Revista Art-emis
Dezinformarea domnului Pacepa (1) PDF Imprimare Email
Dr. Larry Watts   
Duminică, 11 August 2013 17:41

Pacepa. Desinformation 1Opera?iunile României împotriva Vaticanului

Fac foarte rar recenzii de carte. Totu?i, pentru c? Ion Mihai Pacepa s-a adresat direct lucr?rilor mele în ultima lui str?danie de co-autor - „Dezinformarea: Un fost spion dezv?luie strategii secrete de subminare a libert??ii, atacare a religiilor ?i promovare a terorismului” - voi face par?ial o excep?ie, limitat? la acuza?iile, comentariile ?i insinu?rile domnului Pacepa, referitoare la o cooperare româno-sovietic? în domeniul informa?iilor.

Acest text a fost scris în data de 25 iulie 2013, înainte de interviul pe care Ion Mihai Pacepa i l-a acordat jurnalistului Andrei B?din. „Dezinformarea...” are un titlu bun. Prezint? contextul detaliat ?i o analiz? complex? a unei campanii de dezinformare, probabil sovietic?, împotriva Papei Pius al XII-lea, care îl potretiza în mod fals pe Suveranul Pontif ca fiind „Papa lui Hitler”. Prezint? de asemenea un exemplu excelent de dezinformare în sine, pentru c? aproape toate afirma?iile lui Pacepa referitoare la o implicare semnificativ? a României în opera?iunile anti-Vatican, anti-americane ?i anti-evreie?ti dup? 1963, nu au nicio baz? probatorie. Sec?iunile c?r?ii în care Pacepa se identific? prin folosirea persoanei I vor fi familiare cititorilor s?i, întrucât ele repet? în mare parte c?r?ile ?i articolele sale anterioare. Punctul central al c?r?ii este reprezentat de opera?iunile sovietice împotriva Vaticanului în timpul R?zboiului Rece. Luând în considerare faptul c? volumul actual fost precedat de articolul s?u din 2007 - „Asaltul Moscovei asupra Vaticanului”[1]  în care înf??i?eaz? România, regimul comunist ?i fostul serviciu de informa?ii externe drept actorii cheie în conspira?ia împotriva Papei, voi face referire atât la articol, cât ?i la carte. Partea a II-a a acestui articol se va referi în mod similar atât la articol, cât ?i la carte în presupusele opera?iuni române?ti comise împotriva Israelului ?i a evreilor. Partea a III-a va analiza rela?iile lui Pacepa cu K.G.B.-ul ?i impactul s?u asupra politicii S.U.A. fa?? de România.

Având în vedere c? Pacepa sus?ine c? a introdus agen?i în Vatican la începutul anilor 60, trebuie consemnat c?, în timpul perioadei în cauz?, Pacepa s-a specializat în furtul de tehnologie vestic? ?i ?tiin?? din Germania de Vest. Asta nu exclude posibilitatea ca el s? fi primit ordine de la superiorii s?i din K.G.B. de a trimite „clerici-spioni” de origine român? la Vatican, pentru a fura documente care ar fi putut fi folosite pentru a-l compromite pe Suveranul Pontif. Dar sugereaz? totu?i c? el realiza diverse misiuni pentru ?efi diferi?i. Pacepa sus?ine c? i s-a dat misiunea de a plasa agen?i în sediile centrale ale Bisericii Catolice de c?tre ?eful informa?iilor externe ale K.G.B.-ului. Motivul pentru care el ?i serviciul s?u au fost ale?i pentru aceast? opera?iune, conform articolului s?u din 2007, ar fi fost faptul c? el fusese implicat recent în derularea unui „schimb de spioni” (în 1959), când un prizonier politic din România, episcopul romano-catolic Augustin Pacha, a fost dat la schimb pentru doi ofi?eri români de informa?ii încarcera?i în Republica Federal? Germania. Întoarcerea episcopului Pacha „la Vatican via Germania de Vest” se pare c? i-ar fi câ?tigat lui Pacepa accesul special ?i influen?a între oficialii Vaticanului (N.R.O., 01/25/2007). Cu toate acestea, episcopul Pacha niciodat? nu s-a întors la Vatican. Nici prin Germania de Vest, nici pe alt? rut?. El a murit ?i a fost îngropat în România la scurt timp dup? ce i s-a oferit o amnistie cu cinci ani în urm?, în noiembrie 1954. Pacepa, care se ocupa de poli?ia politic? de pe plan intern la acea vreme, nu a avut niciun rol în eliberarea lui Pacha din 1954.[2]

