Finalizarea cu surdină, după 13 ani, a primului dosar de corupţie din privatizările româneşti. Vânzarea căminului parlamentarilor români - Hotelul Bucureşti, o afacere penalo-„politică”.[1]
Marţi, 14 ianuarie 2014, a avut loc ultimul termen de judecată al procesului prin care fostul preşedinte al Fondului Proprietăţii de Stat (agenţia de stat care a făcut privatizarea întreprinderilor româneşti), Radu Sârbu, a vândut S.C. Bucureşti-Turism S.A. (Hotel Bucureşti - azi Radisson –, restaurantul „Cina” şi apartamentele din strada Luterană). Procesul penal 42002/3/2012 s-a desfăşurat la Tribunalul Bucureşti[2] şi îi mai are ca inculpaţi pe fostul director general al F.P.S. Emil Alin Giurgiu, pe fosta juristă a F.P.S. Olimpia Mihaela Jianu (fostă Şchiopu) şi pe izraelienii Eliahu Rasin şi Robert Bandner.
Tergiversarea uriaşă a dosarului (care va face ca, probabil, nici un inculpat să nu execute vreo pedeapsă) este cauzată de instituţiile statului şi tertipurilor izraelianului Eliahu Rasin, căci cauza se afla pe rolul T.M.B. din 2002, cu nr. 3422/2001 (nr. nou 590/3/2002), când instanţa a decis în 13.01.2005 întoarcerea dosarului la Parchetul General pentru audierea inculpatului izraelian Rasin, care însă, ca şi în alte cauze penale din România, s-a sustras sau se sustrage prezentării în faţa procurorilor sau a instanţelor (aşa cum a fost cazul şi privind moul cum a obţinut şi marele Hotel Sinaia din centrul staţiunii prahovene). Deloc inexplicabil, dosarul nu a ajuns la Parchetul General, ci a fost pierdut - sau uitat - într-un colţişor al arhivei Secţiei a II-a Penale a Tribunalului Bucureşti, până când, după doi ani, în anul 2007, cu ajutorul procurorului Robert Cazanciuc (pe atunci purtător de cuvânt al Parchetului General, actualmente, Ministru al Justiţiei, el a fost dezgropat şi înaintat Departamentului Naţional Anticorupţie, pentru finalizarea procedurii audierii inculpatului Eliahu Rasin. Nici de această dată, însă, Rasin nu a binevoit să se prezinte, prin urmare D.N.A.-ul condus de Daniel Morar reface expertiza şi constată lipsa prejudiciului adus statului român, contrazicând prima expertiză de la dosar, şi dispune neînceperea urmăririi penale (faimosul N.U.P. ) şi scoaterea de sub urmărirea penală (S.U.P.) pentru toţi inculpaţii.
Soluţia D.N.A. a fost însă contrazisă de judecătoarea Ana Maria Trancă de la Secţia a I-a a Tribunalului Bucureşti, care, în dosarul 47852/3/2009 a admis plângerea împotriva ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată şi a reţinut cauza spre judecare faţă de inculpaţi sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni, precum înşelăciunea şi abuzul în serviciu, dar şi din acest dosar a fost disjuns dosarul 42002/3/2012, care se judecă în prezent, urmând ca, pe 14 februarie 2014, să fie audiat ca ultim martor, care nu s-a prezentat până în prezent, ex-parlamentarul P.D.L. Dan Radu Zătreanu, acesta fiind la data săvârşirii faptelor (2000) administrator al firmelor lui Eliahu Rasin, dispunând şi de sumele plătite statului român, ca şi de cele din care s-au plătit comisioanele de privatizare într-un cont londonez. Totodată, Dan Radu Zătreanu este cel care, mandatat de Eliahu Rasin, a semnat din partea cumpărătorilor isrealieni, cu directorul F.P.S. Alin Emil Giurgiu, Actul Adiţional al contractului de privatizare al S.C. Bucureşti-Turism S.A., act în care preţul de vânzare nu a fost actualizat conform Codului Civil.
