Revista Art-emis
75 de ani de la moartea lui Octavian Goga (1881-1938) PDF Imprimare Email
Ioan Galdea   
Duminică, 14 Iulie 2013 16:28

 Octavian goga, art-emisOctavian Goga s-a n?scut în ziua de 1 aprilie 1881, la R??inari, jude?ul Sibiu. În ascenden?a poetului se înscrie un lung ?ir de preo?i ortodoc?i, c?rturari vrednici, pasiona?i în a demonstra latinitatea limbii ?i a poporului nostru. Astfel îl ?tim pe protopopul Coman Bârsan Popovici (1768-1808), care a avut doi copii, ambii preo?i, Sava ?i Dan Popovici, Dan Bratu, preotul Ion Bratu (1819-1878), bunicul dinspre mam? al lui O. Goga. Acesta l-a g?zduit în casa lui din R??inari pe pribeagul Eminescu „zdren?uit de la mâneci pân? la coate ?i cu ni?te simpli pantaloni în sus ?i în jos”. Mama poetului, Aurelia Bratu, n?scut? la 2 octombrie 1856, înv???toare ?i scriitoare, s-a c?s?torit cu preotul Iosif Goga la 27 ianuarie 1880. Iosif Goga, n?scut în 1851, fiul lui Natanail Goga din Cr?ciunelul de Sus, fostul jude? Târnava Mic?, unde bunicul poetului dup? tat? „a fost, în 1848, revolu?ionar în tab?ra lui Axente Sever”. Aurelia, mama poetului, a publicat versuri în Familia ?i cunoa?tea bine, pe lâng? limba român?, maghiara ?i germana.

Octavian Goga î?i tr?ie?te anii copil?riei în R??inari, pe Uli?a Popilor, crescând efectiv în umbra Mausoleului lui ?aguna, înconjurat de mormintele str?mo?ilor. Cu ajutorul mamei, Goga înva?? primele slove înc? înainte de a merge la ?coal?. Octavian Ioan Goga a mai avut patru fra?i: Victor Iosif (1882-1883), Victoria (1883-1904), Claudia (1886-1961) ?i Eugen (1888-1935). O. Goga va cunoa?te de timpuriu via?a ?i munca oamenilor, le va ?ti universul lor spiritual, a?a cum se afirm? el în folclor ?i în toiul ?ez?torilor, în cadrul c?rora a tr?it aievea, c?ci ecouri din duhul ?i atmosfera lor vor r?zbate puternic în poeziile sale , în care se încheag? toat? lumea basmelor de la noi. Din copil?rie, Goga se identific? cu universul rural, îmbr??i?ându-i aspira?iile: „De la început m-am pomenit într-un mediu pe care am c?utat s?-l p?trund dus de mân? de p?rin?ii mei c?rturari. Eu n-am fost ??ran, dar am priceput p?surile satului ?i m-am contopit cu toate durerile lui”, avea s? scrie mai târziu în „M?rturisiri”.

Dup? ce urmeaz? primele clase la R??inari, trece la gimnaziul ?i liceul unguresc din Sibiu în anii 1890-1899. Referitor la anii petrecu?i la Sibiu, la liceul unguresc, mai târziu, O. Goga este obligat s? se apere în fa?a cur?ii cu jura?i din Cluj pentru articolul „Genera?ia nou?”, în care descrie spititul detestabil al sistemului de educa?ie pe care l-a tr?it când era elev. Goga ar?ta c? un bun ?i cinstit profesor maghiar l-a l?murit c? „noi trebuie s? v? înv???m carte ?i s? v? facem unguri: pe tine trebuie s? te înv?? matematicile ?i tot prin rostul meu s? te maghiarizez”, ar?tând care era esen?a nenorocitului dualism.

