Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Constantin Schifirne? & Anca Vancu   
Duminică, 04 August 2013 10:11

Prof. univ. dr. Constantin Schifirne?, art-emisProfesorul Constantin Schifirne?  (67 de ani) poveste?te c? īi pl?cea, īnc? de copil, s? lectureze īn natur?, la aer curat, īn timp ce se ocupa de treburile gospod?re?ti ?i nu numai. Pe biroul lui Constantin Schifirne? sunt a?ezate dou? teze de doctorat. Au, dup? ochi, cāte 300 de pagini, iar el le-a citit, le-a evaluat ?i le-a īnsemnat cu ro?u, a?a cum īi place, pentru ad?ugiri ?i modific?ri. Constantin Schifirne? lucreaz? cu doctoranzii, fiind coordonatorul ?colii Doctorale „?tiin?ele Comunic?rii” din cadrul ?colii Na?ionale de ?tiin?e Politice ?i Administrative din Bucure?ti, dar ?i cu bobocii, predānd sociologie studen?ilor de anul I de la aceea?i facultate. Īn timp ce ne vorbe?te despre activitatea profesoral?, despre sutele de articole scrise ?i c?r?i coordonate, despre munca de cercet?tor cānd identifica problemele tinerilor sau despre profesorul tān?r, „cu coam? blond?“, care l-a influen?at s? urmeze Facultatea de Filosofie, Constantin Schifirne? mai face cāte o pauz?. Are aceste nedumeriri: de ce elevii sau studen?ii, ?efi de promo?ie, nu reu?esc īn via?a social? sau cum, īn filmele americane, un laitmotiv este baia, „trebuie s? fie o scen? īn baie! ”, dup? cum bine a observat. Profesorul nu ne ofer? imediat un r?spuns, dar ne promite c? va studia ?i va cerceta - sociologic, desigur - problemele. (Anca Vancu)

Cānd mergeam cu oile pe cāmp, aveam ?i o carte īn buzunar

Anca Vancu: Domnule profesor Schifirne?, deosebit nume ave?i.

Prof. univ. dr. Constantin Schifirne?: ?i rar! Īn comuna de unde sunt eu, Bahna (jude?ul Neam? - n.r.), de care apar?in nou? sate, sunt multe familii care poart? acest nume. De altfel, Iorgu Iordan, un mare lingvist ?i filolog, a publicat, īn 1983, „Dic?ionar al numelor de familie romāne?ti”. Am avut, v? da?i seama, curiozitatea s? caut numele meu. ?i l-am g?sit. De?i īn acest dic?ionar Iordan sus?ine c? majoritatea numelor romāne?ti au origine str?in? - cum m-a? fi a?teptat s? aib? ?i al meu -, despre „Schifirne?” spune c? provine de la „sc?fārlie”. Pur romānesc, deci. C?ci mul?i, cānd se īntreab? de ce origine sunt, m? fac grec, al?ii ucrainean sau evreu.

A.V.: A?i crescut īn plin comunism. A?i sim?it de mic rigorile sistemului?

C.S.: Pentru c? am crescut īntr-o familie de ??rani, care nu erau foarte avu?i, dar, oricum, mijloca?i, am v?zut suferin?ele p?rin?ilor mei. Eu am tr?it dramele pe care n-a? vrea ca vreo genera?ie s? le mai tr?iasc?, ?i anume confiscarea bunurilor din gospod?ria p?rin?ilor de c?tre perceptorii fiscali. Tat?l meu cump?rase, prin 1950, dou? hectare ?i jum?tate de p?mānt, care, ad?ugate la zestrea mamei ?i la zestrea lui, deveniser? o povar?, pentru c? nu avea bani s? pl?teasc? acele cote la stat. ?i ne trezeam la poart? cu ni?te oameni mari ?i urācio?i, care intrau ?i luau tot ce era īn cas?, inclusiv plapuma. Īn plus, luau vitele ?i cam tot ce se putea confisca din gospod?ria unui ??ran.