Dan Radu Zătreanu este în prezent reprezentantul pentru Diaspora al Mişcării Populare (după ce a părăsit P.D.L.-ul), dar a fost şi consilier general al Capitalei între 2004 şi 2008. Grupul Sitraco (mega trust de construcţii şi afaceri imobiliare din România), unde D. R. Zătreanu este director (din 1993), iar E. Rasin preşedinte, a fost înfiinţat în România în 1992 de „companii americane şi irlandeze”, dar „controlat de investitori isrealieni” (cum se auto-defineşte pe site-ul companiei). De la începutul activităţii sale, Sitraco a preluat de la Primăria Bucureşti structurile unor blocuri neterminate în etapa ceauşistă pe care le-a finalizat, fie pentru Primărie, precum blocurile Gemene de lângă fosta Operetă, fie pentru a le vinde. La câteva luni după ce Dan Radu Zătreanu a plecat de la Primăria Capitalei - în 2008 -, au apărut şi nişte scandaluri legate de deturnări de fonduri în care ar fi fost implicat personal, precum afacerea „Ultrasport”.
Numele trustului Sitraco este asociat şi de controversatul Alexandru Bittner, persoană care s-a insinuat ca fiind unul din acţionarii din umbră ai Sitraco şi care a tras sforile privatizării S.C. Bucureşti-Tursim S.A. (Hotelul Bucureşti) alături/sau pentru Eliahu Rasin. Firma Sitraco Conimpex (condusă de Zătreanu) a apărut în anii ’90 chiar şi asociată în afaceri cu Midas S.A., asumată public drept „coordonată” de A. Bittner (când firma Midas a ridicat o construcţie pentru mătuşa premierului Adrian Năstase, Tamara Cernaşov, pe strada Mircea Vodă, numărul 35), deşi, public, D.R. Zătreanu a negat că l-ar cunoaşte personal pe Alexandru Bittner. În ciuda negaţiilor lui Zătreanu, presa anilor ’90 îl arăta pe Alexandru Bittner ca fiind un patron al firmei Sitraco, condusă de Eliahu Rasin, firmă care a primit un important spaţiu din partea Primăriei Bucureşti în timpul mandatului lui Crin Halaicu, al cărui consilier la Capitală era chiar A. Bittner. Astfel, presa centrală din anul 2000 (articolele „Bittner, Omul Păianjen” şi „Imperiul Bittner” din Ziua (nr. 1910, din 25 septembrie 2000), scria că „SITRACO, firma lui Bittner, a primit cadou de la Halaicu un bloc în buricul Bucureştiului”.
Bittner a apărut adesea şi în culisele privatizării S.C. Bucureşti-Turism S.A.
În esenţă, cauza penală se referă la faptul că, pentru a participa la licitaţia organizată de Fondul Proprietăţii de Stat, Eliahu Rasin a folosit o serie de acte false (scrisoare de bonitate, faptul că firma Noni Voiaj nu ar fi avut datorii faţă de statul român, acceptate de Direcţia privatizare a F.P.S., deşi fusese avertizată de structurile autorizate – Direcţia control - din aceeaşi instituţie, privind situaţia de neacceptat a participării la privatizare a firmei), dar şi că şefii F.P.S. au admis, la un an de la semnarea contractului de privazatizare (24.12.1999), când acesta era rezoluţionat (desfiinţat) de drept, să semneze la 5 decembrie 2000 un act adiţional (neprevăzut de legea privatizării) prin care să îi dea încă o şansă lui Eliahu Rasin să plătească pachetul majoritar de acţiuni al S.C. Bucureşti-Turism S.A., dar fără să actualizeze preţul exprimat în lei, într-un an cu inflaţie galopantă. Însuşi inculpatul Radu Ovidiu Sârbu recunoaşte (în declaraţia 
de inculpat, la pag. 83 din vol. I a dosarului penal T.M.B. nr. 42002/3/2012) că „inflaţia în acel an [2000] a fost 44%, leul s-a devalorizat în procentaj de 42%, iar majorările calculate pe întreg anul ar fi fost de 109,5%”, dar a aplicat o penalitate de numai 0,3%. În aceste condiţii, anchetatorii iniţiali din cauza penală au stabilit că, din banii alocaţi de banca creditoare a privatizării (Leumi Le Bank-Israel), mai multe milioane U.S.D. au fost doar aduşi în acte prin România, în conturile firmei cu care Rasin cumpărase Hotelul de la statul român, şi transferaţi, apoi, în contul unei firme terţe la Londra (UK) a numitului Eliahu Rasin, statul român înregistrând astfel un prejudiciu de 5 circa milioane U.S.D.
