Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Radu Ciuceanu   
Duminică, 25 Mai 2014 15:10
 
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu„Gheorghe Buzatu a fost un istoric care, prin opera sa, dar ?i prin curaj ?i riscul asumat, a r?scump?rat pruden?a înjositoare a unor confra?i, însu?indu-?i un loc de frunte între acei veritabili istorici ale c?ror fapte ?i ecou vor cre?te cândva la infinit!” (Ciuceanu - In Memoriam Profesorul Gheorghe Buzatu)
 
În breasla noastr?, a istoricilor, de?teptarea s-a f?cut f?r? goarn?. O explica?ie imediat? o g?sim înc? din primii pa?i istorici, fie care l-au avut ca protagonist pe faimosul Mihai Roller ?i a sa istorie compilat?, fals? ?i imperativ?. Istoria, care reprezint? pentru un popor a?ezat pe temelii de sute ?i mii de ani coloana vertebral?, ar fi trebuit s? fie stânca în care s?-?i rup? col?ii cei mai vajnici vizionari ai R?s?ritului bol?evic. Aceasta s-ar fi petrecut dac? România ?i celelalte ??ri cotropite de Armata Ro?ie eliberatoare nu ar fi fost programat? la Moscova într-un procentaj de interven?ie ?i protec?ie sovietic? care a condus-o într-un ritm rapid nu numai la un regim politic favorabil U.R.S.S.-ului - gen Finlanda - dar ?i la o veritabil? r?sturnare ?i distrugere a institu?iilor statale. În cadrul acestei viituri politice, muza Clio a avut cel mai mult de suferit, iar epurarea Academiei Române a însemnat în fond nu numai o încarcerare a istoricilor, dar ?i perspectiva funest? a unei alte istorii, care n-a a?teptat s? fie predat? prin universit??ile R.P.R.-ului. Din fericire pentru genera?iile de tineri universitari, la catedr? s-au mai strecurat (sic!) ?i istorici de valoare care-?i pres?rau cursurile cu trimiteri la p?rin?ii istoriografiei române?ti, chiar dac? majoritatea erau interzi?i, par?ial sau total.
 
Libertatea însângerat? ob?inut? în 1989, cu peste o mie de victime rezultate din o interven?ie a extratere?trilor, fiindc? nu ne putem imagina – cel pu?in noi, participan?ii direc?i - ca fiind ob?inut? printr-o confuzie ?i o r?fuial? dirijate de for?e oculte care urmeaz? s? fie descoperite în secolele viitoare, a întredeschis timid por?ile arhielor, iar curajul cercet?torilor a început s? mijeasc?. Printre ei, cel pu?in în aria Moldovei, s-a înscris în fruntea plutonului cel care va ajunge un mare istoric recunoscut, respectat ?i, în cele din urm?, chiar temut: Gheorghe Buzatu. Personalitatea sa se înscrie al?turi de contemporani de acela?i calibru: Florin Constantiniu, Dumitru ?andru, Gheorghe Br?tianu, David Prodan, Camil Mure?an, Ioan Lupa?, Alexandru Lapedatu, Ion Nistor, Silviu Dragomir, Constantin C. Giurescu, Andrei O?etea, Adrian R?dulescu, P.P. Panaitescu. A scris mult dup? eliberare fiindc? a sim?it ?i mai mult. Opera lui se întinde pe sute de articole ?i zeci de volume. A b?tut arhivele din S.U.A., din Germania, Fran?a, Anglia ?i Federa?ia Rus? (fondurile Komintern ?i Kominform ale Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S.). În arhivele bol?evice a descoperit acea faimoas? directiv? din 2 iunie 1947 a N.K.V.D.-ului privind ac?iunile care se impuneau Poloniei în procesul sovietiz?rii sale integrale. Materialul era uluitor, iar cele 45 de puncte aveau un caracter general pentru toate ??rile ocupate de trupele sovietice. Men?ion?m art. 40: „Aten?ie ca reprezentan?ii opozi?iei politice s? fie închi?i”, art. 41: „Trebuie împiedicat? reabilitarea celor condamna?i în procese politice”, art. 45: „Trebuie ca la facult??i s? ajung? cu prioritate cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesa?i s? se perfec?ioneze la nivel înalt, ci doar s? ob?in? o diplom?”.[1]
 
