Revista Art-emis
Dulceg?rii juridice PDF Imprimare Email
Dr. Virgil Razesu   
Duminică, 20 Octombrie 2013 16:57

Dr. Virgil R?ze?u, art-emis?i a?a e pu?in!

În urm? cu ceva vreme, la o emisiune TV, reportera (ce obiceiuri barbare!), întreba pe o distins? doamn?, jurist?-sadea, cum de e posibil ca so?ul domniei sale, care a ocupat o func?ie foarte înalt? în magistratur?, dar a fost pensionat cam pe nepus? mas? pentru c? a fost con­damnat cu închisoare (cu perioad? de gra?ie de 7 ani!?) pentru fapte de corup?ie, beneficia, totu?i, de o pensie de vreo 15-16.000 de lei? ?i doamna, jurist?-sadea, iritat? de obr?znicia reporteri?ei, în loc s?-i spun?… fugi, cucoan?, c? nu eu i-am calculat pensia, a rupt inima târgului, cu non?alan?? vecin? cu insolen?a: ?i a?a e pu?in! Din capul locului trebuie s? spun c? n-am preg?tire juridic? ?i s-ar putea s? gre?esc pe ici pe acolo în folosirea termenilor, dar cet??eanul simplu care m? aflu ?i în numele c?ruia m? bag în vorb?, nu are nevoie de studii de specialitate, din moment ce exist? profesioni?ti la care s? apeleze când are nevoie. El trebuie doar s? ajung? la dreptate ?i s? în?eleag?. Nimic mai mult. A?adar...

Legea nu mai e dur?, e o mâr?oag? costeliv?

Dura lex, sed lex, au spus str?mo?ii no?tri. Cu suspendare, am ad?ugat noi. Dintre doi împricina?i numai unul poate avea dreptate, au spus al?ii. Ba pe din dou?, am zis noi. Sentin?a e definitiv?, au formulat unii. ?i ce dac? e definitiv?, ea poate fi atacat?, am zis noi. Avem tot felul de Cur?i: de Apel, C.C.R., I.C.C.J. ?i altele. ?i dac? tot nu ?i nu, retrimitem totul la instan?ele ini?iale, s? citeasc? ?i s? aplice acelea?i legi (c? doar nu s-au schimbat peste noapte), dar s? dea alte sentin?e. ?i uite a?a, din spuse în zise ?i de-a dura din lege în lege, legea nu mai e a?a de dur?, devine o mâr?oag? costeliv? de care trag to?i din toate p?r?ile, un fel de sperietoare de ciori (dac? or mai fi r?mas ?i din astea prin pomi) ?i nu mai e sed lex. Cel pu?in una care s? mai fac? ordine prin dreptate. Românul, de când se ?tie n?p?stuit de str?ini dar, cu osebire ?i mai dihai, de ai s?i, fl?mând de dreptate, a tot visat, cu ochii plân?i, s? o vad?. Dar ce s? fac?, bietul de el, dac? singura lui arm? a fost crucea ?i speran?a c? nu se poate s? nu se îndure, odat? ?i odat?, Dum­nezeu ?i de noi, ?i s? ne dea ?i nou?, din dreptatea universal?, buc??ica ce ni se cuvine. La drept vorbind, am p??it spre dreptate cu demnitate ?i f?r? s? în­tre­b?m pe nimeni. E suficient s?-i amintim pe Decebal (care ?i-a sacri­ficat fiul pentru dreptatea lui ?i a altora), pe ?epe? (cel cu ?eapa pentru c?lc?torii de ?ar?) ?i pe Cuza (cu ocaua lui). Am avut femei ?i b?rba?i destoinici care ?i-au închinat via?a a?ez?rii justi?iei pe temeliile ei fire?ti. ?i nu cred c? nu mai avem. Dar, ce-a mai r?mas din dreptate?!

Îl închid, dar nu-l închid, îl condamn, dar nu-l condamn.

Ce s? în?eleag? omul simplu, ne?colit ?i nemocirlit (de-or mai fi existând asemenea specimene) din toat? salata care se vântur? sub privirile lui? Numitul X, a fost condamnat la „n” ani de închisoare. Bravo, halal dreptate, zice omul. Dar mai departe scrie: cu executare. De ce oare adaosul acesta inutil ?i pleonastic, atâta vreme cât închisoarea înseamn? pierderea libert??ii, c? pedepsitul e pus dup? gratii, sub paz? ?i cheie, ca s? nu mai fac? relele pe care le-a f?cut, ba s? gândeasc? bine înainte de a le mai face o dat?? Numitul „X”, a fost condamnat la „n” ani de închisoare cu suspendare. Cum adic?? Îl pe­dep­sesc, dar nu-l pedepsesc, îl închid, dar nu-l închid, îl condamn, dar nu-l condamn, îl pun dup? gratii, dar nu-l pun. Adic? îl pedepsesc numai pe hârtie, de ochii lumii, pentru a crea iluzia drept??ii? Cum e posibil ca afirma?ia s? stea al?turi de nega?ie în cuprinsul aceleia?i formul?ri? Cine nu ?tie c? pozitivul al?turi de negativ înseamn? „zero”, adic? nimic? De ce atâta tevatur? pentru formularea nimicului? Uneori pentru fapte grave ?i mor?i f?r? nici o vin?. ?i, la urma urmei, cum îi alegem pe beneficiari de suspendare, fa?? de ceilal?i?

