Revista Art-emis
Ucraina și România, pioni de sacrificiu PDF Imprimare Email
Col. (r) Marin Neacşu   
Duminică, 04 Mai 2014 14:09
Col. (r) Marin Neacşu, art-emisAm scris mai de mult că nu mai cred în coincidenţe. nu m-am răzgândit, dar, uite că unii nu mă lasă şi o tot dau cu coincidenţele. Hai să vedem cum se planifică exerciţiile şi apoi cum se desfăşoară:
- Acum un an, mai precis la începutul lui Iunie 2013 România a primit la interval de câteva zile vizita şefilor serviciilor secrete ruseşti si americane. Vizitele cică s-ar fi purtat pe teme de interceptare a corespondenţei electronice, scut antirachetă, corupţie, etc. Menţionam încă de pe atunci că această coincidenţă miroase a afaceri transnistrene. Cine nu crede să citească articolul;
- Cu două săptămâni mai înainte România fusese vizitată de patronul Stratfor (care numai O.N.G. nu este), domnul George Friedman, cetăţean americano-ungaro-evreu, adică exact ce le trebuie românilor. Menţionez că era deja a doua vizită a sa în România în numai un an de zile. Nea Georgică, ne recomanda părinteşte să avem grijă ce facem cu apărarea ţării, că dacă noi nu ne-o apărăm, nu vine nimeni să moară în locul nostru pe şi pentru pământul nostru. Nu ştiu cu s-a adresat dar conducătorii noştri deşi ştiau foarte clar şi la obiect despre ce vorbea domnul Friedman şi despre ce vorbiseră şi domnii de mai înainte, au mers mai înainte cu programul de desfiinţare, dezorganizare a apărării României până au adus armata la 40% stare operativă;
- La începutul lui octombrie 2013, ne-a vizitat Philipp Missfelder, preşedintele organizaţiei de tineret al C.D.U. din Germania, pupilul doamnei Merkel, ceva cam cum a fost Năstase pentru Iliescu şi Ponta pentru amândoi, care a ţinut să ceară Imperativ României semnarea tratatului de frontieră cu Republica Moldova. Interesant este şi faptul că acesta pe lângă recomandări a ţinut să atragă atenţia că Germania are legături puternice, spunea el comerciale cu Rusia, deci pe înţelesul românilor suntem între ciocan şi nicovală, la fel ca la 23 August 1939.
- La sfârşitul lui Octombrie 2013, izbucneşte scandalul interceptărilor N.S.A., asupra doamnei Merkel. Bineînţeles, că doamna Angela nu era interceptată de două zile şi bineînţeles că ştia de mult că e interceptată, că doar cu asta se ocupă toate serviciile secrete din lume, intern şi extern, dar atunci a deranjat şi trebuia făcut scandalul, pentru că la fel ca şi domnul Ponta cu Duicu, era momentul ruperii pisicii;
- Prin noiembrie 2013 apar sâmburii protestelor în Kiev, ca un preambul sau preventiv faţă de zvonul că Ianukovici nu va semna intenţia de aderare la UE ;
- Pe 2 decembrie Ianukovici este ameninţat că va avea soarta lui Ceauşescu dacă nu face ce vrea U.E. şi S.U.A. Nici nu se putea o explicaţie mai clară şi o justificare mai directă a motivelor asasinării lui Ceauşescu. Drept urmare, Ianukovici pare să cedeze presiunii străzii şi anunţă că va semna acordul de aderare cu U.E., dar coteşte spre stânga şi semnează cu Putin; Dacă Putin ar fi fost preşedintele Rusiei în ʼ89, Ceauşescu nu ar fi fost asasinat;
- În 10 ianuarie, doamna Victoria Nuland se întâlneşte la Bucureşti cu Preşedintele României după o vizită prin Europa, obosită, dar nu mai mult decât Băsescu, pentru a celebra împreună 10 ani de la intrarea României în N.A.T.O. care se împlineau peste câteva luni. Frumoasă găselniţă! Înainte de asta, cei doi piţigali Ponta şi Băsescu se încontraseră, aşa, de ochii lumii, nu prea tare, suficient ca să creadă lumea că doamna Nuland de fapt de aia venise în România să facă pace între două poloboace. Subiectul discuţiilor fusese de fapt altul;