În clasa a VIII-a e silit s? p?r?seasc? Sibiul, în urma unui conflict cu profesorul de istorie Tompa Arpad, care îi umilea pe elevii majoritari români ?i istoria românilor ?i ?inea cu tot dinadinsul s?-i dezna?ionalizeze pe elevii români. Nemaiputând r?bda aceast? situa?ie umilitoare, împreun? cu Ion Lupa?, O. Goga, cu sufletul r?scolit, se mut? la liceul românesc de la Bra?ov. În cadrul societ??ii de lectur? se aud cu ecouri prelungi versurile sale îndr?zne?e în care p?trunde spiritul protestatar al lui George Bari?iu, Andrei Mure?anu, Vasile Goldi?, Gavril Munteanu, figuri str?lucite ce au ilustrat de-a lungul vremii via?a cultural? a Bra?ovului. În 1899, Goga înfrunt? energic în coloanele ziarului Tribuna pe calomniatorii marelui revolu?ionar de la 1848, Avram Iancu.

Dup? terminarea liceului se înscrie ca student la Universitatea din Budapesta, în urma examenelor pe care le-a trecut cu succes. Aici intr? în contact cu „ Luceaf?rul” lui A. P. B?rnu?iu. La Budapesta, Goga devine un om politic pe deplin format. Talentul s?u se afirm? vertiginos, gloria lui cre?te în luptele dure cu via?a ?i strâmbele rânduieli. Va publica versuri ?i articole care-i vor aduce de dou? ori închisoarea. O. Goga a fost activ, participa la toate activit??ile, avea o voce frumoas? de tenor ?i deseori cânta între prieteni cânt?ri de tot felul ?i mai ales cântece române?ti. Fire romantic?, sensibil?, ca ?i Eminescu, a iubit poezia, frumuse?ea vie?ii. Multe poezii de iubire sunt generate de sentimentele tân?rului O. Goga (Tavi) fa?? de fetele care i-au pl?cut. Sunt cunoscute prieteniile, iubirile, fulger?toarele sale îndr?gostiri fa?? de Veturia Mure?an, Hortensia Cosma, Adelina Olteanu, Leni?a Cernea, Aurelia Rusu, Cella Delavrancea ?i multe altele. Unele dintre acestea au jucat un rol foarte important în via?a ?i cariera poetului. Cu Veturia s-a întâlnit înc? din anii de liceu ?i a fost fiin?a care îi va marca, mai târziu, în mod definitiv via?a. Ea este cea care, mul?i ani mai târziu, va povesti cu duio?ie ?i triste?e clipele petrecute împreun? în anii tinere?ii. Veturia era fiica lui Zevedei Mure?an, din Sebe? Alba, preot ortodox, prieten cu preotul ortodox Iosif Goga.

Prietenul ?i tovar??ul de-o via?? al lui O. Goga, academicianul Ion Lupa?, de-abia ie?it din închisorile comuniste, în toamna anului 1958, viziteaz? castelul de la Ciucea unde las? posterit??ii o m?rturie scris? de o deosebit? importan?? pentru cunoa?terea anilor de liceu ?i de studen?ie a celui ce va fi numit de Vasile Voiculescu „prin?ul de coroan? al poeziei române?ti”. Însemn?rile lui I. Lupa? se refer? aproape exclusiv la perioada studiilor pe care le-au f?cut împreun? la Sibiu, Bra?ov, Budapesta ?i Berlin, în care scrie: „În aceea?i banc? am continuat s? st?m unul lâng? altul ?i la Sibiu ?i la Bra?ov ?i în cursul anilor de studii superioare din Budapesta ?i Berlin, împreun? am c?l?torit pe la Viena, Praga, Breslau, ca ?i prin nordul Italiei, în prim?vara anului 1905 trecând de la Jena pe la Torino, Pisa, Padova, Ravena, Floren?a, Vene?ia, poposind apoi câteva s?pt?mâni pe ??rmul lacului Garda”. Ion Lupa? avea s?-l urmeze mai târziu pe O. Goga ?i în via?a politic?, devenind prieteni nedesp?r?i?i.

