Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. Dana Opri??   
Joi, 30 Ianuarie 2014 19:12

Dana Opri??, art-emisDup? o absen?? de mai bine de doi ani, dep??ind cu greu obstacole aflate mult deasupra puterii mele de īn?elegere, am izbutit s? rev?d spa?iul drag mioritic, cople?it? de team? ?i de bucurie. Bucuria reīntīlnirii cu p?rin?i, prieteni, rude, fo?ti colegi ?i de bucuria de a privi din nou locuri ?tiute sau a le descoperi pe unele despre care doar auzisem. Teama c? au dreptate, aceia care continu? s? vorbeasc? despre ?ara īn care s-au n?scut ?i, majoritatea dintre ei, tr?iesc īn continuare, ca despre o cauz? pierdut?.

Trecīnd peste cutremure ?i vremea potrivnic? ce m-au īntīmpinat, am īmprumutat r?bdarea unui p?ianjen īn a?teptarea pr?zii. Doar c? acum nu era vorba despre nici o r?splat?, ci doar de curiozitatea de a percepe acea senza?ie care define?te un timp, un loc, un om/omenire. ?i nu s-a l?sat prea mult a?teptat? - chiar de la īnceput m-a cople?it o stare de lini?te, care o domina pe cea atīt de special?, de „acas?”. Apoi am descoperit c? miturile despre murd?ria str?zilor, de exemplu (?i am mers nu doar prin acele p?r?i ale ora?ului (Bucure?ti, mai ales) care au fost īntotdeauna curate) sau impolite?ea ?i grobianismul oamenilor (mai ales ale func?ionarilor publici) sīnt īnlocuite cu trotuare ?i str?zi ca īn orice alt? parte a lumii civilizate, deci curate, ba chiar cu un surplus de steaguri tricolore fluturīnd īn vīntul toamnei tīrzii (ehei, domnule Ghi?? Pristanda! Ai cam multe de num?rat!) ?i fe?e destinse ?i oameni politico?i īn spa?iile institu?iilor publice. Incredibil, ar spune cineva. Dar adev?rat, a? ad?uga repede eu, ?tiind exact ce vorbesc, fiind nevoit? s? m? confrunt cu gre?eli nepermise, f?ptuite īn urm? cu doi ani īn cadrul acelora?i institu?ii la care a trebuit s? apelez pentru corectarea lor. Deci se poate. Nu ?tiu pe cine ar trebui s? dau „vina”, dar a fost o experien?? fabulos de frumoas? cea pe care am tr?it-o de foarte curīnd īn Romānia ?i pe care mi s-a p?rut de neiertat s? nu o īmp?rt??esc. Sigur ?i cīteva excep?ii, tocmai bune s? confirme regula, nimic mai mult.

Desigur, vorbim de o prim? impresie pe care un str?in, de exemplu, ?i-ar putea-o face, nu despre detalii ale organiz?rii ?i func?ion?rii sectorului medical, ori cel al īnv???mīntului sau mai ?tiu ?i eu ce. Adev?rul este c?, dac? se intr? īn am?nunte ?i ī?i p?strezi obiectivitatea, vei descoperi c? fiecare institu?ie, oriunde s-ar afla ea pe mapamond, are imperfec?iuni. A?a īncīt, a ne face mereu culpabili pentru toate relele din lume, nu cred c? este o cale ce ar trebui continuat?. Sper din tot sufletul c? organismul viu, care este o ?ar? ?i poporul ei, a ajuns la acel stadiu al autoregener?rii. Eu una am cam obosit s? īi aud pe oameni c? se vaiet? ?i doar tīnguiala lor se aude. V? rog s? m? crede?i pe cuvīnt c? acest obicei este tipic uman ?i r?spīndit oriunde este un p?mīnt locuit pe binecuvīntata noastr? planet?. Dar sīnt sigur? c? acest lucru de bun sim? este demult ?tiut ?i īn?eles. M? uit ?i pe sensibilul seismograf care se cheam? activitate pe internet ?i constat c? num?rul e-mail-urilor ce con?in texte care s? incite la revolt? sau texte scrise de mai mult ori mai pu?in cunoscute nume, care semnaleaz? doar lucrurile rele, de parc? nimic bun nu ar exista, a sc?zut considerabil. Poate c? este semnul bun, a?teptat de atīta amar de vreme, c? īncepem s? ne concentr?m pe lucrurile care construiesc.

Sigur, s-ar putea (cu siguran??) s? existe voci care s? strige c? e u?or s? te la?i ispitit de aparen?ele unei ?ederi sporadice īn ?ara de ba?tin? despre care doar ei, cei care tr?iesc īn ea au dreptul s? se exprime. Īntr-un fel au dreptate, iar asta m? trimite la „dreptul la vot”. Sigur c?, la rīndul meu, am acest drept, chiar dac? locuiesc īn „alte z?ri de soare pline”, dar am ?i decen?a s? spun c? nu pot hot?rī eu, care nu tr?iesc īn Romānia, s? spun, de departe, ce trebuie f?cut, erijīndu-m? īn cunosc?tor perfect, f?r? a avea respirarea zilnic? a unor realit??i cu care m-a? confrunta ?i pe care nu am cum s? le percep de departe, decīt prin prisma selectiv? a mass-media (scriitorul din mine strig? ?i el s? le reamintesc cīt de mult te po?i juca folosind cuvintele ?i cīt de repede pot disp?rea ele din memoria unora care nu doresc decīt s? ī?i ating? scopuri, de cele mai multe ori meschin egoiste). ?i totu?i...

