Revista Art-emis
Doi fo?ti directori ai C.I.A. se contrazic PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Duminică, 09 Februarie 2014 16:33
General Br. (r) Aurel Rogojan, art-emisCând doi fo?ti directori ai CIA se contrazic, câ?tig? alian?a High Tech, israeliano-chinez?: cine a spus adev?rul, generalul Michael Hayden sau amiralul Stanfied Turner?
Prezen?a ?i spusele  lui  Michael Hayden la Bucure?ti au fost intens mediatizate, chiar cu v?dita adula?ie, dac? am lua-o ca etalon pe realizatoarea Ruxandra S?raru  de la „Radio România Actualit??i”, care ?i-a m?rturisit, sper?m sincer, sentimentele, spunându-i: „A?i fost ca un mare actor de cinema american care a sedus întreaga audien??. Merita?i un Oscar.” ?i noi credem c? aceste calit??i, de actor ?i capacitatea de seduc?ie, au fost precump?nitoare în rolul pe care generalul  Hayden ?i l-a asumat ?i la Bucure?ti, c?ci nevoia de retu? a imaginii mult prea ?ifonate a sistemului american de colectare a informa?iilor a pus în mi?care, la nivel mondial, un amplu efort propagandistic.
Michael Hayden, în vârst? de 69 de ani, a fost director al N.S.A. (1999- 2005) ?i al C.I.A. (2006-2009). În prezent este consultant al companiei de consultan?? în domeniul securit??ii „Chertoff Group”, unde sunt externalizate ?i unele dintre activit??ile agen?iilor de spionaj americane.
 
General Michael Hayden: „S.U.A. fur? informa?ii pentru a-?i proteja cet??enii, chinezii pentru a-i îmbog??i”.
Printre multele lucruri frumos spuse, chiar cu real talent ?i o gestic? de actor, dublat?  ?i  de m?iestrie pedagogic?, fostul ?ef al N.S.A. ?i, ulterior, al C.I.A. a afirmat ?i ca Statele Unite ale Americii, prin N.S.A., au furat informa?ii de alte state. „[…] Am fost director al N.S.A. ?i, din motive de strângere de informa?ii ?i împotriva unor ?inte legitime, am furat informa?ii de la alte state. Asta nu ne pune pe picior de egalitate cu chinezii. ?i chinezii fur? lucruri. ?i noi, americanii, fur?m, dar o facem pentru a asigura securitatea cet??enilor no?tri, nu o facem pentru a-i îmbog??i pe cet??enii no?tri. ?i asta este diferen?a dintre noi ?i chinezi”.
Am fi fost poate tenta?i, cu oarecare îng?duin??, s? în?elegem motivele acestei neg?ri ?i delimit?ri, dac? un alt fost ?ef al C.I.A. nu ar fi afirmat exact contrariul:
 
Amiral Stanfield Turner: „Spectrul informa?iilor din domeniul economic poate varia de la politici ?i strategii economice sau linii directoare generale ale companiilor str?ine, pân? la ceea ce competitorii individuali str?ini liciteaz? împotriva corpora?iilor na?ionale”.
Amiralul Stanfield Turner (director C.I.A. 9 martie1977 - 20 ianuarie1981) consider? c? impactul specific cel mai evident al noii ordini mondiale se dovede?te a fi acela c? „pericolele preponderente la adresa securit??ii na?ionale se anun?? din sfera economicului”.[1] Chiar ?i Statele Unite au devenit, dintr-o mare na?iune creditoare, cel mai mare debitor din lume, iar industriile în care marile companii americane au devenit necompetitive sunt tot mai numeroase.
O redefinire a securit??ii na?ionale prin atribuirea unui rol mai mare puterii economice ar însemna „schimb?ri esen?iale în planificarea ?i desf??urarea opera?iunilor secrete destinate ob?inerii de informa?ii economice într-o structur? calitativ? mult superioar? ?i mai diversificat? pentru a se putea anticipa ?i preveni surprizele economice cum ar fi descoperirile tehnologice de mare perspectiv?, noile strategii comerciale, penurii nea?teptate de materii prime sau practici economice inechitabile ori dezavantajoase pentru economia unei na?iuni, aflate în permanent? competi?ie determinat? de pie?ele mondiale ?i interesat? în a-?i impune afacerile profitabile”.[2] Spectrul informa?iilor din domeniul economic poate varia de la politici ?i strategii economice sau linii directoare generale ale companiilor str?ine, pân? la ceea ce competitorii individuali str?ini liciteaz? împotriva corpora?iilor na?ionale. Disputele în leg?tur? cu cât de departe trebuie s? mearg? statele cu furnizarea unor date secrete companiilor au, îns?, loc pe fondul unor realit??i care aproape c? furnizeaz? de la sine r?spunsul, respectiv lipsa oric?ror îndoieli c?, în domeniul economic, state prietene î?i folosesc serviciile de informa?ii unele împotriva altora. Cele spuse de Stanfield Turner au fost confirmate ?i de fostul consultatnt al N.S.A., Edward Snowden, potrivit unui fragment difuzat la 25 ianuarie 2014, într-un interviu acordat unui post german de televiziune. […]
 
