Revista Art-emis
Coabitare, „putirinţă şi gâlceavă” PDF Imprimare Email
Col. (r) Marin Neacşu   
Miercuri, 19 Martie 2014 16:06

Col. (r) Marin Neacşu, art-emisFierbe ibricul

De câteva zile media din România e plină de întrebări, îngrijorări, declaraţii şi ştiri care mai de care mai alarmante. Ce ne facem fraţilor, s-au supărat americanii pe ruşi şi ruşii pe americani, începe războiul, gata, vor cădea capete, nu se mai poate, uite au venit vapoarele, uite Ruşii vor să ia Crimeea, ce ne facem noi românii. Preşedintele statului s-a apucat să îşi pună neputinţa la dispoziţia U.E. încă dinainte de referendumul din Crimeea, ştiind el că nici un referendum nu e bun dacă nu e organizat şi controlat de el. Nici nu ştia lumea că ne „va reveni” flota în portul Constanţa, că domnul Băsescu, se şi repezise să anunţe - ca şi Ponta imediat după el -, că România este gata să ajute cu tot ce are deciziile Uniunii Europene, deşi ştia că economic nu mai avem nimic, politic suntem microscopici, ni se face semn cu degetul la cap când cerşim să fim băgaţi în seamă, iar militar nu mai avem nici 40% din actualele forţe armate în măsură să intervină cu ceva. Dar asta nu contează, contează că ne-am arătat disponibilitatea şi vom spune „noi am fost primii!”

Situaţia din Ucraina, votul din Crimeea erau previzibile, trebuia să fii orb sau orbete să nu ştii că după intervenţia U.E. şi S.U.A. în Ucraina, prin declanşarea furiei euromaidanezilor, ruşii vor riposta şi că nu vor sta cu mâinile în sân. Era la mintea cocoşului că după ce opoziţia din Ucraina, ajunsă la putere cu sticle incendiare şi lunetişti (la fel ca F.S.N.-ul la noi în ʼ89), va trece la cârmă, ruşii din Ucraina, ca şi cei din Rusia, nu vor rămâne indiferenţi. Ruşii au fost provocaţi, iar cei care strigă „Ajutor!” acum sunt provocatorii. E ca şi cum ai intra în curtea unui cetăţean, i-ai întărâta câinele iar când acesta sare pe tine, strigi după ajutor şi îl dai pe cetăţean în judecată că te-a muşcat câinele lui. Numai că atâta timp cât legile europene sunt făcute de cei care-i provoacă pe câini, căţeii vor schelălăi la ordin.

Alarmă târzie sau doar inutilă?

Românii sunt bombardaţi cu mesaje de îngrijorare, marele fost ministru de externe, şef al S.I.E. şi prim ministru, se consideră expert, şi este, dar în întărâtat câinii cu băţul prin gard şi ne spune că trebuie să fim vigilenţi, că Transnistria este posibil să fie alipită Rusiei, că Moldova, bucată din ţărişoara noastră este în pericol. Europa se va îngrijora de soarta bietei Transnistrii... Dar când Ucraina a rupt Transnistria de la Moldova, când trupele armatei a 14-a au intrat în Transnistria, când românii din Transnistria au fost separaţi de fraţii lor, unde era „Europa”? Atunci nu s-a gândit nimeni să impună sancţiuni Ucrainei şi Rusiei! Atunci nu s-a gândit nimeni să blocheze conturile ruşilor! Atunci nu şi-a trimis nimeni navele de război la Constanţa şi avioanele deasupra Ucrainei! De ce? Atunci Europa era mai puţin democrată sau nu o interesa ce se întâmplă cu românii? Ni se flutură sub ochi un posibil război la graniţele României care, vezi Doamne, ar afecta profund situaţia din România şi s-ar putea extinde în Republica Moldova. Cine să îl înceapă? Rusia? Nu, pentru că ruşii nu se luptă între ei. Dacă ucrainienii nerusificaţi vor fi insuficient de maturi încât să pornească un război civil, război civil ce deja fusese provocat prin intervenţia forţelor înarmate din EuroMaidan care „sprijineau” aderarea la U.E., dar nu a proliferat pentru că forţele de ordine nu au ripostat tocmai pentru a nu declanşa un carnagiu, atunci nu Rusiei trebuie să i se reproşeze, ci celor care au umblat cu băţul prin gard.

