Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Conf. univ. dr. Vasile Soimaru   
Duminică, 12 Ianuarie 2014 12:46
Mitropolitul Dosoftei„Pe urmele Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolit al Moldovei. De la locul de ba?tin? pân? la cel de veci”
 
La 24 august 2009 intram în ora?ul Lvov (Lembergul medieval) din partea de nord a ora?ului. Veneam din Lu?k, cu imagini din cetatea unde, la 13 aprilie 1711, a fost semnat a?a-zisul Tratat de a?a-zis? amici?ie de la Lu?k, un acord secret între domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir ?i ?arul rus Petru cel Mare, în urma c?ruia principatul Moldovei  trecea sub pretinsa protec?ie Rus?. Acesta-i locul de unde a început „prietenia de veacuri” dintre moldoveni ?i ru?i, de care nici azi nu ne putem sp?la. În primele sute de metri de la intrarea în Lvov, pe dreapta, am observat o preafrumoas? biseric?, la prima vedere cunoscut? mie din c?r?i. Apropiindu-m? de biseric? am descoperit pisania sculptat? pe peretele ei. Era arhicunoscuta Biseric? Sf. Vineri (Sf. Parascheva), ctitorie a Domnitorului moldovean Vasile-Vod? Lupu (anul 1643). Bucuria „descoperirii” mele am hot?rât s-o împart cu cons?teanca mea de onoare, cornoveanca Zamfira Mihail, telefonându-i tot atunci la Bucure?ti. M-a felicitat pentru norocul de a vedea aceast? capodoper? arhitectonic? moldoveneasc? îndemnându-m? s? merg mai departe în ora?, ca s? mai fac o descoperire: Biserica moldoveneasc? „Adormirea Maicii Domnului”, din centrul Lvovului, ctitorie a domnitorului martir Miron Barnovschi, anul 1629. Ea le cuno?tea din cartea-album a lui Pavel B?lan ?i Vlad Druc Poliptic moldav (Editura Timpul, Chi?in?u,1985), pe care i-a d?ruit-o p?rintele Petru Buburuz tat?lui s?u, preotul Paul Mihail, care a apreciat-o cu cele mai frumoase cuvinte într-o recenzie. Tot atunci ea mi-a recomandat s? caut în acele locuri ale regiunii Lvov urmele din secolul XVII ale mitropolitului Moldovei Dosoftei, care de patru ani era canonizat ca Sfânt de c?tre Biserica Ortodox? Român?, dar ale c?rui moa?te înc? n-au fost identificate, men?ionându-mi totodat? c?, cel mai probabil mormântul poate fi g?sit în ora?ul Stryi, unde mitropolitul locuise în ultimii ani din via??.
 
Dup? ce am „descoperit” ?i Biserica „Adormirea” am plecat mai departe spre Strâiul mitropolitului Dosoftei, f?când mai întâi o ocolire pe la M?n?stirea Sf. Onufrie din Lavrov, din apropierea vechiului Sambor, în ale c?rei cripte subterane în secolul XVII au fost înmormânta?i prietenul lui Dosoftei, domnitorul Moldovei ?tefan Petriceicu, precum ?i domnitorul ??rii Române?ti, Constantin ?erban Basarab. Aici fusesem doi ani mai devreme, ca s? g?sesc spart ?i gol subsolul bisericii, de ni?te netrebnici, c?ut?tori de comori. Dar ?i de aceast? dat? n-am g?sit nimic nou, plecând spre Strâi, sperând s? dau de urmele mormântului Sfântului Dosoftei. Zadarnice au fost atunci c?ut?rile. În schimb acel îndemn al Zamfirei Mihail m-a cucerit ?i nu m-a l?sat în pace pân? nu am descoperit locul unde cel mai probabil a fost înmormântat marele c?rturar moldovean, Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolit al Moldovei, care a avut o biografie de Om al lui Dumnezeu, Român, Poet ?i Traduc?tor.
