Revista Art-emis
Dormiţi bine, domnule E.W.? PDF Imprimare Email
Gheorghe Dima   
Miercuri, 24 Iulie 2013 10:17
Elie Wiesel - A7713 ?„Stimate domnule Ellie Wiesel,
La sfârşitul lunii iulie 2002 aţi revizitat oraşul dumneavoastră natal - Sighetul Marmaţiei, din România  - şi aţi retrait atât amintirile frumoase din perioada copilăriei cât şi amintirile dureroase privind tragedia deportării în lagărul de exterminare nazist din Auschwitz (1944).
 
Afirmaţii jignitoare
 
Cu această ocazie aţi spus locuitorilor din Sighetul Marmaţiei următoarele: «Cei mai mulţi dintre dumneavoastră v-ati născut dupa aceea. Tot ce s-a întâmplat atunci nu este responsabilitatea dumneavoastră. Poate că părinţii şi bunicii dumneavoastră mai trăiesc. Duceti-vă acasă şi întrebaţi-i cum era atunci când aici, la Sighet, trăia o comunitate evreiasca prosperă şi cum acum nu mai este nici un evreu. Întrebaţi-i cum s-au simtit după acea noapte, după 1944, dacă au dormit bine după aceea». 
Deci doriţi ca băiatul meu să mă întrebe ce am făcut eu în 1944, când trupele nemteşti şi ungureşti v-au trimis în lagărul de exterminare nazist de la Auschwitz. Doriţi să ştiti dacă «am dormit bine după aceea». Acum, în 2002, găsesc afirmaţiile dumneavoastră foarte jignitoare. Ştiti foarte bine ce s-a întâmplat cu populaţia românească din Sighet între 1940-1944, deoarece citindu-va memoriile înteleg ca v-ar plăcea istoria. Să mergem împreună în timp şi sa analizăm ce am făcut eu şi ce aţi făcut dumneavoastră în perioada 1940-1944. 
 
Franţa şi Anglia au stat, s-au uitat şi nu au făcut nimic!
 
Eu m-am născut în 1922, în Sighet. Părinţii mei fusesera împroprietăriţi iîn 1925 după reforma agrară şi trăiau destul de bine din munca pământului şi creşterea animalelor, fiind bine-văzuţi în comunitate ca ţărani instăriţi. În 1939, am urmărit, cu frică, miile de refugiaţi din Polonia care au trecut prin oraşul nostru. Aveam 17 ani atunci şi înţelegeam că ceea ce se întâmplă în Polonia era foarte grav. Părinţii mei căutau să mă liniştească, spunându-mi că Anglia şi Franţa ne vor apăra! Dar, la sfârşitul anului 1939, Polonia era împărţită între Germania şi Rusia, timp în care Franţa şi Anglia au stat şi s-au uitat şi nu au făcut nimic!
 
Noi, românii din Sighet am trimis bani şi ajutoare refugiaţilor români din provinciile româneşti furate de ruşi
 
În urma Pactului Molotov-Ribbentrop, pe data de 26 iunie 1940, Rusia a dat un ultimatum României să evacueze Basarabia şi Bucovina de Nord. După cum ştiţi foarte bine, comuniştii ruşi au activat imediat « Coloana a V-a » din Basarabia şi Bucovina de Nord, formată din minorităţile ostile guvernării româneşti (ruseşti, ucrainene şi evreieşti), care au ucis mulţi români civili, autorităţi româneşti şi trupe româneşti care se retrăgeau. În urma acaparării Basarabiei şi Bucovinei de Nord de către comuniştii ruşi, peste 350.000 de români au devenit refugiaţi. 200.000 de români au fost deportaţi în Siberia şi peste 150.000 de români, în special cei care în 1918 au militat pentru Unirea cu România au fost exterminaţi. Noi, românii din Sighet am trimis bani şi ajutoare refugiaţilor români din aceste provincii româneşti furate de ruşi. Poate vă aduceţi aminte că şi prin Sighet au trecut câteva sute de refugiaţi români din Bucovina de Nord.
Acum, la rândul meu, vă intreb: dumneavoastră, familia dumneavoastră şi comunitatea dumneavoastră evreiască din Sighet, ce aţi făcut pentru aceşti refugiaţi români? Cum aţi dormit între 26-28 iunie 1940, când atât de mulţi români au suferit cumplit? 
 
