Revista Art-emis
Demnitatea celor sacrifica?i PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. ?tefania-Georgeta Ungureanu   
Duminică, 02 Februarie 2014 17:40
Multithumb found errors on this page:

There was a problem loading image /home/ultraart/public_html/images/stories/Prof._univ._dr._?tefania-Georgeta_Ungureanu_art-emis.jpg

Prof. univ. dr. ?tefania-Georgeta Ungureanu art-emisArticolul reprezint? o simpl? ?i sincera „revolt?” launtric? a unui cadru didactic universitar dup? ce am citit curajosul articol din 7 ianuarie 2014, „Boboteaza min?ilor înghe?ate”, autor, dl. prof.univ. dr. Radu Nicolae.

O mizerie ascuns? sub covorul unei p?duri tinere, care este condamnat? s? moar? în picioare... explodeaz?, precum o grenad? în chipul unui copil, mutilând pentru pu?ina vesnicie, prezentul ?i viitorul unei na?iuni, ce nu a crezut c? „va înv??a a muri vreodat?”! Unde s? ne mai ecologiz?m gunoiul fiin?ei umane - capabil? de asemenea atrocitate, atâta timp cât goana dup? trofee r?stoarn? principii ale dreptului f?r? pic de ru?ine? A înal?a idealuri, a trudi în sfera cunoa?terii doar pentru a demonstra altora c? valoarea r?mâne valoare este o crim?, o fapt? pentru a c?rei r?splata este „pedeapsa capital?” de nimicire a profilului modelului uman.

Pentru câte genera?ii ne asum?m riscul de a mutila gândurile, n?zuintele, credin?ele ?i pu?inele virtu?i r?mase acelora care au curajul s?-?i asume „cuvantul” incendiar de revolta launtric??! Ne este team? s? spunem c? nu-i deajuns s? vezi ceea ce ?i se arat?, s? auzi ceea ce ?i se spune? Nu! Românului îi este lehamite de tot ce se întâmpl? „în spatele u?ilor capitonate”, acolo unde se ?es ?i se desfac i?ele unei puteri ajuns? la cap?tul „ghemului”(!?!) Dar acela?i român nu poate sta ve?nic mut ?i surd! El simte când trebuie s? spun?: pân? când atâtea minciuni, atâtea dezm??uri pl?tite cu sudoarea celor care î?i duc traiul pe „caietul datornicilor” de la o luna la alta?

Unde sunt intelectualii de alt? dat?, care s? opineze, s? ridice zidurile „cet??ii”? Care cetate? Este vândut? sau în cel mai fericit caz, concesionat? pe un pret derizoriu, cam cât pretuieste o gogoa??. Istoria î?i duce agonia cu demnitatea acelor istorici, care ap?r? agoniseala noastr? de-o via??! Unde suntem, noi, cei r?ma?i de veghe în furtuna ce ne-ar putea înghi?i pentru totdeauna: graiul românesc, aurul p?mântului, unitatea, familia, identitateaI? Suntem pioni de sacrificiu în jocurile murdare ale unui „politic afemeiat” vândut la col? de strad? drept... „curat virgin”. Nu ne mai poate spala de toate aceste p?cate nici apele Iordanului, doar con?tiin?a noastr? de a ne uni în durerea, în suferin?a, în credin?a celor care, sacrifica?i sunt mai vii ca niciodat? în inimile noastre prin demnitatea Lor, fie ca s-a numit în Antichitate-Socrate, fie c? astazi este un profesor universitar!

S? repet?m istoria „când, primind de la cineva o lovitur? de picior”, iar oamenii, mirandu-se de resemnarea sa, Socrate se justifica: „Dac? un m?gar m-ar fi lovit cu copita, l-a? fi dat in judecat?”? S? a?teptam mii de ani ca s? ne achit?m valorile, precum a fost achitat Socrate dup? 2500 de ani de la moartea sa, fiind omagiat drept cel dintâi filozof al Antichit??ii? „Timpul nu mai are rabdare” s? se joace de-a „baba oarba” ?i cine o pica... Dumnezeu cu mila Lui!

E atât de simplu: sâ fim doar cinsti?i ?i s? nu ne mai sacrific?m unii pe al?ii, doar a?a, de dragul „puterii”! Adev?rata putere este doar a lui Dumnezeu! Se spune: Doamne, iart?-i c? nu ?tiu ce fac!... de?i, uneori, poate c?-i mai în?elept s? ne adres?m altfel: Doamne, nu-i ierta, c? ?tiu ce fac!

footer