 
 
Istoriile Literaturii Române consemneaz? c? Dosoftei a v?zut lumina zilei la 26 octombrie 1624 la Suceava, din p?rin?i negu??tori, Leontie ?i Maria (Misira) Baril?, fiind botezat Dumitru (Nicolae Iorga considera c? familia sa era greac?, sau macedo-român?). La vârsta de 25 de ani s-a c?lug?rit la Sfânta M?n?stire Probota ?i a primit numele Dosoftei. Avea mintea sclipitoare ?i dragoste nem?rginit? de Dumnezeu. A f?cut studii la ?coala Domneasc? de la m?n?stirea “ Sf. Trei Ierarhi” din Ia?i, unde era ?i ierodiacon, apoi la ?coala Fr??iei Ortodoxe de la M?n?stirea Adormirea Maicii Domnului din Lvov, unde a f?cut studii umanistice ?i de limbi str?ine: greaca, latina, slavona bisericeasc?, polona etc. A devenit cel dintâi mare poet cult al românilor, dar ?i al Europei ortodoxe, cel mai mare c?rturar ?i traduc?tor al perioadei respective din istoria Principatului Moldova. A urcat repede treptele ierarhiei eclesiastice ?i în 1658-1659 devine episcop de Hu?i (la 34 de ani), de unde trece la Roman (1959-1671), apoi este mitropolit al Moldovei, cu întreruperi, între 1671-1686. Timp de cinci ani munce?te la transpunerea în versuri a Psalmilor lui David. Public? opera sa funda­mental? Psaltirea în versuri, în 1673, la Uniev, în Polonia. Este prima fapt? de acest fel în vastul spa?iu al ortodoxiei r?s?ritene. A sprijinit politica antiotoman? a lui ?tefan Petriceicu ?i a fost nevoit s? se refugieze în Polonia, dup? lupta de la Hotin (1673). Revine în Moldova, în 1675, redobândind demnitatea de mitropolit. Traduce, tip?re?te c?r?i de cult, militând pentru limba român? ca „s? în?eleag? cre?tinii sfintele taine”. Cump?r? o nou? tipografie pentru Ia?i, colaborând cu Petru Movil?, Nicolae Milescu ?i Ioachim, patriarhul Moscovei. Tip?re?te Dumnezeiasca liturghie (traducere din grece?te, 1679), Psaltirea slavo-român? (1680), Molitv?nic de-n??les (1681), Via?a ?i petrecerea svin?ilor (patru volume, 1682-1686), Parimiile preste an (1683) ?.a.
 
În 1684, a fost trimis în misiunea diplomatic? din Rusia. Se arat? hot?rât s? apere interesele Moldovei. Sper? în izbânda popoarelor cre?tine ?i în 1686, când are loc campania din Moldova a regelui Sobieski, este silit s? se refugieze în Polonia, luând cu el moa?tele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, tezaurul ?i arhiva Mitropoliei. Moa?tele Sf.Ioan vor reveni cu greu în Moldova, dup? un secol, iar tezaurul ?i arhiva se vor „r?t?ci” nefiind g?site ?i aduse acas? nici azi. Refugiul va deveni semicaptivitate, nevrând s? r?spund? soma?iilor lui Constantin Cantemir de a reveni în patrie. Ultimii ani de via?? ai lui Dosoftei sunt tragici. Totu?i, continu? s? traduc?, intervine cu autoritate în polemica dintre curentul latin ?i cel grec, tradi?ionalist, polemic? disputat? la Moscova ?i Kiev. Moare la 13 decembrie 1693. Pân? aici totul este documentat, deci, clar ?i pu?in discutabil. Discu?iile s-au aprins în privin?a locului de înmormântare al mitropolitului.