Elevul Schifirne?, fugit de la ?coal? ca-n „Morome?ii”.

A.V.: Punea?i māna la treburile din gospod?rie?

C.S.: Pān? la 7 ani, am muncit, cum era īn sat: strāngeam buruieni pentru vite, pentru porci, mai plecam cu oile pe cāmp. Dar ?i cānd am mers la ?coal? via?a mea se īmp?r?ea īntre ?coal? ?i munc? īn gospod?rie. Toamna, eram pe cāmp cu oile ?i cu o carte īn buzunar. Am avut aceast? pasiune a lecturii foarte de mic.

A.V.: Avea?i c?r?i acas??

C.S.: Nu aveam. Eu nu m-am n?scut cu o bibliotec?. Tata avea cāteva c?r?i, foarte pu?ine, de fapt. Mi-aduc aminte c? aveam pe noptier? ni?te c?r?ulii religioase, sub form? de bro?uri, cu ni?te draci, īn care se ar?ta unde ajungi dac? fumezi: īn Iad. ?i mai aveam o carte despre conductorii de tren. Atāt! Exista, īns?, o bibliotec? īn sat, de unde īmprumutam c?r?i. Bine, majoritatea c?r?ilor pe care le g?seam erau c?r?i sovietice, dar erau ?i volume ale clasicilor romāni: Eminescu, Creang?, Slavici, Petre Ispirescu. Citeam ce prindeam.

A.V.: Emo?ii īn clasa I?

C.S.: Oh, eu aveam o mare dorin?? s? merg la ?coal?! Mai ales c? ?coala era gard īn gard cu casa mea.  Numai c?, dup? cāteva zile de mers la ?coal?, am fugit de acolo!

„Unde trimitem b?ietul?”

A.V.: De ce a?i fugit?

C.S.: S-a īntāmplat ca īnv???toarea mea s? fie ?i na?a mea, care era foarte exigent? cu mine. ?i nici nu m? acomodasem cu u?urin??, nu-mi pl?cea programul, a?a c? am sim?it nevoia s? evadez. M-a g?sit tata lāng? un pārāu dup? dou? ore, dar nu m-a urecheat. (rāde) Acum, cānd m? gāndesc, mi-a prins foarte bine c? doamna īnv???toare n-a fost blānd? cu mine. M-a ambi?ionat mereu ?i asta s-a v?zut mai tārziu, īn ?coala general?, cānd am terminat primul, cu cea mai mare medie pe ?coal?. Cānd s-au afi?at rezultatele, tata s-a dus s? se uite pe perete, unde erau listele cu admi?i. S-a īntors: «B?i, b?iete, n-ai intrat!».  

A.V.: Toate motivele s? urma?i un liceu.

CS.: Cu siguran??, mai ales c? p?rin?ii mei nu aveau a?a īncredere īn „normele urbane“. Lor le pl?ceau locul ?i casa de la ?ar?, „unde trimitem b?ietul?“. Dar i-au īncurajat ?i profesorii mei, care le-au spus c? trebuie s? m? ?in de carte. Oricum, tata a avut emo?ii mai mari decāt mine la admiterea la liceul din Bac?u, Colegiul Na?ional „Ferdinand I”.

Cānd s-au afi?at rezultatele, el s-a dus s? se uite pe perete, unde erau listele cu admi?i. S-a īntors: „B?i, b?iete, n-ai intrat!”.

C.S.: ?i a venit cineva cunoscut care i-a spus c? am intrat ?i i-a ar?tat la panou. Ce f?cuse? El s-a uitat doar la ultimii admi?i de pe list?, o luase de jos īn sus. Nu s-ar fi gāndit c? pot s? fiu printre primii.

A.V.: Pentru ce a?i optat dup? absolvirea clasei a IX-a?

C.S.: Sec?ia uman?, desigur. Pasiunea pentru citit c?r?i de cānd eram mai mic s-a accentuat cu anii.