Edward Snowden: „NSA serve?te ?i interese economice”.„Dac? exist? informa?ii, spre exemplu despre « Siemens », care sunt în interesul na?ional, dar care nu au nimic de-a face cu securitatea na?ional?, ei vor folosi, totu?i, aceast? informa?ie”, a explicat Snowden, conform traducerii în german? a unui fragment difuzat în jurnalul canalului public de televiziune „ARD”.
 
Israelul ?i China  coopereaza în domeniul culegerii electronice a informa?iilor economice.
 
Cu ocazia Forumului Economic Mondial de la Davos, premierul israelian, Benjamin Netanyahu, s-a întâlnit (24 ianuarie 2014) cu omologul s?u chinez, Wang Yi.  Netanyahu a declarat c? întrevederea constituie o reflectare a rela?iilor intense la nivel de stat între Israel ?i China ?i c? ?ara sa dore?te dezvoltarea, în continuare, a cooper?rii bilaterale în domeniul tehnologiei […].
La rândul s?u, Wang Yi a precizat c?, ulterior întrevederii avute ca urmare a vizitei efectuate în Israel  (18 decembrie 2013) , au fost înfiin?ate cinci comisii comune care s-au întrunit ?i c? problemele abordate au necesitat discu?ii detaliate, în special în domeniul high-tech, a relatat „The Jerusalem Post” din 24 ianuarie 2014 .
Preponderen?a, pe agenda rela?iilor interna?ionale, a problemelor economice, a creat o leg?tur? puternic? între lumea afacerilor ?i cea a informa?iilor secrete.
A?a cum toate statele admit c? economia este dimensiunea esen?ial? a securit??ii na?ionale, tot a?a, în mod oficial, se spune c? asemenea obiective ale serviciilor secrete devin, îns?, neacceptabile ori de câte ori statul exercit? ingerin?e care deformeaz? sistemul liberei ini?iative. Realitatea se afla, de cele mai multe ori, tocmai la polul opus. Dac? puterea economic? tinde a avea în ecua?ia securit??ii na?ionale cel pu?in aceea?i valoare cu puterea militar?, aceasta înseamn? c? statele confer? ?i economiei valoarea ei real? de securitate, existand probleme foarte serioase în leg?tur? cu furtul ?i utilitatea secretelor economice. Rezolvarea acestor probleme implic? numeroase aspecte, deoarece ministerele economice ori de comer? sunt puse în situa?ia de a aprecia ce corpora?ii anume pot beneficia de informa?iile ob?inute în secret ?i cum pot fi acestea folosite.
 
Exist?, îns?, ?i un acord unanim în ceea ce prive?te necesitatea ca serviciile de informa?ii s? conlucreze îndeaproape cu comunitatea de afaceri pentru a se preveni ac?iunile de spionaj împotriva propriet??ii private desf??urate de state str?ine ori în interesul acestora. R?spândirea noului sistem de creare a averii începe astfel s? transforme una dintre func?iile universale ale na?iunii-stat-recoltarea de informa?ii str?ine. În acst sens, asist?m la o fuziune a afacerilor informative private ?i guvernamentale pe o scar? nemaiv?zut?  si în economiile capitaliste. Întreprinderi informative private pot oferi „capacitate de dezmin?ire” guvernelor care le angajeaz? ?i pot atrage cei mai buni profesioni?ti pe pia?a liber?. Este de a?teptat, îns?, o mai bun? coordonare sau func?ionare integrat? a serviciilor de informa?ii guvernamentale.
 