 
Monografistul ucrainean Miron PAR?EI scrie în lucrarea sa „?????????? ??????” -„Vechea Jovkv?” din seria „Locuri istorice ale Ucrainei”, Editura „Svit”, Lvov, 2005, la pagina 103, în capitolul despre Moa?tele sfin?ilor: „La începutul anului 1691 regele Jan al III-lea Sobeski a adus în biserica Na?terea Domnului din Jovkwa moa?tele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, fiind înso?it de c?tre mitropolitul Dosoftei ?i suita sa, care fugeau din Moldova de sub ocupa?ia turc?. (În realitate erau lua?i ostateci, împreun? cu toate podoabele mitropoliei Moldovei - n.a.) Mitropolitul Dosoftei, cunoscut scriitor moldovean ?i român(sic!), a devenit primul stare? al M?n?stirii din Jovkwa. În anii 1691-1693 a locuit în Jovkva, decedând la 16 (corect: 13, n.a.) decembrie 1693. A fost înmormântat în subsolul bisericii. (Subsolul bisericii m?n?stirii Ordinului Sf. Vasile (Bazilian?) din Jovkva pare a fi cel mai verosimil loc al înmormânt?rii mitropolitului Dosoftei, pentru c? M. Par?ei s-a documentat ?i dintr-o lucrare mai veche pe tema dat?: Sadoc Barancz, Baronci. Pamiatki miasta Zolkwi. Liov 1852 - n.a.). În biblioteca bisericii s-a p?strat portretul funerar, pictat în ulei pe o plac? cu ?ase laturi - o frumoas? crea?ie pentru astfel de necesit??i. Posibilul autor fiind Foma Vasilevici (Toma Veselovici), care în secolul XVII locuia în Jovkva. În anul 1939, portretul a fost transferat la Muzeul Na?ional de istorie din Lvov, de unde a disp?rut f?r? urm?, de aceea putem vedea doar reproducerea acestuia. Moa?tele Sf. Ioan de la Suceava s-au aflat în Jovkva pîn? în vara anului 1783, când au fost readuse la Suceava, care atunci se afla în Bucovina, parte a Moldovei, trecut? îns? deja sub st?pânirea Austriei ?i moa?tele sfântului s-au întors la Suceava,   la rug?mintea clericilor. (În schimb, austriecii au oferit m?n?stirii din Jovkva în dar moa?tele Sf. Mucenic Partenie, care a decedat la Roma în anul 250)” .
 
Poetul Nicolae Dabija, mai bine de un sfert de secol în urm?, a întreprins cercet?ri, cu multe eforturi în Gali?ia, în c?utarea mormântului mitropolitului Dosoftei, f?r? a g?si îns? vreo urm? veridic? a acestuia. Iat? concluzia poetului la finele acelor c?ut?ri: „Abia mai târziu aveam s? aflu c? mitropolitul a l?sat un testament, în care ar fi rugat s? fie înmormântat la m?n?stirea Uniev, unde îi ap?ruse « Psaltirea », pe atunci un important centru cultural. Sicriul a?ezat într-un car ?i înso?it de câ?iva c?lug?ri, pe o zi de frig ?i cu lumin?, lu? drumul c?tre Uniev, pentru a str?bate distan?a de zeci de verste - ultima pe care avea s-o parcurg? mitropolitul în aceast? lume. Pe undeva pe acolo se afl? r?m??i?ele p?mânte?ti ale primului nostru poet, marelui c?rturar Dosoftei. Posibil c?lug?rii de la Uniev, pentru care Dosoftei ar fi fost mai degrab? un necunoscut, s? nu fi reu?it a-i amenaja un mormânt prea bogat...” [1] Cu regret, N. Dabija n-a dat prea multe am?nunte despre acel „testament” ?i nu ne-a convins, la acea vreme, c? el exist?. Totu?i, pe la Uniev, la m?n?stire, am trecut f?când un frumos drum de la Poceaev la Lvov ?i apoi la Jovkva. M-am ales doar cu fotografii pe urmele mitropolitului care a tip?rit acolo cea mai frumoas? carte a sa, Psaltirea în versuri. Cercet?torii ucraineni