Anii de studen?ie ai lui O. Goga sunt, poate, cei mai prolifici, mai plini de înc?rc?tur? pur?, spiritual?, definitorii pentru structurarea personalit??ii artistice, conjugate cu procesul de întrupare a individualit??ii lupt?torului în arena politic? româneasc? la începutul veacului XX. În perioada studen?iei, la Budapesta, O. Goga a locuit împreun? cu Octavian T?sl?uanu, un alt prieten ?i colaborator al poetului. În acea perioad?, O. Goga s-a întâlnit cu Nicolae Iorga ?i cu I. L. Caragiale, cu care va r?mâne prieten toat? via?a. Personalitatea lui O. Goga începe s? se impun? de pe acum ?i dincolo de hotarele ardelene, în cercurile literare din Bucure?ti, Ia?i dar ?i în cele din Budapesta, Viena, Berlin. În anul 1904, Goga pleac? la Berlin pentru a urma cursurile Universit??ii. Atmosfera de la Berlin, dep?rtarea de cas?, de cei dragi ?i apropia?i, lipsa muncii de redactor la „Luceaf?rul”, toate acestea nu-i priesc lui O. Goga. În istoria noastr? literar?, O. Goga ini?iaz? publicarea unor m?rturii inedite despre leg?turile lui Mihai Eminescu cu Transilvania. În 1905 îi apare volumul „Poezii”, care îl impune ca un poet na?ional, având un puternic ecou în critica vremii. T. Maiorescu, E. Lovinescu, N. Iorga au numai cuvinte de laud? la adresa tân?rului Goga. Anul de studii la Berlin se încheiase, iar O. Goga a plecat la Sibiu pentru a participa în august 1905, la Adunarea General? a Asocia?iunii (ASTRA) ?i inaugurarea Muzeului Na?ional de Istorie ?i Etnografie, activit??i la care au participat ?i Onisifor Ghibu ?i O. T?sl?uanu. De la Sibiu, O. Goga pleac? la Bucure?ti unde se întâlne?te cu ?t. O. Iosif, Ion Gorun, Ilarie Chendi, Al. Vlahu??, I. L. Caragiale, T. Maiorescu, George Co?buc, N. Iorga, I. Slavici, Sextil Pu?cariu, Nerva Hodo?, to?i ace?tia considerându-l o mare speran?? a poeziei române?ti, iubitul oaspete ardelean bucurându-se de cele mai înalte onoruri.

La 24 decembrie 1905, preotul Iosif Goga, tat?l poetului, în vârst? de numai 54 de ani a încetat din via??. Aceast? tragedie a marcat puternic personalitatea, psihicul, viitorul ?i via?a tân?rului O. Goga, dup? ce în urm? cu un an, la 3 martie 1904 o pierdea pe sora sa, Victoria Goga, d?sc?li?a de numai 20 de ani. În anul 1906 i se acord? premiul Academiei Române, poeziile sale fiind tot mai mult apreciate. Aflându-se la Sibiu, O. Goga a fost vizitat ?i felicitat de Ion Lupa?, Miron Cristea, Tiberiu Brediceanu, Gh. Tulbure, N. Ivan. O. Goga era con?tient c? în via?a lui începea o nou? etap?, cu noi înc?rc?turi psiho-sociale, spirituale, materiale.

În prim?vara anului 1906 idila dintre O. Goga (Tavi) ?i Hortensia Cosma (1881-1965), se împlete?te tot mai mult, iar la 14 octombrie 1906 se c?s?toresc la Sibiu, având na?i pe Al. Vlahu?? ?i Alexandra Ruxanda Gâlc? (cea de-a treia so?ie a scriitorului). Luna de miere tinerii ?i-o petrec la Vene?ia, Palermo, Capri, Neapole, Roma, Firenze, Marsilia, Paris. Reîntors la Sibiu, O. Goga, împreun? cu O. T?sl?uanu, vor încerca s? dea un nou impuls activit??ii Astrei ?i va propune Comitetului acesteia înfiin?area unei noi publica?ii ?ara noastr?, ce va ap?rea începând cu anul 1907. În aceast? perioad? O. Goga are o important? activitate politic? împreun? cu V. Goldi?, I. Rusu-?irianu, Ilarie Chendi, ar?tând c? adev?rata lor orientare a fost stabilit? la Blaj, în 3/15 mai 1848.

