Revista Art-emis
Capcanele celebrităţii PDF Imprimare Email
Victor Nicolae, S.U.A.   
Miercuri, 19 Februarie 2014 21:48

Victor Nicolae, art-emis„Vreau să vă mulţumesc pentru aceşti patru ani minunaţi pe care i-am petrecut împreună, în care dumneavoastră mi-aţi dăruit stimă şi consideraţie, simţăminte pe care şi eu vi le datorez. Mai am puţini ani de trăit şi mi-am dorit să-i termin în profesia mea, pentru acest lucru nu am participat la alegeri...” - a spus Sergiu Nicolaescu, de la tribuna parlamentului, în 12 decembrie 2012, ca 6 zile mai târziu să alunece pe gheaţă, fisurându-și câteva coaste. Pe 26 decembrie s-a internat. „Domnul Sergiu Nicolaescu a fost operat pe cale laparoscopică astazi, 28.12.2012, de către echipa chirurgicală a Spitalului Elias. Intervenția chirurgicală a fost impusă de evoluția clinică din ultimele 24 de ore, în contextul afecțiunii digestive cronice benigne cunoscute. Intra-operator a fost descoperită o peritonită localizată cu punct de plecare apendicular...”, a comunicat Elias. „Are mare noroc că a scăpat. Doamne, ferește... să ai apendicită acută flegmonoasă la 80 de ani! Acum, starea lui este stabilă”- ne-a asigurat Dana Safta, manager. Alte 6 zile... și „În ultimele 48 de ore, în evoluţia domnului Sergiu Nicolaescu au apărut complicaţii cardiace şi pulmonare severe, care nu au răspuns la tratamentul intensiv aplicat şi care au condus la deces azi, 3 ianuarie 2013, ora 8:20”. Sicriul lui, depus la Cercul Militar Național, nu a avut capacul deschis. Era sau nu mortul înăuntru? Când militarii l-au săltat pe umeri, părea gol! Răposatul era înalt, sicriul trebuia să aibă cel puțin 2m lungime. Lipseau 50 cm. Apoi, nimeni n-a văzut ieșind fum pe coșul crematoriului, la incinerare. Nu mai e mult de aici până la un nou film... pentru că, între realitate și ficțiune, confuzia e la fel de mare... ca și între ficțiune și realitate!

„Nemuritorii”

Sergiu Nicolaescu a început filmul „Mihai Viteazul” cu el în rolul titular. Când s-a vrut senator, 20 de ani mai târziu, spectatorii l-au votat, dar eroul lor nu s-a mai opus eroic la îngroparea țării noastre, beneficiind de transferul de bogăție dinspre cinefilul tot mai sărăcit spre profitorii noii puteri. Așa se transformă bogăția imaginativă în avere reală! Dar, de cum l-a jucat pe Carol I, nu mai zice nimeni nimic? În 1976, un Opel Kadett roșu lovește o trecătoare și fuge de la locul faptei. Maiorul Petria preia cazul pentru că detestă: „Lipsa totală de responsabilitate și cea mai elementară demnitate. Fiecare delict înseamnă ceva împotriva demnității umane...”. Toate acestea se întâmplă în „Accident” - un film regizat și jucat de Sergiu Nicolaescu. Sigur, între ficțiune și accidentul dintre Urziceni și Slobozia, soldat cu cel puțin o victimă, nu-i nici o legătură. Mai poate da cineva o informație despre acest accident? Senatorul Nicolaescu n-a fugit de la locul faptei, pentru că el, ca și Mr. Petria, detesta lipsa totală de responsabilitate și cea mai elementară demnitate! „Colonelul Cristian Bernevig, șeful Direcției de Informații a Armatei, a omorât și el, cu mașina, cinci oameni. Ca să nu bată prea tare la ochi, justiția l-a condamnat la trei ani de închisoare, însă președintele Iliescu a avut grija să-l grațieze pe loc...” - scria în „New York Magazin” (24 august 2005) Valerian Stan, care nu mai reușea să țină ritmul „în care domnii deputați omorau oamenii (iar magistrații îi achitau). În accidentele produse de parlamentari, numărasem la un moment dat, acum vreo doi ani, în jur de 20 de morți. În absolut toate cazurile, însă, parlamentarii au fost găsiți nevinovați”.

