Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Duminică, 12 Octombrie 2014 20:28

Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, art-emisColonel (r) Dumitru Roman: Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secol de la declan?area Primului R?zboi Mondial. Cum a?i caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17 milioane de oameni?

Prof. univ. dr. Ioan Scurtu: Sigur c?, în esen??, ne gândim la num?rul de mor?i ?i la uria?ele distrugeri materiale. Dar, în ce prive?te unele state, între care ?i România, Primul R?zboi Mondial a însemnat un fnal fericit, ca s? m? exprim a?a, în sensul c?, prin pr?bu?irea celor dou? mari imperii - rus ?i austro-ungar - s-au putut realiza unitatea na?ional? ?i statul na?ional unitar român - prin unirea Basarabiei, a Bucovinei ?i Transilvaniei cu patria-mam?. De altfel, prin Tratatul de la Versailles s-a retrasat harta Europei, au ap?rut mai multe state na?ionale, fapt care a permis popoarelor respective - m? gândesc la finlandezi, polonezi, cehi, slovaci, unguri, austrieci, croa?i, sloveni, muntenegreni ?i, evident, români - de a tr?i în state proprii, care erau un ideal pân? la acest r?zboi. A?a încât, Primul R?zboi Mondial are p?r?ile lui negative, p?r?ile lui pozitive ?i, ca orice eveniment, trebuie judecat în ansamblu, cu particularit??ile lui, cu specifcul lui.

D.R.: România a intrat în r?zboi dup? doi ani de neutralitate ?i a pl?tit un tribut incomparabil mai mare decât alte na?iuni, dac? ne raport?m la num?rul popula?iei. Care ar fi, în opinia dumneavoastr?, lec?ia pe care noi, românii, n-am înv??at-o din aceast? confagra?ie mondial??

Ideea sacrifciului, o concep?ie p?guboas?.

I.S.: Da, jertfa românilor a fost foarte mare. Asta ?i din cauz? c?, pe de o parte, r?zboiul s-a desf??urat pe teritoriul na?ional - în 1916 au fost angrenate Muntenia, Oltenia, Dobrogea, sudul Moldovei, iar în 1917, Moldova - ?i, pe de alt? parte, pentru c? Armata Român? nu a fost preg?tit?, mai ales nu a fost dotat? corespunz?tor. În cei doi ani de neutralitate ar fi trebuit s? se procure armamentul necesar, îns?, din p?cate, guvernan?ii, pentru a nu trezi suspiciuni într-o tab?r? sau alta, au preferat s? nu acorde aten?ia cuvenit? înarm?rii. O a treia cauz? ?ine de concep?ia româneasc?, potrivit c?reia jertfa este suprem?. În romanele lui Cezar Petrescu ?i Camil Petrescu, ap?rute dup? r?zboi, se întâlne?te aceast? replic?: nem?ii au arme, au pu?ti, au tunuri, dar noi avem baioneta! ?i pieptul de aram?! Adic?, ideea sacrifciului! Dac? ne raport?m la concep?ia americanilor sau a evreilor, care au în prim-plan via?a militarilor lor ?i chiar sacrifciul tehnicii pentru a salva militarul, sigur c? acest fapt arat? c? la noi a fost - ?i poate c? mai este - o concep?ie p?guboas?. Vede?i, în leg?tur? cu participarea Armatei române în teatrele de opera?ii din Irak ?i Afganistan se evoc? întotdeauna num?rul de mor?i. Sigur, este fresc. Dar, normal ar fi s? se spun? ?i care a fost contribu?ia real? a armatei în teatrele respective.

Preocuparea pentru eroi era ?i atunci, ca ?i acum, destul de palid?.