Când au intrat trupele ungureşti în Sighet, comunitatea ungurească şi evreiască din oraş era foarte fericită pentru că „s-a terminat cu ocupaţia românească”
 
Din pacate, peste puţin timp, la o lună şi jumătate după tragedia din Basarabia şi Bucovina de Nord, a venit şi rândul nostru, al românilor din Sighet să suferim. Pe data de 30 august 1940, în urma Dictatului de la Viena impus de Hitler, România a fost forţată să cedeze Ungariei Transilvania de Nord, inclusiv oraşul Sighet. Peste 300.000 de români au devenit refugiaţi sau au fost expulzaţi, mii de români au fost bătuti şi omorâţi. Prigoana autorităţilor ungureşti împotriva românilor a fost cumplită. După cum ştiti foarte bine, domnule Wiesel, o mare parte din populaţia românească din Sighet a fost nevoită să se refugieze în Romania. Cei care au rămas au fost terorizaţi (bătuţi, închişi, omorâţi), de către autorităţile ungureşti. În perioada 1940-1944, peste 50.000 de români au fost omorâţi de autorităţile ungureşti în Transilvania ocupată. Îmi amintesc cum în primele zile când au intrat trupele ungureşti în Sighet, comunitatea ungurească şi evreiască din oraş era foarte fericită pentru că « s-a terminat cu ocupaţia românească ».
În cartea « All rivers run to the sea » singur declaraţi: « A conse-quence was that Sighet became Maramorossziget again. The population joyfully greeted the first « motorized » units of the Hungarian Army: troops on bicycles. My mother, too, was pleased with our change of nationality. For her is was a kind of return to her childhood for which thanks were due to God »(O consecinţă a fost aceea că Sighetul a devenit din nou Maramorossziget. Populaţia a salutat cu bucurie primele unităţi « motorizate » ale armatei ungare: trupe pe bicicletă. Şi mama mea s-a bucurat de schimbarea naţionalităţii. Pentru ea aceasta a însemnat o întoarcere la copilărie, fiind recunoscătoare lui Dumnezeu). [1]   Aşa că acum, la rândul meu, vă întreb, domnule Elie Wiesel, cum aveţi tupeul şi lipsa de omenie să mă întrebaţi cum am dormit în 1944, când între 1940-1944 nu aţi făcut nimic pentru familia mea, care a suferit cumplit în urma teroarei ungureşti?
 
V-aţi simţit bine, domnule Elie Wiesel, când românii din Sighet au fost prigoniţi şi omorâţi de autorităţile ungureşti?
 
De ce acuzaţi pe românii din Sighet că nu au făcut nimic pentru comunitatea evreiască, deşi ştiţi foarte bine că românii din Sighet din 1940 şi până în 1944 au suferit cumplit sub teroarea administraţiei ungureşti, erau oropsiţi şi nu aveau puterea politică şi militară să faca ceva? 
Domnule Elie Wiesel, la rândul meu, vreau să ştiu cum v-aţi simţit după august 1940 când românii din Sighet au fost prigoniţi şi omorâţi de autorităţile ungureşti. Vreau să ştiu dacă după august 1940 «aţi dormit bine».
Dar să continui amintirile despre Sighet. În 1941, autorităţile ungare au dat afară familia mea de pe pământul pe care îl obţinuse în urma reformei agrare din 1925.
În septembrie 1941, am ajuns refugiaţi la Ploieşti, la un unchi al mamei. În anul 1943, când aveam 21 de ani, am fost înrolat în Armata Română. Până în 1944 am luptat pe frontul rusesc, din 1944 am luptat pentru eliberarea Transilvaniei de sub unguri şi în 1945 mă aflam cu trupele româneşti la graniţa Ungariei cu Cehoslovacia.
Trupele ruseşti au pus ca şefi ai poliţiei, închisorilor şi lagărelor de muncă obligatorie evrei comunişti
Împreuna cu familia mea m-am întors la Sighet în primăvara anului 1946, la vârsta de 26 de ani, după o absenţă din Sighet, de 5 ani. Ne-am întors la pământul nostru şi cu greu am încercat să ne refacem viaţa. Casa noastră am găsit-o distrusă şi tot ce lăsasem fusese furat de vecinii noştri (!) din Sighet.
Dupa cum ştiţi şi scrieţi în cartea « All rivers run to the sea », după 1944, trupele ruseşti au pus ca şefi ai poliţiei, închisorilor şi lagărelor de muncă obligatorie, pe o mulţime de tineri evrei comunişti.
« The red army had given control of the police to some young Jewish communists returning from Bucharest , the labor battalions, and the camps. Whom else could they have any confidence in? (one of them, Aczi Mendelowics, later became Amons Monor, chief of formidable Shin Beth Security Service in Israel » (Armata Roşie a dat poliţia pe mâna unor tineri evrei comunişti, întorşi din Bucureşti. De asemenea şi lagărele de muncă şi închisorile au căpătat şefi similari. În cine altcineva să fi avut ruşii încredere? (unul dintre aceştia, Aczi Mendelowics, a devenit mai târziu Amos Monor, şeful formidabilului Serviciu Secret israelian, Shin Beth).[2]  Aceşti comunişti evrei au început o adevărată teroare împotriva a tot ce era contra lor.
 