Se fură pământ, cu satul

De fapt, asistăm la acelaşi tip de joc care are loc în România de 25 de ani încoace, dar mai ales în ultimii doi ani. Între S.U.A. şi Rusia s-au semnat, de-a lungul anilor, acte de coabitare pe diferite teme: economice, militare, chimice, nucleare, strategice etc etc., la fel cum au semnat Ponta şi Băsescu pacte politice, juridice, administrative..., un fel de împărţire a sferelor de influenţă. Dacă vreţi o imagine şi mai plastică, revedeţi filmele cu Al Capone şi veţi observa cum a adus el la masa tratativelor toate căpeteniile mafiote şi le-a pus să semneze un pact de coabitare. Este acelaşi lucru. Să revenim la oile noastre, la Ponta şi Băsescu. Când unul din ei a considerat că a ajuns suficient de puternic încât să încerce mai mult, a încercat să sară peste gard, să ia din grădina celuilalt aşa cum prin autostrada Nădlac-Arad, nouă, românilor ni se va lua porţiunea de pământ până la graniţă pentru că românii care au pământurile acolo nu vor mai putea să ajungă să îl lucreze din cauza autostrăzii şi le vor cumpăra cei care au acces, respectiv cetăţenii unguri, că doar de aia s-a dat voie la vândut pământ cu satul. Şi uite aşa în curând şoseaua Nădlac Arad va deveni graniţa reală dintre România şi Ungaria, dar domnul M.R.U. nu ştie şi nu este îngrijorat de acest lucru. O să spuneţi că aşa ceva nu este posibil, că oamenii nu îşi vor vinde pământul. Da? Dar ce spuneţi despre o lege care spune că dacă pământul nu este lucrat va cădea în proprietatea statului iar statului îl va vinde celui care îl poate lucra?

Coabitarea şi pălmaşii

Să revenim la coabitare. Spuneam că uneori câte unul din coabitanţi a încercat să ia din grădina celuilalt. Aşa s-a întâmplat când Ponta a încercat să schimbe el pe Papici intrând în tarlaua care îi era hărăzită prin înţelegere lui Băsescu. Se ştie ce a urmat, pâră la „Înalta Poartă”, scandal, ameninţări cu război total, cu ruperea acordului, cu „bomba nucleară”... ca la circ, sau mai bine spus ca la români. Până la urmă apele au reintrat în matcă, cei doi sunt tot acolo unde erau şi vor rămâne că doar au semnat un act nu? Bineînţeles că la fiecare scandal de genul acesta, de tras au tras pălmaşii. Ei se certau şi se spurcau, ei primeau factura la devalorizarea leului, scumpirea energiei, a carburanţilor, a alimentelor, iar cei doi semnatari se plimbau bine-merci, „famiglia” nu avea probleme, copii mâncau bine, îşi cumpărau moşii, iar pălmaşii erau bătuţi ca la Pungeşti. În acelaşi joc al sferelor de influenţă şi contractelor de împărţire a influenţei banului şi puterii a intrat şi nefericita alianţă „U.S.L.”. Antonescu era şi el părtaş al actului de coabitare nu numai prin prezenţa la semnare. ci şi ca beneficiar, doar Ponta îi spusese: „vrei să fii preşedinte, ajută-mă pe mine să fiu premier şi sprijină-mă, nu te opune, nu fă scandal, fă-te că nu ştii, fă-te că lucrezi, fă ce vrei, dormi, dar nu te băga!”. Alt act de coabitare împotriva naturii. Şi Antonescu s-a făcut şi preş, şi tărâţe, şi troc. Toate bune până când „europeanul” Ponta a vrut să ia mai mult de la Antonescu şi l-a întărâtat aşa cum U.E. i-a întărâtat pe Ruşi cu scoaterea Ucrainei din sfera lor de influenţă. A tot luat Ponta, azi un ministru, mâine altul, până ce Antonescu nu a mai suportat şi a ieşit de la guvernare. Toată lumea l-a blamat pe Antonescu, că nu e European, că a rup alianţa, înţelegerea în care toată lumea îşi pusese speranţa. Dar oare aşa e? În fine important este că şi Ponta şi Antonescu, şi Băsescu sunt bine, Ponta a scăpat de procesul cu plagiatul - deşi este clar pentru tot românul că a plagiat -, deşi se spune că justiţia e la mâna lui Băsescu, Băsescu va scăpa de scandalul Nana, deşi e limpede pentru tot românul că acolo a fost amestec prezidenţial, deşi se spune despre comisia parlamentară că e la mâna lui Ponta. Cei trei sunt sănătoşi familiile lor prosperă. Ce se întâmplă în timpul acesta cu pălmaşii, nu mai interesează pe nimeni, nici chiar pe pălmaşi.