- În acelaşi ianuarie 2014 se intensifică şi devin violente protestele în Kiev.De reţinut că protestele au apărut nu în Ucraina, ci în Kiev. La început câteva sute, apoi pe măsură ce sponsorii aduceau caşcavalul, au apărut mai mulţi băieţi cu ochii de diferite culori şi nuanţe, din diferite colţuri ale lumii cu armament de diferite calibre şi caracteristici;
- Cam prin 5 februarie al acestui an, doamna Nuland se conversează prieteneşte cu ambasadorul Statelor Unite ale S.U.A. în Ucraina, vizavi de cine ar trebui să fie premier şi preşedinte al Ucrainei, deci într-un moment în care nu se ştia ce se va întâmpla în Ucraina, dacă va cădea sau nu guvernul, sau poate se ştia? Se pare că încă de atunci se rupsese iremediabil în ceea ce priveşte subiectul Rusia, U.S.L.-ul Occidental, adică dragostea dintre U.E. şi S.U.A. pentru că madam Nuland şi-a băgat, englezeşte, piciorul în U.E. printr-o expresie tipic nord-americănească;
- Pe 22 februarie Ianukovici pleacă, după un scenariu tras la copy-paste după revoluţia din ʼ89 de la români. Şi nu este prima asemănare, o să vedem altele mai târziu.
- Nici nu pleacă bine Ianukovici că „revoluţionari” de bună credinţă intră în Parlament, în casele lui Ianukovici, încalcă toate proprietăţile, instituţiile, legile şi drepturile apărate cu sfinţenie de maica Europa, dar nu intră de capul lor ci cu avizul şi sub obloduirea aceleiaşi Europe şi indicaţiile nord-atlantice, deci planificat, după cum spune chiar Putin, care ştie el ce ştie, că nu a fost degeaba kaghebist, şi isterizează media arătând sărmanilor ucraineni averile şi chiloţii suflaţi în aur ai lui Ianukovici, cum se arătau la noi în ʼ89, clanţele şi capacele de toaletă ale lui Ceauşescu;
- Pe 23 februarie, când încă nu se suflase în lumânarea lui Ianukovici, Parlamentul plin de „revoluţionari” à la Dinescu şi Lupoi, îl numeşte preşedinte interimar pe Alaxandr Turcinov, cel pomenit cu totul şi cu totul „întâmplător” de Nuland şi „prietenul” Pyat într-o discuţie de toată privata;
- Imediat, doi papagali cu pantalonii rupţi de atâtea lupte duse pentru lipirea fundului de scaun, doi mafioţi corupţi cum se autogratulează unul pe altul, sar cu gura şi strigă „arde!”, declarându-se adepţii necondiţionaţi ai revoltelor „democrate” din Ucraina şi modului în care s-a schimbat puterea în Kiev. Tot ei stigă că ţara lor, cea pe care o conduc după cum îi taie capul spre dezastru, România, este gata, fără să le-o ceară nimeni şi fără să pomenească măcar cineva de aşa ceva, să apere proaspăta „democraţie” instalată prin metode neortodoxe şi să accepte toate măsurile pe care lumea occidentală le va lua împotriva ruşilor pe care ei îi vedeau vinovaţi de tot ce urma să se întâmple în Ucraina. Cine le spusese lor ce urma să se întâmple şi că vor urma sancţiuni? Ghici serviciile secrete cine;
- Normal şi logic, ruşii nu au stat cu mâinile în buzunar şi le-au răspuns occidentalilor conform planificării, a scenariului stabilit din timp, după metoda Kosovo şi au pus de un „brudershaft” în Crimeea, conform discuţiilor purtate, încă din vara lui 2013, dar nu prin telefon, că se puteau intercepta;
- Pe 21 martie Preşedintele României anunţa că „Uniunea Europeană poate pune la dispozitia Ucrainei 1,6 miliarde de euro, bani lichizi, iar ulterior, prin contribuţia B.E.I. si B.E.R.D., 11,5 miliarde de euro, cu condiţia semnării unui acord cu FMI.” Astfel domnul Băsescu a arătat foarte direct ce i-a determinat pe domnia sa şi cei dinaintea lui să adere la N.A.T.O. şi U.E.