Ce aţi făcut, domnule Elie Wiesel, pentru români şi România în care v-aţi născut?
 
Începând cu primavara anului 1947, în închisoarea din Sighet, pe care cred ca v-o amintiţi deoarece era o clădire impozantă, construită la 1897, au început să fie închişi « duşmanii poporului » şi ai noii societăţi. După abdicarea forţata a Regele Mihai, comuniştii au venit la putere în toata România . La închisoarea din Sighet a fost adus mai întâi « Lotul Visovan », compus din 18 elevi şi studenţi maramureşeni, arestaţi de comunişti (ştiţi foarte bine cine au fost aceşti comunişti în Sighet). Pe urmă au urmat foşti miniştri, militari, academicieni, profesori universitari, ziarişti. Printre ei se numărau Iuliu Maniu, Constantin (Dinu) Bratianu, Gheorghe Brătianu, Mihai Manoilescu, Aurel Vlad, Daniel Ciugureanu, Ioan Pelivan, Constantin Argetoianu, generalii Mihail Racoviţă şi Ion Răşcanu, preoţi greco-catolici şi romano-catolici, precum Ioan Suciu, Anton Durcovici, Traian Frentiu, Vasile Aftenie. Toţi aceştia şi mulţi alţii au murit în închisoarea de la Sighet.
Cu ce i-aţi ajutat, domnule Elie Wiesel, pe acesti români exterminaţi de teroarea comunistă? La vremea respectivă eraţi la Paris şi aţi fi putut ridica glasul despre holocaustul roşu, care a exterminat peste 1.200.000 de români în lagărele de exterminare răspândite pe întreg teritoriul României!
Holocaustul roşu a durat, în România, din 1946 până în 1989. În toată aceasta perioadă, ce aţi făcut, domnule Elie Wiesel, pentru români şi România în care v-aţi născut, « cum aţi dormit: bine? ».
 
Martirii neamului românesc au murit pentru a doua oară! Aţi dormit bine după aceea?
 
Şi cum se face că în 2002, când aţi revizitat casa natală din Sighet, nu v-aţi oprit şi la muzeul holocaustului roşu din Sighet, care se află aproape de casa dumneavoastră? De ce nu aţi avut curajul să vedeţi prin ce teroare şi tragedie au trecut toţi cetăţenii României (români, unguri, evrei, germani etc.), după 1944? Domule Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace şi purtătorul a « U.S. Congressional Medal of Honor », de ce nu aţi găsit potrivit şi cuvenit să depuneţi o floare la Sighet în memoria celor exterminaţi în timpul holocaustului roşu? Prin această atitudine a dumneavoastră, toţi acei martiri ai neamului românesc au murit pentru a doua oară! «Aţi dormit bine după aceea», domnule Elie Wiesel?
 
Ce aţi făcut pentru cetăţenii terorizaţi şi exterminaţi de holocaustul roşu?
 
Viaţa mea după 1946 a fost un coşmar. Trupele ruseşti şi tinerii comunişti la putere în Sighet terorizau populaţia, iar în 1950 au început colectivizarea. În 1954, împreuna cu alţi « ţărani instăriţi », am fost arestaţi şi judecaţi ca duşmani ai poporului şi trimişi la lagărul de exterminare de la Canal, din Dobrogea. Doar cu ajutorul lui Dumnezeu am supravieţuit! După ce am fost eliberaţi, în 1960, mi-am continuat viaţa mizerabilă în România sub dictatura comunistă.

Prin intermediul ziarului « Meridianul Românesc » vă trimit această scrisoare, domnule Elie Wiesel. Vreau să ştiu: în toţi acesti ani, din 1945 până în prezent, ce aţi făcut pentru cetăţenii români (români, unguri, evrei, germani etc.) terorizaţi şi exterminaţi de holocaustul roşu? Vreau să cunosc: când ştiaţi că noi suferim aşa de cumplit, cum puteaţi să dormiti bine la Paris, Florenţa, New York, Washington D.C.?
 