Pogorilovschi, calea c?tre filosofie

A.V.: ?i apoi, dintre toate ?tiin?ele umaniste, a?i ales s? studia?i filosofia. Ce v-a determinat?

C.S.: A intervenit, ca s? zic a?a, un model. Īn clasa a X-a, a venit la liceu un absolvent al Universit??ii Ia?i, pe nume Ion Pogorilovschi, s? ne predea filosofie. P?rea un tān?r foarte ciudat pentru noi – un tip introvertit, cu o coam? blond?. Era, īns?, foarte citit ?i ne-a predat materia altfel decāt o f?ceau al?i profesori. ?i, īn perioada aceea, ?ti?i, societatea era orientat? c?tre filosofia marxist?. Īns? tocmai asta mi-a dat Pogorilovschi: sentimentul c? īn filosofie nu este numai marxism. Eu i-am spus c? vreau s? urmez Facultatea de Filosofie ?i mi-a zis c? n-a? face r?u.

A.V.: Pe lāng? facultate, cu ce v? mai ocupa?i la Ia?i?

C.S.: Scriam foarte mult - cronici de c?r?i, analize, sau publicam articole la ziarul local. Mi-aduc aminte de un reportaj chiar pe educa?ie, f?cut īntr-un sat din apropierea satului meu, la deschiderea de an ?colar, īn care criticam autorit??ile de acolo, pentru c? nu se ocupau s? aduc? copiii la ?coal?!

A.V.: Imediat dup? facultate v-a?i angajat cercet?tor la „Centrul de Cercet?ri pentru Problemele Tineretului“. Ce f?cea?i acolo?

C.S.: Ini?ial, am fost repartizat la ziarul „Scānteia tineretului“. Cānd am ajuns la Bucure?ti, mi s-a spus c? s-a f?cut un schimb de reparti?ii: un absolvent de la Bucure?ti, cu rela?ii la autorit??i, a dorit s? fie angajat la „Scānteia Tineretului”, iar mie mi s-a oferit s? lucrez la „Centrul de Cercet?ri pentru Problemele Tineretului”, ce urma s? se īnfiin?eze īn noiembrie 1968. Nu regret deloc aceast? providen?ial? schimbare. Nu cred c? a? fi fost un bun ziarist! ?i, al?turi de al?i colegi, am realizat ample cercet?ri asupra unor teme fundamentale despre vārsta tān?r?. Eu am studiat mai ales probleme ale tineretului universitar ?i probleme legate de cultur?.

Tinerii de atunci, din perioada de dinainte de 1989, erau mult mai critici ?i mult mai implica?i īn via?a social? decāt cei de acum.

A.V.: Ce probleme a?i g?sit c? aveau tinerii atunci?

C.S.: A existat, ca ?i acum, problema corel?rii īntre preg?tirea oferit? de ?coal? ?i ceea ce vor face tinerii dup? absolvire. Atunci, fiecare absolvent ob?inea un loc de munc?, dar nu īntotdeauna acel loc de munc? era pe m?sura intereselor ?i aspira?iilor absolventului. De pild?, studen?ii de la Politehnic? primeau diploma de inginer, dar erau angaja?i pe post de muncitor. Sau unii profesori, care, de?i erau specializa?i pentru a preda limba romān?, ajungeau īntr-o ?coal? ?i primeau ore de muzic?, pentru nu aveau ore de limba romān?. Tinerii din perioada de dinainte de 1989 erau mult mai critici ?i mult mai implica?i īn via?a social? decāt cei de acum.

A.V.: Ce diferen?e a?i g?sit īntre genera?iile de tineri?