Activitatea literar? este prolific?, poetul public? multe poezii, articole în Via?a româneasc?, Luceaf?rul, ?ara noastr?, Telegraful român, Tribuna. Îi vor ap?rea volumele „Ne cheam? p?mântul”, „Din umbra zidurilor”, „Cântece f?r? ?ar?”, piesele „Domnul notar”, „Me?terul Manole”, „Strig?te în pustiu”, „Precursori”, „Mustul care fierbe”, „Discursuri”, „O. Goga în coresponden??” ?i altele. O. Goga a crezut întodeauna c? scriitorul trebuie s? fie un lupt?tor, un deschiz?tor de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtreaz? durerile poporului prin sufletul lui ?i se transform? într-o trâmbi?? de alarm?.

Militantul politic, na?ional se afirm? tot mai mult, în sufletul poetului îns? se fac sim?ite aceste fr?mânt?ri determinate de st?rile de lucruri din Transilvania. Are dese întâlniri cu Iuliu Maniu, A. Vaida Voevod, A. C. Popovici, V. Goldi?, Vasile Lucaciu, ?t. Cicio Pop, spunându-le care sunt priorit??ile sale, dar în primul rînd unitatea na?ional? a românilor.

În toamna anului 1908, atacurile împotriva lui O. Goga se înmul?esc culminând cu încercarea de atentat în p?durea din R??inari. În pofida atacurilor ?i a proceselor de pres?, O. Goga se dovede?te ferm, hot?rât s?-?i urmeze drumul de lupt? pentru drepturile politice, na?ionale ale tuturor românilor, numele lui impunându-se tot mai mult. Soarta a vrut ca în toamna anului 1909 s? se reîntâlneasc? ?i s? se cimenteze o legendar? prietenie între dou? dintre spiritele cele mai elevate ale geniului românesc, „poetul p?timirii noastre” O. Goga ?i „zbur?torul” Aurel Vlaicu. Drumul spre glorie al lui Aurel Vlaicu a fost deschis ?i cu ajutorul hot?râtor al lui O. Goga.

În ianuarie 1910, O.Goga este arestat de autorit??ile ungare, care îl c?utau, fiind pus sub urm?rirea poli?iei maghiare în leg?tur? cu procesele de pres? ce fuseser? intentate revistei ?ara noastr?, fiind trimis la închisoarea de la Budapesta. Arestarea poetului O. Goga a indignat opinia public? ?i cercurile politice din România, încât chiar regele Carol I a g?sit nimerit s? solicite concursul diploma?iei germane pentru anularea sentin?ei ofensatoare.

În aprilie 1910 O. Goga a fost ales ca membru în Comitetul Partidului Na?ional Român, ?i astfel cu „jur?mântul lui Horea în sufletul lui” s-a avântat în politic? pentru a-?i sluji ?ara ?i neamul.

În vara anului 1911, toat? suflarea româneasc? din Transilvania, dar ?i cea de dincolo de Carpa?i se preg?tea pentru serb?rile culturale de la Blaj ale semicentenarului Astrei, programate la sfîr?itul lunii august 1911. Aici, O. Goga particip? al?turi de Nicolae Iorga, I. L. Caragiale, St. O. Iosif, Aurel Vlaicu, V. Eftimiu, G. Co?buc, Zaharia Bârsan, I. Slavici, Aristi?a Romanescu ?i mul?i al?ii, care au tr?it adev?rate clipe de s?rb?toare. Atacurile în pres? împotriva lui O. Goga declan?ate de A. Vaida Voievod ?i ceilal?i au culminat în ziua Cr?ciunului 1911. În urma acestui regretabil conflict, O. Goga a fost întemni?at la Szeged, în Ungaria, fiind acuzat pe nedrept de o întâlnire cu Krisstoffy, la care Goga nu a participat, aceasta fiind o manevr? a poli?iei maghiare pentru întemni?area poetului datorit? convingerilor sale na?ionale. Conflictul Goga-Vaida care a generat întemni?area poetului a produs mult? vâlv? în România, îns??i Regele Carol I, B. ?t. Delavrancea, C. Stere, A. C. Popovici, N. Filipescu, Vl?descu, I. Gr?di?teanu ?i mul?i al?ii au discutat cu A. Vaida Voievod. În perioada cât a stat întemni?at, 30 de zile, Goga a primit zeci de scrisori de la I. Lupa?, O. Ghibu, O. T?sl?uanu, Laz?r Triteanu (so?ul Veturiei, cânt?rea?a, privighetoarea Ardealului), Aurel Vlaicu ?.a. A fost vizitat de C. Stere, I. L. Caragiale, care l-a impresionat profund pe O. Goga. Amintirea acestei vizite l-a urm?rit toat? via?a pe Goga, iar desf??urarea ei a fost evocat? la numai câteva luni de la întâlnire, din p?cate, cu ocazia atât de dureroas? a trecerii în nefiin?? (22 iunie 1912) a genialului scriitor român.