Nimic din ceea ce a însemnat „spălarea” sau îngroparea acestui dosar penal nu este străin de jocurile politice, de bani şi de corupţie, chiar dacă traficul de influenţă pare să se fi practicat chiar pe culoarele instituţiilor cele mai importante ale statului român, inclusiv la Palatul Cotroceni. Privatizarea însăşi a Hotelului Bucureşti este, după cum pretinde inculpatul Radu Sârbu, una politică, căci, în Consiliul de Administraţie al F.P.S. din 29.11. 2000, acesta îi încuraja pe membrii C.A. să aprobe semnarea unui Act Adiţional (o nouă privatizare, de fapt) deoarece el personal i-a cunoscut pe izrealieni „la ei acasă“ şi aceştia „sunt tari”. Fiind interogat de instanţă privind acest aspect, Radu Sârbu a declarat: „Îi cunoşteam pe cumpărători în sensul că în ianuarie-februarie [2000], am participat la o vizită în cadrul delegaţiei preşedinţiale în Israel, unde, printre altele, am avut întâlnire şi cu oamenii de afaceri evrei vorbitori de limba română; în această conjunctură l-am cunoscut şi pe d-l Eliahu Rasin, pe care însuşi ataşatul comercial în Israel mi l-a prezentat...” (declaraţie de inculpat, pag. 83, vol. I, dosar penal nr. 42002/3/2012). În declaraţia martorului Alexandru Boariu, dată în faţa instanţei la data de 17.12.2013, arată că Radu Sârbu pretindea că jocurile sunt politice, făcute la nivel foarte înalt (ceea ce sugera implicarea preşedintelui Emil Constantinescu): „Am studiat dosarul [civil al privatizării S.C. Bucureşti-Turism S.A.] care s-a aflat în judecată la Î.C.C.J. [în 2000] şi am constat că nu sunt depuse toate actele la dosar, aspect care m-a determinat să îl contactez iarăşi pe preşedintele F.P.S., d-l Radu Ovidiu Sârbu… acesta a motivat că nu poate da înapoi, întrucât sunt raţiuni de natură politică în menţinerea contractului” (declaraţie de martor, pag. 302, vol. I, dosar penal nr. 42002/3/2012).
Vizita oficială a preşedintelui României Emil Constatinescu în Israel a avut loc în intervalul 3-7 ianuarie 2000, când s-a întâlnit cu preşedintele Israelului Ezer Weizman, chiar în momentul când preşedintele izrealian se afla în mijlocul unui scandal de corupţie, procurorul general al statului cerându-i lui Weizman să justifice pentru ce a primit 450.000 dolari S.U.A. („a large financial gifts”) de la afaceristul jidan Edouard Seroussi, de ce nu a raportat această sumă şi nu a impozitat-o; Weizman a demisionat în scurt timp (în 13 iulie 2000) din funcţia de preşedinte al Israelului, ca urmare a acestui scandal. Mituitorul Seroussi a dispărut în timpul anchetei, într-un incendiu provocat, dar fratele acestuia, Joseph Seroussi, a devenit „regele confecţiilor” în România (cf. Forbes), după ce, în 1993, a luat, prin fabrica sa de la Botoşani, un credit nerambursat de la Bancorex de 14 miliarde de lei vechi, ajungând să aibă, apoi, fabricile de confecţii Ikos Conf (trei milioane de dolari profit anual) şi Norada din Odorheiul Secuiesc, Serconf din Botoşani, Serca din Călăraşi, TJR Industries din Tulcea şi altele. Anii 1998-2000 au reprezentat pentru familia Seroussi explozia afacerilor din România, culminând cu lansări de noi linii de producţie. Întreaga afacere Seroussi cu confecţii din România valorează 180 milioane U.S.D., deţinând şi lanţul de magazine No.36, în Bucureşti şi în ţară. Acesta era mediul putred moral al înalţilor oficiali izraelieni care i-au primit pe preşedintele României, E. Constantinescu, şi pe preşedintele F.P.S., Radu Sârbu, prezentându-l acestora pe Eliahu Rasin, ca şi pe alţi afacerişti (precum cunoscutul escroc Sorin Beraru, dat în urmărire generală prin Interpol) ca pe „investitori serioşi“, care trebuie sprijiniţi politic.
