In locul suavului, încântării și al visului, Eurovision 2014 a impus grotescul, scabrosul și coșmarul

Eurovision 2014, va rămâne în istorie ca momentul de lansare a unei noi mode feminine. Pe lângă podoabele cu care urmașele Evei obișnuiau dintotdeauna să se înfrumusețeze, pe lângă brățări, pe lângă cercei, inele, broșe și coliere, iată că la Eurovision a fost lansată noua podoabă feminină, barba. Ca să ne scoată din derută și din dezgustul retrograd mergând până spre greață, după ce am dat cu ochii de cântărețul/aţa din Austria, iată că reprezentanta juriului din aceeași țară s-a grăbit să ne arate că viitorul farmecului feminin va sta de acum încolo în frumusețea bărbii, ca dovadă elocventă pavoazându-și chiar ea fața cu păroasa podoabă. Este, deci, de așteptat ca de acum încolo în magazinele de bijuterii și de cosmetice să apară cât de curând bărbi de diferite culori care să poată fi frumos asortate la culoarea părului (de pe cap), la rochii, la poșete, la pantofi. Farmaciștii își vor da toată silința să scoată pe piață și să promoveze în reclamele de la televizor și de pe internet medicamente cu hormoni, pe care cele mai ambițioase reprezentante ale sexului frumos să le ia după sfatul medicului, de trei ori pe zi, după sau înainte de mese, ca să le crească barbă și să se vindece în felul acesta de neajunsul obrazului lis. Ca să aibă astfel barba lor naturală, nemaifiind obligate să recurgă la implanturi dureroase și nedurabile sau la procedeele ieftine și vulgare prin care să li se lipească bărbi artificiale. Coafezele vor fi instruite cu noi tehnici de aranjare a bărbilor. Bărbi ascuțite, bărbi late, bărbi mai scurte (numărul 1, 2 și 3), bărbi mai lungi (numărul 4, 5, 6 …), bărbi cârlionțate sau bărbi drepte, bărbi împletite sau despărțite în două și legate de după gât etc.

Nici gând că vor dispărea cosmeticele. Ele se vor adapta noilor cerințe. Vor ajuta femeile să aibă, după preferință, bărbi moi, bărbi suave și pufoase sau bărbi tari și țepoase, bărbi parfumate și bărbi colorate în diferite culori și nuanțe. Înainte, femeia cu barbă era plimbată cu circul și arătată prin târgurile de provincie ca pe o curiozitate drăcească de care unii se cruceau, iar alții se râdeau. Vă dați seama ce înapoiată era lumea pe vremea aceea? Să „te râzi” de femeia cu barbă?! Retrograzi ca și noi, cei de acum, care strâmbăm din nas și ne rigidizăm stupid când ne imaginăm soțiile, logodnicele sau prietenele noastre cu barbă. Cum o să le mai pupăm? Pe barbă sau pe frunte? Și dacă au barbă, pilozitatea lor se va opri numai aici? La obraz? Sau se va extinde și la mâini și la picioare și la piept și la spate?

Noul model de frumusețe feminină?

Judy din „Tarzan, fiul junglei” ar putea deveni noul model de frumusețe feminină? Și cu cine s-ar căsători atunci Tarzan, cu Jane sau cu Judy? Se va schimba scenariul? Da, întrebarea este cam tendențioasă. Bineînțeles că Tarzan s-ar căsători tot cu Jane, doar că Jane ar avea barbă ca Judy. Dar, tocmai aceasta, ar zice unii, însemnă egalitatea și libertatea absolută. Ca în natură! Ca în junglă? Toți liberi și egali. Lăsând gluma la o parte și neintrând în dezbateri filozofice asupra contradicției dintre cele două noțiuni, cum că oamenii care trăiesc împreună nu pot fi în același timp și liberi și egali unul față de celălalt, mărturisesc faptul a început să mă irite îndemnul obsesiv la toleranță, fără a se preciza față de cine, de ce, când, cum și cât să se manifeste această toleranță. Răspunsul răstit care ni se bagă pe gât la repezeală de către promotorii înfocați ai așa - zisei toleranțe este „toleranța majorității față de minorități”. În sens unic și absolut. Majoritatea nu trebuie să agreseze prin forța numărului minoritatea, nici fizic, nici sentimental, nici cultural, în nici un fel. De acord, dar, în sens invers, minoritatea poate agresa majoritatea prin nerespectarea culturii, obiceiurilor, moralității, convențiilor, sentimentelor acesteia, bătându-și joc de ele? Nu am nimic nici cu transexsualii, nici cu homosexualii. Am toată îngăduința pentru aceștia. Să facă ce vor între ei și cât vor, dar să nu vină peste noi și să jignească esteticul nostru pornit din însăși natura funcțională a speciei umane evoluate și să ne impună grotescul, scabrosul și coșmarul în locul suavului, încântării, și al visului.

Ce face fiecare la el acasă este mai mult treaba individului decât a societății, dar ce face individul în societate este mai mult treaba societății decât a individului. Subscriu cu întreaga ființă ideii decente de toleranță, dar mă împotrivesc cu toată forța acceselor susținute de impertinență, nesimțire și grobianism.