Revista Art-emis
Democratura, între jandarmi şi haiduci PDF Imprimare Email
Grid Modorcea, Dr. în arte   
Miercuri, 08 Octombrie 2014 20:30

Grid Modorcea, 2014, art-emisÎncepe să se înteţească disputa între prezidenţiabili, deşi prestaţia lor arată ce strâmbă e oglinda care reflectă starea naţiunii. Se toarnă unii pe alţii, încearcă să-şi dea jos masca de prefăcuţi, tonul este însă revendicativ, bătrânicios, justiţiar, o mare gogoaşă, o nouă păcăleală a populaţiei, fiindcă cei mai mulţi dintre ei au fost la putere, au avut hăţurile acestei ţări, iar unii, ca Tăriceanu, chiar au falimentat-o bine! Pe de altă parte, au apărut la rampă, din nou, şi Maimuţoii, recte “Intelectualii lui Pazvante”, care îi dau cu opţiunile. Sigur, cel mai penibil e Liiceanu, ca de obicei, care, când a fost decorat de Băsescu, a spus că el se recunoaşte în faptele preşedintelui. Iar acum ce declară, că se recunoaşte în vorbele candidatului Monica Macovei! La fel, scriitorul Căcărtrănescu, care cică n-a putut să doarmă, dormea ca pe ace, se frământa, până când a apărut scânteia care l-a iluminat: va vota tot cu Monica Macovei. Sigur, alt penibil, Pleşu, a început cu gafa anti-Beligan, fără nici o justificare, aşa cum nu a avut niciodată, o tot scaldă, e cam disperat, gogoşică, fiindcă aşteptă să vadă de unde mai prinde un ciolan de ros. Dacă iese Ponta, a strâmbat-o rău, va trebui să meargă să-i ţină de urât lui Băsescu la umbrar (era să zic la un ţoi, la umbra nucului bătrân)!

Dar să vedem ce zice şi masa, omul de jos, poporul. România nu este reprezentată de oameni pentru care să ieşi la vot. O doamnă la aprozar întreba pe toată lumea, eu cu cine votez? Unul zicea cu Ponta, clar, altul cu Udrea, clar, ba nu e clar deloc, cum, am ajuns să votăm cu o blestemăţie, cu aia care oferea la o sinistrată o pereche de pantofi cu cui 20?Femeia murea, iar nesimţita o trimitea la bal! Dar un bărbat, cu o mustaţă cam şui, a spus, o să mă suduiţi, dar eu merg pe mâna lui Johannis, e cel mai serios. E neamţ, domnule! Noi de un neamţ avem nevoie la conducere. Nouă ne-a mers întotdeauna bine cu nemţii, iar cu Johannis aveam asigurată Europa, Occidentul, domnule, Germania, gloria civilizaţiei! Doar n-o să votăm cu ungurii, cu ăia care spun că România e stat multinaţional! Auzi, bâzdâganie! Atunci America ce-i?! Să se ducă la americani să le spună că au un stat multinaţional, nu nouă! Ungurii, domnulele, e mai periculoşi ca ruşii. Ne-au adus numai ură şi zâzanie! Plus crime! Ăştia e descreieraţi, domnule, e bolnavi de pe vremea lu’ Attila friptu’! Când au fost nemţii la conducere, a mers ţara strună. Uite, Carol I, apoi Ferdinand, da, dar a dat-o în gropi Carol II, i-a replicat şeful de aprozar, apoi Mihăiţă cel vitez, s-a dat cu fasciştii şi tot degeaba, că ne-am umplut de jidani, iar ăştia... nu mai continui că ştiţi dvs...

Mare derută printre alegătorii de la aprozar, sigur că a apărut şi ideea, a spus-o chiar patronul, care se afla la cântar şi privea la un mic televizor agăţat de un stâlp din faţa sa, că votul popular nu mai contează, acum totul e aranjat dinainte şi eşti obligat s-l votezi pe cel care a fost programat să iasă. De ce? Fiindcă azi, domnilor, serviciile secrete conduc ţara, ei controlează culisele. Votul e o păcăleală. Păi, domnule, am reuşit noi să compromitem o revoluţie, am compromis şi comunismul, au reuşit să terminăm şi cu capitalismul, de ce nu am reuşi acum să compromitem şi democraţia?Nu mai e nici un strop de democraţie. Am stors tot buretele. Ce democraţie, când tu mă obligi pe mine să votez cu un hoţ şi cu un mincinos? Da, ai dreptate, i-a zis un ţăran cu un pepene în braţe, mi s-au stricat toţi pepenii, tataie, fiindcă lumea nu mai are bani nici de un pepene! Şi uite ce pepeni am! Asta e, s-a stricat morişca...

