Revista Art-emis
Un dialog conven?ional cu scriitorul Constantin Barbu PDF Imprimare Email
Mircea Can??r   
Duminică, 07 Iulie 2013 22:34

Constantin BarbuLa 18 ani, Constantin Barbu era considerat „copilul teribil” al Craiovei sau, poftim, unul dintre ei. Elev fiind la Colegiul Na?ional „Fra?ii Buze?ti”, deja stâradmira?ie. Ca student în anul II al Facult??ii de Filologie a Universit??ii din Craiova, a reprezentat Doljul în competi?ia interjude?ean? „Drum de glorii”, dedicat? Centenarului Independen?ei, pe teme de cultur? general?, transmis? în direct de postul na?ional de televiziune. Îmi amintesc de competi?ie, fiindc? avea dinamism, dar ?i substan??. Genera pasiuni. Constantin Barbu era rebel. Avea plete, la care nu voia s? renun?e, ?i, pentru a nu intra în coliziune cu recomand?rile „centrului”, autorit??ile locale aranjaser? cu un frizer s? îi prind? p?rul cu agrafe, cât mai discret. La 24 de ani, accesese deja în cercul de tineri scriitori din Craiova, fiind reperat de Marin Sorescu, redactorul-?ef al revistei „Ramuri”. La 30 de ani, reprezenta o promisiune ispititoare a tinerilor filozofi, remarcat fiind de Constantin Noica. Este prezent în „Grupul de la P?ltini?”, în toate inform?rile Securit??ii, care au ap?rut ulterior. Pentru prima dat?, în 1976, deja se înf??i?eaz? ca un exeget, dar de o alt? ?inut?, a lui Mihai Eminescu. În 1985, public? eseul „Rostirea esen?ial?”, cu o Prefa?? a lui Marin Sorescu, prin care atrage aten?ia celor mai importan?i intelectuali ai timpului: Constatin Noica, Anton Dumitriu, Dumitru St?niloae, Edgar Papu, Adrian Marino, Mihai ?ora. Din biblioteca lui Mihai Eminescu a publicat aproape 25 de volume. Deocamdat? închei aici prezentarea succint?. O precizare: Constantin Barbu e iritant uneori, insist? asupra adev?rurilor neconvenabile ?i nu-?i cânt?re?te cuvintele în func?ie de interlocutori, de împrejur?ri, de reguli formale. E un exponent a ceea ce s-ar putea numi „adev?rul crud”, totul pe un fond de candoare, de timiditate cronic?. Într-un moment în care (apud Lucian Boia) numai cine n-a vrut n-a ajuns profesor universitar, el n-a ajuns. De?i avea voca?ie pentru studiul aplicat ?i duce pe umeri o bibliotec?. Converseaz? cu amenitate, se pierde voluptos în anecdotic?, râde rareori cu poft?. ?i e mai tot timpul grav. Am dorit prezentarea doar un preambul la o discu?ie cu unul dintre intelectualii veritabili ai Craiovei, care tr?ie?te lâng? noi. Poate c? unora le pare banal, modestia lui fiind fireasc? omului de spirit. Al?ii poate îl invidiaz? pentru altitudinea intelectual?. Circumscris? unui proiect însu?it de autorit??i, „Craiova, Capital? Cultural? European?”, discu?ia de fa?? probeaz? resursele pe care le are municipiul nostru, în asaltarea unui statut la care jinduie?te.  

Mircea Can??r:A? vrea, pentru început, s?-mi spui care este povestea cu manuscrisele lui Cantemir. Ce s-a tip?rit din Rusia ?i ce a mai r?mas? Ce manuscrise are Cantemir în lume? Dar în România?

Constantin Barbu: Povestea mea cu manuscrisele lui Cantemir începe prin 1981, când am publicat în Ramuri un eseu în care d?deam o pagin? inedit? în latine?te din Sacro-Sanctae Scientiae indepingibilis Imago. Era un text despre Ens ?i l-am g?sit în manuscrisul latin 76, în Biblioteca Academiei Române. Fusese copiat de Tocilescu în Rusia, prin 1878. Acum câ?iva ani, cu prilejul premiilor Academiei Mihai Eminescu l-am rugat pe ambasadorul Rusiei, Excelen?a Sa Alexander Churilin, s? m? ajute s? scanez manuscrisele lui Cantemir ce se afl? în Rusia. M-a întrebat ce manuscrise m? intereseaz? ?i i-am scris c? toate manuscrisele lui Cantemir m? intereseaz?. Dup? aproape o jum?tate de an, am primit o scrisoare prin care mi se comunica acordul înaltelor oficialit??i ruse: mi se va permite fotocopierea color a tuturor manuscriselor lui Cantemir. Mai târziu, am aflat la Moscova c? aprobarea o d?duse însu?i Vladimir Putin. Pân? azi, am editat 25 de volume din Integrala Manuscriselor Cantemir. ?i te rog s? îmi dai voie pentru cititorii „Cuvântului Libert??ii” s? în?ir titlurile celor 25 de volume:

I. Sacro-sanctae Scientiae Indepingibilis Imago

II. Loca Obscura in Cathechisi, quae ab anonymo authore slaveno idiomate edita et Pervoe ucenie otrokom intitula est, dilucidata authore Principe Demetrio Cantemirio

III. Institutio Logices Idest De philosophiae instrumentali Arte Habitus

IV. Incrementorum et decrementorum  Aulae Othmannicae(I)

V.Incrementorum et decrementorum Aulae Othmannicae(II)

VI. Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othmmanicae,

Dell’Accrescimento e Decadenza  Dell’ImperoOthomano o sia Epitome dell’IstoriaTurca. Parte prima checontienel’accrescimento dal MCCC al MDCLXXII.

