Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col. (r) Marin Neac?u   
Duminică, 30 Martie 2014 20:03

Col. (r) Marin Neac?u. art-emisNoi când ne înv???m minte?

„Istoria se r?zbun?, repetându-se!”, spunea Nicolae Iorga, a?a c? cine nu înva?? din istorie, risc? s? o repete. Unii îns? o repet? la nesfâr?it ?i degeaba. O vorb? de duh spune c? omul de?tept înva?? din gre?elile altora, omul obi?nuit din gre?elile sale, iar omul prost deloc. S? fie românii atât de pro?ti încât s? nu în?eleag? nimic din gre?elile istoriei? Îmi vine greu s? cred ?i totu?i, se pare c? a?a este. Dac? m? uit la r?zboaiele pe care le-a purtat acest popor, la gre?elile sau tr?d?rile care au dus de fiecare dat? la înfrângerea, umilirea ?i subjugarea acestui neam, la ruperea unor buc??i din acest p?mânt, observ c? toate au avut ca numitor comun manipularea, amestecul str?in ?i tr?darea unor politicieni sau conduc?tori afla?i la putere. Nici faptele bune sau, s? le spunem m?re?e, nu s-au f?cut dintr-un imbold intern. Revolu?ia din 1821 a fost pornit?, dirijat? ?i falimentat? de ru?i ?i Eterie, cea de la 1848, exportat? de francezi, cea din '89, de serviciile str?ine ostile lui Ceau?escu ?i na?iunii române. Istoria s-a repetat ?i se va repeta pentru c? nu suntem în stare s? înv???m din istorie.

România nu mai are conduc?tori, are st?pâni, interni ?i externi.

S? admitem c? pân? în anii recen?i lumea nu avea atâtea posibilit??i de informare de studiere ?i verificare a unor date pentru a putea lua o decizie în cuno?tiin?? de cauz?. Dac? avem în vedere explozia informa?ional? a ultimelor decenii, s-ar putea spune c? acuma este imposibil s? mai proste?ti pe cineva. Aiurea! Acuma este si mai u?or s? proste?ti, acum au ap?rut atât de multe „surse”, atât de diverse, atât de contradictorii ?i atât de accesibile, încât cine vrea s? se documenteze pe un subiect d? un clic ?i are zeci, poate sute de puncte de vedere, care mai de care mai originale, încât nici dac? vrea s? afle cât face 2 x 2 nu mai este sigur c? va g?si un singur rezultat. Asta, ca s? nu mai spun ce se întâmpl? când un sistem media - c? deja putem vorbi de sisteme media, nu doar concerne, patroni sau moguli -, vrea s? manipuleze un anumit subiect. ?i atunci se pune întrebarea: când ?i cum putem s? înv???m ceva, dup? cine s? ne lu?m? Aici e durerea, aici e marea dilem? a ve?nicului „cet??ean turmentat”, care este românul. Românul, matrafoxat sau nu, a avut mereu nevoia s? se ia dup? al?ii, s? îi spun? cineva ce s? fac?, unde s? se uite, ce s? spun?, cu cine s? fac? alian?e, pe cine s? injure, cui s? dea pe?che?ul ?i de la cine s? a?tepte r?splata. Aceast? meteahn? nu se manifest? numai la omul de rând. Ea este proprie românului pe orice treapt? s-ar afla el, ba, cu cât este mai sus, cu atât este mai aplecat c?tre ?oaptele, cuvintele sau ordinele din afar? ori de la pupitre. ??ranul de jos, obiditul, (nu mai pot spune muncitorul, pentru c? aceast? categorie a disp?rut din peisajul socio-economic român, acuma avem doar angaja?i pe termen limitat sau nelimitat), muritorul de foame nu prea are nevoie de instruc?iuni ca s? dea cu sapa, s? pun? cârca la b?taie sau s? trag? în jug, el o face instinctiv, reflex, automatic, iar eventualele ajust?ri le prime?te cu capul jos, f?r? s? ciuleasc? urechile, f?r? s? întrerup? activitatea de umplere a buzunarelor celor care îl st?pânesc. România nu mai are conduc?tori, nu mai are guvernan?i, nu mai are conducere, pentru c? asta presupune anumite calit??i ?i anumite rela?ii sociale care au disp?rut. România are st?pâni, interni ?i externi.

Nerespectarea dreptului la munc?

