Revista Art-emis
„România, dragostea mea” PDF Imprimare Email
Prof. Dana Opriţă   
Joi, 30 Ianuarie 2014 19:12

Dana Opriţă, art-emisDupă o absență de mai bine de doi ani, depășind cu greu obstacole aflate mult deasupra puterii mele de înțelegere, am izbutit să revăd spațiul drag mioritic, copleșită de teamă și de bucurie. Bucuria reîntîlnirii cu părinți, prieteni, rude, foști colegi și de bucuria de a privi din nou locuri știute sau a le descoperi pe unele despre care doar auzisem. Teama că au dreptate, aceia care continuă să vorbească despre țara în care s-au născut și, majoritatea dintre ei, trăiesc în continuare, ca despre o cauză pierdută.

Trecînd peste cutremure și vremea potrivnică ce m-au întîmpinat, am împrumutat răbdarea unui păianjen în așteptarea prăzii. Doar că acum nu era vorba despre nici o răsplată, ci doar de curiozitatea de a percepe acea senzație care definește un timp, un loc, un om/omenire. Și nu s-a lăsat prea mult așteptată - chiar de la început m-a copleșit o stare de liniște, care o domina pe cea atît de specială, de „acasă”. Apoi am descoperit că miturile despre murdăria străzilor, de exemplu (și am mers nu doar prin acele părți ale orașului (București, mai ales) care au fost întotdeauna curate) sau impolitețea și grobianismul oamenilor (mai ales ale funcționarilor publici) sînt înlocuite cu trotuare și străzi ca în orice altă parte a lumii civilizate, deci curate, ba chiar cu un surplus de steaguri tricolore fluturînd în vîntul toamnei tîrzii (ehei, domnule Ghiță Pristanda! Ai cam multe de numărat!) și fețe destinse și oameni politicoși în spațiile instituțiilor publice. Incredibil, ar spune cineva. Dar adevărat, aș adăuga repede eu, știind exact ce vorbesc, fiind nevoită să mă confrunt cu greșeli nepermise, făptuite în urmă cu doi ani în cadrul acelorași instituții la care a trebuit să apelez pentru corectarea lor. Deci se poate. Nu știu pe cine ar trebui să dau „vina”, dar a fost o experiență fabulos de frumoasă cea pe care am trăit-o de foarte curînd în România și pe care mi s-a părut de neiertat să nu o împărtășesc. Sigur și cîteva excepții, tocmai bune să confirme regula, nimic mai mult.

Desigur, vorbim de o primă impresie pe care un străin, de exemplu, și-ar putea-o face, nu despre detalii ale organizării și funcționării sectorului medical, ori cel al învățămîntului sau mai știu și eu ce. Adevărul este că, dacă se intră în amănunte și îți păstrezi obiectivitatea, vei descoperi că fiecare instituție, oriunde s-ar afla ea pe mapamond, are imperfecțiuni. Așa încît, a ne face mereu culpabili pentru toate relele din lume, nu cred că este o cale ce ar trebui continuată. Sper din tot sufletul că organismul viu, care este o țară și poporul ei, a ajuns la acel stadiu al autoregenerării. Eu una am cam obosit să îi aud pe oameni că se vaietă și doar tînguiala lor se aude. Vă rog să mă credeți pe cuvînt că acest obicei este tipic uman și răspîndit oriunde este un pămînt locuit pe binecuvîntata noastră planetă. Dar sînt sigură că acest lucru de bun simț este demult știut și înțeles. Mă uit și pe sensibilul seismograf care se cheamă activitate pe internet și constat că numărul e-mail-urilor ce conțin texte care să incite la revoltă sau texte scrise de mai mult ori mai puțin cunoscute nume, care semnalează doar lucrurile rele, de parcă nimic bun nu ar exista, a scăzut considerabil. Poate că este semnul bun, așteptat de atîta amar de vreme, că începem să ne concentrăm pe lucrurile care construiesc.

Sigur, s-ar putea (cu siguranță) să existe voci care să strige că e ușor să te lași ispitit de aparențele unei șederi sporadice în țara de baștină despre care doar ei, cei care trăiesc în ea au dreptul să se exprime. Într-un fel au dreptate, iar asta mă trimite la „dreptul la vot”. Sigur că, la rîndul meu, am acest drept, chiar dacă locuiesc în „alte zări de soare pline”, dar am și decența să spun că nu pot hotărî eu, care nu trăiesc în România, să spun, de departe, ce trebuie făcut, erijîndu-mă în cunoscător perfect, fără a avea respirarea zilnică a unor realități cu care m-aș confrunta și pe care nu am cum să le percep de departe, decît prin prisma selectivă a mass-media (scriitorul din mine strigă și el să le reamintesc cît de mult te poți juca folosind cuvintele și cît de repede pot dispărea ele din memoria unora care nu doresc decît să își atingă scopuri, de cele mai multe ori meschin egoiste). Și totuși...

