Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Miercuri, 15 Ianuarie 2014 19:51
Defamation Deci am v?zut filmul  „Defamation” (Def?imarea).[1] Dureaz? cam mult, 80 de minute, dar merit?. Este titrat în limba francez?. Filmul este f?cut de un evreu din Israel, tîn?r ziarist, care încearc? s? afle cum se manifest? azi antisemitismul, de a c?rui r?spândire globalizant? se plâng mereu ziarele din Israel. ?i autorul se adreseaz? la surs?, la institu?ia numit? A.D.L., adic? Anti Defamation League - celebra Liga Anti-Def?imare. Acolo d? peste Abe Foxman, un escroc, mi-am zis, de cum i-am v?zut mutra. ?i mai ales burta ?i ceafa: escroc! Un profitor! Un trântor! Un beneficiar al credulit??ii naive a oamenilor de bun? credin??! Un impostor! Un… un Moses Rozen! Aceasta este ?i concluzia filmului! Abe Foxman este un escroc, frate de lapte, supt de la acela?i buget, cu alde Elie Wiesel, Wiesenthal, Radu Ioanid... Omul, ?i ?leahta de trântori care tr?iesc bine de pe urma anti-semitismului (real sau inventat, mai ales), nu a fost în stare s?-i ofere autorului, Yoav Shamir, nici m?car un caz de anti-semitism identificat, prelucrat sau rezolvat de institu?ia sa! Auzisem de celebra Lig?, iar când am înfiin?at eu însumi Liga pentru Combaterea Anti-Românismului L.I.C.A.R., m-am inspirat de la titulatura acesteia. Acum regret! M? dezonoreaz? asemenea apropiere! Oricum, nu mi-a purtat noroc!
 
Partea cea mai interesant? a filmului „Defamation” ne prezint? excursia la Auschwitz a unui grup de elevi evrei din Israel. Teribil? descoperire ce am f?cut prin acest film! Da, le e greu evreilor de pretutindeni din cauza anti-semitismului, nici pe departe inexistent, dar se pare c? cel mai greu le este în Israel. Privind partea de film dedicat? acestor tineri excursioni?ti mi-am amintit de o proz? a lui F?nu? Neagu, autobiografic? se pare: la moartea lui Stalin, din ordin de la „regiunea de partid”, în fiecare sat elevii au fost încolona?i pe clase ?i du?i la prim?rie s?-?i arate omagiul de lacrimi ?i durere în fa?a tabloului cernit al T?tucului. S-a atras aten?ia profesorilor ca elevii s? arate un comportament potrivit cu solemnitatea ?i semnifica?ia momentului. Cel mai potrivit ar fi s? plâng? în hohote, s? arate c?-?i dau seama ce mare pierdere pentru omenire. Pe drumul de la ?coal? la prim?rie, copiii s-au hârjonit, cum le e firea, iar înv???torul a intrat la griji c? elevii îl vor face de rîs: nu le ardea nicicum de plâns. A?a c?, de sup?rare, i-a mai cârpit pe vreo câ?iva, mai ?turlubatici, cu câte-o scatoalc?, dou?. V?zându-i pe cei altoi?i astfel c? se pun pe bâzâit, înv???torului i-a venit ideea salvatoare: i-a luat la rând pe elevii s?i cu câte una dup? ceaf?, la intrarea în prim?rie, f?cându-i pe to?i s? boceasc? c? sunt b?tu?i f?r? motiv. Clasa respectivului înv???tor, miorl?indu-se în cor dinaintea fotografiei îndoliate, a f?cut impresia cea mai bun? în fa?a oficialilor comunali, ceea ce a produs ?i o promovare sau premiere a înv???torului.O fi fost chiar F?nu? Neagu dasc?lul cel n?stru?nic? Nu m-a? mira!…
 
Am în?eles c? ceva asem?n?tor se întâmpl? ?i cu elevii din filmul evreului nostru: cel pu?in unii dintre ei au o grij?, o team?, transmis? probabil de la un grup de excursioni?ti la altul, c?ci în total, anual, cam 50.000 de elevi din Israel merg la Auschwitz. Unii elevi - ?i la ace?tia m? gândesc cu inima strâns?,  se pare c? sunt teroriza?i tot drumul de întrebarea: ce m? fac dac? n-o s?-mi vin? s? plâng?! Cum or s? se uite la mine ceilal?i ?i mai ales conduc?torul grupului, agentul Mossad care îi supravegheaz? tot timpul pe copii? În film, elevele - c?ci majoritatea copiilor plimba?i la Auschwitz sunt fete, dup? ce au v?zut ce au avut de v?zut, se strâng câte trei-patru ?i una dintre ele plânge în hohote nest?pânite, iar celelalte încearc? s-o lini?teasc?, s?-i ogoiasc? emo?iile. Întrebat? de reporterul film?rii, una dintre „bocitoare” se explic?: plânge ca s? se u?ureze, i-a fost team? c? n-o s? plâng?. De unde tragem concluzia c? mul?i/multe dintre excursioni?ti nu reu?esc s? plâng? în fa?a machetelor de la Auschwitz ?i alte artefacte, iar asta îi „cost?”!
 