Apoi, se ?tie, românii se înfl?c?reaz? repede ?i uit? u?or. Dumneavoastr?, care v? ocupa?i de cultul eroilor, cunoa?te?i c? imediat dup? r?zboi s-au înfin?at tot felul de asocia?ii, de publica?ii, s-a dat o legisla?ie de sprijinire a eroilor, a invalizilor, a v?duvelor ?i a orfanilor de r?zboi, dar cu timpul lucrurile s-au uitat, ceea ce a dus la nemul?umiri. În aprilie 1930, în Bucure?ti, a avut loc o manifesta?ie a invalizilor ?i v?duvelor de r?zboi la sala „Dacia”. De aici, manifestan?ii au decis s? mearg? spre Palatul Regal, dar, au fost opri?i în dreptul Cercului Militar ?i împr??tia?i cu furtunurile cu ap?. Ziarul „Adev?rul” descrie aceast? secven?? ?i spune c?, în urma interven?iei for?elor de ordine, caldarâmul era plin de cârje, de proteze ?i alte asemenea elemente auxiliare folosite de invalizii de r?zboi. Acestea erau „armele” cu care fo?tii lupt?tori voiau s?-l impresioneze pe Rege! Asta arat? c? preocuparea pentru eroi era ?i atunci, ca ?i acum, destul de palid?.

Autorit??ile ruse sunt deschise la ideea cinstirii eroilor români, autorit??ile române n-au f?cut aproape nimic.

Am fost de mai multe ori în Rusia, în calitate de director general al Arhivelor Na?ionale, ?i una din problemele pe care le-am discutat a fost aceea a identifc?rii locurilor unde au murit osta?ii români, inclusiv prizonierii de r?zboi, ?i a amenaj?rii unor cimitire. Trebuie s? v? spun c? ru?ii s-au ar?tat foarte cooperan?i ?i chiar ne-au dat exemplu pe nem?i, pe italieni, pe unguri, care s-au ocupat îndeaproape de crearea de cimitire ?i locuri de cinstire a militarilor lor. Bun?oar?, la Stalingrad exist? monumente sugestive ale nem?ilor, ale ungurilor, ale italienilor, dar nu exist? - cel pu?in pân? în prezent - un monument semnifcativ pentru atâ?ia mor?i români. Practic, acolo, la Stalingrad, s-a distrus cea mai mare parte a Armatei Române, fapt care l-a determinat pe Antonescu s? spun?: „Germania a pierdut r?zboiul, s? avem grij? s? nu-l pierdem ?i noi pe-al nostru”. A fost declarat doliu na?ional, s-au ?inut slujbe în biserici pentru cei c?zu?i. A fost o dram? na?ional? de mari propor?ii. ?i iat? c?, de?i autorit??ile ruse sunt deschise la ideea cinstirii eroilor români, autorit??ile române n-au f?cut aproape nimic pân? acum sau fac extrem de pu?in ?i în prezent.

D.R.: Cum aprecia?i anii care au urmat r?zboiului? Crede?i c? este o perioad? la care genera?iile de ast?zi ar trebui s? se raporteze mai des - ?i politic, ?i cultural, ?i economic, ?i moral?

O neglijare total? a capitalului românesc, a românilor; totul trebuie s? fie cedat str?inilor.

I.S.: În genere, exist? o tendin?? de supralicitare pentru moment - am spus c? românii se înfierbânt? repede ?i sunt foarte genero?i în laude -, dup? care uit? ?i devin extrem de critici. De exemplu, în 1928, câ?iva intelectuali au publicat un document intitulat „Manifestul Crinul Alb”, în care sus?ineau c? to?i cei care au peste 50 de ani sunt ni?te epave care trebuie înl?turate rapid de pe scena public? pentru a se face loc tineretului. Dar, dac? st?m s? ne gândim, peste vârsta de 50 de ani erau în?i?i f?uritorii Marii Uniri, cei atât de l?uda?i în 1918-1919. De aici, dispute puternice. Mircea Eliade spunea,în 1927, c? dup? realizarea Unirii, românii nu mai au de luptat pentru un anume ideal ?i c? ei pot s? se manifeste în orice domeniu de crea?ie cultural? ?i ?tiin?ific?. El însu?i a dat un exemplu, ocupându-se de istoria religiilor, de filosofia indian? ?.a.m.d. Cu alte cuvinte, Marea Unire din 1918 a desc?tu?at energiile spirituale ale românilor ?i, dup? Primul R?zboi Mondial - ca ?i în perioada de dup? R?zboiul de Independen?? - avem de-a face cu o înflorire cultural? - marii clasici ai literaturii, atunci, au fost Eminescu, Creang?, Caragiale - acum, Arghezi, Sadoveanu, Rebreanu, Goga ?.a. ?i din punct de vedere economic este perioada în care, practic, s-au pus bazele unei adev?rate industrii na?ionale. Asta ca urmare a politicii liberale bazat? pe doctrina „Prin noi în?ine!”, care nu însemna excluderea capitalului ?i a capitali?tilor str?ini, ci însemna, cum zicea Vintil? Br?tianu, c? ace?tia trebuie s? ?tie c? sunt la noi, acas?, ?i c? trebuie s? respecte legile române?ti. Or, acum, procesul este exact invers, adic? o neglijare total? a capitalului românesc, a românilor, ?i totul trebuie s? fie cedat str?inilor.