C.S.: Pot s? spun c? tinerii de atunci, din perioada de dinainte de 1989, erau mult mai critici ?i mult mai implica?i īn via?a social? decāt cei de acum. Erau foarte curio?i. Tinerii de ast?zi, ?i m? refer īn primul rānd la studen?i, nu dovedesc aceea?i incisivitate. E adev?rat, atunci erau mai multe constrāngeri, aceia nu aveau a?a multe posibilit??i ca studen?ii de acum, unde accesul la informa?ie e aproape nelimitat. Totu?i, un lucru interesant e c? dup? 1989 o mare parte din subiec?ii care r?spundeau la cercet?rile noastre īntrebau de ce s-a renun?at la reparti?ia de dup? facultate de c?tre guvern. Asta īn condi?iile īn care, cum v? spuneam, o parte din absolven?i nu era mul?umit? cu munca primit?.

A.V.: A?i mers īn SUA, īn 1981, cu o burs?. Prin institut?

C.S.: Da, prin intermediul institutului de cercetare. Era un program guvernamental care avea colaborare cu o organiza?ie de acolo, care oferea burse. Ini?ial, trebuia s? plec īn 1973. D?dusem un interviu la Ambasada Statelor Unite ale Americii ?i, dup? o lun?, am primit r?spuns c? am fost acceptat. Urma s? plec, numai c? regimul de atunci a introdus nu-?tiu-ce restric?ie ?i n-am mai putut s? plec. Ca s? glumesc acum, m-am gāndit īn sinea mea, uite!, cānd s? plece ?i fiul de ??ran īn S.U.A., a intervenit o procedur?! (rāde). Dar am aplicat din nou, īn 1981, cu acelea?i formalit??i, ?i am plecat. A fost o experien?? interesant?, īn care am cunoscut mari profesori ?i men?ionez cāteva nume: Daniel Bell, Peter Berger, David Riesman. „Exist? o suprasaturare a īnv???māntului superior“ Profesorul Constantin Schifirne?, la lansarea volumelor „Operele lui Spiru Haret“, 28 noiembrie 2009

A.V.: Cum a venit propunerea s? lucra?i īn Ministerul Culturii, dup? 1989?

C.S.: Am fost chemat de c?tre secretarul de stat de atunci, Andor Horvįth, care mi-a povestit despre ce este vorba. ?i el, ?i Andrei Ple?u, care era ministru al Culturii, mi-au spus atunci c? īmi cuno?teau activitatea de cercet?tor pe teme de cultur?. Eu am fost flatat, dar am refuzat. Domnul Horvįth mi-a dat timp de gāndire o zi. Pe drum spre cas? m-am īntālnit cu un coleg de-al meu c?ruia i-am povestit situa?ia. „Intr? ?i tu īn vāltoarea asta social?, mai las? cercet?rile!”, mi-a zis, īndemn care m-a pus pe gānduri. A doua zi, cānd am primit telefon de la Andor Horvįth, am acceptat propunerea imediat. ?i am fost numit director general al direc?iei „Anima?ie Cultural?, Biblioteci ?i Inspectorate culturale”. Dar, ce s? v? zic, nu m-a prins munca asta.

A.V.: A?i stat acolo totu?i patru ani, timp īn care s-au schimbat ?ase mini?tri.

C.S.: Ceea ce a fost o problem?, pentru c? se realizau cu greu lucrurile pe care ni le propuneam. Fiecare ministru venea cu ideile lui. Era, la īnceput, o presiune foarte mare, din partea unor grupuri. Oameni care voiau s? cumpere institu?iile de cultur?, s? devin? ei proprietari, pentru c? urm?reau ca acele institu?ii s? fie desfiin?ate, fiind considerate comuniste. Domnul ministru Ple?u, īns?, a ac?ionat s? nu fie desfiin?ate, ci doar schimbate, modernizate. Totu?i, s-au realizat ?i cāteva lucruri bune īn perioada aceea - a ap?rut legea drepturilor de autor, am reu?it s? dezvolt?m ni?te rela?ii cu alte ??ri - Danemarca, mai precis. Ceea ce repro?ez eu unor studen?i este faptul c? ei doresc ca unele activit??i s? fie flexibile, mai pe ?leau spus, facultative. Acum sunte?i profesor universitar de sociologie.

