Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Joi, 26 Septembrie 2013 05:36
Geo Saizescu, doliu Geo Saizescu, maestrul filmului de comedie românesc, a decedat la vârsta de 80 de ani, la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din Bucure?ti.  Prin consecven?a cu care s-a consacrat comediei, Geo Saizescu r?mâne ca cineast singular în cinematografia român?. Printre cele mai savuroase comedii regizate de Geo Saizescu se num?r? „P?cal?” (1974), „Un surâs în plin? var?” (1963), „Ast? sear? dans?m în familie” (1972) ?i „Secretul lui Bachus” (1984). A regizat ?i filmele „Doi vecini” (1959), „La Por?ile P?mântului” (1965), „Balul de sâmb?t? seara” (1968), „Eu, tu ?i Ovidiu” (1977), „Gr?be?te-te încet” (1981), „Sosesc p?s?rile c?l?toare” (1984), „Secretul lui Nemesis” (1985), „Harababura” (1990), „C?l?torie de neuitat” (1994), „Iubire elen?” (2010) ?i „A doua ?ans?” (2011). La multe dintre peliculele pe care le-a regizat, Geo Saizescu a fost ?i scenarist.[1]
 
 Interviu realizat în anul 2009 ?i inclus volumul „Dialoguri privilegiate" -  autor,  Maria Diana Popescu
 
Maria Diana Popescu: Scenarist, actor, profesor universitar, doctor..., cît la sut? din fiecare sînte?i domnule Geo Saizescu? Sînte?i un regizor celebru, o marc? a cinematografiei române?ti.
           
Geo Saizescu: Am admirat dintotdeauna… enciclopedi?tii, chiar atunci când nu ?tiam destul de multe despre ei (oare acum, ?tiu?!), i-am venerat pe cei numi?i ca atare, i-am dat ca pild? pentru imensa ?i profunda lor deschidere spre cunoa?tere a tot ?i a toate. Îmi place s? cred - mul?i au îndr?znit chiar s? spun? despre mine c-a? fi un anume… spirit enciclopedist. D?, Doamne! 
      
M.D.P.: L-a?i cunoscut în anii studen?iei pe marele Tudor Arghezi. Cum vi-l aminti?i acuma peste ani, de pe pozi?ia de profesor, de întemeietor al unei Facult??i de Arte?
           
G.S.: Am fost mândru c? Arghezi era oltean. L-am cunoscut ?i iubit. ?i sentimentele au fost reciproce. Ani ?i ani. Eram student ?i Arghezi - într-un fel - mi-a fost dasc?l de via?? ?i art?: necru??tor cu impostorii în vorbire ?i în scris, tandru ?i duios cu familia româneasc?, a c?rei limb? a c?utat s-o ?lefuiasc? mereu, dându-i universalitate.       
      
M.D.P.: Ce v-a determinat s? rosti?i formula magic?: „P?cal?, întoarce-te!”?
           
G.S.: În ultimii 5-10-15 ani (?i n-a? dori s? mai continue num?r?toarea astfel), românii au uitat sau au fost împin?i, sili?i moral ?i material s? uite de unde venim ?i încotro mergem noi românii… S? uit?m de noi în?ine?… S? uit?m de Istoria ?i Cultura noastr??… S? uit?m de Civiliza?ia str?mo?easc??… S? uit?m de atâtea capacit??i creatoare ?i energii na?ionale, recunoscute ca deschiz?toare de drumuri, în mai toate capitolele culturii ?i civiliza?iei universale?… Niciodat?!… „P?cal? se întoarce” s? afirme ?i s? biruiasc?!…
           
M.D.P.: Spunea?i c? publicul este saturat de un anume umor, rîsul de ast?zi,  de cele mai multe ori, ?i cel românesc, parc? s-a înstr?inat de noi, c-am ajuns s? rîdem unul de altul ?i dracul s? rîd? de noi to?i… V? rog, cum stau lucrurile, maestre?
           
G.S.: Mul?i din jurul grani?elor noastre ?i, din p?cate, ?i unii - zice-se, de-ai no?tri - încearc? prin sofisticatele mijloace mass-media s? lanseze ideea unui român superficial, f?r? profunzime, f?r? niciun ideal ?i care… râde ca prostul oriunde ?i de orice. Este o simpl? eroare, ceea ce sus?in unii mai de-aproape ?i al?ii mai de departe? Nu! Este o jignire impardonabil? ?i trebuie luat? atitudine ori de câte ori avem ocazia. Râsul daco-romanului… român are sens, are semnifica?ie, are profunzime, are atitudine, propune ?i este necru??tor cu la?ii, cu impostorii, cu mincino?ii, cu ho?ii, cu parveni?ii, cu cei tara?i suflete?te ?i mental.
    