Tr?im numai ?i numai din import.Noi trebuia s? cump?r?m de la al?ii. Întotdeauna, al?ii sunt mai performan?i!?

Istoria începe s? demonstreze chiar în aceste zile ce a însemnat acea a?a-zis? privatizare prin vinderea bog??iilor naturale c?tre str?ini. Iat?, petrolul. Noi, care eram ?ara produc?toare de petrol foarte important? în Europa, am devenit preocupa?i s? g?sim prin alte metode descoperirea de gaze de ?ist cu participare american? ?i rus? - str?in?, în general -, când în mod normal ar trebui s? se pun? problema revenirii petrolului românesc la Statul român, la România. Zilele acestea se discut? despre energie, despre acea companie italian?, ENEL, care, practic, ?i-a b?tut joc de poporul român, a preluat baza material?, dar n-a f?cut investi?iile la care s-a angajat. În schimb, a pus pre?uri foarte mari, în complicitate cu unii români, care aveau obliga?ia s? supravegheze modul în care se aplic? contractele ?i se stabilesc pre?urile. Ca s? nu mai vorbesc de contractul cu compania Bechtel - care, culmea, ?i acum este secret (!), de?i banii, de ordinul miliardelor!, au fost pl?ti?i de cet??enii români, adic? din bugetul Statului. A?a încât, înc? o dat? spun, în perioada interbelic? a existat o politic? prin care s-au creat mari întreprinderi de talie european?, cum ar fi „Malaxa”. Locomotivele „Malaxa” erau între cele mai performante din Europa, erau cump?rate inclusiv de elve?ieni. Sau „I.A.R. ” - Bra?ov, fabrica de avioane cu performan?e absolut excep?ionale. De regul?, avioanele produse acolo, de concep?ie româneasc?, cu muncitori români, cu ingineri români, atingeau standarde interna?ionale, se clasau pe locul 3-4 în lume. Or, acum, noi tr?im numai ?i numai din import. A existat o preocupare de a reînvia industria na?ional? aeronautic?, dar ea a fost lichidat?, pentru c?, vezi bine, noi trebuia s? cump?r?m de la al?ii. Întotdeauna, al?ii sunt mai performan?i!?

Românii nu pot s? fac? autostr?zi în propria lor ?ar?!?

Am fost zilele acestea la Bra?ov, am venit „bar? la bar?”, a?a cum se circul? de ani buni pe DN1. Românii nu pot s? fac? autostr?zi în propria lor ?ar?!? Trebuie neap?rat s? fie concesionate unor firme str?ine, care, se dovede?te de atâta vreme, nu sunt animate de dorin?a de a face autostr?zi în România, ci de a ob?ine tot felul de câ?tiguri, adesea pe c?i ilicite, prin mituirea unor români. Spre deosebire de perioada interbelic?, atunci când capacit??ile, energiile, for?ele intelectuale române?ti erau valorificate, acum, din contr?, se caut? ca acestea s? fie cât mai mult descurajate ?i, dac? se poate, chiar distruse!

D.R.: Domnule profesor, ce rol mai joac? ast?zi istoria în educarea tinerelor genera?ii? Mai este istoria acel „magister vitae” de care vorbeau înainta?ii? Cum privi?i încerc?rile unora de denigrare a trecutului românilor, de a?a-zis? demitizare a istoriei?

Istoria Românilor este desfiin?at? ca obiect de studiu în liceu.