Aceast? eroare a fost dezv?luit? în mod public între articolul din 2007 ?i actuala carte, iar volumul „Dezinformarea”, o recunoa?te într-o not? de subsol, de?i la persoana a treia în locul propriei voci a lui Pacepa. Pacepa sus?ine acum c? el a „negociat un schimb de spioni“ cu Sfântul Scaun pentru patru figuri proeminente ale catolicismului (un astfel de schimb a avut loc, într-adev?r) ?i, drept urmare, „s-ar fi aflat într-o pozi?ie excelent? de a contacta Vaticanul” pentru a avea acces la arhivele sale,[3] Totu?i, acele negocieri ale „schimbului” nu au avut loc cu Vaticanul, ci între guvernul roman ?i cel vest-german - to?i ce încarcera?i în România erau etnici germani. Dac? Pacepa a fost implicat, atunci clar se poate aprecia c?, în jum?tatea de secol care s-a scurs de atunci, este posibil ca Pacepa s? îl fi confundat pe episcopul Pacha cu un alt cleric închis. Este mult mai greu de crezut c? el a uitat c? „schimbul” pe care sus?ine c? l-ar fi „realizat” ?i „negociat” a implicat nu unul, dar mai mul?i (patru) prizonieri români (inclusiv o femeie). Mai ales, din moment ce implicarea sa ar fi d?unat serios acoperirii sale de reprezentant comercial. Verosimilitatea general? a dezinform?rii lui Pacepa se bazeaz? pe faptul c? U.R.S.S.-ul a considerat Vaticanul ?i pe Papa drept inamicii s?i principali, ?i K.G.B.-ul a desf??urat campanii majore de spionaj împotriva lor. Arhivele Mitrokhin ale K.G.B.-ului con?in multe detalii ale campaniei derulate de Pactul de la Var?ovia împotriva Sfântului Scaun. De asemenea, o mare parte din informa?iile referitoare la opera?iunile sovietice de discreditare a Papei Pius al XII-lea au ie?it la suprafa??, inclusiv printr-un volum scris de co-autorul lui Pacepa, un specialist vechi în afacerile Vaticanului.[4]

Pân? acum toate bune. Dar acum Pacepa dep??e?te limitele, compromi?ând cercetarea solid? f?cut? de co-autorul lui, prin inserarea unor falsuri ?i lucruri pu?in probabile, începând cu încercarea lui de a explica cum el ?i România deveniser? punctul central al opera?iunilor sovietic anti-Vatican. În 2007, el a f?cut chiar afirma?ia exagerat? c? serviciul rus K.G.B. nu avea un acces mai bun în Vatican decât prin el ?i serviciile române de informa?ii. ?ase ani mai târziu, Pacepa sus?ine c? „poporul român ?i serviciul de informa?ii externe, D.I.E., au fost ruga?i s? ajute” deoarece „România avea o comunitate relativ mare de catolici”. [5] Dar romano-catolicii constituie numai 5% dintre to?i credincio?ii din România, pu?in comparativ cu aproape 90% în Polonia; 84% în Cehoslovacia; peste 50% în Ungaria ?i 13% în Republica Democrat? German?. Este adev?rat c?, în 1959, catolicii însumau doar 4% din credincio?ii din U.R.S.S.. Dar tot era de aproape cinci ori mai mult în termeni absolu?i decât în România care, de fapt, are una dintre cele mai mici comunit??i de catolici din Europa de Est. Al?i defectori din serviciile de informa?ii ale blocului sovietic (inclusiv din K.G.B.) - ?i arhivele Pactului de la Var?ovia- confirm? c? din anii 50, Polonia, Ungaria ?i Cehoslovacia aveau cel mai bun acces ?i erau cel mai bine implica?i în opera?iunile desf??urate împotriva Sfântului Scaun. Opera?iunile poloneze anti-Vatican au dep??it în mod evident tot ce România ar fi putut s? pun? la cale. La începutul anilor '60, securitatea de stat a Ungariei era considerat? fiind cea mai eficient? în „penetrarea ierahiei de la Vatican”. Bazându-se pe accesul total în Vatican, informa?iile ungare au fost desemnate de K.G.B. s? fie serviciile care s? conduc? toate opera?iunile Pactului de la Var?ovia împotriva Vaticanului.[6]