În prim?vara anului 1913, O. Goga, împreun? cu Hortensia ?i o vreme cu fratele s?u Eugen, c?l?tore?te din nou în Fran?a, Italia, Elve?ia, Spania, Algeria, Maroc, Egipt. Vara anului 1913 a fost tragic? pentru sufletul atât de sensibil al lui O. Goga, întrucât poetul ?i-a pierdut doi dintre cei mai intimi prieteni, pe Ilarie Chendi ?i ?t. O. Iosif, iar pe 13 septembrie 1913 a murit geniul na?ional al întregului popor românesc, Aurel Vlaicu. Stabilit în 1914 la Bucure?ti, O. Goga se al?tur? grup?rii filo-antantiste, care cerea imperios intrarea României imediat în conflagra?ie al?turi de Antanta, dând dreptate marelui b?rbat de stat Ion I. C. Br?tianu care men?inea ?ara în neutralitate pân? se va ob?ine, din partea Antantei, tratate politice ?i militare favorabile nou?.

În 1916, O. Goga s-a înrolat ca voluntar în armata român? împreun? cu fratele s?u Eugen, în Regimentul 80 infanterie ?i a fost trimis la Turtucaia. Aici apare Gazeta osta?ilor, la care a lucrat O. Goga. În aprilie 1917, Goga este trimis în Rusia, cu o delega?ie româneasc?, pentru a ob?ine repatrierea prizonierilor ardeleni ?i pentru introducerea drepturilor politice românilor din Basarabia. În octombrie 1918, la Paris a fost ales Consiliul Na?ional al Unit??ii Române, pre?edinte fiind Take Ionescu, iar printre vicepre?edin?i se afla ?i O. Goga. Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 a însemnat împlinirea visului de via?? al tribunului transilv?nean, O. Goga pentru care a militat, a luptat ?i s-a sacrificat. Anul 1919 debuteaz? pentru O. Goga cu o înc?rc?tur? tensional? deosebit?, activitate intens? la Paris în cadrul Comitetului Na?ional pentru men?inerea rela?iilor importante cu Fran?a, Italia, Anglia. Aici a intervenit pentru Aron Cotru?, care a fost scos din lag?rul de prizonieri ?i transferat s? lucreze la Lega?ia României din Roma. Sentimental cum era, r?mâne profund impresionat de dispari?ia lui Gh. Pop de B?se?ti în 1919, care la 1 Decembrie 1918 a rostit: „Acum, sloboze?te Doamne pe robul t?u, c?ci ochii lui v?zut-au mântuirea. De acum pot muri fericit, c?ci am v?zut marele ideal împlinit”. Corifeul Marii Uniri î?i exprima fericirea folosind vorbele biblice ale credinciosului Simeon, de acum 2000 de ani, c?ruia i-a fost dat s? vad? pe pruncul Iisus, iar ochii lui v?zut-au mântuirea; tot a?a, ?i lui, ?i neamului românesc le-a fost dat s? vad? ?i s? tr?iasc? clipele tr?ite de Simeon, r?splata lui Dumnezeu pentru dou? mii de ani de robie.