I.S.: Dup? 1989 s-a dezvoltat, în România, un foarte puternic ?i agresiv curent antina?ional, promovat de o seam? de intelectuali de o valoare cu totul relativ? - ei se laud? între ei, se socotesc mari înv??a?i, mari savan?i - care, dup? opinia mea, sunt mitui?i ca s? aib? o asemenea atitudine, s? sus?in?, spre exemplu, c? istoria românilor este o succesiune de mituri, c? ea nu are nimic pozitiv ?i demn de valorificat, c? istoricii, chiar dac? este vorba de Xenopol, de Iorga, de Giurescu, de O?etea, au mitizat istoria, au creat personalit??i ?i episoade pozitive, când, în realitate, românii au fost un popor în b?taia vântului, la periferia istoriei ?.a.m.d. Acest curent a reu?it s?-?i impun? punctul de vedere ?i în privin?a manualelor ?colare, astfel încât s-a ajuns, în prezent, ca istoria s? aib? doar o or? pe s?pt?mân? în liceu. De câ?iva ani, istoria românilor este desfiin?at? ca obiect de studiu în liceu. Lumea repro?eaz? tineretului c? nu cunoa?te istoria, dar dac? ace?ti tineri din ?coal? nu sunt înv??a?i, evident c? nu se poate pretinde s? cunoasc? trecutul acestui neam.

Intelectuali de valoare relativ? se declar? exponen?i ai societ??ii civile, caut? s?-?i impun? punctul de vedere, iar românii iau de bune spusele lor.

Punctul meu de vedere este c? ace?ti intelectuali sunt pl?ti?i! Pentru c? altfel nu se poate explica faptul c? o carte de duzin?, care nu se bazeaz? pe niciun fel de documente, cum este cartea lui Lucian Boia - Istorie ?i mit în con?tiin?a româneasc? - a fost tradus? în diverse limbi str?ine, l?udat?, circulat? ?i scoas? în nu ?tiu câte edi?ii, în timp ce replica pe care academicianul Ion Aurel Pop - Istoria, adev?rurile ?i miturile - care este o replic? substan?ial?, mai masiv?, din punct de vedere al num?rului de pagini, chiar decât cartea lui Boia - nu s-a bucurat de aceea?i popularizare, de?i Ion Aurel Pop analizeaz?, pagin? cu pagin?, abera?iile promovate de Boia în cartea lui. Dar, înc? o dat? spun, acei câ?iva intelectuali care se declar? exponen?i ai societ??ii civile caut?, prin mass-media, s?-?i impun? punctul de vedere, iar românii, care sunt pu?in doritori s? se documenteze, iau de bune spusele lor.

Minciuni ordinare, promovate de „societatea civil?”!

Al?turi de Lucian Boia se afl? Neagu Djuvara care, de?i nu este istoric, se prezint? ca istoric, permi?ându-?i tot felul de elucubra?ii, care mai de care mai fantasmagorice, pe care Editura Humanitas - fosta Editur? Politic? - le promoveaz? cu dezinvoltur?. Pentru cine nu ?tie, Editura Politic? era la vremea respectiv? cea mai bine dotat? din punct de vedere tehnic, avea rezerve valutare - pentru c? tip?rea operele lui Ceau?escu în limbi de circula?ie interna?ional?. Ea a fost d?ruit? de ministrul Culturii, Ple?u, amicului s?u Liiceanu. F?r? niciun ban!? S-a ?i publicat textul prin care se încredin?eaz? editura domnului Liiceanu. Cei doi fiind, nu-i a?a, diziden?i, cum se sus?ine în Jurnalul de la P?ltini?… Dar, despre asta poate vom mai avea prilejul s? discut?m. Recent, am fost la o emisiune în leg?tur? cu o carte despre Veturia Goga, supranumit? „privighetoarea lui Hitler”. Ni?te abera?ii! Or, aceast? carte a fost prezentat? ?i la televiziune, ?i la radio, ?i în numeroase ziare ca fiind o mare descoperire: iat?, so?ia primului ministru Octavian Goga, poetul na?ional, era spioan?, când cu Hitler, când cu sovieticii, când cu Carol al II-lea, când cu Gheorghiu-Dej. Ce mai, o depravat?!, o persoan? de cea mai joas? spe??… Minciuni ordinare, promovate de societatea civil?!…

D.R.: În 2018 se va împlini un secol de la Marea Unire. Asocia?ia Na?ional? Cultul Eroilor „Regina Maria”, împreun? cu alte organiza?ii, a luat ini?iativa de a se ridica un monument la Alba Iulia dedicat acestui eveniment unic în istoria noastr?. Ce p?rere ave?i despre aceast? ac?iune?