În articolul s?u, Pacepa a declarat c?, la începutul anilor '60, el a coordonat trei agen?i români afla?i sub acoperire de clerici, c?rora Vaticanul le-a acordat acces imediat la arhivele sale la cererea lui, ?i c? ace?ti agen?i au furat „sute de documente” de la arhivele Vaticanului. Dar noii veni?i din singura ?ar? latino-ortodox? din lume, ar fi ridicat cu siguran?? mai mult? curiozitate decât ni?te spioni-clerici din ??rile predominant catolice din blocul sovietic, care erau deja acolo. Operând cu rapiditate ?i eficien??, cum Pacepa pretinde, în condi?iile unor inevitabile suspiciuni ridicate, ar fi fost extrem de dificil, dac? nu imposibil. Este pu?in probabil ca K.G.B.-ul s? fi apelat la România luând în considerare lipsa relativ? a acoperirii romano-catolice. Cum nu este nici mai pu?in probil ca România s? îi fi oferit pe cei câ?iva romano-catolici - care erau în majoritate de etnie maghiar? ?i erau, de asemenea, ?inta opera?iunilor dese de penetrare realizate de serviciile maghiare de informa?ii - pentru o asemenea misiune. Pacepa descrie ca principal? realizare a agen?ilor s?i, numai un posibil furt al unor hârtii cu antet care ar fi putut fi folosite pentru crearea unor falsuri folosite în campania derulat? împotriva Papei Pius al XII-lea, sugerând rolul marginal al implic?rii române. Luând în considerare c? foile cu antet folosite de Intelligence-ul sovietic în campania sa de falsuri ar fi putut ajunge la K.G.B. printr-o serie de surse, ceea ce pretinde Pacepa, în tradi?ia unei bune dezinform?ri, este aproape imposibil de dovedit sau de dezaprobat.[7]

Orice alt? afirma?ie legat? de implicarea României în opera?iunile anti-Vatican de dup? 1956 este extrem de problematic?. În 1960, Hru?ciov s-a plâns anturajului s?u c? „în România, chiar ?i în rândurile Partidului Comunist, na?ionalismul d?un?tor ?i alte atitudini anti-sovietice încep s? se dezvolte, ?i trebuie t?iate din r?d?cini.” Deja pân? în 1961, tensiunea la nivelul serviciilor de informa?ii devenise atât de pronun?at? încât Bucure?tiul încheiase în mod unilateral practicile comune, de altfel, din interiorul Pactului de la Var?ovia (pân? în 1991) de a trimite ofi?eri de informa?ii în institu?iile sovietice din U.R.S.S., pentru instruire. ?i, pân? în 1962, K.G.B.-ul î?i limitase cooperarea cu serviciile de informa?ii române ?i le ceruse celorlate servicii din Pactul de la Var?ovia s? fac? acela?i lucru.[8] În 2007, Pacepa a afirmat c? ?eful dezinform?rii KGB, Ivan Agayants, a c?l?torit în România în 1963 pentru a felicita Româna pentru opera?iunile reu?ite împotriva Papei ?i a Vaticanului. Totu?i, la acel moment România se retr?gea din opera?iunile de spionaj comune cu serviciile ??rilor Pactului de la Var?ovia. În aceea?i var?, Bucure?tiul a cerut Moscovei s? î?i închid? toate re?ele de spionaj nu numai din România, dar ?i în tot blocul sovietic. În timp ce poate Agayants s-ar putea s? îl fi felicitat pe Pacepa la un moment dat pentru contribu?ia sa personal?, orice vizit? din vara lui 1963 ar fi confirmat doar o scindare în colaborarea în domeniul intelligence-ului dintre români ?i sovietici.[9]