insist? asupra ideii c? Dosoftei a fost primul stare? al m?n?stirii din Jovkva doar dup? ce el a trecut la confesiunea greco-catolic?. Numai c? ei nu au niciun argument în acest sens. Este adev?rat c? au existat suficiente presiuni asupra sa, ca s? î?i schimbe religia, Dosoftei îns? r?mânând ortodox pân? la cap?t. În schimb, avem noi, românii, suficiente contraargumente. Ierarhul Dosoftei a avut permanent? grij? de comunitatea ortodox? din Polonia în toat? perioada afl?rii sale acolo. La castelul de la Stryi, unde locuia sfântul mitropolit al Moldovei, venea deseori ?i regele polonez Jan Sobieski cu familia sa ca s? admire slujbele ortodoxe ale mitropolitului. Un argument în plus poate fi ?i informa?ia c? ”despre via?a lui Dosofteiu în castelul Stryj mai g?sim o noti??, care e destul de caracteristic? pentru a stabili împrejur?rile în care a tr?it el acolo. Unul dintre vechii istorici ru?i, N.B.Camenschi, în „Istoria Unia?iei”, care a ap?rut la 1805[2], afirm?, pe baza izvoarelor, c? „la 8 Septemvrie 1692, la Stryj, unde locuia mitropolitul Sucevei Dosofteiu, uni?ii (greco-catolicii) au luat cu for?a patru biserici ortodoxe, ?i preo?ii ortodoc?i, care începuser? liturghia, au fost da?i afar? ?i desbr?ca?i de od?jdii”.[3] Este prea posibil ca ?i biserica Na?terea Domnului din Jovkva s? fi fost printre bisericile „luate cu for?a de c?tre uni?i”. ?i biserica din Lavrov, unde au fost înmormânta?i cei doi domnitori, ortodoc?i, ai Moldovei ?i ??rii Române?ti, a trecut prin acest pârjol al uni?ilor, ?i asta este demonstrat.
 
Am c?l?torit de trei ori în regiunea Lvov în c?utarea moa?telor Sf. Dosoftei. În primul drum, în 2009, fiind în trecere prin regiune spre valahii polonezi, nici or??elul nu l-am putut g?si pentru c? eu c?utam unul cu denumirea Nesterov, a?a numindu-se în perioada 1951-1992. În ziua când l-am descoperit,   în cel de-al doilea drum, în ianuarie 2013, toat? ziua au fost slujbe biserice?ti ?i n-am avut cu cine sta de vorb? fiind în mare grab? spre cas?. Doar în cea de a treia încercare, în octombrie 2013, la Jovkva, am reu?it s? cobor în subsolul bisericii. Mai bine zis, mi s-auMitropolitul Dosoftei deschis u?ile subsolului unde a fost înmormântat mitropolitul cu 320 de ani în urm?, ca s? m? conving c? subsolul era curat ca ?i biserica în interior, l?ca?ul fiind proasp?t reparat. Din fericire, în cea de a treia vizit? la Jovkva am fost mai inspirat (luând câteva sticle de vin moldovenesc preferat de slavi), astfel acolo, în subsol, mi s-au deschis nu numai larg u?ile ci s-au deschis ?i cele dou? „guri” greco-catolice cre?tine?ti care au coborât cu mine, cu pl?cere, în subsol. Iat? ce mi-au vorbit acei doi înso?itori, deveni?i prieteni, cuvinte redate ?i redactate de mine: „Când i-au « eliberat » bol?evicii pe ucrainenii apuseni, mai întâi, imediat dup? ce a fost pus în aplicare Pactul Ribbentrop-Molotov, în septembrie 1939, dar mai ales dup? ce i-au mai « eliberat » o dat?, în iulie-octombrie 1944, în biserica cu moa?tele Sf. Partenie ?i r?m??i?ele p?mânte?ti ale mitropolitului nostru a fost instalat comitetul raional al N.K.V.D. -ului. Dup? « eliberare », aici au mai fost plasate, pe rând, sta?iunea sanitar-epidemiologic?, policlinica stomatologic?, redac?ia ziarului raional ?. a.”