Cultura ?i civiliza?ia româneasc?, stau în l?zi. Palate ungure?ti au fost renovate ?i redate circuitului turistic. Cele române?ti, nu prea.

I.S.: Ideea în sine este foarte corect?. Sigur c? este bine s? fie la Alba Iulia, s? fie la Bucure?ti un monument al Marii Uniri. Dar, nu ?tiu dac? asocia?iile respective vor avea resursele financiare necesare. Eu am fost zilele trecute în jude?ele Harghita ?i Covasna, care sunt pline de statui, de busturi, de însemne ale prezen?ei maghiarilor. În Covasna s-a ridicat bustul unui maghiar care a murit în 2002, deci foarte recent. To?i sunt eroi! În timp ce prezen?a româneasc? este foarte palid?, iar mormintele eroilor români sunt l?sate în paragin? sau chiar distruse. Pe hârtie se pot face planuri. Dar sunt convins c? ele vor fi boicotate. S? nu uit?m c? în fruntea Ministerului Culturii, de o bun? bucat? de vreme, sunt promova?i etnici maghiari - care nu iubesc România, s? fie clar! -care î?i promoveaz? propriile lor monumente ?i valori culturale. De exemplu, la Oradea, unde am fost recent, a disp?rut Muzeul ??rii Cri?urilor, un muzeu excep?ional. A fost lichidat. Cl?direa a fost cedat? Bisericii Romano-Catolice. Piesele ?i obiectele care atest? prezen?a româneasc? în aceast? zon?, care arat? cultura ?i civiliza?ia româneasc?, stau în l?zi de vreo 10-12 ani. Nu sunt bani! Dar s-au g?sit bani pentru refacerea Cet??ii Oradea-Biharea - socotit? cetate ungureasc?. Dup? cum vede?i, multe castele, palate ungure?ti au fost renovate ?i redate circuitului turistic. Cele române?ti, nu prea. De aceea, spun c? nu sunt optimist în leg?tur? cu planul de care vorbi?i. Eu a? fi bucuros dac? a?i reu?i s? ridica?i un asemenea monument, care s? fie un monument-simbol, nu unul meschin, care, ?tiu eu, s? fie ?i el „unul printre altele…”. S? fie «cel mai!…”.

Monumentul Marii Uniri trebuie s? fie un monument absolut reprezentativ, ?i prin dimensiune, ?i prin simbolurile pe care le lanseaz?.

Am fost la Arad ?i am constatat c? acel „Parc al Reconcilierii”, în ce prive?te partea maghiar?, cu statuia Ungariei Mari, este mereu îngrijit, cu coroane de flori, vin turi?ti - cât am stat eu acolo, vreo jum?tate de or?, au venit trei ma?ini cu turi?ti din Ungaria, cu ghizi care explicau cu pasiune ce reprezint? acel monument - în timp ce partea româneasc? este mai curând un kitsch decât ceva reprezentativ. Este un Arc de Triumf, dar primele persoane care trec pe sub acest arc de triumf sunt unguri, cu pan? de coco? la p?l?rie!? Deci, nici m?car monumentul românesc nu-i exprim? pe români. Este acolo un fel de basorelief cu B?lcescu, Kossuth ?i Avram Iancu, dar acesta nu este un simbol semnifcativ pentru români, un simbol patriotic ?i na?ional. De aceea, Monumentul Marii Uniri trebuie s? fie un monument absolut reprezentativ, ?i prin dimensiune, ?i prin simbolurile pe care le lanseaz?. Asta presupune organizarea unui concurs la care s? participe arti?ti valoro?i. Pot s? fie ?i din str?in?tate. Pentru c? multe din monumentele noastre de for public, inclusiv opere comemorative de r?zboi, au fost realizate de str?ini. E bine s? fie un concurs interna?ional, pentru c? viziunea interna?ional? este, de multe ori, foarte important? ?i mai pu?in comb?tut? de a?a-zi?ii civi?ti, care, sunt convins, ar face tot ce le st? în putin?? pentru a bloca realizarea acestui monument.