„Coabitare” la nivel înalt

Cam aşa se întâmplă acum cu coabitarea Ruso-Americană. Toate au mers conform înţelegerii, atât în problema siriană cât şi cu Iranul, Egiptul, Libia, Coreea, Afganistan, Irak etc. Dar, uite că şi-a băgat dracul coada şi a încercat mai mult decât fusese stabilit, aşa cum a încercat şi Ponta cu Antonescu, crezând că acesta nu o să iasă de la guvernare. Dracul acesta s-a băgat în mintea unor şi i-a învăţat să încerce marea cu sarea şi să se vâre până pe plajele Mării Negre, să zgândăre Ucraina, şoptindu-le că ruşii nu vor avea ce să facă. Cei cărora le-a şoptit dracul în ureche să se întindă mai mult decât îi ţine plapuma, s-au întins, uitând că Putin nu doarme în Senat cum dorm „aleşii noştri”. Putin nu are nevoie să deschidă foc, nici să închidă gazele. Deşi aşa ameninţă, el îi lasă pe ruşii din Ucraina şi Crimeea să rezolve problemele. Rusia nu va invada o ţară care este deja invadată. Cine conta pe faptul că Putin nu va reacţiona pentru a nu declanşa un război nu a gândit nici cât plapuma. Putin nu are nevoie să treacă nici o graniţă. El are de mult piesele aşezate pe tabla de şah, acum doar le mişcă. Mai dificil este pentru U.E., N.A.T.O., şi S.U.A.! Pentru intimidare, au venit cu avioane, vapoare, trupe, dar trebuie să fii orb şi prost să nu observi şi să nu înţelegi cine pe cine invadează. Nici ei nu vor conflict armat, pentru că nu sunt chiar atât de proşti să-şi aducă oamenii ca să moară de dragul ucrainenilor. Ei, oricum vor suferi de foame, asemenea românilor, din ʼ89 încoace.

„Dacă nema putirinţa, geaba chihirez gâlceava!” (Anton Pann)

Ucraina anunţă că blochează conturile Crimeei, deci a cetăţenilor din Crimeea pentru că 85% din ei au votat independenţa. Este o dovadă de logică proastă dar şi de laşitate. Mai bine făceau „ce a făcut tata” că tot acolo va ajunge până la urmă. Dacă asta este tot ce a putut să facă marea Americă vizavi de criza din Crimeea, să îşi aducă la plimbare marinarii prin porturile din Grecia, Cipru şi România şi să blocheze conturile private ale unor cetăţeni ruşi numai pentru că sunt ruşi atunci naţiunea americană are mari probleme de reprezentare. Şi de logică. Interesant este că mister Obama vorbeşte în discursul său, ca şi marinarul Băsescu despre negocieri între Rusia şi Ucraina fără a pomeni însă despre soarta Crimeei şi votul cetăţenilor de acolo, pentru că nu prea au ce să facă, îşi prind urechile. Chiar dacă ruşii îşi retrag trupele de acolo, cetăţenii au votat şi asta nu poate schimba nimeni, acolo va fi de acuma încolo veşnic scandal pentru că aşa au vrut „euromaidanezii” când şi-au băgat coada în Kiev. Au crezut că va fi simplu, sau de fapt nu i-a interesat ce va fi, au dat foc şi acuma strigă: arde!

