Revista Art-emis
Lozincariada PDF Imprimare Email
Marian Ioan   
Duminică, 29 Septembrie 2013 17:15
Ioan Marian, art-emisLegislativ cu iz european
 
Până la urmă, eu sunt tentat să cred că, cel puţin unii dintre noi, au pus umărul la dărâmarea comunismului numai pentru că nu-i mai satisfăceau lozincile din acea vreme şi ţineau morţiş să se lanseze ei într-o lozincariadă cu mult mai amplă decât cea comunistã. Zilnic apar „mostre” care-mi susţin această părere. De curând am mai descoperit una, prin presa noastrã. Iat-o, în ipostaze multiple:

„Reprezentantul ucrainienilor în Parlament susţine că legislativul ar căpăta un iz european dacă nu ar mai fi îngrădit. Ideea e foarte bună, o susţin. E mai bine fără gard. Când o să se dărâme acel zid, o să arătăm şi noi a parlament european. Gardul acela este comunist, Parlamentul e o clădire impunătoare care ar arăta foarte bine fără ziduri. Sunt atâţia curioşi care vor să ştie ce se ascunde în spatele zidurilor”, a declarat el.

În acelaşi sens gândeşte şi o deputatã P.N.L.: „Nu e normal să fim izolaţi de acel gard, e un model comunist, se adânceşte distanţa dintre noi şi cetăţeni”.

I-ar fi dat to’arăşu cu documentele de partid în cap
 
Acu’, pe bune, cine dracuʼ şi-ar fi putut permite, în comunism, să declare că un gard este comunist?!? I-ar fi dat to’arăşu cu documentele de partid în cap, nu? Pe când acuma, în democraţie, orice gard poate fi declarat comunist, fir-ar mama lui a dracului! Noroc că nu-nţeleg ăia din „mama şi tatăl democraţiei universale” limba română. Că, dacă ar fi înţeles ce zic aleşii noştri, mai degrabă îşi trăgeau aerodrom la Phenian, decât la Deveselu, de frică să nu declarăm comunistă şi poarta de la intrarea în aerodrom. Că, atunci, ar fi fost nevoiţi să-şi bombardeze singuri aerodromul.
 
Auzi tu - gard comunist!
 
După părerea mea, lansatorii de lozinci fac un mare rău acestui popor. Pentru că, în spatele lozincilor lor ideologizate, nu se face nimic bun, dar se comit mârşăvii. Nici nu s-ar putea face ceva concret, căci lansatorii de lozinci nu-s capabili să abordeze vreo chestiune pe bază de argumente aşa-zis tehnice. Adică, pe baza unor argumente de natura securităţii statului şi a individului, sau a urbanismului, sau de natură funcţională, sau arhitecturală, sau, măcar, de natură estetică. Nu! Ei nu ştiu decât să lanseze lozinci, în majoritatea lor absolut prosteşti. Auzi tu - gard comunist! Poate vor să-l înlocuim cu un „gard capitalist”!? Cu ăla de la Casa Albă, de exemplu ? Nu m-aş mira! Că ei îşi imaginează că, dacă ai gard ca la Casa Albă, dacă oficializezi măritişul între homosexuali, dacă tragi marijuana pe nas şi-i omori pe ăia din Irak sau de aiurea, gata, ai devenit american şi poţi să-ţi cumperi vilă la Miami şi maşină Ford. Nu m-aş mira dacă ei şi-ar imagina că maşinile americane funcţioneazã cu lozinci. Adicătelea, cam cum funcţionăm noi, atunci când îi alegem, când îi aplaudăm şi când ne batem între noi, ca să-i apărăm pe ei.
 
Mare e grdina Ta, Doamne!
 
Oamenii ăştia îmi amintesc de cei care, prin 1945-1950, etichetau ca fiind burghezo-moşieresc tot ce nu le convenea lor, sau nu înţelegeau ei, sau din care nu aveau ei nici un câştig, fie material, fie de poziţionare în ierarhia vremii. Mă mir şi acum cum de nu s-au găsit unii care să dărâme Palatul Regal din Bucureşti, sau castelul Peleş, care erau, evident, burghezo-moşieresc. Dar să le dărâme, nu să le transforme în muzee, aşa cum s-a întâmplat! Că, în 1989 se găsiserã unii, nişte buni români, nu?, dispuşi oricând să dărâme Casa Poporului, pentru că, desigur, era comunistă. Îi găsiseră ei proiectul şi desenele de execuţie în „Manifestul Partidului Comunist” al lui Karl Marx. Ca să nu mai spun că şi marmura aia adusă din Italia şi chiar şi cărămizile româneşti folosite la construcţia ei fuseserã preparate tot după reţetele concepute de fondatorii ideologiei comuniste.
 
Ca orice om care nici credincios habotnic, dar nici ateu convins nu este, apelez şi eu tot la divinitate şi zic: „Mare e grdina Ta, Doamne!”
footer