D.R.: Care sunt, dup? p?rerea dumneavoastr?, personalit??ile din istoria românilor care nu sunt cunoscute sau nu sunt apreciate la adev?rata lor dimensiune?

Nu trebuie s? se sar? peste cal!

I.S.: Acum, dac? lu?m manualele ?colare, vom vedea c? România aproape c? nu mai are personalit??i. A?a încât, nu-i vorba de una-dou?-trei personalit??i, e vorba despre valorile na?ionale în ansamblul lor. De aceea, eu m? feresc s? spun c?, ?tiu eu, ?tefan cel Mare sau Mihai Viteazul sau Alexandru Ioan Cuza nu sunt suficient reprezenta?i. Sigur, din motive politice, se face propagand? în leg?tur? cu personalitatea lui Carol I. E corect pân? la un punct, totu?i, nici aici nu trebuie s? se sar? peste cal. Pentru c? în timpul lui Carol I s-au petrecut ?i evenimente dramatice - ca de exemplu, r?scoala din 1907, cea mai mare r?scoal? ??r?neasc? din Europa secolului al XX-lea -, dar, sigur, astea sunt ocultate. De pild?, r?scoala este pus? pe seama agen?ilor austrieci, care ar fi incitat pe ??rani. Or, exist? cartea lui Rosetti, din 1907, intitulat? „Pentru ce s-au r?sculat ??ranii”, unde sunt prezentate date statistice, cu situa?ia concret? a ??ranilor, a?a c? a pune pe seama unor „agenturi str?ine” o asemenea mi?care este cu totul deplasat.

Ce e pozitiv în istoria românilor este ?ters cu buretele!

Acum se tot elogiaz? personalitatea regelui Mihai. Sigur, este bine, are ?i o anumit? vârst?, dar se trece cu totul sub t?cere un alt rege - Carol al II-lea -, în timpul c?ruia România a cunoscut cele mai importante progrese. Vede?i? Ce e pozitiv în istoria românilor este ?ters cu buretele! Am fost la C?l?ra?i, unde exist? un parc ?i un rond al Regalit??ii, cu busturile regilor României. Este Carol I, este Ferdinand I, este Regina Maria, este Mihai I, dar Carol al II-lea lipse?te!? Ca ?i cum el n-ar fi f?cut parte din istorie! Sigur, Carol al II-lea a avut p?catele lui - care n-au fost pu?ine - dar, în timpul lui, România a cunoscut o dezvoltare puternic? - ?i economic, ?i cultural. 1938 a fost anul de vârf al dezvolt?rii economice a României. M?car de s-ar putea realiza ast?zi performan?ele economice din timpul lui Carol al II-lea. A?a c? încercarea aceasta de elogiere a Regalit??ii are un caracter extrem de subiectiv. Ca s? elimini pe unul dintre membrii de baz? ai Familiei Regale mi se pare cu totul deplasat.

In cazul lui Ion Antonescu nu se judec? „sine ira et studio”.