Dup? Marea Unire, O. Goga, ca ?ef al al resortului de propagand? al Consiliului Dirigent, pe lâng? angajarea în lupta politic?, se str?duia s? fac? fa?? ?i îndatoririlor resortului de propagand? al Consiliului Dirigent, pe lâng? angajarea în lupta politic?, se str?duia s? fac? fa?? ?i îndatoririlor resortului. O. Goga f?cea eforturi sus?inute pentru a repatria de la Budapesta arhive, documente, bunuri de art?, valori culturale ?i spirituale apar?inând Transilvaniei române?ti care, de-a lungul secolelor fuseser? înstr?inate din patrimoniul autohton, luând calea str?in?t??ii. Cu toate eforturile ?i cu toate interven?iile f?cute de O. Goga, autorit??ile maghiare au refuzat s? predea românilor patrimoniul ce i se cuvenea de drept. Toate acestea se întâmplau când înc? armata român? era în Budapesta, iar dup? plecarea ei nimic nu s-a mai rezolvat. În aceste luni de intens? fr?mântare ?i autoritate politic?, pe plan familial, afectiv, O. Goga are de înfruntat unele probleme de maxim? importan?? pentru viitorul s?u, întemeierea unui nou c?min. Pentru aceasta a trebuit s? rezolve problema divor?ului dintre el ?i Hortensia, dar ?i cea a divor?ului dintre Veturia ?i Laz?r Triteanu. La 15 ianuarie 1921, O. Goga s-a c?s?torit cu Veturia ?i s-au stabilit la castelul Ciucea, lâng? Cluj, ce a apar?inut poetului Ady Endre, bun prieten cu poetul, aici tr?ind adev?rate clipe de fericire.

O. Goga „figur? reprezentativ? a genera?iei sale”, având în mâinile sale tot ce î?i dorea pentru a putea r?mâne mare poet, dramaturg, publicist ?i orator nepereche, toate acestea a început s? le preschimbe într-un loc de deputat, fotoliu ministerial, apoi preziden?ial de partid ?i de guvern, ajungând în vârful piramidei, dar s? vedem cu ce pre?. A dorit foarte mult ca un ardelean s? se impun? ?i s? ajung? un politician respectat pe meleagurile dâmbovi?ene. În calitate de membru al Academiei Române particip?, în perioada 15-17 octombrie 1922, la Alba Iulia, la încoronarea Regelui Ferdinand ?i a Reginei Maria, eveniment care trebuia „s? consfin?easc? pentru vecie unirea tuturor românilor sub sceptrul Regelui Ferdinand”. În ultimele zile ale lunii noiembrie 1922, la Satu-Mare, se stingea din via?? p?rintele Vasile Lucaciu. La înmormântarea sa, O. Goga a rostit o tulbur?toare cuvântare. Tot în aceast? perioad?, când era în guvern, se confrunt? cu unele critici. Liviu Rebreanu declara: „E absurd ?i nemaipomenit ca abia dup? trei ani dup? Unire, un guvern român s? se îngrijeasc? mai mult de prop??irea cultural? ?i na?ional? a minorit??ilor decât a românilor”.

În august 1924, O. Goga particip? al?turi de personalit??ile vremii la centenarul na?terii lui Avram Iancu preg?tind un num?r special al revistei ?ara noastr?. A avut o bogat? coresponden?? cu Petru Groza, Mihail Sadoveanu, Silviu Dragomir, Onisifor Ghibu, Iuliu Maniu ?i avocatul Zaharia Munteanu din Alba Iulia. Referitor la colaborarea cu Iuliu Maniu, O. Goga a declarat: „Ne desparte o pr?pastie ?i ca suflet ?i ca judecat? politic?. Iuliu Maniu nu se poate încadra în resurec?ia moral? a tran?eelor române?ti, iar politice?te d-sa r?mâne încercuit în g?oacea unui regionalism îngust cu toate consecin?ele”. În mai 1931, Universitatea din Cluj, la propunerea prof. Sextil Pu?cariu, îi acord? titlul de „Doctor honoris causa”, iar în 1932 devine, Cet??ean de onoare al Clujului, primind felicit?ri de la Rege, to?i colegii ?i colaboratorii s?i, inclusiv de la r??in?reanul Emil Cioran. La începutul lunii februarie 1934, la Arad, se sfâr?ea din via?? unul dintre frunta?ii luptei na?ionale a românilor din Transilvania, f?uritor al Marii Uniri, Vasile Goldi?. Fost profesor al lui O. Goga, mai târziu prieten ?i coleg de lupt? politic? na?ional?, poetul a fost prezent la funeraliile de la Arad. Vasile Goldi? fusese acela care-l numise pe O. Goga „poetul p?timirii noastre”. La începutul lunii iunie 1935, o nenorocire s-a ab?tut asupra familiei Goga, moartea lui Eugen Goga, fratele poetului. Eugen Goga, prozator, ziarist ?i politician, a scris lucrarea „Dou? Siberii” în 1916 ?i romanul „Cartea facerii” în anii 1928-1931, inspirat din luptele duse de ardeleni pentru realizarea unit??ii na?ionale. Activitatea politic? din Partidul Poporului al mare?alului Averescu a continuat-o la Partidul Na?ional Agrar, iar la 14 iulie 1935 la Partidul Na?ional Cre?tin al c?ror pre?edinte a fost, dar îi apar ?i unele semne nepl?cute de s?n?tate. În aceast? perioad? colaboreaz? intens cu A. C. Cuza ?i face mai multe vizite în Austria, Italia ?i Germania, având întâlniri cu Ducele Mussolini ?i cu Adolf Hitler.