Dovada de departe cea mai elocvent? a ceea ce s-ar putea numi crescânda „privatizare” a informa?iilor are loc nu pe p?mânt, ci în spa?iu. Cinci na?iuni: Statele Unite, Fran?a, Japonia, India ?i chiar ?i Rusia comercializeaz?, în prezent, date recoltate de sateli?ii lor orbitali. Procesul a început în 1972, când N.A.S.A. a lansat primul „Landsat” pentru uz civil. Acum exist? mai mul?i astfel de sateli?i care transmit date de uz curent în explor?rile geologice, prognozele agricole, opera?iunile forestiere ?i alte domenii similare. Imaginile din „Landsat”-urile americane sunt transmise automat în mai mult de cincisprezece ??ri, fiecare primind, contra unei taxe de 600.000 $ pe an, un flux constant de imagini digitalizate. Unele dintre acestea au semnifica?ii militare. Astfel, Departamentul Ap?r?rii S.U.A. este el însu?i un achizitor de date „Landsat”. Sistemul mai este folosit ?i de armata japonez? pentru a supraveghea Siberia de Est.
 
Ulterior, sistemul american „Landsat” a intrat în competi?ie cu sistemul francez „SPOT”. De atunci, savan?ii, oamenii de ?tiin?? ?i publicul au putut avea acces la opera?iuni militare ?i industriale din orice loc de pe P?mânt, monopolul american ?i sovietic asupra informa?iilor de origine spa?ial? fiind spart violent. De?i imaginile „SPOT” ?i „Landsat” nu sunt la fel de bune ca acelea care le stau la dispozi?ie militarilor, sunt totu?i destul de gr?itoare. Astfel, guvernele c?rora le lipsesc sateli?ii proprii formeaz? o pia?? pentru informa?iile militare disponibile din aceste sisteme. Ceea ce odinioar? le st?tea la dispozi?ie numai puterilor spa?iale le este tot mai la îndemân? celorlalte state ?i, la un oarecare nivel, mijloacelor de informare public?. În aceste condi?ii, mass-media îns??i devine un principal concurent al serviciilor de informa?ii. Dup? cum declara un fost func?ionar superior de la Casa Alb?: „Când am ajuns prima oar? (la Casa Alb? - n.n.), eram o victim? a «misticii secretului» – dac? un document purta ?tampila «secret», avea s? fie realmente valoros. Curând am descoperit c? adesea citeam câte ceva ce citisem anterior în «Financial Times». Mai rapide chiar, comunica?iile televizate instantanee îi bat la puncte în mod normal pe spioni”.[3]
 
Continua privatizare ?i „mediatizare” a informa?iilor sau „para-informa?iilor” oblig? serviciile secrete s?-?i restructureze opera?iunile ?i s? se adapteze ?i ele noului sistem de creare a avu?iei pe planet?. În pofida acestor realit??i, culegerea de informa?ii se confrunt? cu probleme pe care alte industrii nu le cunosc. Guvernele ?i companiile au avut dintotdeauna multe de împ?r?it. Unele firme gigant au oferit „acoperire” agen?ilor guvernamentali. De exemplu, Corpora?ia „Betchel”, firma de construc?ii cu baza la San Francisco care avea în Orientul Mijlociu contracte în valoare de sute de milioane de dolari, oferea posturi nominale agen?ilor C.I.A.. În schimb, „Betchel” primea informa?ii de valoare comercial? de la C.I.A..[4] La un moment dat, afacerile S.U.A. au oferit acoperire unui num?r mai mare de dou? sute de agen?i de informa?ii plasa?i peste hotare, care se d?deau drept func?ionari. Companiilor le-au fost rambursate costurile. Pe de alt? parte, în vreme ce multe ??ri, pur ?i simplu, „se a?teapt?” ?i nu ?tiu cum s?-?i determine oamenii lor de afaceri s? coopereze cu serviciile informative, fiind practicate ?i presiuni dac? ace?tia refuz?, Statele Unite nu cunosc, cel pu?in în lumea afacerilor, o astfel de problem?. Directorii firmelor americane, inclusiv aceia care au avut contacte cu politicieni str?ini de înalt nivel, nu sunt interoga?i decât rareori.
 