În acest context, pe cine mai mir?, cine s? se mai sesizeze, cine s? se întrebe ?i cine s? se revolte, când st?pânii împing biata ?ar? acolo unde vor ei, f?r? s? le pese de ce se va întâmpla cu angaja?ii, ace?ti sclavi moderni care nu mai au timp nici s? se întrebe de ce au ajuns s? î?i piard? copiii, fie pleca?i s? munceasc? sau s? fure prin alte p?r?i, fie uci?i de boli despre care bunicii lor habar nu aveau? Dureros este nu doar faptul c? ne pleac? copiii la munc?, neg?sind de lucru în România, de?i cei 740.000 de ?omeri (afla?i în eviden??, f?r? a-i socoti pe cei neînregistra?i care nu iau indemniza?ia de ?omaj sau pe cei pleca?i din ?ar? pe acela?i motiv), ar trebui s? dea în judecat? statul român pentru nerespectarea dreptului la munc?, în România drept garantat în Constitu?ie. Durerea const? în faptul c? ace?tia, cei tineri în mod special, când pleac? din ?ar?, la munc?, la furat sau la dracu?în praznic, pleac? înjurând acest p?mânt, aceast? ?ar?, acest popor de uituci, odat? cu st?pânii care sunt vinova?i de toate astea, pentru c? i-au adus în situa?ia s? plece în alt? parte, în necunoscut ?i nimic nu îi va mai aduce înapoi pentru c? ?coala i-a înv??at cine este Barroso, cine este Van Rompuy, cine este Angela Merkel, au v?zut cum ar?ta ea când era jun? ?i nelini?tit?, au înv??at c? acolo la ei sunt bani, iar aici doar foamete, b?taie de joc, s?r?cie ?i ?omaj. Mul?i dintre ei habar nu au unde le sunt îngropa?i bunicii, nu ?tiu nici m?car cum se numeau sau ce scrie pe crucile lor, nu ?tiu unde este capul lui Mihai ?i de ce Tudor Vladimirescu a fost m?cel?rit ?i aruncat într-o fântân?. ?i atunci, pentru ce s? r?mân? aici, pentru cine s? lupte, de ce s? se mai întoarc?. Tudor Vladimirescu, Dej, Ceau?escu ?i generalul Gu?? sunt singurii conduc?tori de stat sau armat? care au avut curaj s? înfrunte conduc?torii unor armate „prietene” mai puternice ?i s? le cear? s? ias? din ?ar? sau s? r?mân? în locurile lor. Pentru asta au pl?tit to?i.

P?mânturile române?ti sunt vândute en gros ?i en detaille cu ?tirea ?i aprobarea guvernului

Ast?zi, România se afl? în fa?a unui nou prag, a unui nou eveniment ,a unei noi provoc?ri, a unui nou brânci dat de st?pânii din afar?. La grani?a de Est este mi?care, mi?care pornit? de al?ii, pe care românii sunt împin?i s? o rezolve sau la care sunt chema?i, împin?i s? participe. Li se spune de c?tre cei care fac legile, legea celui mai puternic ?i legea banului, c? a?a trebuie, c? a?a este bine, c? asta înseamn? democra?ie, s? respec?i voin?a celui mai tare. Din nou nu putem gândi cu propriul nostru cap, din noi primim mut?rile în plic, din nou suntem pionii de sacrificiu pe tabla de ?ah a marilor puteri. Nu înv???m ?i nu ne înv???m minte niciodat?. Ai crede c? România este plin? de trupuri f?r? cap, c? suntem to?i blestema?i, de la tr?darea lui Mihai, s? umbl?m f?r? cap a?a cum a fost el l?sat pe Câmpia Turzii sau suntem to?i copii de brâncoveni. ?i pentru ca românii s? nu se întrebe de ce sunt vârâ?i la înaintare într-un conflict declan?at de marile puteri din ambi?ie sau plictiseal?, li se spune c? fra?ii moldoveni sunt în pericol ?i c? este momentul s? se uneasc?, dar f?r? s? aib? un referendum în Moldova care s? stabileasc? dac? asta vor moldovenii. Pe de alt? parte, în timp ce românii stau cu ochii atinti?i pe grani?a de Est, nu v?d c? pe la spate, mi?ele?te, pe grani?a opus? ?i pe întreg teritoriul Transilvaniei p?mânturile române?ti sunt vândute sat cu sat, ora? cu ora? bucat? cu bucat? en gross ?i en detaille cu ?tirea ?i aprobarea tacit? a guvernului, a?a cum a trecut ?i legea subordon?rii S.T.S. de c?tre M.A.I.

Jalnic? ?ar? cea în care pân? ?i eroii s?i sunt stabili?i de o putere str?in?

St?pânii se fac c? nu v?d ?i nu aud ce se întâmpl? în Transilvania, p?mânturile ne sunt furate cu ajutorul administra?iei de stat ?i a unor judec?tori corup?i iar noi ne uit?m peste Prut ?i plângem de mila ucrainienilor ?i a ru?ilor din Crimeea care au cerut s? se uneasc? cu ?ara, ceea ce moldovenii no?tri înc? nu au f?cut ?i nu ?tiu dac? o s? o fac?. Românii sunt din nou am?gi?i, trimi?i la lupt? în interesul altora, din nou li se promite câte ceva, ca la alegerile române?ti, o m?rire de pensie, o ieftinire la pâine, dar pe partea celalalt? se scumpesc gazele, energia, combustibilul, deci via?a. Nu înv???m, nu vrem s? înv???m deloc din istorie, din experien??, din gre?eli, din trecut. Oare ce blestem purt?m în noi? S? fie al lui Burebista, al lui Decebal, al lui Ioan Vod?, sau al celuilalt Ion, cel al c?rui nume românii nici nu mai au voie s? îl rosteasc?, tot la îndemnul st?pânilor str?ini care ne stabilesc nu numai pe cine s? iubim sau pe cine s? urâm, cu cine s? bem, sau ce s? mânc?m, ce s? s?rb?torim, pe cine s? punem la justi?ie sau ce legi s? vot?m, ne impun ?i eroii ?i tr?d?torii, dup? cum s-au purtat sau au turnat la ei. Jalnic? tar? cea în care pân? ?i eroii s?i sunt stabili?i de o putere str?in?! Ce soart? poate s? aib? o astfel de ?ar? în care cet??enii ei nu înva??, nu se înva?? minte, nu vor s? gândeasc? cu propriul cap, umbl? ca ni?te moroi într-o lume ireal??

footer