 
În timpul repara?iei capitale a bisericii, în 1993-1996, a fost descoperit? o intrare secret?, betonat?, în subsolul bisericii, de unde au fost scoase r?m??i?ele p?mânte?ti a 225 de oameni (?i, cu mare durere o spun, copiii nen?scu?i înc?, din bur?ile mamelor lor, n-au fost pu?i la acest num?r!), de pe care se scosese înc?l??mintea ?i hainele, mai calitative fa?? de cele cu care au venit peste ucrainenii occidentali „eliberatorii” bol?evici kominterni?ti. În biseric? au fost împu?ca?i în ceaf? 225 de patrio?i, na?ionali?ti ucraineni (v? aminti?i de masacrul de la Katyn, de cei 25 de mii de ofi?eri polonezi executa?i de bol?evici lâng? Smolensk, în aprilie 1940? De masacrul celor 50.000 de prizonieri români ?i germani de la B?l?i, uci?i în 1944 în mod similar? De asta se vorbe?te mai pu?in sau deloc. În aceea?i biseric? înconjurat? de un zid înalt ?i gros, asem?n?tor unei cet??i medievale, au fost împu?ca?i atâ?ia oameni nevinova?i ?i niciun or??ean nu a ?tiut nimic despre aceast? tragedie. Pân? la repara?ia început? în 1993 nimeni dintre cet??eni nu a b?nuit ce „surpriz?” îi a?tepta dup? 45 de ani. Ca s? nu apar? vreo urm? prin Jovkva, bol?evicii kominterni?ti au f?cut cimitir chiar acolo, în subsolul bisericii, unde se aflau ?i r?m??i?ele p?mânte?ti ale mitropolitului nostru. Au buc?it subsolul cu corpurile neînsufle?ite (goale-golu?e) ?i cu cefele g?urite ale patrio?ilor ucraineni ?i le-au acoperit cu nisipul c?rat cu „polundrele” (camioane sovietice de 1,5 tone) din nisip?ria din apropierea Jovkv?i, din partea de sud a ora?ului, betonând intrarea în subsolul bisericii. Acest mormânt comun a fost descoperit, cum am zis mai sus, abia dup? perestroika gorbaciovian?, în anul 1993, în timpul repara?iilor capitale, fiind scoase de acolo 225 de cadavre, mai exact (?), 224 de corpuri neînsufle?ite ale patrio?ilor ucraineni ?i r?m??i?ele p?mânte?ti ale Mitropolitului nostru, Dosoftei...
 
Dup? incursiunea prin subsolul bisericii am mers cu noii mei amici ucraineni occidentali la Cimitirul vechi, din partea de est a ora?ului, unde am vizitat cele dou? mari morminte comune din marginea, dinspre stad?, a cimitirului. Primul mormânt nu poate fi „suspectat” de aflarea acolo a moa?telor Sfântului Dosoftei, pentru c? acolo se afl? o plac? unde sunt încrustate numele a 42 de lupt?tori, mor?i în perioada interbelic? pentru independen?a Ucrainei. În ceal?lalt mormânt comun, mult mai mare, pe cruce, nu sunt încrustate numele celor înmormânta?i acolo, ci este scris doar un scurt text: „Aici odihnesc victimile teroarei comuniste, 1946-1949”. Aici au fost reînhumate cele 224 plus unul de corpuri neînsufle?ite, descoperite în subsolul Bisericii Na?terea Domnului din Jovkva, în anul 1993, înainte de începerea unei repara?ii capitale de durat? a bisericii. Din acest mormânt am pus un pumn de ??rân?, într-o cutie de plastic ?i am umplut-o cu p?mântul sfin?it, ca s-o iau cu mine acas?, ca amintire din acele c?ut?ri emo?ionante ale Sfântului Dosoftei. Nu risc s? afirm c? sunt descoperitorul locului de veci al Sfântului Dosoftei. Nu am dovada în mâini. Acesta-i un minim pe care am putut s?