Credeam că americanii îs mai serioşi, zice un domn cu pălărie, aplecat, care lua dintr-o lădiţă nişte cartofi. Sunt, dar pentru ei, zice proprietarul. Noi suntem prea departe. Eu mă uit la ruşi, deştepţi, ruşii ăştia, s-au prins că unchiul Sam e numai pentru el, pentru ai lui, ia să întoarcem şi noi foaia, a zis Ivan, care până acum a privit umil la jandarmii planetei cum îşi fac de cap, a umblat cu mănuşi fine, să nu-i deranjeze, dar cu Ivan nu te pui, s-a sculat ursul din somn, şi a început să facă şi el ce ştie pentru ai lui. Nu mai ţine seamă de nici o autoritate mondială, eu sunt ursul polar, panimaieşi? Eu fac legea! Şi a început cu Crimeea, cu Doneţk, urmează Transnistria, Dombas şi celealte, Lituania, Riga, o să vedeţi, ştiu lecţia, fac ce ştiu bine de la tătucul lor, Petru cel Mare. S-au prins că nici americanii, nici occidentalii nu mişcă nimic când ursul polar le arată pisica! Mucles sacanaua! Acum Ivan e iar stăpân pe situaţie, a anunţat: bă, nu vă puneţi cum noi, că unu-doi, ajungem la voi!... Şi dialogul a continuat tot aşa, ba am auzit ceva şi mai interesant, cum n-o să auziţi la televizor, ascultaţi:

- Şi chestia e că, domnule, când eşti sărac, nu prea îţi pasă, n-ai ce pierde, dar când ai adunat ceva, când ai făcut zgârie nori, când ai ce apăra, atunci contează, atunci dârdâi de frica hoţilor. De ce crezi că arabii, ăia cu Statul Islamic, îs tari? Fiindcă ăia săraci n-au ce pierde, n-au ce apăra. Dacă n-ai valori de apărat, eşti tare, o faci pe Tache Zmeul, ataci pe cei care au ce apăra, pe cei bogaţi, nu, cum făceau haiducii. Islamiştii ăştia, ca şi ruşii, sunt haiducii planetei. Americanii, madam Merkel şi cei ca ei sunt jandarmii planetei. E acum un război nevăzut între jandarmii şi haiducii planetei. Cine va învinge? Nu contează! Contează că şi unii, şi alţii nu se uită la noi, nici nu contăm pentru ei.

Şi atunci se întâmplă ce se întâmplă acum, toţi îl elogiază pe Turcăfleaţă, ofiţerul sub acoperire, care a fost pus să se deconspire, ca să vadă populaţia cine conduce ţara, ca să testeze că ei, că ele, serviciile secrete, o conduc. Şi au ieşit din bârlog, l-au scos pe Turcăfleaţă la înaintare, să se arate, înţelegi?, să arate că nu se mai ascund, fiindcă au văzut că nu mai au nici o rezistenţă. Dacă aveau, acum Turcăfleaţă era la bulău, dar în loc să fie la pârnaie pe cât a minţit poporul cu televizorul, acum se însoară, face nuntă mare, dom’ne, chefuieşte, iar mâine se instalează în alt post, şi mai bine plătit. Aş fi votat şi eu cu Johannis, dar când l-am auzit că el e de acord ca serviciile secrete să aibă oameni infiltraţi în presă, în mass-media, hopa, am zis, uite fascistu’, s-a dat de gol, păi cum, ăia care trebuie să mă informeze corect, presa, să fie sub control, să aibă un jandarm în coasta ei?! Fugi, domnule, cu aşa preşedinte, iar o să dăm în dictatură! Păi n-ai auzit ce a zis Vadim la TVR, că el nu e dictator, că va fi cel mai mare dictator, dictatorul dictatorilor, că de asta are nevoie acum România, de un supra-dictator şi de multe puşcării, să-i bage la zdup pe ăia de au adus dezastrul!...

De aia, a zis omul cu pepenele în braţe, eu o să votez cu ai noştri, cu ţiganii, că nouă ne place de Ponta şi Băsescu, că ei se ceartă ca la uşa cortului, iar fără scandal, nu e pace între dobitoace! Scandal şi sărbători cu mititei! Noi avem nevoie de sărbători cât mai multe, nu de muncă, aşa cum vor Johannis, Vadim şi alţi făcători de bine!

Lasă-ne, domnule, cu palavrele şi l-au dat afară din „aprozar” pe omul cu pepenele. Sigur, nimeni nu era de acord cu faptul că cei mari îl apără pe Turcăfleaţă. Românii nu se simt în siguranţă dacă au în preajmă turnători, deşi se pare că s-au cam adaptat şi la această situaţie încă de pe vremea când se spunea „omul şi pomul”. Iar ce se întâmplă acum, cu susţinerea lui Turcăfleaţă de către alde MRU, e o demonstraţie de forţă, cam ce a făcut Putin, dar la scara noastră, la groapa noastră. Bă, v-am arătat pisica, noi facem jocurile, faceţi cum spunem noi, e clar?! Şi aşa, noi, bădie, am ajuns să fim între jandarmi şi haiduci, care, să nu le ducem de grijă, şi unii şi alţii se înţeleg, fiindcă sunt în aceeaşi troacă. Noi, ce să spun, nu avem nevoie nici de unii, nici de alţii, nouă ne trebuie să fim cu noi, adică, domnule, să ne lase în pace planeta şi ne facem de cap! Nu-s de acord, face patronul aprozarului, e ceva ce nu se poate, să ne furăm singuri căciula, singuri să ne săpăm malurile din interior. Noi ne jefuim singuri, noi, pe noi. Pe timpul lui Ceauşescu erau cam o sută de mii de securişti, azi sunt peste un milion de sereişti, sieişti, dieişti, sesepişti, ceneasişti, icerişti, tot felul de pungaşi, adică de acoperiţi descoperiţi.

Cum să fie democraţie cu ăştia, domnule, poate democratură, asta da, dictatura democraţiei, democratură, am spus!

footer