De instrumentarea dosarului penal al privatizării S.C. Bucureşti-Turism S.A. s-au ocupat în România nume importante, precum poliţistul Constantin Duvac sau procurorul Adrian Miclescu, înlăturaţi din sistem. Toţi au simţit, la un moment dat, protecţia politică de care se bucurau cei implicaţi în dosar. I.G.P. şi Parchetul General al României s-au lovit de opoziţia făţişa a noilor şefi de la agenţia privatizării, numită atunci, mai nou, A.P.A.P.S. (ex-F.P.S.), adică de refuzul preşedintelui acesteia, Ovidiu Muşetescu (mort strategic, parcă, ulterior, după ce comisese şi el o serie de privatizări frauduloase), care a refuzat să colaboreze cu organele de anchetă ale statului, protejându-l, astfel, pe predecesorul său Radu Sârbu. Ovidiu Muşetescu a refuzat să îl primească pe procurorul de caz, Adrian Miclescu, şi să îi permită acestuia accesul la actele deţinute de A.P.A.P.S. Acest fapt s-a întâmplat şi când celebrul procuror a fost însoţit la sediul A.P.A.P.S. de către şeful său, procurorul-şef Tănase Joiţa. Ulterior, procurorul-şef Joiţa i-ar fi declarat procurorului Miclescu (poveste cunoscută în mediul ale magistraţilor) că a fost vizitat la birou de d-na Dana Năstase, soţia premierului, care era aşteptată în anticameră de către numitul Alexandru Bittner, aceasta cerându-i procurorului-general Tănase Joiţa să o lase mai moale cu ancheta şi să nu mai fie deranjat Eliahu Rasin. În prezent, dosarul se judecă la Tribunalul Bucureşti sub numărul 42002/3/2012, fiind evidentă intenţia reprezentantului Departamentului Naţional Anticorupţie, procuroarea Luiza Maria Căpăţână, de a îi proteja pe inculpaţi şi privatizarea S.C. Bucureşti-Turism S.A., după ce tot D.N.A.-ul a oprit cauza prin S.U.P. şi N.U.P., prin rezoluţia 50/P/2007. Astfel, la nivelul D.N.A., procurorul Cristina Fota-Bărbulescu a citat, în data de 28 martie 2007, părţile inculpate şi părţile civile, cu insistenţă pe izraelianul Eliahu Rasin, direct, precum şi prin Ambasada Israelului, dar nici de această dată pe Rasin nu l-a interesat cauza, deşi pentru el întorsese judecătorul Cristian Jipa dosarul la Parchet.
Faţă de anul 2002, când fusese finalizată prima anchetă, părţile civile acţionari minoritari ai S.C. Bucureşti-Turism S.A. (Asociaţia Acţionarilor Hotel Bucureşti), au documentat o serie de alte fapte penale comise cu ocazia privatizării societăţii, şi au propus noi obiective expertizei penale, astfel că, iniţial, D.N.A. a acceptat introducerea punctului „b.5”: „Care a fost provenienţa sumei de 479.064.098.952 ROL cu care s-a plătit şi achiziţionat pachetul de acţiuni deţinut de Fondul Proprietăţii de Stat la S.C. Bucureşti-Turism S.A., la data de 08.12.2000, şi dacă această sumă de bani a fost obţinută prin garantarea cu titlurile de proprietate asupra activelor S.C. Bucureşti-Turism S.A. sau a acţiunilor ce urmau să fie cumpărate”. Până la finalizarea expertizei, însă, procuroarea de caz Fota-Bărbulescu a fost transferată la Craiova şi înlocuită cu procuroarea Diana Stăncele, iar noii experţi ai D.N.A. nu au răspuns în nici un fel acestui punct, ceea ce a lăsat-o indiferentă pe procuroarea D.N.A. Diana Stăncele.
Sfidând concluziile primei expertize (ceea ce a devenit o modă în interiorul D.N.A. în ultimii ani, noii experţi desemnaţi de D.N.A. în anul 2007, au refăcut absolut formal întreaga expertiză, copiind-o pe prima, dar excluzând tot ceea ce acuza „investitorii“ şi conducerea F.P.S., conchizând că statul român nu a fost deloc prejudiciat. Mai mult, în timp ce prima expertiză din dosarul penal al privatizării, din 2002, stabilise un prejudiciu adus statului român de 126.984.193.973 lei vechi (echivalentul sumei de 4.988.772 U.S.D. la data de 08.12.2000) ca urmare a faptului că „F.P.S. nu a procedat la actualizarea sumei datorate de cumpărător cu rata inflaţiei din perioada aprilie-noiembrie 2000” (prin Actul Adiţional semnat la 5.12. 2000), expertiza finalizată la 7.02.2008 la comanda D.N.A.-ului, eludând cu rea credinţă faptele, a constatat că „nu există nici un prejudiciu adus bugetului de stat” prin „încheierea actului adiţional întocmit la data de 05.12.2000“ la contractul de vânzare-cumpărare (privatizare) din 24.12.1999.