Aşteptaţi un pic dragilor ucraineeni. Veţi primi şi voi un „Codex Alimentarius”, împrumuturi până nu veţi mai avea cu ce plăti dobânda, veţi vedea că nu veţi mai avea nevoie de gazele ruseşti şi veţi deveni „independenţi” energetic dacă îi lăsaţi pe cei de la „Exxon” şi „Chevron” să vă scormonească pământul. Veţi primi, la greu”, medicamente nemţeşti sau de la dracu-n praznic, numai bune să vă întreţină bolile pe care le veţi contacta de pe urma apei contaminate de gaze, a alimentelor europene şi a altor „bunătăţuri” din astea. Între timp, vă veţi certa şi bate între voi cum ne batem şi ne certăm noi, românii. Veţi „inflori” politic în câteva sute de partide care vă vor prosti până nu veţi mai merge la vot cum nu mai merg românii, dar nu va fi nici un război mondial pe spinarea voastră pentru că pactul de coabitare va merge înainte. Cele două părţi semnatare vor negocia peste capetele voastre, iar Crimeea va rămâne ruşilor - altfel nu se poate -, dar voi pălmaşii veţi trage ca robii la edec.

Un pic de istorie

Dacă tot am ajuns la Crimeea, pentru cine nu ştie istorie şi e prea comod ca să caute, pentru cine ţipă că ruşii îi fură Crimeea Ucrainei, menţionez aşa, ca informaţie, că în antichitate peninsula era cunoscută în lumea greco-romană drept Regatul Bosforan (Regnum Bosfori) sau Bosforul Cimerian. Populația era un amestec de triburi și ramuri de triburi traco-cimeriene și scitice. În secolul al XIII-lea tătarii invadează Europa, cucerind printre altele și cea mai mare parte a Bosforului Cimerian, care va fi cunoscut de atunci înainte mai ales sub numele de Crâm sau Crimeea. În 1783 regiunea a fost anexată de Imperiul Țarist. Pe data de 18 octombrie 1921 s-a înființat Republica Autonomă Sovietică Socialistă Crimeea, ca parte a Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse (R.S.F.S.R.). Tătarii constituiau atunci 25% din populație. În 19 februarie 1954 regiunea Crimeea a fost transferată de la R.S.F.S.R.). la R.S.S. Ucraineană, printr-un decret al Sovietului Suprem al U.R.S.S., fără ca populația locală să fie întrebată dacă este, sau nu, de acord.[1] La acea dată, la conducerea Uniunii Sovietice se afla Nikita Sergheevici Hrușciov, care, din 1908 până în 1931, trăise și activase în Ucraina, deci şi-a plătit datoriile faţă de Ucraineeni, dându-le peninsula, ştiind că practic tot el o stăpâneşte şi crezând că aşa va rămâne pentru totdeauna. Votul din Crimeea nu trebuie să mire pe nimeni, cu atât mai puţin pe români sau pe Băsescu, care, printre altele, este şi parţial tătar. Socoteala este simplă: Doar 20% din teritoriul Daciei, şi numai pentru o perioadă de165 de ani a stat Dacia sub stăpânire romană, iar astăzi, românii se laudă că sunt urmaşii romanilor şi că le poartă numele. Crimeea a stat sub ruşi 231 de ani, ce aţi vrea să se considere locuitorii ei?

Se spune în popor despre câinele care latră, că nu muşcă. Eu aş spune altfel: câinele care vrea să muşte, nu latră! Aşa că eu îi sfătuiesc pe români, în special pe „cei de sus”, de la pupitre - ca şi pe cei de la televiziuni -, să nu mai mintă poporul cu televizorul şi să stea pe coada lor

------------------------------------

[1] vezi http://ro.wikipedia.org/wiki/Crimeea

footer