-l fac eu cu posibilit??i limitate. Concluzia definitiv? o poate face o investiga?ie ?tiin?ific? serioas? bazat? pe analiza radioactiv? a r?m??i?elor p?mânte?ti, o analiz? a intervalului de timp în care se dezintegreaz? jum?tate din masa substan?ei radioactive din oasele celor înhuma?i în acel mormânt comun. Aceast? analiz? ar putea demonstra c? rezultatele ei la unul din cele 225 de cadavre difer? mult de rezultatele altor 224 de cadavre. Perioada de semidezintegrare la unul din cadavre s? demonstreze c? a fost înhumat, în anul 1693, deci cu 255 de ani mai devreme decât celelalte 224 de cadavre ale patrio?ilor ucraineni uci?i de N.K.V.D.-ul bol?evic. Vor încerca oare Guvernul Român ?i Patriarhia Român? s? porneasc? un proces anevoios de negocieri cu Guvernul ucrainean ?i Biserica ucrainean? pentru s?p?turi ?i analize acolo la Jovkva pentru descoperirea moa?telor unui Sfânt român? E greu de spus mai ales dac? vom lua în considerare trista „experien??” a administra?iei române?ti postdecembriste de a frâna construc?ia ?i inaugurarea unui Memorial ost??esc românesc la Cotul Donului unde zac 150 de mii de eroi români ?i unde nu exist? m?car o troi?? româneasc? maramure?ean?. R?mâne s? sper?m c? una din urm?toarele guvern?ri va fi capabil? s? fac? aceast? lucrare cre?tineasc? necesar? la Cotul Donului dar ?i la Jovkva...
Dr. Vasile ?oimaru
25 decembrie 2013
 
P.S. - Pe data de 13 decembrie 2013 s-au împlinit 320 de ani de la moartea C?rturarului, Mitropolitului ?i Sfântului Dosoftei. Am f?cut tot posibilul s? finalizez ?i s? public acest articol în semn de neuitare fa?? de cel dintâi mare c?rturar al nostru, al românilor: dac? noi, românii moldoveni, n-am avut norocul s?-l avem pe Neac?u de la Câmpu Lung, în schimb ni l-a dat Dumnezeu pe Dosoftei, un geniu, care ne onoreaz? de 320 de ani, de la trecerea sa la cele ve?nice, ?i chiar de mai mul?i, de 340 de ani, de la publicarea la Uniev, în Polonia, a operei sale funda­mentale, „Psaltirea în versuri”, în 1673. N-am reu?it s? fac acest lucru în timp util pentru c? în ordinea priorit??ilor trebuia s? lansez pe 11 decembrie o carte prea dorit?, „Cotul Donului - 1942” (edi?ia a 2-a), în cadrul unei manifest?ri cre?tine de comemorare la Chi?in?u a celor 250 de mii de români pr?p?di?i pe malul drept al Donului ?i în Stepa Calmuc? în noiembrie 1942 - februarie 1943 (150 de mii, militari din Armata Român? ?i 100 de mii de români ardeleni înregimenta?i cu for?a în cea maghiar?), care au v?rsat acolo un milion de litri de Sânge Românesc, dar care nu s-au învrednicit pentru jertfa lor, nici peste 70 de ani, de un Memorial ost??esc din partea Statului român postdecembrist.
Foto - Vasile ?oimaru
Grafica - Ion M?ld?rescu
-------------------------------------------
[1] Nicolae Dabija. Pe urmele lui Orfeu. Edi?ia a 2-a. Editura „Hiperion”, Chi?in?u-1990, p. 110.
[2] ???????i? ?. ?. ?????i? ??? ??i?, ????v?, 1805, p.147.
[3] Vezi „Contribu?ii privitoare la originea ?i moartea mitropolitului Moldovei Dosofteiu”. Discurs rostit de ?tefan Ciobanu la 28 maiu 1919 la Academia Român?. Bucure?ti, Libr?riile: „Cartea Româneasc?” ?i Pavel Suru, 1920, p.16.
footer