Mai abil, mai clon?os... mai prieten cu judec?torul.

Da, în?eleg, orice situa?ie poate avea excep?ii. Dac? un condamnat la închisoare e în vârst?, e bolnav, are o familie grea de între?inut, dac? nu prezint? pericol public ?i câte alte situa?ii posibile, poate fi exceptat de la efec­tuarea închisorii sau amânat. Dar este excep?ia de la legile închisorii ?i nu pentru formu­la­rea sentin?ei. Oare s? fie atât de s?rac? ?i limitat? în formule de pedeaps? jurispruden?a noastr?, încât solu?ia închisorii, cu sau f?r? executare, s? fie unica posibil??

Bie?ii avoca?i poart? cu ei rani?a a?a numitelor chichi?e avoc??e?ti, pe care le înva?? înainte de fondul lucrurilor ?i, uneori, chiar c? le merge. F?r? s? însemne c? s-a ajuns la dreptate, ci mai degrab? c? avocatul uneia dintre p?r?i a fost mai abil, mai clon?os, mai norocos, dac? nu cumva mai prieten cu judec?torul.

P?c?liciul nu mai e p?c?lici ?i o poate lua de la cap?t.

Justi?ie ! Ce s? în?eleag? omul când principiul ordinii de înregistrare a unui dosar a l?sat locul hot?rârii „aleatorii” dat? de calculator ?i te po?i trezi (ma?ina e ma?in?) cu cauza planificat? dup? nu ?tiu cât? vreme, când unele acte ?i-au pierdut valabilitatea (cazier judiciar, cazier fiscal etc.) ?i tre­buie ref?cute sau situa?iile s-au schimbat, unii s-au îmboln?vit ori au murit ?i câte alte situa?ii? Cum s? priceap? bietul român în corectitudinea justi?iei când, omene?te vorbind, un com­plet de judecat? are de solu?ionat, f?r? exagerare, 40-50 de dosare într-o singur? ?edin??? Cum s? în?eleag? amânarea cauzelor cu num?rul... ?i cu num?rul… f?r? elementara întrebare de ce? Cum s? se mai mire omul c? o cauz? simpl? poate dura (?i dureaz?) ani ?i ani de zile? Cu ajutorul trasului de timp, cu dib?cie folosit de unii? ?i apoi cum s? priceap? el prescrierea faptelor? Adic? fapta nu mai e fapt? ?i ho?ul nu mai e ho?. El ?i-a v?zut nestingherit de treab?, a furat cu vaporul, cu flota, cu TIR-ul ori cu ordinul de plat?, dar avocatul dibaci îl aduce în pragul prescrip?iei ?i cla­meaz? prescrip?ia. P?c?liciul nu mai e p?c?lici ?i o poate lua de la cap?t.

Cu clondire de ?uic? ?i colaci de cârna?i, cu caltabo?i, se foiesc senini în fotoliile de parlamentari.

Ce ar fi mai simplu decât decizia ca termenul de solu?ionare a unei cauze s? nu poat? dep??i un termen rezonabil de (s? zicem) dou? sau trei luni de zile. Cu condi?ia ca dosarul s? nu fie acceptat decât dac? este complet. Avoca?ii ?tiu bine, e meseria lor, ce documente, martori sau probe sunt necesare. ?i dac? dosarul mai cere ?i altele, nimic ie?it din comun, dar nu dosarul s? înceap? s? fie completat abia dup? deschiderea cauzei. Cum s? în?eleag? omul simplu c? cel care a fost prins furând sau a cauzat pagub? în avutul celorlal?i, nu e obligat s-o pun? la loc, ba s?-?i vad? nestingherit de func?ii ?i agoniseal?? Mai ieri vedeam la TV un potentat care abia mai r?sufla, de gras ce era, acuzat de g?in?rii m?runte, dar care, adunate la un loc au însemnat prejudicii uria?e pentru stat ?i era blamat c? ?ipa ?i-i punea la punct - drag? Doamne - pe poli?i?tii slugarnici, ori pe cei cu clondirele de ?uic? ?i colacii de cârna?i ?i caltabo?i, se foiau senini pe fotoliile de parlamentari.

Exceptând copiii, mai mul?i ar trebui s? fie în închisoare decât în afar?.

Auzit-a?i auzit pe vreunul mai cu noroc care a dat din coate pentru o func?ie mai de Doamne ajut? (las’ c? nici cu alea mai m?runte nu mi-e ru?ine) care, din prima clip?, s? nu se a?terne, vârtos, pe c?p?tuial?? Tare m? tem c?, exceptând copiii, mai mul?i ar trebui s? fie în închisoare decât în afar?. ?i atunci, n-ar fi mai cu chibzuin?? s? renun??m la m?run?i?urile astea, gen autostr?zi, spitale, surse energetice, ?coli ?i altele asemenea, ?i s? construim în­chisori? Pe bune! O asemenea închisoare începe s? prind? contur într-o capital? de jude?. Nu vor fi locuri suficiente. ?i dac? justi?ia î?i va intra în drepturi - d? Doamne! -, cei cu executare vor strâmba din nas pentru condi?iile oferite (cu 4 vizite ?i 16 kilograme de alimente pe lun? ?i câte alele) ?i vor reclama la C.E.. Dar, s? trecem, mai bine, la treab? !

footer