La termenul din 17.12.2013, reprezentanta D.N.A. a fost înlocuită cu procuroarea Ana Maria Gligan, care a fost avansată la D.N.A. în 23 mai 2013, provenind de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti (după ce, mai înainte, a fost procuror-şef la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte). Această procuroare a încercat să îl intimideze pe martorul Alexandru Boariu, acuzându-l că nu a depus plângere penală faţă de cele pe care arată că le ştie (deşi chiar acesta depusese plângerea penală iniţială în numele ziarului Adevărul, alături de şefii săi, Dumitru Tinu şi Cristian Tudor Popescu), că nu are studii (deşi este absolvent A.S.E). Astfel s-a ajuns să nu fie consemnată declaraţia dată de ziaristul Alexandru Boariu în faţa instanţei, la 17.12.2013, cum că ştie că inculpatul Eliahu Rasin a împrumutat o sumă uriaşă de bani (1 milion U.S.D.), în noiembrie 2000, de la Fathi Taher pentru a-i face cadou inculpatului Radu Sârbu în scopul de a-l face pe acesta să impună F.P.S. semnarea Actului Adiţional la contractul de privatizare, fapt care s-a şi îndeplinit (d-l Alexandru Boariu ştie această împrejurare de la Dumitru Tinu, care îl frecventa pe Fathi Taher la hotelul acestuia din Capitală, Marriott, acelaşi hotel de la care se deplasa Dumitru Tinu cu autoturismul atunci când, l-a scurt timp după instrumentarea dosarului penal al privatizării S.C. Bucureşti-Turism S.A. - Hotelul Bucureşti, a pierdut direcţia vehiculului auto şi a decedat.)
Nota bene: Ştim lucruri mai cumplite (Boariu trebuie doar intrebat!), pe care instanţele româneşti, din „pudoare”, nu vor să le audă: suma de un milion U.S.D. s-a dat de către un ofiţer isrealian (M.S.) către un ofiţer S.P.P. (şoferul lui Radu Sârbu), în pădurea Băneasa.
Addenda
Acest caz de privatizare, care a fost denunţat de multe mass media din România, este un caz tipic pentru a demonstra că aşa-zisa „independenţă” a Ju$tiţi€i nu este decît o gogoriţă pentru uzul fraierilor. Precizăm că aceste semnale de presă, demascatoare şi vehemente, au fost publicate în toţi aceşti ani. Astfel, Ziarul de Iaşi, din 20 noiembrie 1997, publică un comunicat cu titlul „F.P.S. susţine că privatizarea hotelului Bucureşti a fost realizată în deplină legalitate”; ziarul Adevărul, din 23 ianuarie 2002, a publicat un text cu titlul elocvent, „Acţionarii majoritari au pus la cale o majorare tâlhărească a capitalului social”.[3] În 16 martie 2002, tot ziarul Adevărul publică articolul „Raportul de expertiza contabila-judiciara a stabilit prejudiciul si persoanele vinovate in scandalul S.C. Bucuresti-Turism SA”, care începe astfel: „Privatizarea frauduloasă a S.C. Bucureşti-Turism S.A. a revenit săptămâna trecută în atenţia mass media nu ca urmare a luării de noi măsuri de către organele de cercetare penală împotriva celor 15 inculpaţi implicaţi în dosar, ci prin elementele descoperite de ziarul Adevărul. Este vorba de faptul că, într-o şedinţă a Colegiului de Conducere al A.P.A.P.S. s-a aprobat cu unanimitate de voturi ca, în momentul actual al urmăririi penale, APAPS să nu se constituie parte civilă în dosarul penal privind privatizarea S.C. Bucureşti-Turism S.A.. În aceasta eventualitate nu s-ar mai putea vorbi de prejudiciu şi, în consecinţă, nu ar mai exista latura obiectivă a infracţiunilor săvârşite de Radu Sârbu, Emil-Alin Giurgiu şi ceilalţi 13 funcţionari ai F.P.S. Ziarul Adevărul a intrat în posesia unui raport de expertiză contabilă-judiciară, realizat de experţii Georgescu Marius-Lucian şi Rădulescu Emil-Constantin din cadrul Biroului pentru expertize contabile şi tehnice judiciare. Această expertiză profesionistă a fost dispusă prin Ordonanţa din 4.01.2001 de către Direcţia de Cercetări Penale şi Parchetul General pentru a se stabili valoarea prejudiciului adus statului”.