Revista Art-emis
Demnitatea celor sacrificaţi PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ştefania-Georgeta Ungureanu   
Duminică, 02 Februarie 2014 17:40

Prof. univ. dr. Ştefania-Georgeta Ungureanu art-emisArticolul reprezintă o simplă şi sincera „revoltă” launtrică a unui cadru didactic universitar după ce am citit curajosul articol din 7 ianuarie 2014, „Boboteaza minţilor îngheţate”, autor, dl. prof.univ. dr. Radu Nicolae.

O mizerie ascunsă sub covorul unei păduri tinere, care este condamnată să moară în picioare... explodează, precum o grenadă în chipul unui copil, mutilând pentru puţina vesnicie, prezentul şi viitorul unei naţiuni, ce nu a crezut că „va învăţa a muri vreodată”! Unde să ne mai ecologizăm gunoiul fiinţei umane - capabilă de asemenea atrocitate, atâta timp cât goana după trofee răstoarnă principii ale dreptului fără pic de ruşine? A înalţa idealuri, a trudi în sfera cunoaşterii doar pentru a demonstra altora că valoarea rămâne valoare este o crimă, o faptă pentru a cărei răsplata este „pedeapsa capitală” de nimicire a profilului modelului uman.

Pentru câte generaţii ne asumăm riscul de a mutila gândurile, năzuintele, credinţele şi puţinele virtuţi rămase acelora care au curajul să-şi asume „cuvantul” incendiar de revolta launtrică?! Ne este teamă să spunem că nu-i deajuns să vezi ceea ce ţi se arată, să auzi ceea ce ţi se spune? Nu! Românului îi este lehamite de tot ce se întâmplă „în spatele uşilor capitonate”, acolo unde se ţes şi se desfac iţele unei puteri ajunsă la capătul „ghemului”(!?!) Dar acelaşi român nu poate sta veşnic mut şi surd! El simte când trebuie să spună: până când atâtea minciuni, atâtea dezmăţuri plătite cu sudoarea celor care îşi duc traiul pe „caietul datornicilor” de la o luna la alta?

Unde sunt intelectualii de altă dată, care să opineze, să ridice zidurile „cetăţii”? Care cetate? Este vândută sau în cel mai fericit caz, concesionată pe un pret derizoriu, cam cât pretuieste o gogoaşă. Istoria îşi duce agonia cu demnitatea acelor istorici, care apără agoniseala noastră de-o viaţă! Unde suntem, noi, cei rămaşi de veghe în furtuna ce ne-ar putea înghiţi pentru totdeauna: graiul românesc, aurul pământului, unitatea, familia, identitateaI? Suntem pioni de sacrificiu în jocurile murdare ale unui „politic afemeiat” vândut la colţ de stradă drept... „curat virgin”. Nu ne mai poate spala de toate aceste păcate nici apele Iordanului, doar conştiinţa noastră de a ne uni în durerea, în suferinţa, în credinţa celor care, sacrificaţi sunt mai vii ca niciodată în inimile noastre prin demnitatea Lor, fie ca s-a numit în Antichitate-Socrate, fie că astazi este un profesor universitar!

Să repetăm istoria „când, primind de la cineva o lovitură de picior”, iar oamenii, mirandu-se de resemnarea sa, Socrate se justifica: „Dacă un măgar m-ar fi lovit cu copita, l-aş fi dat in judecată”? Să aşteptam mii de ani ca să ne achităm valorile, precum a fost achitat Socrate după 2500 de ani de la moartea sa, fiind omagiat drept cel dintâi filozof al Antichităţii? „Timpul nu mai are rabdare” să se joace de-a „baba oarba” şi cine o pica... Dumnezeu cu mila Lui!

E atât de simplu: sâ fim doar cinstiţi şi să nu ne mai sacrificăm unii pe alţii, doar aşa, de dragul „puterii”! Adevărata putere este doar a lui Dumnezeu! Se spune: Doamne, iartă-i că nu ştiu ce fac!... deşi, uneori, poate că-i mai înţelept să ne adresăm altfel: Doamne, nu-i ierta, că ştiu ce fac!

footer