Revista Art-emis
Johannis, suspectat de complicitate cu traficanții de organe? PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Duminică, 16 Februarie 2014 18:07
Afiş Klaus Johannis- În atenția domnilor parlamentari şi a viitorului ministru de interne -
 
Respectuos vă aduc la cunoștință că eu, Ion Coja, profesor și scriitor, persoană cu o prestație publică onorabilă, fost senator, voi depune săptămâna viitoare la Ministerul Afacerilor Interne un memoriu, prin care voi cere noului ministru de interne - indiferent cine va fi acesta -, deschiderea unei anchete privind implicarea inspectorului școlar Klaus Werner Johannis din Sibiu în procesul de înfiere a unor copii din România de către cetățeni străini, copii despre care nu se mai știe nimic din 1992. Există motive să se creadă că acei copii nu mai sunt în viață, anume că au fost uciși spre a li se trafica organele! Această gravă suspiciune a fost formulată în termeni expliciți de rudele copiilor înfiați din Rășinari, ca acuzație la adresa sus numitului Johannis. De mai bine de 20 de ani, de când copiii înfiați de canadieni au părăsit Țara, nu s-a primit niciun semn de viață nici din partea acelor copii, nici din partea familiei care i-a înfiat. Mai mult, în țara de adopție, Canada, numele familiei respective a fost menționat în presă în legătură cu suspiciunea că ar face parte dintr-o rețea criminală de traficanți de organe vitale! Există așadar suspiciunea cumplită că persoanele girate moral de fostul inspector școlar ar fi complice la uciderea unor ființe umane pentru a li se preleva organe! Mai exact: rudele copiilor înfiați acuză uciderea acestor copii, la a căror înfiere inspectorul școlar Johannis și soția sa și-au dat concursul în virtutea unor relații de prietenie cu canadienii înfietori.
 
Despre implicarea inspectorului școlar din Sibiu în înfierea acestor copii s-a mai scris în presă, s-a vorbit în mai multe emisiuni TV, circulă pe internet informații credibile, și ar fi fost cazul ca organele de anchetă penală să se auto-sesizeze până acum! Nu au făcut-o! De ce? Mai mult: bunica copiilor s-a adresat cu memorii la toți președinții României, precum și Parlamentului României! Comisia Parlamentară de resort a reacționat corect, într-o primă fază, convocându-l pe primarul de la Sibiu spre a fi audiat asupra chestiunii. Dl Johannis, în mod neașteptat, surprinzător, nu s-a prezentat în fața comisiei, știind bine, ca om al legii, că legea nu-l putea obliga să se prezinte dinaintea unei comisii parlamentare! Numai că refuzul domnului Johannis de a se prezenta spre a fi audiat se abate de la legea morală și face ca sinistra suspiciune să capete un plus de credibilitate! În nicio societate normală o asemenea suspiciune nu poate să rămână neverificată! Ne-elucidată! Iar refuzul lui Klaus Johannis de a da explicații în fața autorităților nu poate decât să oblige autoritățile la deschiderea oficială a unei anchete penale propriu-zise, în colaborare cu autoritățile canadiene, dacă va fi cazul. Numirea ca ministru de interne a domnului primar Klaus Johannis este apreciată de mulți comentatori ca o șansă deosebită pentru întărirea puterii și prestigiului legii și ordinii în România. Rezultatele activității sale de primar sunt bine apreciate de multă lume și îndreptățesc asemenea speranțe! Felul însă în care inspectorul școlar Johannis s-a implicat în perfectarea înfierii copiilor din Rășinari, a celor trei frați Iliuț, precum și comportamentul său față de rudele acestor copii, ridică suspiciuni grave cu privire la persoana fostului inspector școlar, la statutul său moral și civic! Nu pot exista rațiuni, politice sau de altă natură, pentru ca anchetarea unor fapte și acuzații de asemenea gravitate să fie amânată sau împiedicată.
 
