?i primesc partea ar manifesta respect pentru cei care-i sus?in, nu ar fi nici un fel de problem?. Cu siguran?? am sim?i c? statul suntem noi, iar ceea ce se întâmpl? este spre binele nostru. A?a ar fi moral, a?a ar fi cre?tine?te, dar „Statul” despre care vorbim nu cunoa?te aceste no?iuni, el se afl? sub st?pânirea întunericului, în care principiul fundamental este dorin?a de parvenire prin orice mijloace, spre umilin?a celor ,care sus?in din truda lor mecanismul diabolic ce-i subjug?. Câ?i dintre români, având o problem? de rezolvat, au acces la un senator sau deputat, la prefect, primar, judec?tor, poli?ist, medic, inspector de orice fel...etc? Se înscriu în audien?e ?i stau zgribuli?i pe sc?ri (portarul îi aten?ioneaz? c? murd?resc locul), î?i a?teapt? rândul cu resemnare ?i stoicism s?-?i spun? „p?sul”, care nu se va rezolva, prin acest demers, niciodat?. Câ?i pot aborda (f?r? nici un fel de re?inere ?i mai ales f?r? tax?) un avocat sau un medic? Se spune despre unii bugetari c? nu le este pl?tit? munca... A?a o fi?! Problema este c? aproape to?i o duc minunat, au: vile, ma?ini de ultim? genera?ie, concedii în locuri exotice, în timp ce aceia care dau „Cezarului” (în realitate nu dau ci li se ia cu japca) nu v?d asemenea minun??ii decât la televizor.

„S-a modernizat societatea”, sau s-a instituit „statul de drept” sunt expresii pe care le auzim întratât c? ni s-a acrit. Când vorbesc despre acest aspect îmi vine în minte o glum?, pu?in mai deocheat?: „Cic? un pui de pisic? i-a cerut tat?lui s?u s?-l ia cu el pe acoperi?ul casei, la iubit. Acesta i-a îndeplinit dorin?a, dar cum trebuia a?teptat iar vremea era de iarn? grea, puiul de pisic? a spus, la un moment dat, c? vrea acas?, pentru c?-i este frig ?i s-a s?turat de iubit. Uite a?a ne-am s?turat ?i noi de modernizarea statului, de statul de drept, de democra?ie, din care nu vedem decât firma, pentru c?: „afar?-i vopsit gardu’, în?untru-i leopardu’.”

Citeam în una din zile un comentariu f?cut de un fost judec?tor, care dispune de o „pensie nesim?it?”, cum ne-am obi?nuit s? o numim. Nu mai pun întrebarea retoric?: oare din ce bani i se pl?te?te acea pensie? ?tim cu to?ii, dat t?cem. Asist?m la un proces de prostitu?ie moral? în toate domeniile societ??ii. M-a derutat pu?in ?tiind cine a fost „domnul” ?i mai ales ?tiind cum beneficiaz? de aceast? stare de fapt. În plus mi s-a p?rut oximoronic? asocierea de termeni, dar la o analiz? mai atent? am realizat c? a dat o defini?ie corect? societ??ii noastre de drept. Voi aduce câteva argumente din experien?ele pe care le-am tr?it nemijlocit, asemenea multor semeni de-ai mei. Am mers la un avocat s?-mi apere o cauz? dar n-am apucat nici s? salut, c? m-a întrebat dac? am pl?tit taxa pentru consulta?ia juridic?. Dup? ce m-am conformat, mi-am spus p?sul ?i mi-a sugerat cam cum ar trebui s? mint. Am vrut s?-i spun c? nu vreau s? mint, pentru c? nu e cazul ?i nu-mi st? în caracter dar mi-a retezat avântul: „Vrei s? câ?tigi? Faci cum î?i spun eu. Dac? nu faci cum î?i spun eu, caut?-?i alt avocat”.

În alt? zi, având o problem? de s?n?tate, am apelat la serviciul „Urgen?e”. Aici, medicii de gard? n-au avut timp de mine, de?i nu erau decât doi bolnavi pe hol ?i câ?iva asisten?i - chiar erau asisten?i deoarece asistau la joaca a doi copii. M-am revoltat, bineîn?eles în termenii buneicuviin?e ?i a ap?rut un asistent tân?r ?i pufos, care m-a apostrofat c? am înjurat. N-o f?cusem, pentru c? nu obi?nuiesc, dar, Doamne, cum a? fi vrut s-o fac , dac? nu m? opreau principiile mele morale! M-a tratat ca pe o cârp?, m-a somat s? nu comentez, dac? nu vreau s-o p??esc, apoi mi-a trântit în bra?e o trimitere la un alt spital ?i a plecat.

Am renun?at la cauza mea datorit? avocatului ?i mi-am pierdut casa, bolnav? fiind, am mers la un cabinet particular, repetându-mi c? mai bine mor decât s? mai trec prin umilin?a prin care am trecut. A? fi vrut s? le spun c? eu contribui prin munca mea la buna lor stare material?, c? nu-mi sunt st?pâni, ci îi pl?tesc s? m? ajute atunci când am nevoie. A? fi vrut s?-i fac s? în?eleag? c? nu se pot substitui Lui Dumnezeu, c? nu ei hot?r?sc de partea cui trebuie s? fie adev?rul, nici cine trebuie s? tr?iasc? sau s? moar?. Marin Sorescu spunea prin personajul s?u, Iona, c? ar trebui s? ne gândim adesea câte fapte am s?vâr?it, care nu ne folosesc dup? moarte. Dac? am con?tientiza acest avertisment, cu siguran?? lumea ar fi mai bun?.

În concluzie, iat? de ce nu sunt de acord s? dau „Cezarului” nimic din truda mea: pentru c? nu merit?! Dar cine m? întreab? pe mine, anonimul? Nimeni. ?ara a dat jertf? pentru democra?ie. Jertf? inutil? pentru c? „democra?ia” este la Ei! Ei se b?l?c?resc pe toate canalele de televiziune, apoi... „pupat Pia?a Independen?ei”! Ei pot s?-?i arunce în obraz tot ce le vine la gur?. Am devenit o ?ar? format? din dou? categorii de oameni: cei ce reprezint? Cezarul sau Statul ?i Noi, cei care le cre?m toate condi?iile s? se c?p?tuiasc?. „Ei” sunt cei care ajungând pe umerii no?tri, nu stau acolo cumin?i ci ne adaug? taxe-poveri ?i ne umilesc, pentru a-?i satisface orgoliile. Noi, cei care suport?m ?i t?cem. A?a arat? o lume f?r? Dumnezeu. Este lumea în care tr?im ?i c?reia îi aliment?m existen?a inclusiv prin atitudinea noastr? docil?.

footer