Situa?ia filmat? se preteaz? la dezvolt?ri supra-kafkiene sau orwelliene: ce se întâmpl? cu cine nu plânge? Persoana este privit? urît de colege? Agentul Mossad înso?itor va consemna asta în raportul s?u, iar „la dosar” îi va atârna pentru toat? via?a tinicheaua nu a plâns la Auschwitz?! ?tiam de la cunoscu?i evrei, le pot spune chiar prieteni, în ce teroare tr?iesc evreii ca membri ai marii organiza?ii numite evreimea mondial?. La ce servitu?i stupide sau înfrico??toare îi oblig? apartenen?a la poporul ales. Descop?r acum o obliga?ie mai recent introdus? în codul manierelor talmudice: s? plângi la Auschwitz, s? te zbuciumi în v?zul unor martori, al colegilor, de preferat. Acesta este comportamentul corect. …În film, din discu?iile cu ace?ti elevi mai rezult? ?i c? dup? aceast? experien??, dup? tot ce au v?zut la Auschwitz, a?a ur? s-a n?scut în ei pentru cei care i-au ucis pe bie?ii evrei nevinova?i încât ar vrea s?-i împu?te mintena? pe to?i tor?ionarii! „Au murit de mult cei vinova?i”!, le r?spunde Yoav Defamation 2Shamir. „Atunci pe urma?ii lor!”, vine prompt r?spunsul junelor israeliene… Mi-a adus aminte de o vorb? a Anei Pauker: ura este motorul istoriei.
 
Autorul filmului vorbe?te explicit de mai multe ori despre ace?ti elevi din Israel c? sunt supu?i unui tratament de „sp?lare a creierelor”. Celebra sp?lare a creierelor… Anual a?adar, 50.000 de elevi evrei sunt du?i la Auschwitz s? le fie sp?lat creierul personal. S? li se umple apoi cu ur?! Ura este motorul vie?ii pentru milioane de oameni! Face parte din strategia succesului în carier?, în istorie. Atât în Israel, cât ?i-n celelalte ??ri ale lumii, strategiile didactice ?i pedagogice elaborate la ministerul de resort sau ?i mai sus nu-?i ating niciodat? ?inta. Decât cel mult par?ial! A?a se face c? nu to?i tinerii din Israel î?i dau creierul la cur??at! Unii mai r?mân ?i repeten?i! Iar mul?i dintre ei, când ajung la Auschwitz, dup? ce v?d filmele ?i documentele despre cei 6.000.000 de evrei masacra?i de nazi-i?ti, î?i pun o întrebare simpl?, b?rb?teasc?: bine, bine, bunicule, bine, bine, domnule diriginte, dar din cei 6 milioane de evrei du?i în lag?re precum vi?eii la Abator, câ?i sunt cei care s-au opus la regimul de exterminare? Câ?i au s?rit din trenurile mor?ii? Câ?i au evadat din convoaie? Câ?i s-au r?sculat? Câ?i au f?cut greva foamei? Câ?i? Nici unul!
 
Cum e posibil s? nu se fi petrecut niciun gest de rezisten?? din partea celor ?ase milioane de evrei, evrei din neamul cel vestit al evreilor vesti?i altminteri tocmai pentru spiritul lor de organizare, de independen??, de subversiune, de sabotaj, de rezisten?? etc. Evrei care se las? du?i la ghilotin? cu milioanele ?i nu reac?ioneaz?, nu riposteaz??! ?ia nu sunt evrei, domnule! Sunt eu mai evreu decât ei!…Iar dac? sunt tineri evrei care au în familie victime declarate ale Holocaustului din Transnistria, ace?tia au început s? întrebe, cu candoarea vârstei ?i cu neputin?? de a fi acuza?i de antisemitism, precum bun?oar? subsemnatul: de ce evreii deporta?i în Transnistria nu s-au dus s? reclame regimul de exterminare atunci când printre ei a ajuns ?i liderul evreilor din România, celebrul Filderman, care mai apoi, ajuns în America, a avut numai cuvinte de laud? pentru Antonescu ?i românii s?i?!
 
