Revista Art-emis
Ce-ar fi dacă? PDF Imprimare Email
Gheorghe C. Mihai   
Miercuri, 05 Februarie 2014 23:21

Prof. univ. dr. h. c. Gheorghe C. Mihai, art-emisBrusc, mi-am amintit de un joc șăgalnic practicat în grupul meu de prieteni pe vremea studenției; se chema „Ce-ar fi dacă...?” N-am de gând să-l povestesc. Apoi mi-am amintit de un articol citit hăt-demult nu știu pe unde; se chema „jocuri strategice”, cred, ceva tot de genul „Ce-ar fi dacă...?” Acest verb „a fi” poate sta în mai multe chipuri: la trecut, prezent, în viitor. Surâd amuzat. Și mă interoghez. Serios. Chiar grav. Nu rezultă de nicăieri că ceea ce este trebuie să fie așa sau altfel fără intervenția autoritară a omului puternic - individ sau grup de indivizi - care decide și impune. Și aș putea zămisli pe canavaua asta zeci de pagini compilând idei platonico-aristotelico-aquinito-kantiano-hegeliano-heideggeriene, de pildă. La ce bun?

Mai degrabă să (mă) întreb: ce-ar fi fost dacă nu se inventau băncile? Ce-ar fi dacă așa, deodată, ar dispărea băncile? Ce-ar fi dacă nu ar exista războaie? Dacă nu am avea antibiotice? Dacă n-am poseda autostrăzi? Ce s-ar fi întâmplat cu omenirea fără gaz metan, fără curent electric și fără automobile? Și mă întristez: cum de trăiau românii, de exemplu, în sec. XV, fără bănci, fără antibiotice, fără autostrăzi, fără autovehicule, fără curent electric, fără ziare? Răspund: trăiau îngrozitor, abia rezistau de la o zi la alta. Îți dai seama? Fără bănci nu aveau de unde să-și facă credite, fără credite nu aveau cui să fie debitori cu dobândă, fără statut de debitori nu riscau să fie executați silit, fără acest risc nu inventau corupția, fără corupție nu-și luau lumea în cap, adică nu emigrau bezmetici să caute locuri de muncă fără bănci, dar așa ceva nu găsești pe mapamond.

Jalnică - lumea fără bănci! Fără bănci nu poți fi întreprinzător, statele nu pot face războaie, fabricantul nu poate înălța fabrici, agricultorul nu ară, nu culege, nici școlile, nici spitalele nu pot funcționa. D-aia în sec. al XV-lea românesc nu existau fabrici, nici spitale, nici școli, nici ziare, nici autovehicule, fiind că  nu existau bănci cu bancherii lor cu tot. Mai ales, nu existau F.M.I., B.M., B.C.E.. Îți dai seama cum ne-am prăbuși în sălbăticia, mizeria și sărăcia sec. al XV-lea fără „Banca Țiriac”? Fără „Banca Reifeisen”? Fără băncile româno-italiană, româno-germană etc? Fără bănci nici măcar căruță cu boi n-am avea! Poate nici lumânări, nici cavouri, am înnota în noroaie și am muri cu zile.

Totuși, totuși zic, sec. al XV-lea românesc moștenise o instituție de la civilizații romani: cămătăria. Cămătăria e bunica, binecuvântat fie-i numele. Bătrână, bătrână încă de pe vremea egiptenilor faraonici. Din păcate, e ceva de neînțeles: n-am citit un poem de proslăvire a cămătarilor și a bancherilor; n-am audiat o simfonie de proslăvire a cămătarilor și bancherilor; n-am văzut undeva o statuie închinată cămătarului și bancherului cu inscripția „Patria (poporul, neamul, națiunea) recunoscătoare!” Tocmai lor, miezul miezului, esența esențelor, care ne-au scos din sălbăticia, mizeria și sărăcia vremurilor lui Ștefan cel Mare la lumina stării de debitori civilizați ai F.M.I., B.M., B.C.E., Țiriac ș.a.m.d..

footer