Linia de demarca?ie dintre spionajul public ?i cel privat va continua s? devin? tot mai difuz?. Odat? cu proliferarea corpora?iilor multina?ionale, multe dintre acestea î?i dezvolt? propriile re?ele informative. Faptul este evident pentru companiile petroliere sau b?ncile europene ?i pentru casele de comer? japoneze, precum ?i pentru firmele de construc?ii americane. În paralel cu opera?iunile „para-informative” din str?in?tate, se desf??oar? recenta propagare a a?a-numitelor unit??i de „informa?ii competitive” din industria intern?. Concepute s? opereze în limitele legii, acestea aplic?, cel pu?in la un nivel rudimentar, multe dintre acelea?i metode ?i practici folosite de c?tre structurile informative ale guvernului. Posibilit??ile unor leg?turi neoficiale cu guvernul sporesc, odat? ce aceste firme de afaceri angajeaz? fo?ti agen?i ?i anali?ti din organismele guvernamentale. Mai mult, reunite în „holding”-uri transna?ionale, în fruntea c?rora sunt pu?i fo?ti înal?i responsabili ai celor mai redutabile servicii de informa?ii, companiile private de informa?ii ?i consultan?? pentru securitate sunt uneori preferate serviciilor oficiale.
 
Asemenea „rela?ii incestuoase - subliniaz? A.Toffler - se vor înmul?i, ca o consecin?? a restructur?rii lumii afacerilor, care duce la alian?e de afaceri trans-na?ionale complexe. Compania care intr? într-o « alian?? strategic? » cu alt? firm? poate s? nu ?tie niciodat? c? o parte dintre opera?iunile partenerului s?u sunt în fond activit??i de spionaj, îndeplinite în folosul vreunui guvern. Sau s-ar putea s? vrea s? ?tie - ?i s? cear? spionilor propriului s?u guvern s-o afle”.[5] Inevitabil, asemenea schimb?ri vor determina ca multe activit??i de afaceri foste „private” s? devin? transparente, prilej de a fi politizate ?i a atrage o succesiune de acuza?ii, contra-acuza?ii, fr?mânt?ri ?i scandaluri explozive. O alt? schimbare paralel? cu recentele evolu?ii din afaceri va fi o comutare a accentului pus pe produc?ia de mas?, spre specializarea informa?iilor. Factorii de decizie politic? ai guvernelor vor pretinde tot mai multe informa?ii precise, particularizate, cu ?int? clar?. Consecin?a unor astfel de comenzi de informa?ii va impune atât colectare specializat? de informa?ii, cât ?i analiz? specializat?. Pentru a veni în întâmpinarea noilor cereri de informa?ii - mai ales în domeniul economiei, tehnologiei ?i mediului ambiant - vor trebui ob?inute informa?ii tactice concrete într-o diversitate de probleme atât de ampl?, încât nici chiar cei mai mari produc?tori de informa?ii nu vor fi în stare s? recruteze, s? men?in? ?i s? pl?teasc? to?i speciali?tii necesari. Serviciile de informa?ii vor face ceea ce fac companiile: vor externaliza tot mai multe activit??i, abolind caracteristica de integrare vertical? a opera?iunilor informative.
Conform lui Lionel Olmer, fost Sub-Secretar al Comer?ului în Statele Unite, japonezii sunt aceia care „au cel mai rafinat ?i mai organizat sistem de informa?ii economice din lume, printr-o re?ea de «agen?i operativi» - cuvânt pe care nu-l folosesc în sens peiorativ - în oficiile lor de export. Japanese External Trade Organization (J.E.T.R.O.)[6] este principalul beneficiar. Dar companiile comerciale japoneze tr?iesc ?i mor din informa?ii, fiind active pretutindeni, din Africa pân? în Europa de Est. Nu ?tim cât de mult din informa?iile pe care le recolteaz? sunt aduse la cuno?tin?a guvernului, dar presupunem c? aproape toate”[7]. „Când lucram la Comer? - afirma Olmer -, am petrecut un an, odat? încercând s? dovedim c? japonezii manipulau în secret valoarea yenului - în perioada din jurul anului 1983. N-am putut g?si nici o prob? concludent? pentru a demonstra c? guvernul orchestra mi?c?ri de urcare ?i coborâre în valoarea monedei curente. Dar am fi vrut, desigur, s? afl?m”.
În 1988-1989, un focar major de r?zboi comercial a izbucnit între Japonia ?i Statele Unite, în leg?tur? cu produc?ia asociat? a avionului de lupt? „FSX”. „În cadrul acestor negocieri - relateaz? Olmer -, ar fi fost foarte util dac? guvernul nostru ar fi fost mai bine informat asupra inten?iilor reale ale guvernului japonez. (…) Considerau oare proiectul «FSX» o ramp? de lansare pentru a ajuta Japonia s?-?i dezvolte afaceri cu turboreactoarele comerciale de pasageri în concuren?? cu ale noastre? Nu aveam decât o mul?ime de incongruen?e”. ?i aici, miza consta nu în vânzarea câtorva avioane, ci în soarta unor industrii întregi. Acestea, îns?, nu sunt decât semnele de început ale unui r?zboi informativ economic care va deveni tot mai sistematic, ocupând o pozi?ie tot mai central? în politica guvernelor ?i strategiile corpora?iilor, deopotriv?, în deceniile decisive care urmeaz?.
 
