Revista Art-emis
România domnului Călin Georgescu PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Duminică, 28 Septembrie 2014 17:07
Dr. Călin Georgescu, art-emisConstantin Burlacu: Domnule profesor, cum comentați apariția domnului Călin Georgescu la TV, la „Jocurile de putere" ale lui Bogdan Rareș?
 
Prof. univ. dr. Ion Coja: Cel mai interesant lucru mi s-a părut a fi Ion Cristoiu, în încercarea sa de a trage de timp. A lungit discuția de două parale pe care o avea cu Bogdan Rareș, pe un subiect derizoriu - „Cazul Turcescu”. Cristoiu se uita mereu la ceas - ceea ce nu a mai făcut în alte apariții, ca să fie sigur că-și îndeplinește misiunea, aceea de sabota difuzarea discuției cu domnul Georgescu. Cineva, care știa ce urmează să spună invitatul emisiunii, l-a programat la o oră imposibilă, ora 23, iar Cristoiu a colaborat la această manevră, a mai „scos” o jumătate de oră, a împins emisiunea la ora 23,30, ca să fie sigur establishmentul de la televiziunile noastre libere și independente că nu vor fi mulți românii care vor auzi pledoaria domnului Călin Georgescu. Numesc pledoarie cele expuse de invitat. În schimb, Bogdan Rareș a fost un interlocutor corect, l-a lăsat pe domnul Călin Georgescu să vorbească nestingherit.
 
C.B.: A vorbit bine?
 
I.C.: Nu atât de bine cum mă așteptam după ce i-am citit câteva texte. A fost însă mai categoric decât mă așteptam. De parcă ar fi știut că altă ocazie de a spune ce are pe suflet nu i se va ivi curând. E trist că un om care de ani de zile a pregătit un „Proiect de Ţară” nu a avut niciun acces la televiziuni. Norocul nostru că a dat câteva interviuri în „Formula AS”, altminteri, prin mijlocirea televiziunilor, nu am fi aflat nimic despre dânsul! Probabil că din această cauză a vrut să spună cât mai multe din ce avea de spus și asta l-a făcut să lase niște afirmații insuficient precizate, acoperite. Unde mai pui recunoașterea sa internațională autentică, nu cu diplome trucate, care ar fi trebuit să conteze până acum pentru clasa politică, pentru cei care triază aparițiile în mass media, la televiziuni mai ales. Pariem că următoarea sa apariție la un post TV cu audiență se va face la anul și la mulți ani?!
 
C.B.: Ce idei v-au atras atenția?
 
I.C.: M-a pus pe gânduri gravitatea avertismentului cu privire la prognoza a ceea ce va fi în lume după anul 2020: o criză severă și de lungă durată a alimentației și a apei de băut. După cum am înțeles, Clubul de la Roma cu asta se ocupă: cu prognoze elaborate științific, la scară planetară. Această prognoză este confirmată de ceea ce s-a întâmplat în România după 1990 și în ultimii ani: resursele de apă minerală au fost înstrăinate unor companii străine, încă din primii ani post decembriști, iar după 1996, pe mâna lui Emil Constantinescu și alți trădători de Țară pământul Țării a fost scos la vânzare. Și se vinde bine, am „scăpat” deja de 12% din suprafața arabilă a Țării. A trecut în proprietatea unor străini. Și nu este niciun semn din partea clasei politice că măcar acum, în pragul dezastrului total, se gândesc să schimbe legea. Ați mai întâlnit la alte emisiuni, la alți invitați ai TV, acest avertisment? Bănuiesc că acesta este ideea „forță” - cum ziceau comuniștii, a ceea ce domnul Georgescu consideră a fi Proiectul său pentru România! Am aflat că acest proiect va fi pus din nou pe site în zilele următoare. Îl voi citi cu atenție, dar și cu mirarea că vreme de 25 de ani niciun partid politic, niciun candidat la preșidenție, nu ne-a oferit un proiect de țară, o viziune coerentă, articulată, asupra viitorului nostru ca țară, ca popor! Așadar, dușmanii noștri sunt bine informați, cunosc această prognoză inexorabilă și acționează în consecință: au identificat România ca pe una dintre puținele țări care are dotările naturale necesare pentru a face față crizei: apă bună de băut din belșug și un pământ roditor. Și iată, în auzul tuturor, la ora de maximă audiență, maestrul în șulfării Ion Cristoiu, sluga la toți stăpânii posibili, vine și bolmojește un ceas și jumătate despre toate nimicurile, nu cumva să apucăm, să prindem discuția gravă și documentată despre pericolul de moarte care ne pândește. Este lăsată această discuție pentru miezul nopții, când tot românul doarme liniștit, iar guvernul veghează ca trezirea noastră din somnul morții să nu se producă cumva.
 