Pacepa nu a produs nicio dovad? - nou? sau veche - despre implicarea român? în opera?iunile anti-Vatican în anii '60, alta în afar? de propria ?i contestabila lui declara?ie. Dar în 1958, regimul din România a autorizat deschiderea primul seminar catolic de limb? român? de la Stalin pân? atunci. Arhivele Mitrokhin ale K.G.B.-ului sugereaz? de asemenea rezinsten?a opus? de România de a se implica în asemenea opera?iuni. De exemplu, în 1967, românii au refuzat în mod explicit s? participe în misiuni ostile de spionaj „împotriva Vaticanului”. ?i au refuzat chiar ?i s? participe la întâlnirile Pactului de la Var?ovia referitoare la opera?iunile împotriva Vaticanului din 1970 ?i 1975.[10] Ca ?i în c?r?ile ?i articolele sale anterioare, „Dezinformarea” lui Pacepa pur ?i simplu ignor? sau neag? scindarea României de informa?iile sovietice sau ale statelor din Pactul de la Var?ovia. Într-adev?r, întreaga tez? a lui Pacepa legat? de implicarea României în aceste opera?iuni se bazeaz? ?i este dependent? de existen?a unei strânse cooper?ri între serviciile române ?i cele sovietice. Din p?cate pentru domnul Pacepa, deteriorarea rela?iilor sovieto-române în domeniul informa?iilor din 1963 este acum confirmat? ?i reconfirmat? dincolo de orice îndoial?, de arhivele fiec?rei alte membre est-europene ale Pactului de la Var?ovia, inclusiv de cele ale Comitetulu Central Sovietic ?i ale K.G.B.-ului. [11] Cum s-au plâns amar liderii sovietici în 1964, a existat o „limitare evident? a contactelor cu institu?iile sovietice” înc? „de la sfâr?itul lui 1962,” ?i „începutul lui 1963, organele de informa?ii ale României au încheiat de fapt orice fel de colaborare cu organele noastre de informa?ii.”[12] Refuzul lui Pacepa de a admite aceast? scindare, pentru care exist? acum dovezi incontestabile, ridic? întreb?ri despre verosimilitatea celorlalte „informa?ii de interior” ale sale ?i submineaz? ?i cercetarea solid? de altfel, a co-autorului s?u, despre campania de distrugere a imaginii Papei Pius al XII lea.

- Va urma -

În s?pt?mânile ce vor urma voi publica ?i un r?spuns la atacurile lui Pacepa, B?din ?i Tism?neanu.
Sursa: adev.ro/[13]

[1] National Review Online (NRO), 25/01/07 -
[2] W. Totok, „Episcop, Hitler si Securitate”, Observator Cultural, 12/2004.
[3] I.M.Pacepa & Ronald J. Rychlak, „Dezinformarea”, p.111, 367
[4] Vezi KGB vs.Ora?ul Vatican, arhiva Mitrokhin, CWIHP; R. Rychlak, Hitler, R?zboiul ?i Papa (2010
[5] I.M.Pacepa & Ronald J. Rychlak, p.111
[6] L. Bittman, KGB ?i Dezinformarea Sovietic? (1985): 32; L. Bittman, Jocul Decep?iilor (1972): 146; C. Andrew ?i V. Mitrokhin, Sabia ?i Scutul (2001): 503; A. Grajewski, „Serviciile de securitate ale Republicii Populare Poloneze împotriva Vaticanului în 1956–1978” ?i S. Bottoni, „O rela?ie special?: Intelligence-ul Ungariei ?i Vaticanul, 1961-1978” în Activit??ile NKVD/KGB ?i cooperarea lor cu alte servicii secrete din Europa Central? ?i de Est (2008).
[7] I.M.Pacepa & Ronald J. Rychlak, p.112-114,125.
[8] A. ?evcenko, Ruperea de Moscova (1985): 97; J. Sejna, Te vom îngropa (1982): 66.
[9] G. Herbstritt ?i S. Olaru, Stasi ?i securitate (2005): 66; Working Paper #65, CWIHP, wilsoncenter.org
[10] Andrew ?i Mitrokhin (2001): 499-500, 645 not? de final 87.
[11] G. Herbstritt, „ Cooperare refuzat?: Rela?iile Stasi-Securitate ?i Aspira?iile Romaniei la Independen??” în Activit??ile N.K.V.D./K.G.B. (2008); WP #65, CWIHP.
[12] Document 4 in e-Dossier #38, CWIHP.
footer