Principalii produc?tori de informa?ii ai lumii sunt împin?i tot mai adânc în spionajul economic de c?tre mai mul?i factori convergen?i.
 
- Mai întâi, odat? cu sfâr?itul R?zboiului Rece, toate agen?iile majore caut? noi misiuni pentru a-?i justifica bugetul.
- În al doilea rând, pe m?sur? ce noul sistem de creare a avu?iei for?eaz? tot mai multe industrii s? se globalizeze, din ce în ce mai multe companii au de identificat, promovat sau ap?rat interese în str?in?tate. Companiile accentueaz? presiunea asupra guvernelor pentru sus?inere politic? ?i informa?ii economice, care pot fi inaccesibile oric?rei firme individuale. Indiferent dac? informa?iile publice pot sau nu pot fi folosite pentru câ?tiguri private, aceste presiuni au toate ?ansele s? creasc? odat? cu progresul globaliz?rii.
- În al treilea rând, subzist? un fapt de importan?? ?i cu urm?ri covâr?itoare, în mare m?sur? trecut cu vederea. Odat? ce companiile, în scopul de a func?iona în economia interdependent?, devin tot mai dependente de informatizare,   înfiin?ându-?i re?ele extensive, care cuprind toat? planeta, f?când schimb direct de date între computerele lor ?i cele ale altor companii. În acest fel, întregul sistem al afacerilor devine mai vulnerabil penetr?rii electronice din partea unor institu?ii ca N.S.A., G.C.H.Q., „Chobetsu” sau F.A.P.S.I..[8]
- În al patrulea rând, pe m?sur? ce mizele rivalit??ilor comerciale mondiale cresc, rivalit??ile informative se vor înc?lzi în paralel, ducând la un echivalent informativ al cursei înarm?rilor. Izbânda serviciului de spionaj al unei ??ri le va introduce pe toate celelalte în competi?ie, ridicând miza la fiecare mi?care. Spionajul, în mai mare m?sur? decât oricând de-a lungul ultimului secol, va fi presat s? serveasc? nu numai obiectivele guvernamentale, ci ?i pe ale strategiilor marilor companii, pe baza ipotezei c? puterea lor contribuie la puterea na?ional?.
Nu avem în inten?ie deschiderea unei polemici cu generalul Michael Hayden, dar era bine ca Domnia Sa s?  fi cunoscut c?  în Romania este cea mai mare densitate de doctori în ?tiinta informa?iilor secrete, iar autorul acestor rânduri nu  se numara printre ei.

[1] Stanfield Turner, „Informa?iile într-o nou? er?”, autor ?i al lucr?rii „Secrecy and Democracy: The C.I.A. in Transition”, Houghton Mifflin, Boston, 1985.
[2] Stanfield Turner, op.cit.
[3] Alvin TOFFLER “Power shift – Puterea în mi?care”, Editura Antet, 1995, p.311-316
[4] Ibidem.
[5] Ibidem
[6] Organiza?ia de Comer? Exterior Japonez? (n.tr.)
[7] Apud Alvin TOFFLER “Power shift – Puterea în mi?care”, Editura Antet, 1995, p.306-308
[8]N.S.A. – „National Security Agency” – Agen?ia Na?ional? de Securitate a S.U.A., organismul de culegere global? a informa?iilor generate de surse radio-electrice G.C.H.Q., „Chobetsu” ?i F.A.P.S.I. – agen?ii similare ale Angliei, Japoniei ?i Rusiei.
footer