[4] Apoi, în ianuarie 2005, Agenţia Rompres (fosta şi actuala Agerpres) a publicat comunicatul cu titlul „Doi acţionari acuză tergiversarea cauzei privind privatizarea S.C. Bucureşti-Turism S.A.“, alături de răspunsul T.M.B., prin vocea vicepreşedintei Laura Andrei (actuala preşedintă a T.M.B.); revista „Santinela”, nr. 4, martie 2006, pag. 12-13, a publicat un text, cu multe facsimile, sub titlul „Jaful de la Hotelul Bucureşti”; în 15 septembrie 2007, sub titlul „Privatizarea Hotelului Bucureşti. Studiu de caz”[5], s-a publicat un fragment din cartea lui Cornel-Dan Niculae[6], Numele Căpăţână, invocat aici, aminteşte de un alt jurist:
Curtea de Arbitaj, prin arbitrii numiţi de F.P.S. - Dan Căpăţână, consilier prezidenţial şi om de încredere al preşedintelui Emil Constantinescu, ca şi Radu Sârbu – şi de Noni Voiaj - Victor Babiuc, numit de Eliahu Rasin -, invocând articolul 1364 Cod Civil, a întârziat obligaţia de plată a Noni Voiaj, la cererea acesteia, pentru cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni de la S.C. Bucureşti-Turism S.A.. Părţile (inclusiv cea reprezentată de Căpăţână) au omis să prevadă şi consolidarea/actuali-zarea preţului cu rata inflaţiei, astfel încât a rezultat un prejudiciu de milioane de USD. Amânarea s-a concretizat prin suspendarea obligativităţii plăţii preţului de la data de 4.04.2000, până la a doua zi de la pronunţarea unei Decizii definitive şi irevocabile privind contestarea privatizării, adică până la 17.11.2000, dată la care s-a pronunţat Curtea Supremă de Justiţie a României, prin menţinerea contractului de privatizare.
Ce legătură poate exista între procuroarea Luiza Maria Căpăţână şi arbitrul F.P.S. Dan Căpăţână, ex-consilier prezidenţial al „Ţapului“?! Or fi rude?! Sau or fi soţ şi soţie? Dar, pe cît de eclatant şi insistent a fost denunţat de presă, pe atît a fost de muşamalizat de Justiţie: adică de Parchetul General, de D.N.A., de instanţele de judecată, formate din judecători corupţi, precum şi de alte instituţii ale statului, în frunte cu F.P.S., A.V.A.S., A.P.A.P.S., şi alte denumiri sub care au fost mascat, ulterior, F.P.S. - care nu a fost decît o „gaură neagră”, prin care s-a jefuit bugetul României,în favoarea escrocilor străini, numiţi, pompos, „investitori strategici”, cum au fost jidanii Eliahu Rasin, Robert Bandner, Ezer Weizman, Alexandru Bittner, Edouard Seroussi, cei de la Sitraco, de la Roşia Montană şi mulţi alţii!
Apelăm la rectitudinea doamnei Viviane Reding, comisarul European pentru Justiţie, Drepturi Fundamentale şi Cetăţeni în Parlamentul European - care a declarat că „suntem foarte îngrijoraţi de direcţia greşită pe frontul anticorupţie din România”[7] - să aibă în colimatorul Parlamentului European acest caz incredibil de corupţie şi să încerce să-l rezolve. L-am rezolva şi noi, pe cale legală, juridică, dacă ni s-ar permite să reintroducem pedeapsa cu moartea, pe care o invocă tot mai mulţi români, chiar şi Ion Ţiriac. În caz contrar, există riscul să apară, şi la noi, ca în Argentina şi în alte ţări occidentale, „escadroanele morţii”, prin care se reîntrona, spontan, dreptatea şi erau eliminaţi hoţii, corupţii şi trădătorii de ţară! Oricum, este cert că pedeapsa cu moartea are un efect sanogen pentru societate, aşa cum se procedează în China şi cum s-a demonstrat recent în Singapore., despre care vorbeşte articolul „Ojo con Singapur” - „Priviţi la Singapore”.[8]
Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu
Notă: Informaţiile, respectiv afirmaţiile prezentate în articol aparţin în întregime autorului şi surselor indicate. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul acestora.