Iar dac? tot vorbim de schimb?ri la nivel uman, iat? o alt? constatare - desigur exist? īn continuare destui care ī?i doresc s? p?r?seasc? ?ara īn care s-au n?scut, pentru vise pe care cred ei c? le pot īmplini īn alte p?r?i. Īn schimb, mul?i dintre cei care au tr?it (bine chiar) īn alte p?r?i ale planetei noastre binecuvīntate, vor s? se reīntoarc? la patria de unde au plecat. M? num?r printre ei. E drept, īns?, eu nu sīnt printre cei care au plecat la mai bine, deci revenirea mea nu demonstreaz? nimic, doar m?rturia cuiva care a v?zut cum este ?i la casele mai mari ?i a īn?eles c? nic?ieri nu este mai bine ca acolo unde ai venit pe lume ?i c? ar trebui ca fiecare, dup? puterile lui, s? fac? ceva care s? scurteze drumul spre cap?tul luminos al tunelului istoriei. Chiar dac? acel ceva ar fi s? fie blīnd sau/?i s? īi ajute pe ceilal?i ?i/sau pur ?i simplu s? munceasc? cinstit, cu fric? de Dumnezeu.

„Ubi bene, ibi patria” este īn continuare o expresie favorit? a celor pentru care patriotism e un cuvīnt perimat. ?i tot ei m? vor acuza, din nou, de naivitate, ca atunci cīnd am scris ?i publicat chiar īn aceast? revist?, despre limba romān?, ?i am reafirmat ?i asumat spusa lui Nichita (St?nescu): „Limba romān? este patria mea”. Cred cu t?rie c? nu sīnt īntīmpl?toare nici timpul ?i, cu atīt mai pu?in, locul unde ne īntrup?m din nefiin?a Universului. Marea problem? este s? ne d?m seama cīt mai devreme, a?a cum spunea dragul, marele poet Dan Lauren?iu, de ce Dumnezeu ne-a l?sat s? exist?m ?i ce avem de f?cut ca s? ne īmplinim destinul.

Īmi amintesc c? una dintre primele emisiuni pe care le-am realizat pentru, pe atunci proasp?t īnfiin?atul departament „TV Romānia International", a fost despre un festival romānesc organizat de un grup de francezi entuzia?ti, care s-au īndr?gostit de Romānia de la prima vizit?. Ceea ce m-a impresionat ?i mai tare a fost faptul ca ei au vrut s? demonstreze īn primul rīnd cona?ionalilor lor, c? ?ara noastr? nu este doar a copiilor bolnavi de SIDA ?i a orfelinatelor īn stare deplorabil? la vremea aceea de reg?sire a normalit??ii, ci un loc unde e?ti primit cu bra?ele deschise, cu o natur? de basm, obiceiuri ?i o cultur? despre care trebuie s? afle cīt mai mul?i. Mi s-a p?rut atunci c? titlul cel mai potrivit pentru acea emisiune, filmat? īn Bretagnia, este „Romānia, mon amour”, parafrazīnd celebrul film al regizorului francez Alain Resnais. Din motive strict personale, p?strez acela?i titlu ?i pentru acest articol. Nu v?d nimic periculos sau nepotrivit īn a face o astfel de afirma?ie. Cu mīna pe inim?.

A fost, de asemenea, o surpriz? pl?cut?, o adev?rat? bucurie s? descop?r c? unele posturi de televiziune din ?ar? (cum era firesc, īn primul rīnd Televiziunea public?) acord? aten?ie ?i fac sugestii, prin puterea exemplelor, acelor fapte menite s? ne apropie unii de al?ii. Vorbim de gesturi altruiste īn marea lor majoritate. De voluntariat. De atitudini morale pe care le consideram pierdute. De ?tiri care r?spīndesc o energie pozitiv?, de ele este nevoie, iar nu de toate gunoaiele existen?ei, aduse īn fa?a noastr? pe toate c?ile mijloacelor de informare īn mas?. Stīnd al?turi de acei entuzia?ti din ?ara īndep?rtat? despre care vorbeam ?i cunoscīndu-i mai bine, am īn?eles ?i am ?i spus, cu triste?e, īn comentariile emisiunii, c?, din p?cate, uneori str?inii apreciaz? mai mult valorile noastre na?ionale decīt noi īn?ine. Acum, dup? foarte mul?i ani, abia īncepem s? ne trezim. Abia īncepem s? īn?elegem c? schimbarea trebuie facut? din interior ?i c? e timpul s? ne oprim din lamenta?ii ?i īmp?carea cu gīndul c? „numai la noi se poate īntīmpla” ?i s? ne mobiliz?m īn a construi poduri de piatr? peste sufletele noastre fragile, pentru ca atunci cīnd sīntem īntreba?i din ce parte a lumii sīntem, s? r?spundem f?r? nici o ezitare īn glas, doar cu mīndrie - Romānia este patria mea !

footer