Va r?mâne în premier? caracterizarea unor lideri comuni?ti de c?tre centrala Moscovei: Bodn?ra? este privit ca „cel mai feroce instrument al Moscovei”, iar în documentele din arhivele americane este taxat ca „str?in complet de neamul românesc. Este inteligent, extrem de ambi?ios, complet imoral, setos de lux ?i de petreceri ?i adev?rat maestru în tehnica de propagand?, corup?ie ?i domina?ie sovietic?”.[2] Din aceea?i surs?, Ana Pauker ?i toat? banda comunist? din România tremur? înaintea lui Bodn?ra?. Dej nu este nici el ignorat în arhivele americane: „Este crud, de un fanatism feroce, ignorant, lipsit de orice sentiment uman ?i un instrument perfect al Moscovei”.[3] Cât despre Ana Pauker, analiza este ?i mai virulent?: „Este lipsit? de cultur?, n-are talent oratoric, nici aparen?? fizic? atr?g?toare; este îns? un agent de execu?ie extraordinar, ca o ma?in? infernal?. Este vanitoas?, de o ambi?ie f?r? limit?, luxoas?, de o cruzime animalic? ?i imit? pe Ecaterina a II-a chiar ?i în aventurile amoroase”.[4] Dar prilejul nesperat de nimeni - chiar ?i de istoricii cei mai vizionari - s-a ivit odat? cu decembrie 1989, când m?m?liga a explodat (sic!) ?i mul?imile au prins gustul libert??ii ?i a unei efemere puteri.
 
În anul 2000, Gheorghe Buzatu s-a al?turat unui partid cu preten?ii ?i afirma?ii na?ionale care, dup? zisele unui reprezentant al guvernului, avea posibilitatea, prin pres? ?i tribuna Parlamentului, s? exprime în clar interesul na?ional într-o Europ? în care fiecare na?iune încerca s?-?i g?seasc? un loc ?i un rol. Exist? în via?a oamenilor politici, evident de înalt? ?inut? ?i valoare, momente sau/?i o singur? clip? care-l define?te în tot ce are mai în?l??tor ?i bine conturat în personalitatea sa. ?i acest moment care-l apreciem ca fiind în vârful elocin?ei sale a corespuns unui moment de larg? audien?? ?i importan?? în via?a României postrevolu?ionare.
 
?edin?a Senatului din 3 noiembrie 2003, dedicat? definirii rela?iilor externe ale României, a însemnat pentru senatorul Gh. Buzatu o dezbatere cuprinzând legeaProf dr. Radu Ciuceanu, art-emis pentru ratificarea Tratatului de c?tre Camera Deputa?ilor ?i Senatului. Remarca vorbitorului este c? deja în 4 iulie 2003 de la Moscova a ridicat importante probleme referitoare la trecut ?i viitor. Senatorul Buzatu î?i exprim? opinia c? este greu de crezut c? Federa?ia Rus? din momentul în care s-a semnat Tratatul î?i va schimba politica. De 300 de ani, politica Rusiei a fost ?i va r?mâne aceea?i. Ne gândim la ce va fi Rusia democrat? de mâine. R?mâne de v?zut, dar marile puteri, a?a cum a explicat foarte bine un cunoscut om politic britanic, „nu au sentimente, ci ele au numai interese. - ?i oratorul conchide: ?i mie îmi este foarte greu s? cred c? din acest moment, din 4 iulie, dintr-o dat?, Rusia î?i schimb? politica fa?? de România”.[5]
 
Surprinz?tor ni se pare acum, într-o realitate tr?it? cu emo?ie, predic?ia savantului român fa?? de destinul Basarabiei noastre. Oratorul se întreab?: Avem vreo declara?ie a Rusiei din care s? rezulte, anume, c? Moscova se leap?d? - asta e termenul - totu?i, de statul moldovenesc, de Republica Moldova? Nu avem. Rusia este - m? rog, orice compara?ie ?chioap?t? - prezent?, dar ea nu se amestec?! ?ti?i dumneavoastr? cum st? situa?ia![6]
 
Nu au trecut nici 11 ani de la cuvintele oracolare ale istoricului Gheorghe Buzatu, ?i o putere r?s?ritean? care, mereu ?i-a manifestat voca?ia imperial? de cuceriri ?i dezna?ionalizare, încearc? s? destabilizeze o pace pe care ned?jduiam cu to?ii s? fie cât mai lung? ?i spre folosul na?iunilor europene.
Gheorghe Buzatu a fost un istoric care, prin opera sa, dar ?i prin curaj ?i riscul asumat, a r?scump?rat pruden?a înjositoare a unor confra?i, însu?indu-?i un loc de frunte între acei veritabili istorici ale c?ror fapte ?i ecou vor cre?te cândva la infinit!
Sursa: Ziaristi Online
----------------------------------------------
[1] Gheorghe Buzatu, Agrsiunea comunismului în România, vol. I, ed. Paideia, Bucure?ti, 1998, pag. 11
[2] Gheorghe Buzatu, Agrsiunea comunismului în România, vol. I, ed. Paideia, Bucure?ti, 1998, pag. 14
[3] idem
[4] idem
[5] Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, Dezbateri parlamentare. Senatul, Anul 171 (XIV), nr. 141/3 noiembrie 2003, p. 25-32, 34;
[6] idem
footer