Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. Constantin Miu   
Miercuri, 22 Octombrie 2014 22:00

Constantin Miu,art-emisCampania pentru tronul de la Cotroceni este altfel decât ne-am obi?nuit în postdecembrism, dar Ca?avencii, Trahanachii, ?i semenii lui Farfuridii profit? de slug?rnicia Pristandalelor (cu sau f?r? „acoperire”). Cu to?ii zburd? liberi ?i nelini?ti?i în România pr?duit? ?i s?r?cit?, obligându-ne s? ne reamintim de P?storel Teodoreanu: „Din Banat pân? la Ia?i/ Se resimte lisa s?rii,/ Fiindc? cei mai mul?i ocna?i/ Au ajuns la cârma ??rii!”. Consecin?ele se v?d pe micul ecran ?i dac? locurile de munc? s-au împu?inat, n-ar fi r?u dac? statul român ar investi într-o fabric? de c?tu?e. Profitul este cert. Pân? atunci, române, deschide ochii ?i ai grij? cum votezi. ?i de tine depinde alungarea ocna?ilor de la cârma ??rii. (Ion M?ld?rescu)

În Il Principe, Machiavelli face distinc?ii pertinente între persoana public? ?i cea privat?, ar?tând c? valorile moralei individuale difer? substan?ial de cele ale omului politic. În piesa O scrisoare pierdut?, ac?iunea în numele a ceea ce Machiavelli numea „ra?iunea de stat” înseamn? pentru Zaharia Trahanache „eneteresul ?i iar enteresul”. Dac? în politic? recurgerea la arta compromisului e scuzabil?, în via?a particular?, compromisul este imoral. În piesa lui Caragiale, mai toate personajele ac?ioneaz? conform acestei dihotomii. Singurul care pare a refuza s? i se supun? este Trahanache. De fapt, el se preface doar, pân? la g?sirea poli?ei falsificate de c?tre Ca?avencu, r?spunzând f??i? ?antajului prin ?antaj, în fond, imoralit??ii cu imoralitate. Pân? atunci îns? „enteresul” acestui personaj e bine disimulat. Faptul c? venerabilul prezident se preface a nu în?elege raportul de interdependen?? între politic? ?i imoralitate îl constituie reproducerea tale quale a vorbelor fiului s?u de la facultate: „Tati?o, unde nu e moral e corup?ie, ?i o so?ietate f?r? prin?ipuri, va s? zic? c? nu le are!” Le reproduce ?i în discu?ia cu Tip?tescu, dup? ce aflase de la Ca?avencu de existen?a „docomentului” compromi??tor (Actul I, scena II) ?i în confruntarea cu Farfuridi, care îl acuz? pe Tip?tescu de tr?darea intereselor partidului (Actul II, scena I). A?a se explic? de ce, în discu?ia cu prefectul nu poate accepta compromisul ?i imoralitatea în via?a privat?: „Bine, frate, în?eleg plastografie, pân? unde se poate, dar pân? aici, nu în?eleg…” Trahanache nu exclude posibilitatea existen?ei compromisului - act imoral - în afaceri ?i politic?, dar nu ?i în via?a particular?.

Oricine s-ar putea întreba: de ce un b?rbat ca neica Zaharia, care pretinde sus ?i tare c? ?ine la onoarea lui de familist, se mul?ume?te s? reproduc?, ori de câte ori are ocazia, vorbele fiului s?u aflat la facultate, iar venerabilul prezident s? nu aib? propriile „prin?ipuri” despre moralitate? Cu atât mai mult cu cât Zaharia Trahanache citeaz? un personaj cu mult mai tân?r, in absentia.