Nici în cazul lui Ion Antonescu nu se judec? „sine ira et studio”. Ion Antonescu a fost un mare patriot. Dac? ar f fost înving?tor - a?a cum a spus el la proces - ar fi avut statui în fiecare ora? al României. Dar a fost învins ?i a sfâr?it în fa?a plutonului de execu?ie. Întotdeauna înving?torii au dreptate! Dar asta nu înseamn? c? noi trebuie s? ?tergem cu buretele faptul c? a fost mâna dreapt? a generalului Prezan în Primul R?zboi Mondial, a fost ?eful Biroului Opera?ii, a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” de Regele Ferdinand, a fost ata?at militar la Londra ?i Paris, a fost ?eful ?colii Superioare de R?zboi, a publicat câteva c?r?i de tactic? ?i instruc?ie militar? foarte utile la vremea respectiv?. Ion Antonescu nu trebuie judecat numai prin faptul c? a fost înfrânt în r?zboi. Sigur c? chestiunea aceasta cu atitudinea fa?? de evrei este o chestiune care nu poate s? fie acceptat?, chiar dac? el a c?utat s? g?seasc? o justifcare. Era, îns?, perioada în care Hitler promova lichidarea evreilor. Trebuie eviden?iat faptul c? în 1941 au avut loc deport?ri ale evreilor din Basarabia ?i Bucovina în Transnistria, dar în 1942, în octombrie, când conducerea german? a hot?rât organizarea, lâng? Berlin, a unei consf?tuiri cu directorii generali ai C?ilor Ferate din statele aflate în raza de influen?? a Germaniei, unde a fost convocat ?i directorul general al C?ilor Ferate Române, acesta l-a informat pe Antonescu. Antonescu i-a interzis s? participe ?i, mai mult decât atât, în semn de replic?, a decis ca deport?rile s? înceteze - suntem în octombrie 1942 - ?i evreii s? fie adu?i în ?ar?. La conferin?a respectiv? s-a stabilit un program foarte detaliat, care se referea ?i la România, privind lichidarea prezen?ei evreilor în statele aflate sub influen?a german? ?i trimiterea lor spre exterminare.

La sfâr?itul celui de-al Doilea R?zboi Mondial, în România tr?ia cea mai numeroas? comunitate evreiasc? din Europa.

În cazul României, de exemplu, se prevedea câ?i evrei sunt în cutare ora?, cum s? fe prelua?i cu trenurile. Adic? era un plan de lichidare total? a evreilor, a?a cum s-a produs, de altfel, în Ungaria. Ei, Antonescu s-a opus trimiterii evreilor în lag?re ?i extermin?rii lor, adoptând ideea emigr?rii. ?i a facilitat emigrarea, permi?ând plecarea lor cu câteva nave române?ti. Oricum, la sfâr?itul celui de-al Doilea R?zboi Mondial, în România tr?ia cea mai numeroas? comunitate evreiasc? din Europa. Ceea ce arat? c? nu trebuie judecat unilateral, doar ceea ce s-a întâmplat în ’41-’42 ?i, desigur, atitudinea antievreiasc? cu excluderea lor din înv???mânt, avocatur?, justi?ie ?.a.m.d., ceea ce n-a fost corect din punct de vedere al atitudinii fa?? de cet??enii acestei ??ri. Dar, pe de alt? parte, trebuie s? se aib? în vedere ?i aceast? realitate. Nu trebuie judecat într-o manier? simplist? ?i numai un segment din activitatea sa.

D.R.: O ultim? întrebare, domnule profesor: ave?i vreun personaj din trecutul mare pe care l-a?i îndr?git în mod special, care v? este aproape de suflet?

Iorga a fost unul din marii istorici ai lumii. Este una dintre marile podoabe ale neamului românesc!

I.S.: Eu nu am pe cineva anume. Eu m-am str?duit s? fiu corect, obiectiv. Am scris despre cei patru regi, am pentru fiecare în parte câte un volum - ?i eu spun c? sunt corecte! -, am publicat micromonografii despre I. I. C. Br?tianu, Iuliu Maniu, am publicat o carte intitulat? Portrete politice, în care am evocat mai multe personalit??i din istoria românilor, a?a încât eu am o apreciere despre toate personalit??ile care au avut un rol în istoria românilor. Sigur, am o preferin?? cu totul special? pentru Nicolae Iorga, dar cred c? nu este o preferin?? subiectiv?, pentru c?, realmente, Iorga a fost unul din marii istorici ai lumii, a fost ales vicepre?edinte al Comitetului Interna?ional al Istoricilor, fiind recunoscut ?i pe plan interna?ional. ?i este una dintre marile podoabe ale neamului românesc!

D.R.: V? mul?umesc, domnule profesor!

Interviu acordat revistei „România Eroic?”
A consemnat Colonel (r) Dumitru Roman
footer