În ziua de 29 decembrie 1937 începe guvernarea Goga-Cuza, în care O. Goga a fost prim-ministru, iar dup? 43 de zile, la 10 februarie 1938, guvernarea s-a pr?bu?it, începea dictatura regal?, apoi cea militar? ?i comunist?, care timp de 51 de ani a sugrumat ?ara. Guvernarea Goga-Cuza n-a func?ionat de la început, datorit? frecu?urilor ?i neîn?elegerilor, componen?a fiind neomogen?, având pe Armand C?linescu la Interne, I. Micescu la Externe, I. Lupa? la Culte ?i Arte, I. Antonescu la Ap?rare, mai erau Silviu Dragomir, Lucian Blaga, Al. Hodo?, E Savu ?i al?ii. Petru Groza i-a scris lui O. Goga „vremurile sunt atât de tulburi ?i mari, încât prev?d r?sturnarea tuturor itinerariilor”. La orizont au ap?rut zorii celui De-al Doilea R?zboi Mondial.

La 1 aprilie 1938, O. Goga î?i roste?te ultimul discurs la Academie sub titlul „Pr?bu?irea Austriei”, atunci împlinea 57 de ani. Starea s?n?t??ii sale se înr?ut??e?te, iar la 7 mai 1938, ora 14.20 a încetat din via?? la Clinica Medical? din Cluj. ?tirea mor?ii lui Goga a lovit ca un tr?znet opinia public? din ?ar? ?i to?i cei care l-au cunoscut au r?mas consterna?i. A fost decretat doliu na?ional, corpul neînsufle?it a fost transportat cu un tren mortuar la Bucure?ti, i s-au organizat funeralii na?ionale, iar în ziua de 14 mai 1938 este înmormântat în cripta umed? din Cimitirul Bellu din capital?. Genialul poet a ad?stat la Bellu, la ceas de tain? ?i de sfat cu prietenii de o via?? ce-?i dormeau somnul de veci aici: Caragiale, Co?buc, Delavrancea, Vlahu??, I. Chendi, ?t. O. Iosif, Aurel Vlaicu, precum ?i înainta?ul s?u pe care mult l-a apreciat ?i iubit, Eminescu. La 26 august 1938 corpul regretatului Goga a fost transportat ?i depus în cimitirul de la Ciucea, l?sând în urm? amintirea celui mai torturat, a celui mai clocotitor ?i p?tima? ardelean.

Misterul în care a fost înv?luit? moartea „poetului cu ochii de azur” s-a dovedit a fi extrem de prielnic suspiciunilor de „asasinat politic”. A?a s-a mai stins o stea, a lui Goga, „dup? o via?? plin? de goan? ?i de chinuri în slujba altora”, dup? cum însu?i poetul afirma. Aceast? ultim? perioad? a vie?ii lui Goga, pe plan politic, a fost marcat? de jocul diabolic de culise al Regelui Carol al II-lea, care l-a sacrificat pe poet, în folosul propriilor interese meschine, sacrificând în acela?i timp ?i ?ara, care a avut cel mai mult de suferit. O influen?? nefast? asupra poetului ?i ??rii a avut-o ?i Elena Lupescu.