Iar dacă tot vorbim de schimbări la nivel uman, iată o altă constatare - desigur există în continuare destui care își doresc să părăsească țara în care s-au născut, pentru vise pe care cred ei că le pot împlini în alte părți. În schimb, mulţi dintre cei care au trăit (bine chiar) în alte părți ale planetei noastre binecuvîntate, vor să se reîntoarcă la patria de unde au plecat. Mă număr printre ei. E drept, însă, eu nu sînt printre cei care au plecat la mai bine, deci revenirea mea nu demonstrează nimic, doar mărturia cuiva care a văzut cum este și la casele mai mari și a înțeles că nicăieri nu este mai bine ca acolo unde ai venit pe lume și că ar trebui ca fiecare, după puterile lui, să facă ceva care să scurteze drumul spre capătul luminos al tunelului istoriei. Chiar dacă acel ceva ar fi să fie blînd sau/și să îi ajute pe ceilalți și/sau pur și simplu să muncească cinstit, cu frică de Dumnezeu.

Ubi bene, ibi patria” este în continuare o expresie favorită a celor pentru care patriotism e un cuvînt perimat. Și tot ei mă vor acuza, din nou, de naivitate, ca atunci cînd am scris și publicat chiar în această revistă, despre limba română, și am reafirmat și asumat spusa lui Nichita (Stănescu): „Limba română este patria mea”. Cred cu tărie că nu sînt întîmplătoare nici timpul și, cu atît mai puțin, locul unde ne întrupăm din neființa Universului. Marea problemă este să ne dăm seama cît mai devreme, așa cum spunea dragul, marele poet Dan Laurențiu, de ce Dumnezeu ne-a lăsat să existăm și ce avem de făcut ca să ne împlinim destinul.

Îmi amintesc că una dintre primele emisiuni pe care le-am realizat pentru, pe atunci proaspăt înființatul departament „TV România International", a fost despre un festival românesc organizat de un grup de francezi entuziaști, care s-au îndrăgostit de România de la prima vizită. Ceea ce m-a impresionat și mai tare a fost faptul ca ei au vrut să demonstreze în primul rînd conaționalilor lor, că țara noastră nu este doar a copiilor bolnavi de SIDA și a orfelinatelor în stare deplorabilă la vremea aceea de regăsire a normalității, ci un loc unde ești primit cu brațele deschise, cu o natură de basm, obiceiuri și o cultură despre care trebuie să afle cît mai mulți. Mi s-a părut atunci că titlul cel mai potrivit pentru acea emisiune, filmată în Bretagnia, este „România, mon amour”, parafrazînd celebrul film al regizorului francez Alain Resnais. Din motive strict personale, păstrez același titlu și pentru acest articol. Nu văd nimic periculos sau nepotrivit în a face o astfel de afirmație. Cu mîna pe inimă.

A fost, de asemenea, o surpriză plăcută, o adevărată bucurie să descopăr că unele posturi de televiziune din țară (cum era firesc, în primul rînd Televiziunea publică) acordă atenție și fac sugestii, prin puterea exemplelor, acelor fapte menite să ne apropie unii de alții. Vorbim de gesturi altruiste în marea lor majoritate. De voluntariat. De atitudini morale pe care le consideram pierdute. De știri care răspîndesc o energie pozitivă, de ele este nevoie, iar nu de toate gunoaiele existenței, aduse în fața noastră pe toate căile mijloacelor de informare în masă. Stînd alături de acei entuziaști din țara îndepărtată despre care vorbeam și cunoscîndu-i mai bine, am înțeles și am și spus, cu tristețe, în comentariile emisiunii, că, din păcate, uneori străinii apreciază mai mult valorile noastre naționale decît noi înșine. Acum, după foarte mulți ani, abia începem să ne trezim. Abia începem să înțelegem că schimbarea trebuie facută din interior și că e timpul să ne oprim din lamentații și împăcarea cu gîndul că „numai la noi se poate întîmpla” și să ne mobilizăm în a construi poduri de piatră peste sufletele noastre fragile, pentru ca atunci cînd sîntem întrebați din ce parte a lumii sîntem, să răspundem fără nici o ezitare în glas, doar cu mîndrie - România este patria mea !

footer