N-a ?tiut nimic Filderman despre cei 300.000 de evrei mor?i pe mâna românilor în Transnistria? De ce, dup? aceste declara?ii, niciun evreu nu a avut nimic de obiectat, niciun cuvînt de dojan? pentru Filderman?! De ce abia acum, dup? zeci de ani, spune?i c? Filderman min?ea­? De ce nu i-a?i spus-o în fa?? când tr?ia ?i nu mai era decât un simplu avocat la New York? ?i întreb?rile continu?: Dar când au venit comisiile interna?ionale de anchet?, ale Crucii Ro?ii, ale Vaticanului, ale ??rilor neutre, neimplicate în Al Doilea R?zboi Mondial?! De ce nu v-a?i plâns la acei func?ionari interna?ionali?! Doar au stat de vorb? cu sute ?i mii dintre evreii din Transnistria. De ce nu v-a?i plâns niciunul atunci?! Nici m?car atâta curaj nu a?i avut?! Chiar atât de neputincio?i a?i fost cu to?ii?! ?ase milioane? ?ase mii de mii de evrei ?i nici unul care s? mi?te în front?! Am deci aceast? informa?ie: c? tinerii evrei încep s?-?i pun? întreb?ri incomode pentru cei extermina?i ?i pentru cei care le-au supravie?uit. ?i mai ales pentru sacerdo?ii noii religii, a Holocaustului. Sp?larea la creiere nu a reu?it chiar la to?i elevii care au f?cut hagialâc la Auschwitz. Mai ales la b?ie?i nu a ?inut „vr?jeala”! Li s-au n?z?rit în cap fel ?i fel de întreb?ri!
 
M? întorc la prietenii mei din Israel. Unul dintre ei, v?zând c? nu reu?esc eu nicicum în stratagemele mele de a ajunge milionar, mi-a zis cam a?a: de ce nu încerci tu s? te îmbog??e?ti de pe urma Holocaustului?! N-ai fi primul! ?i a continuat: ai dou? posibilit??i: s? ne mai la?i dracului în pace cu holocaustul t?u!  Ce? Altceva nu ai ce scrie?! Doar nu e?ti ca ??tia care nu ?tiu s? scrie decât despre Holocaust?! Alde Harry , alde Lya, Beri? ?i… G?se?ti tu ?i alte subiecte! Te la?i de Holocaust ?i ceva, ceva, tot pic?. Dar cel mai mult ai câ?tiga, chiar milioane de euroi, dac? în cercet?rile tale descoperi vreo dovad? c? s-a produs vreodat?, vreundeva, vreun act de rezisten?? al evreilor deporta?i sau în curs de deportare. Te umpli de bani! Nu cumva s?-l treci cu vederea sau s?-l ascunzi ori s?-l pierzi pe tovar??ul document! Om te fac dac?-l g?se?ti!
I-am r?spuns punctual:
- Eu nu cercetez acest subiect: holocaustul. Mi-e de ajuns ce ?tie tot omul, la nivelul mediu de informare, ca s? argumentez oricând ?i oricui c? în România, inclusiv în Transnistria, nu a fost genocid, holocaust, Shoah sau cum mai vrei s?-i spui!
- Nu trebuie s? fii mare specialist, mare istoric, ca s? demonstrezi lipsa de temei a celor care sus?in c? în România s-a produs un genoci vreodat?! E nevoie de o mare abilitate, chiar specialitate, ca s? imaginezi argumente cum c? a fost Shoah în Transnistria. Aia da specialitate!
- Cum dracului crezi c? a? putea s? ascund un document istoric?!
- Chiar mi-ar pl?cea s? câ?tig ni?te bani în felul acesta. O s? caut, dar ?tiu dinainte c? nu voi g?si niciun act de rezisten?? a evreilor la deportare. A?a c? tot s?rac r?mân!
De ce?
De ce, ce?
De ce nu s-a comis niciun act de rezisten???
Pentru c? evreii ?tiau c? nu merg în l?g?re de exterminare, ci în lag?re de munc?, unde, pentru mul?i, era mult mai bine decât în linia întâi a frontului! Iar cei care i-au asigurat c? nu-i vorba de exterminare sunt cei ce au alc?tuit listele evreilor ce vor fi deporta?i! Adic? tot ni?te evrei, Cel mai des rabinii evrei, Acesta este detaliul de la care trebuie pornit? orice discu?ie pe acest subiect: Cine a f?cut listele cu evreii care urmau s? fie deporta?i?! C?ci nic?ieri, în nicio comunitate, nu au fost deporta?i to?i evreii! Nimeni, dup? r?zboi, nu i-a deranjat pe cei ce au f?cut listele s?-i întrebe care au fost criteriile dup? care unii evrei au fost „promova?i”, al?ii nu!
Au fost oare evreii atât de pro?ti ?i nu ?i-au dat seama?!…
Pro?ti nu au fost, s?rmanii… Ci tem?tori ?i ascult?tori, supu?i, cumin?i, nu cumva s? deranjeze cu întrebarea! Pe cine?
12 ianuarie 2014
----------------------------------------------------
footer