Temperament vulcanic ?i pasionat, de o uimitoare disponibilitate, Goga nu s-a închis niciodat? în perimetrul culturii na?ionale, a cunoscut de mic literaturile maghiar?, german?, apoi pe cea latin?, francez?, englez?, spaniol?, rus?, a f?cut numeroase c?l?torii în ??rile respective. ?i ca politician Goga a fost echilibrat ?i apreciat de to?i liderii politici ai vremii din ?ar? ?i de afar?, inclusiv de Regele Carol al II-lea, mai pu?in de Elena Lupescu. Sute, mii de pagini scrise, n-ar putea s? strâng? ?i s? exprime la un loc toat? risipirea de geniu ?i de patriotism fierbinte a aceluia care este O. Goga, un adev?rat simbol na?ional. Nicolae Iorga spunea despre O. Goga „s-a ars pe sine prin flac?ra nestins? care ardea în el”. Mama poetului, Aurelia, a suferit foarte mult, iar dup? trei s?pt?mâni, la 28 mai 1938, a încetat din via??. Se spune c? în momentul congestiei cerebrale a lui Goga, la 4 mai 1938, ora 19.00 a le?inat. Într-o discu?ie între N. Iorga ?i Mircea Goga, N. Iorga a întrebat „Al cui rând va fi acum?”. Destinul marelui istoric avea s? fie crud, c?ci cel dintâi disp?rut, dup? Octavian Goga, a fost, din nefericire, chiar el, N. Iorga în 27 noiembrie 1940. A?a s-a dorit, eliminarea lui Octavian Goga, Nicolae Iorga ?i Nicolae Titulescu, genii care puteau schimba soarta ?i destinul României în anii tulburi ce au urmat.

Specula?ii privind moartea lui O. Goga au ap?rut imediat. O m?rturie interesant? o afl?m de la Corneliu Blaga (nepot al lui Lucian Blaga), fost ?ef de cabinet în timpul guvernului Goga-Cuza. Acesta, discutând cu dr. Iuliu Ha?iegana, a spus „Tavi a fost otr?vit”, mai multe detalii a aflat de la Veturia Goga privind otr?virea. Dan Bruda?cu în articolul „Otr?vit din ordinul lui Carol al II-lea”, scrie c? misiunea a fost încredin?at? lui M. Moruzov, ?eful serviciilor secrete. Multe detalii nu se cunosc întrucât M. Moruzov va muri ulterior în condi?ii suspecte. De curând s-a descoperit în arhivele germane privind cel de-Al Treilea Reich un memoriu depus personal, în anul 1938, la Bertechsgaden de c?tre Veturia Goga. Textul redactat în limba german? cuprinde dovezile privind otr?virea lui O. Goga (între altele ?i constat?rile renumitului dr. Iuliu Ha?ieganu, medicul sosit prea târziu ?i inutil la c?p?tâiul victimei, declara?iile f?cute de Simion Socaciu ca ?i „aranjarea” ca Veturia s? soseasc? la Ciucea abia dup? ce poetul decedase). Memoriul a fost citit de Hitler ?i l-a îns?rcinat pe dr. Goebels s? verifice pe teren faptele reclamate. A?adar, memoriul Veturiei, ca ?i concluziile cercet?rilor, confirm? faptul c? O. Goga a fost otr?vit la cererea ?i din dispozi?ia Regelui Carol al II-lea. Studiind arhiva personal? a lui Carol al II-lea s-a constatat c? tocmai însemn?rile ?i notele suveranului privind moartea lui O. Goga lipsesc. Doar prin g?sirea acestor însemn?ri pot ap?rea multe clarific?ri privind moartea poetului. Iat? c? la întrebarea „A murit otr?vit O. Goga?” nu s-a g?sit r?spunsul cert pân? azi, cu toate c? s-au emis diferite teorii, ipoteze, legende.

Mo?tenirea ce ne-a r?mas de la O. Goga este de o valoare cultural?, material?, spiritual? inestimabil?. Despre O. Goga s-au scris atâtea lucr?ri, poezii, articole, ?i acum dup? 75 de ani de la moartea poetului, aceast? activitate continu? cu acela?i interes. În acest context se înscrie ?i lucrarea distinsului istoric clujean, dr. Gheorghe I. Bodea, care ne-a d?ruit dup? vaste investiga?ii documentare o monumental? apari?ie „Octavian Goga - o via??, un destin”.

footer