- De aici înainte,urmează o comedie cum nu s-a mai văzut. Ceva ca în cântecul cu „ceata lui Piţigoi, dai în unul, ţipă doi”. Încep „exerciţiile” ruso-americane la Marea Neagră şi prin ţările Baltice. Peste tot se adună trupe, unii aduc tancuri, alţii avioane şi distrugătoare ca într-o paradă, ca să vadă lumea ce tehnică şi-au tras unii şi alţii şi eventual să sară la cap. Aşa se fac afacerile cu armament, scoţând marfa pe tarabă - nu pe ascuns, ca alţii, nu spun cine că mă bate nana. Şi în timp ce Grizzly şi Mişa îşi arată ghearele unul altuia, demonstrativ, piţigoii de peste Prut - sau, mă rog, de pe ambele laturi ale Prutului -, ţipă că îi papă ursul şi cer ajutor ursului. Bineînţeles, că nici un urs nu are nici o treabă cu nici unul dintre ei, mierea este de mult împărţită, teritoriile marcate, acuma se aruncă praf în ochi ca să se poată face modificările convenite aşa cum spuneam şi în articolul cu partida de şah. Pe de altă parte, tot românul ştie că de urs scapi dacă te lipeşti de pământ şi faci pe mortul. Dar ce credeţi că piţigoii sunt în stare să facă aşa? Păi ei sunt piţigoi jucători, nu pot să facă pe morţii, ei ţipă că dă ursul peste ei, de se aude până în Alaska, pentru că aşa i-au învăţat urşii mai bătrâni, pentru a creea impresia unui nou război mondial şi a impinge naivii la gesturi extreme;
- Aici intervine o altă asemănare cu adunarea din decembrie ʼ89 şi anume mâna de ajutor întinsă şi cerută marelui Urs, Mişa. Atunci a cerut-o Iliescu. Era prima oară când un român cerea - oficial - mâna unui rus. Până atunci, ruşii ceruseră mâna românilor prin 1877, apoi şi pământul, au confiscat tezaurul, iar când nu au cerut, au primit fără să ceară şi nu au mai dat înapoi. Spre norocul românilor, în ʼ89, un general aflat la conducerea armatei a spus: „Hopa! Până aici! Ne putem descurca şi fără astfel de prieteni”. Astăzi, urmaşii marelui Ilici Iliescovici, au cerut şi ei mâna celuilalt urs, dar nu mai e nimeni să spună „Hopa! Până aici”. Ca totul să fie o.k. şi să nu apară un alt Guşă, au avut grijă papagalii din fruntea ţării să aducă armata şi apărarea ţării la stadiul de caricatură, să pună în fruntea ei oameni de paie, să-şi subordoneze capii armatei şi ai serviciilor secrete din toate structurile, mânjindu-i fie cu funcţii, grade, cu afaceri şi legându-i de dosare penale. În 1989, Guşă şi-a permis să spună că nu avem nevoie de nici un ajutor, dar acum cine să spună? Mai ales că au avut grijă chiar ei, conducătorii ţării şi ai armatei, să declare că armata este la 40% stare de operativitate. Inutil să ne mai punem întrebarea: cine a adus-o aici. Nu este, însă, lipsit de interes, să ne întrebăm de ce?
 
Mă opresc aici. De acum încep alte întrebări şi coincidenţe legate de ceea ce se întâmplă prin România, prin Armata Română, dar despre asta, cu alt prilej.
footer