„Noi, cei din linia întâi”

În 22 decembrie1989, Sergiu Nicolaescu s-a revoltat: „Este inexplicabil ca un soldat al Armatei Române să tragă asupra românilor, fraților săi, să tragă asupra populației în care se pot afla fii și copii ai lor sau ai rudelor lor”. Generalii preluaseră puterea și-i alungaseră pe Ceaușești. La TVR, Sergiu Nicolaescu și-a desfăcut larg și teatral haina, ca să arate că el, civilul, poporul, era neînarmat, dar, până seara, l-a convins pe comandantul Brigăzii 7 Mecanizate, Grivița să plece din Ploiești. S-au întâlnit după ce blindatele trecuseră de Săftica. La Podul Otopeni, unitățile de apărare antiaeriană de aici au deschis focul: au murit 5 sau 6 oameni, au fost răniți 2 și 4 mașini Dacia de pe șosea au nimerit în ploaia de gloanțe. În 2 minute, Brigada 7 a distrus unitatea militară de la pod și pe cea dinspre Castelul Elena Lupescu. Lăsând în urmă o grămadă de morți și tehnică militară bombardată, Sergiu s-a urcat pe primul transportor de cercetare, cu un pistol mitralieră în mână și cu pistolul lui Magnum 44 la șold. Colonelul (r) Ion Nicolescu a înaintat un Memoriu către președintele Băsescu, din care am preluat aceste informații, unde: „Mai menționez că a fost o greșeală intenționată, chemarea unei asemenea forțe ca a mea în Capitală, mă refer la compunerea coloanei și la genul de luptă care urma să se ducă. Luptă de stradă.” A fost chemată pentru „lauda” domnului Nicolaescu, pentru a crea haos, spaimă și diversiune. Strategii „Revoluției” au știut ce fac. „Trebuia să mi se spună atât: trăgători izolați - nu teroriști - trag în populație și, cu 200 de militari, plus compania de cercetare, curățam fiecare stradă și bloc, de la Băneasa și până la Televiziune... ” Fostul comandant conchide: „Nu trăgeau « teroriștii » lui Nicolae Ceușescu, cum se anunța intens. Ei l-au părăsit cu toții. Trăgeau « revoluționarii» lui Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu...” Ajuns la televiziune, comandantul n-a avut pic de încredere în cei de la Etajul XI - noul guvern! Era cât pe ce să-i împuște pe alde Iliescu, când i-au cerut prin Mazilu: „...dai o companie la Palat, o companie la Gară, o companie la M.Ap.N., o companie la…”. Comandantul nu auzise încă de Piotr Lusev, generalul lui Gorbaciov, pus să dirijeze mortal ultimul act al epocii ceaușiste.

„Haos, spaimă și diversiune”

La Podul Otopeni, a fost un masacru. „Lasă, domnule, morții, pierdem Revoluția, suntem asteptați!” - a ordonat Sergiu. Pe morți, „i-a lăsat” și Comisia de cercetare a evenimentelor din decembrie. Sergiu Nicolaescu trebuia să înștiințeze unitățile antiaeriene de trecerea peste pod a brigăzii blindate. O fi uitat. Ajuns în Piața Scânteii, el s-a îmbrăcat într-un trenci alb, și-a înfășurat la gât un fular tot alb, de mătase, ca să fie recunoscut și protejat de tirurile teroriștilor. Lusevii aduseseră din Moldova sovietică veterani ai războiului din Afganistan, special antrenați în luptele de stradă. Sergiu însă se comporta ca-n „Dacii”, unde a împărțit în două 3.000 de figuranți militari. Le-a spus: voi sunteți dacii, voi, romanii! La atac! Motor! Și i-au trebuit două ore ca să-i mai despartă. Dar unde-i Filmul Revoluției, cu care ne-a rămas atât de dator Sergiu? Cum de a ratat să joace chiar el rolul lui Sergiu Nicolaescu?

Adevăr istoric şi eroare de diagnostic

Când și-a luat rămas bun de la parlamentari, Sergiu Nicolaescu a spus: „Mai am puţini ani de trăit...” A mai trăit doar 22 de zile. În „Dacii”, el joacă și rolul Marcus, din garda lui Severus, comandant al Legiunii de la Rin. Generalul Fuscus e pe cale de a orbi și nu-i vede pe daci ascunși pe după stânci. Îi ordonă lui Severus să atace. Dezastru! Însuși Severus cade în bătălie și toți îl cred mort. Fuscus hotărăște: Legiunea de la Rin va fi decimată. Veți începe numărătoarea! Primul să fie el!” - adică Marcus. „Acum vezi bine, Fuscus!” îi reproșează acesta... și își pune capul pe butuc. Peste 46 de ani, Fuscus e doctor la Elias și îi greșește diagnosticul lui Marcus, dintr-o orbire profesională! Sergiu piere în lupta lui cu viața ce i-a mai rămas și e dat pradă flăcărilor... din crematoriu, varianta modernă a rugului funerar roman. Simple coincidențe! Ca senator real, Sergiu nu a contribuit cu nimic la însănătoșirea sistemului. Mizeria Sănătății și a Învățământului superior decimează populația. Direct răspunzător de starea națiunii, Sergiu Nicolaescu cade victimă unui diagnostic total greșit. Sistemul grav îmbolnăvit s-a întors împotriva lui. Dezastrul, în care şi el ne-a târât, i-a fost fatal.

footer