C.B.: Pe site-ul dvs au apărut și câteva comentarii critice la adresa domnului Georgescu, a ideilor sale.
 
I.C.: Sper să fie comentarii sincere.
 
C.B.: În ce fel sincere?
 
I.C.: Adică făcute din neînțelegerea mesajului. Din prostie. Domnul Georgescu apare o singură dată la Tv în 25 de ani și se găsesc isteți care să priceapă că apariția sa face parte din vasta manipulare anti-românească. Repet: ceea ce este esențial din ce spune domnul Călin Georgescu este avertismentul, semnalarea pericolului pe care clasa noastră politică nu-l conștientizează. Aceasta nu mai este o idee, personală cât de cât, cu care să fii de acord sau nu, nu este o idee politică, nu ține de nicio idologie, ci este însăși realitatea crudă. Crudă și cruntă! Iar pentru ca noi să nu ne dăm seama spre ce dezastru ne îndreptăm, cei interesați să fim mai departe aerieni și inconștienți au organizat și partidele politice cu care ne-am pricopsit după 1990, și viața publică în care vegetăm, cu o mass media plătită gras ca să ne ia ochii cu fel de fel de prostii cu sclipici. Mărgele, cum le-a numit domnul Georgescu. Te rog să-i scrii numele cu majuscule, așa cum i-l pronunț eu: CĂLIN GEORGESCU!
 
C.B.: Se poate pronunța un cuvânt cu majuscule sau fără?
 
I.C.: Cum să nu?!
 
C.B.: Ce altă idee v-a reținut atenția?
 
I.C.: Cele mai multe sunt idei care, pe site-ul nostru și pe alte site-uri patriotice, circulă în toată voia, nu însă și în mass media oficială. Nu le repet. La un moment dat, aseară, mi-am adus aminte de o intervenție a mea în Senat, prin 1993. Mulți dintre colegii mei luau cuvântul și se izmeneau zicând că ei, adică noi, parlametarii, eram acolo ca reprezentanți ai poporului român. M-am înfuriat la un moment dat, am cerut cuvântul, și le-am spus cam așa: domnilor, pe noi nu ne-au trimis în Parlament românii, poporul român, ci partidele din care facem parte. Iar aceste partide sunt o formă fără fond, ca și democrația noastră! Dacă-i aduni la un loc pe toți membrii autentici de partid, ai tuturor partidelor, nu umpli cu ei nici măcar peluza de la Giulești. În 1990, toată puterea s-a dat unor partide care nu aveau și nici nu au niciun prestigiu, nicio autoritate. Nici până azi! E un subiect la care domnul Georgescu ne-a pus să medităm: ce se întâmplă când puterea ajunge la persoane și entități lipsite de autoritate, de prestigiu moral? O problemă extrem de importantă, care definește tragedia noastră din ultimii25 de an. Se leagă bine de afirmația aceluiași domn cum că România nu a avut și nu are lideri politici. Nu are conducători, ci șefi ocazionali, întâmplători, „purtați de vînt”... Pleavă! Agestru, în termeni arhaici. Gunoaie ridicate la suprafață de puhoaiele istoriei. Pentru aceștia este clar numai interesul de gașcă, de partid, iar interesul național nu există pentru ei ca reper al existenței lor netrebnice! Pentru politicienii noștri nu există ca miză România, cu atât mai puțin România domnului Georgescu, din 1920. Propun să ne oprim aici și să reluăm discuția după ce va apărea pe Internet Proiectul de Țară.
 
C.B.: Cum doriți dumneavoastră.
 
I.C.: Mulțumesc!
A consemnat Petre Burlacu
București, 26 septembrie 2014
footer