Ceea ce repro?ez eu unor studen?i este faptul c? ei doresc ca unele activit??i s? fie flexibile, mai pe ?leau spus, facultative 

A.V.: Cum īi g?si?i pe studen?ii de azi?

C.S.: Acum, cred c? exist? o suprasaturare a īnv???māntului superior. Pe cānd eram eu student, anul meu de studiu era alc?tuit din 10 persoane. Acum, īntr-un an de studiu sunt 350! E greu s? te ocupi de fiecare īn parte. Īntālnesc studen?i care īnva??, dar ?i studen?i care ?i-au ratat cariera sau care fac o facultate doar pentru o diplom?. Acum, ca ?i atunci cānd am studiat problemele tinerilor, exist? aceast? problem? a racord?rii īnv???māntului la realit??ile sociale, care este dificil?. Spun asta pentru c? se a?teapt? prea mult de la īnv???mānt, cānd el nu face decāt s? ofere cuno?tin?e. Sunt studen?i care vin ?i spun, spre exemplu, c? vor ca facultatea s? īi īnve?e cum este s? lucrezi īntr-o agen?ie de publicitate, īns? ?coala nu le poate oferi, īn primul rānd, decāt modele teoretice explicative.

A.V.: Ce solu?ie ar fi pentru aceast? problem? de care spune?i?

C.S.: Eu, fiind sociolog, le explic studen?ilor mei, la fiecare curs, ce este o societate. Pentru c? dac? studen?ii nu īn?eleg mecanismele de func?ionare  a unei societ??i, dac? nu īn?eleg ce sunt grupurile sociale, ce īnseamn? socializarea etc., ei nu vor īn?elege - dac? vorbim de un specialist īn publicitate - cum s? creeze o reclam? pentru un public ?int?. Apoi, ceea ce repro?ez eu unor studen?i este faptul c? ei doresc ca unele activit??i s? fie flexibile, mai pe ?leau spus, facultative. Or, nu po?i fi flexibil cu orice. Ai seminar, vii la seminar! Pentru c?, atunci cānd ai un loc de munc?, vii la jobul respectiv ?i īndepline?ti toate obliga?iile prev?zute. Īn acest fel, studentul va īn?elege c? trebuie respectat un program al institu?iei de care apar?ine. Examenele trebuie foarte bine organizate ?i cu un anumit grad de dificultate, astfel ca studentul slab preg?tit s? nu ia note la fel de mari ca unul bine preg?tit. ?i ceea ce este foarte important pentru un profesor este evaluarea, care trebuie s? fie foarte riguroas?. Studentul trebuie s? īn?eleag? c? prime?te note pe baza cuno?tin?elor sale.

Constantin Schifirne? - date biografice:

Data ?i locul na?terii:  29 august 1945, Bahna, jude?ul Neam?
Starea civil?: c?s?torit, are un copil - Elena.
Studiile ?i cariera:
- A absolvit, īn 1963, Colegiul Na?ional „Ferdinand I“ din Bac?u.
- Īntre anii 1963 ?i 1968, a urmat Facultatea de Filosofie a Universit??ii „Al. I. Cuza” din Ia?i.
- A fost cercet?tor la „Centrul de Cercet?ri pentru Problemele Tineretului” īn perioadele 1968-1990 ?i 1996-2004.
- A fost director general īn Ministerul Culturii, īn perioada 1990-1994.
- Este cofondator al Facult??ii de ?tiin?e Politice, Universitatea Cre?tin? „Dimitrie Cantemir” din Bucure?ti.
- Membru al Asocia?iei Europene de Sociologie, din 2007. - Īn prezent este profesor universitar la Facultatea de Comunicare ?i Rela?ii Publice  din cadrul S.N.S.P.A., Bucure?ti. Totodat?, este coordonatorul ?colii Doctorale „?tiin?ele comunic?rii”. Locuie?te īn Bucure?ti.[1] 
 

footer