M.D.P.: Ce-i trebuie, pîn? la urm?, unui film românesc s? fac? box-office?
G.S.: Subiecte inspirate – pline de gânduri, idei ?i sentimente, conflicte dramatice puternice pe de-o parte, iar pe de alt? parte, conflicte comic-satirice de mare atractivitate, care s? pun? în valoare talentul de mare anvergur? interna?ional? al comicilor no?tri… care au fost ?i care se impune a l?sa urme, a face ?i… pui.
        
M.D.P.: Ce-i trebuie genera?iei tinere de actori sau ce-i lipse?te? Pentru c? nu se mai na?te un Geo Saizescu.
G.S.: Perseveren?a, studiul permanent, t?rie de caracter.
      
M.D.P.: Întotdeauna, în istoria artei, rivalit??ile au fost de neevitat. În cinematografie solidaritatea func?ioneaz??
 
 G.S.: Rivalit??i au fost, sunt ?i vor fi, dar „pe vremea mea” tinerii respectau mae?trii ?i operele lor, pe când în ziua de azi – cei f?r? de oper? – sunt tenta?i s? expedieze b?trânii, marile valori undeva la periferia societ??ii, ca s? le ia locul. Dar, oare, nu orice om, ca s? nu zic doar de creatorul-artist, are un loc al lui sub soare?
             
M.D.P.: Crede?i în viitorul filmului independent sau considera?i c? finan?area de la statul român este în continuare util??
           
G.S.: Experien?ele de pân? acum, cu debutantul particular în produc?ia cinematografic?, nu au dat roadele presupuse. Dup? anii care s-au scurs, trecând prin experien?e nedorite (a existat chiar ?i un an, din cei 18, când nici m?car un film românesc nu ?i-a g?sit loc pe platouri), mai to?i sunt tenta?i s? dea crezare finan??rii de c?tre stat, de-aici sursa scandalurilor permanente între comitetele ?i comisiile care organizeaz? concursurile de scenarii ?i decid finan?area unuia sau altuia dintre filme, cu mai mul?i sau mai pu?ini bani, uitând – dar, din p?cate, uitarea este de la vârf – c? orice produc?ie destinat? micului ?i marelui ecran trebuie s? contribuie la educarea ?i formarea unui con?tient ?i responsabil cet??ean român, om al viitorului, intrat deja în competi?ie cu valorile lumii. Dar mul?i, foarte mul?i, a?teapt? cu ner?bdare o ordonan?? de urgen??, care s? le dea dreptul s? poarte fiecare asupra sa un pistol, ca s? trag?. S? trag? în cine ?i de ce? În cei care îndr?znesc s? vorbeasc? despre cultura noastr?, despre educa?ional ?i Destin Na?ional.
      
M.D.P.: Maestre, amintea?i despre o coproduc?ie România-Grecia, pute?i s? ne dezv?lui?i mai multe?
           
G.S.: Kostas Assimakopoulos - Pre?edintele dramaturgilor greci - mi-a dat un text de mare for?? emo?ional?, acordându-mi libertatea s? fac ce vreau cu el: tele-play, teatru sau cinema. Încerc s?-i dau drumul. Deocamdat? caut bani ?i a?tept… Provincia.
      
M.D.P.: Care a fost cea mai bogat? perioad? regizoral? pentru dumneavoastr??
           
G.S.: Cred c? cea mai productiv? perioad? de munc? a fost cea a anilor ’80, când am semnat filmele „?antaj”, „Gr?be?te-te încet”, „Secretul lui Bachus”, „Sosesc p?s?rile c?l?toare”, „Secretul lui Nemesis” ?i… serialul tv. (11 episoade, echivalând cu 6 filme de lung-metraj) „C?l?torie de neuitat”.
      
M.D.P.: Umori?tii sînt oamenii mereu cu zîmbetul pe buzele altora. Dar ei nu sînt întotdeauna veseli. M? pute?i contrazice?
           
G.S.: Mai în glum?, mai în serios, bavardând cu colegii, care m? solicit? în diverse ocazii, s? spun bancuri, glume, snoave, îndemnându-m? s? fac tumbe comice, ca cei care au atins performan?a de a ?ti bancuri cu zecile, cu sutele, pe care doar la indicarea unui anume num?r hohotesc în râs, eu le spun c? glumele mele sunt scrise în caiete, c?ci sunt un interiorizat ?i chiar le dau peste nas cu vorbele: nu-mi cere?i a?a ceva, marii comici au fost ni?te tri?ti, deci…
      
M.D.P.: Ce mai pune?i la cale pentru umorul românesc?
           
G.S.: O comedie muzical? cu ascenden?? în „Ast? sear? dans?m în familie” ?i „Eu, tu ?i Ovidiu”, dar tare mult m-a? distra dac? ni?te financiari m-ar sprijini s? fac o comedie exploziv?, care s-ar bucura de mare succes - cu un titlu incitant - „Râdem unul de altul ?i dracul râde de noi to?i”.
 
Not?: Interviul a ap?rut în volumul „Dialoguri privilegiate” vol.II, Râmnicu Vâlcea, Ed. Rotarexim-Rottarymond, 2009, 264 p, autor Maria Diana Popescu
 

 
footer