M-aș bucura sincer ca aceste suspiciuni să nu se adeverească, iar soarta copiilor din Rășinari să se înscrie printre înfierile de succes, atât de multe, care s-au făcut după 1990. Era atât de simplu pentru fostul inspector școlar să risipească orice bănuială, orice acuzație! Nu avea decât un singur lucru de făcut: să dea rudelor adresa canadienilor pe care domnia sa i-a primit în casă, i-a găzduit și i-a însoțit în permanență până la plecarea din țară cu copiii înfiați! Este cum nu se poate mai îngrijorător faptul că din acel moment nu se mai știe nimic de cei trei copii, iar dl Johannis a refuzat să se intereseze de soarta copiilor, refuză să vină în fața comisiei parlamentare, refuză orice sprijin și înțelegere, orice gest de compasiune pentru rudele copiilor, înnebunite să afle care este soarta copiilor! Iată că domnul Johannis va fi din nou invitat la Parlament, pentru a fi audiat ca viitor ministru și, probabil, vice prim ministru! Se pare că de data asta se va prezenta! Ne întrebăm dacă nu e cazul ca, mai înainte de orice, domnia sa să se achite de datoria pe care n-a onorat-o în urmă cu mai mulți ani, vreo zece. Asemenea datorii nu cred că pot fi prescrise. Anume, din oficiu, ajuns în Parlamentul României, primarul Johannis ar trebui să dea explicații pentru refuzul său de odinioară de a se prezenta la audieri în dosarul copiilor înfiați! Îndeosebi se cuvine să fie întrebat ce poate să semnifice faptul că a refuzat să se lase audiat de o comisie parlamentară! Înseamnă dispreț față de instituția respectivă? Sau înseamnă că nu avea răspuns la acuzațiile pe care i le aducea memoriul depus la Parlament de bunica copiilor? Abia după ce va lămuri acest capitol teribil de suspect din biografia sa, Johannis poate să treacă la audierile pentru propunerea de a fi numit ministru! Această propunere nu poate fi pusă în discuția Parlamentului înainte de a se lămuri în ce măsură este vinovat dl Johannis de faptul că cei trei copii au dispărut... E greu de înțeles lipsa sa de înțelegere față de îngrijorarea rudelor acelor copii, care nu au cerut de la dînsul decât atât: o adresă sau un număr de telefon din Canada, pe care dl Johannis nu avea cum să nu le cunoască...
 
Ce societate, ce lume suntem?! Am ajuns să acceptăm ca ministru o persoană suspectă de complicitate la omor, la cel mai grav omor cu putință, și nu-l întrebăm nimic despre această suspiciune, de acuzația publică pe care i-au adus-o deja rudele copiilor dispăruți, precum și o sumedenie de ziariști?! Este vorba de un caz public, de competența organelor penale. Faptul că unii politicieni de rang înalt leagă de persoana lui Klaus Johannis anumite interese, vitale pentru cariera lor politică, nu poate împiedica pe nimeni dintre cei obligați prin lege să cerceteze aspectele penale ale acestui caz. În arhiva Parlamentului se află memoriul depus de bunica copiilor Iliuț! Cu lectura acelui memoriu în plenul Parlamentului se cuvine să înceapă audierea cetățeanului Klaus Werner Johannis! Sângele acelor copii nevinovați nu încarcă numai conștiința celor care au înlesnit înfierea, chiar dacă, așa cum bănuim, nu au avut de unde să știe ce soartă îi aștepta în Canada! În măsura în care cazul copiilor a devenit caz public, de notorietate națională, toți românii ne facem vinovați de soarta fraților Iliuț din Rășinari, toți românii ne facem părtași la abominabila crimă prin indiferența și nepăsarea noastră. Nu numai numitul Klaus Johannis, nu numai autoritățile și clasa politică! Ne bate Dumnezeu și mai rău dacă nici soarta acestor copii nu ne mișcă din letargia civică în care băltim de atâta amar de vreme fără să ne mai pese unuia de celălalt!
Ion Coja
 
Post scriptum: Nu am nicio adversitate personală cu numitul Klaus Johannis. În urmă cu câteva luni, când am luat cunoștință de situația copilașilor din Rășinari, i-am trimis pe internet, la primărie, invitația de a sta de vorbă și de a lămuri lucrurile, explicându-i că o asemenea suspiciune este prea gravă pentru a trena la nesfârșit cu aflarea adevărului. Din păcate, Klaus Johannis nu m-a învrednicit cu un răspuns. Îl rog să înțeleagă - și dînsul și oricine altul, că așa m-a lăsat Dumnezeu, să nu suport nedreptatea și minciuna! Nu am cum să mă dezic de mine însumi, de ce a pus bunul Dumnezeu mai de preț în mine! Nu pot să mă fac că nu știu nimic de suferința Mariei Iliuț, bunica copiilor, devreme ce am aflat de această suferință! Mă rog la Dumnezeu să dea un sfârșit fericit acestei „neînțelegeri”! Neînțelegere sper să fie, iar copiii din Rășinari să ne trimită cât de curând mesajul lor de sănătate și voie bună din Canada! Voi fi fericit să-i spun domnului Klaus Johannis mea culpa! Unde și când și de câte ori îmi va cere dînsul! Dar până atunci, Johannis Klaus Werner, de bună voie sau silit de autorități, trebuie să răspunzi public pentru faptele tale! Pentru indiferența ta față de soarta acelor copii, trimiși ca mieii la tăiere! Nu e adevărat? Doamne, ajută, să nu fie adevărat! Și să se fi înșelat bunica copiilor! Iar odată cu ea și atâta lume!... Inclusiv subsemnatul.
Doamne, ajută!
București, 15 februarie 2014
 
Notă: Invit pe cei care au contacte cu lumea politică, cu parlamentarii, cu guvernanții, cu liderii politici și de opinie, să le aducă la cunoştinţă acestora textul de mai sus și să le ceară să reacționeze în conformitate cu ceea ce le pretinde funcția și statutul social-politic. Că de morală nu mai poate fi vorba la sus numiții!
footer