În primul rând, aceasta dovede?te c? stâlpul puterii locale al partidului de guvern?mânt nu are o personalitate puternic?, a?a cum pozeaz? în ochii cet??enilor din târg. În al doilea rând, în discu?ia cu Tip?tescu (din Actul I, scena IV) se preface a nu da crezare autenticit??ii „docomentului” ar?tat de Ca?avencu, urm?rind modul de manifestare al prefectului, a c?rui reac?ie e aidoma unui so? încornorat.În sensul acesta, indica?iile regizorale ale dramaturgului sunt elocvente: „Trahanache (placid): Fire?te c? nu se poate; dar ?i-ai fi închipuit a?a mi?elie (…) Ei, F?nic?, s? vezi imita?ie de scrisoare! s? zici ?i tu c? e a ta, dar s? juri! (Oprindu-se ?i privind pe Tip?tescu, care se plimb? cu pumnii încle?ta?i; cu mirare ?i ciud?): Las?, omule, zi-i mi?el ?i pace! Ce te aprinzi a?a? A?a e lumea, n-ai ce-i face, n-avem s-o schimb?m noi. Cine-?i poate închipui pân? unde poate merge mi?elia omului!” Citatul pune în lumin? raportul dintre moralitate ?i „enteres”. Nu la lipsa de moralitate a lui Ca?avencu, la mi?elia aceluia, face referire aici Trahanache, ci la imoralitatea prefectului. Neica Zaharia cuno?tea rela?iile amoroase ale Zoei cu F?nic? ?i le încuraja tacit (o s? vedem ceva mai încolo cum anume), c?ci el avea nevoie de un aliat de n?dejde în campania electoral?, Tip?tescu fiind prefectul jude?ului - reprezentantul guvernului în teritoriu. Tot în aceast? scen?, Trahanache remarc?: „E iute! n-are cump?t. Aminteri bun b?iat, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect. Într-o so?ietate f?r? moral ?i f?r? prin?ip… trebuie s? ai ?i pu?intic? diploma?ie!” Iar Trahanache are din bel?ug, altfel n-ar fi r?mas impasibil (mimând candoarea) fa?? de scandalul iscat prin pierderea biletului de amor de c?tre Zoe. În cazul prezidentului, diploma?ia înseamn? ?iretenie: s? vorbe?ti despre moralitatea de familist ?i s-o ignori cu bun? ?tiin??.

C? gafa Joi?ichii este insignifiant? pentru Trahanache rezid? din felul cum acesta îi vorbe?te mai departe prefectului, dup? ce-i va fi f?cut cunoscut acestuia con?inutul scrisorii: „Ei, astâmp?r?-te, omule, ?i las? odat? mofturile, avem lucruri mai serioase de vorbit. Desear? e întrunire. S-a hot?rât? Punem candidatura lui Farfuridi? Ce facem? Desear?, am aflat c? d?sc?limea cu Ca?avencu ?i cu to?i ai lor vor s? fac? scandal. Trebuie s?-i spunem lui Ghi?? s? îngrijeasc?. Mi?elul de Ca?avencu o s? ia desear? cuvântul ca s? ne combat?…” (s.n.). Pentru Trahanache, se vede clar din acest citat, mai important? e întrunirea electoral? decât suspiciunea c? ar fi fost în?elat de so?ie. Pericolul acesta e: c? adversarii politici ar putea lua cuvântul la întrunire, ca s?-i combat? ?i nu c? ar fi pus? sub semnul întreb?rii onoarea sa de familist. Acesta este „enteresul” venerabilului, restul înseamn? mofturi de-ale lui Tip?tescu. Când prefectul refuz? invita?ia sa de a veni la el acas?, la dejun, grijuliu c? ?i-ar pierde aliatul politic, Trahanache îi cere acestuia ca m?car seara, când merge la întrunire, s? vin? s?-i ?in? companie so?iei: „Desear? eu m? duc la întrunire, trebuie s? stai cu Joi?ica, i-e urât singur?.” Punct ochit, punct lovit. Trahanache nu roag?, ci aproape îi impune prefectului („trebuie”) s? stea cu so?ia sa. E clar c? pentru venerabilul politica e pe primul plan ?i nu onoarea de familist. De aceea continu? acela?i „joc”: încurajarea rela?iei extraconjugale, imoralitatea.

footer