Cu stima, Gheorghe Dima, « Concetăţean din Sighet »”... (91 de ani)
În contiunuare, redăm spre lectură două dintre numeroasele reacţii la scrisoarea domnului Gheorghe Dima, apărute în spaţiul virtual.[3] 
 
- „Foarte pertinente şi la obiect observaţiile din scrisoare. Vă respect pentru asta. Din nefericire, vă adresaţi unei persoane care nu are nimic în comun cu oraşul Dvs. natal (Sighetul Marmaţiei), deoarece este un şarlatan internaţional, care nu a fost închis niciodata la Auschwitz şi care şi-a însuşit identitatea adevăratului Elie Wiesel (nr. de inregistrare A-7713), decedat la scurt timp după eliberarea din detenţia de la Buchenwald, la mijlocul lunii iulie 1945, în urma unui accident de automobil (fapt confirmat de documentele eliberate de poliţia din Salzburg). Acest personaj machiavelic este un evreu khazar născut în Franta la 4 octombrie 1928, adevăratul Eli Wiesel fiind născut la 4 septembrie 1913. Din conversaţiile pe care le-am purtat în cursul anului 2012 cu Dr. Bősze Ferenc (avocatul lui Grüner Miklos, evreu din Sighetul Marmaţiei, născut la data de 6 aprilie 1928 în Nyiregyhaza, coleg de detenţie cu adevăratul Eli Wiesel, care a sesizat instanţa privind acest caz de uzurpare de identitate), îmi mărturisea că există probe zdrobitoare în instanţă împotriva şarlatanului Eli Wiesel, constând în diverse documente (lista cu pasagerii care au călătorit de la Paris la New York în 1957, când Elie Wiesel susţine că a ajuns în America, dar de fapt nu figurează pe această listă, certificatul de naştere al lui Elie Wiesel din România, acte de la Muzeul Auschwitz, cât şi certificate de la comunitatea evreiască Yed Vasem din Jerusalim), precum şi declaraţii de la alţi supravieţuitori evrei de la Auschwitz, care l-au cunoscut pe adevăratul Elie Wiesel în detenţie şi care confirmă infracţiunea grava înfăptuita de escroc. Toate dovezile au fost acceptate de Tribunalul din Budapesta, care va judeca speţa.
În ceea ce priveşte întrebarea pe care Dvs. i-aţi adresat-o şarlatanului, vă pot răspunde atât eu cât şi majoritatea celor care au fost şi sunt interesaţi de subiect (din fericire din ce în ce mai mulţi): Şarlatanul internaţional Elie Wiesel, doarme foarte bine noaptea, deoarece nu este interesat de adevărul istoric al perioadei în discuţie, cât mai ales de miliardele de euro/dolari care au fost, sau urmează să fie încasate, de către cei care l-au creat în propriile laboratoare ale urii şi minciunii universale: baronii finanţelor mondiale.”(Prof. dr. Cristian Borza, Universitatea din Heidelberg, Germania - 9 mai 2013)

- „Despre adevăratul Elie Wiesel sunt multe articole care îi descriu ticăloşia deplină şi definitivă. Aproape toate aceste link-uri sau hyperlink-uri trimit la alte articole despre acest escroc internaţional.” (Col.(r) Vasile Zărnescu, 9 aprilie 2013)[4] 

Întrebare retorică: Doamnelor şi domnilor salariaţi ai Institutului Naţional (al cui? - sublinierea noastră) pentru Studierea Holocaustului din România - Elie Wiesel (INSHR-EW), doamnelor şi domnilor membrii ai Guvernului României - sub oblăduirea căruia se află INSHR-EW - dormiţi bine ştiind că pe firma instituţiei este scris numele unui personaj dubios, inamic declarat al românilor? V-a trimis pe toţi premierul la Yad-Vashem pentru „instruire”, asemenea unui şovă-ielnic coleg de-al dumneavoastră? (Ion Măldărescu)
 
Sursa: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza via foaienationala.ro
Notă: Subtitlurile aparţin redacţiei
Grafica - Ion Măldărescu

[1]  „All rivers run to the sea”, pag. 28.
[2]  Ibidem, pag.147-148
[4]   http://ro.altermedia.info/antisistem/holocaust-ologii-vectori-ai-razboiului-axiologic-1_10852.html#more-10852
 http://ro.altermedia.info/antisistem/holocaust-ologii-vectori-ai-razboiului-axiologic-2_10862.html
 http://ro.altermedia.info/antisistem/holocaust-ologii-vectori-ai-razboiului-axiologic-3_10871.html
 http://ro.altermedia.info/politica/holocaust-ologii-vectori-ai-razboiului-axiologic-4_10879.html
 http://ro.altermedia.info/politica/holocaust-ologii-vectori-ai-razboiului-axiologic-5_10948.html#more-10948
 http://ro.altermedia.info/politica/wiesel-ioanid-mizerabilii_22965.html;
 http://ro.altermedia.info/politica/holocautul-jidanii-si-palestinienii_11705.html;
 http://ro.altermedia.info/politica/elie-wiesel-impostorul-sau-pseudowiesel-1_23002.html
 http://ro.altermedia.info/politica/elie-wiesel-impostorul-sau-pseudowiesel-2_23011.html
 http://ro.altermedia.info/politica/elie-wiesel-impostorul-sau-pseudowiesel-3_23018.html
footer