Annotazioni

VII. Istoria Ieroglific?

VIII. Hronicul Vechimei a Romano-Moldo-Vlahilor

IX. Curanus. De Curani etymologico nomine

X. Ioannis Baptistae Van Helmont Phisices universalis doctrina et christianae fidei congrua et necessaria philosophia (I)

XI. Ioannis Baptistae Van Helmont Phisices universalis doctrina et christianae fidei congrua et necessaria philosophia (II)

XII. De Vita et rebus gestis Constantini Cantemiri.

Panegiricul Sfântului Dumitru

XIII. Jurnalul persan

XIV. Incompendiolum Universae Logices Institutionis

XV. Diploma de la Lu?k

XVI. Uimitoarele revolu?ii ale dreptei r?zbun?ri a lui Dumnezeu   asupra familiei lui Brâncoveanu ?i a Cantacuzinilor vesti?i în ?ara Româneasc?

XVII. De Antiquis Dacia nominibus

XVIII. De Antiquis et Hodiernis Moldaviae Nominibus

XIX. Satire de Antioh Cantemir

XX. Arhiva Serghei Cantemir

XXI. Coresponden?a dintre Antioh Cantemir, Maria Cantemir, Constantin Cantemir (I)

XXII. Coresponden?a dintre Antioh Cantemir, Maria Cantemir, Constantin Cantemir (II)

XXIII. G.F. Müller, Jurnalul prin?ului Dimitrie Cantemir

Biografia lui Demetrius Cantemir

XXIV. Notationes quotidianae de Ivan Iliinski

XXV. Manifestul lui Petru cel Mare

Eu am l?rgit conceptul de “manuscris Cantemir”, incluzând aici ?i còpii f?cute de Iliinski, Müller, Bayer sau anonimi, manuscrise Antioh Cantemir etc.

Edi?ia are un str?lucitor colectiv de onoare ?i un impresionant consiliu ?tiin?ific. Finan?atorul general al proiecului este domnul Paul Tudor (pe care l-am cunoscut prin domnul Ion Deaconescu, a c?rui contribu?ie unic? este doar aceea c? ne-a f?cut cuno?tin??; atât). Edi?ia st? numai în r?spunderea ?i munca mea, cu punct ?i virgul? (chiar ?i concep?ia grafic? ?i corectura). Este stupefiant cum unii vor „glorie”, c?rtur?rie, premii masonice în contul muncii mele. Sper s? fie clar, ca s? nu aduc în discu?ie adev?rul care distruge.

Din Rusia mai avem de tip?rit 75 de l?zi din „Arhiva Serghei Cantemir”, 13 manuscrise care se afl? la Sankt Petersburg ?i câteva manuscrise inedite ?i necunoscute aflate atât la Moscova cât ?i la Sankt Petersburg. Gra?ie generozit??ii eminentului politician Putin ?i ajutorului pe care mi l-au dar câ?iva savan?i ru?i, am avut norocul smintitor s? g?sesc manuscrise pe care nu le-a publicat nimeni.

Manuscrisele Cantemir se mai g?sesc, în afar? de Rusia ?i România, în înc? vreo zece ??ri din lume ?i vreau ca s? tip?resc în facsimil color toate cele aproape 125 de volume, cât va num?ra Integrala Manuscriselor Cantemir, ?i vreau de asemenea ca toate ??rile care au manuscrise Cantemir s? aib? întregul Tezaur Cantemir. Sunt ani de când, rugat de o bun? prieten?, am întocmit inventarul Tezaurului Cantemir cu tot ce exist? Cantemir în lume.

Astfel Cantemir apare ca o mare re?ea planetar?. Dac? vom spune c? manuscrisele sale se afl? în Rusia, Fran?a, Anglia, Germania, Vatican/Italia, SUA - ?i e suficient.

S-au scris despre Cantemir, înc? de la 1714, mii de pagini în toate marile culturi (în rus?, englez?, francez?, german?), pe care vreau s? le adun într-o arhiv? Cantemir pentru aputea fonda tradi?ia Cantemir. În acest proiect sunt sus?inut de Universitatea Cre?tin? Dimitrie Cantemir, prin eminentul meu rector prof. univ. dr. Corina Dumitrescu. În aceast? toamn?, UCDC va organiza primul mare Simpozion Interna?ional Cantemir.

În România, sunt pu?ine originale Cantemir. O fil? (fila 42) din Loca obscura, 4 file plus 24 din Sacro-Sanctae Scientiae indepingibilis Imago, o fil? într-un manuscris muzical, dar multe copii, între care cele mai importante sunt mss. 83 ?i 46 (ale Hronicului). Documente istorice sunt în Biblioteca Academiei ?i ele au fost ?i expuse în noiembrie 2012 în uluitoarea expozi?ie organizat? de doamna Gabriela Dumitrescu.

Drag? Mircea, aceasta este partea frumoas? a lucrurilor. Despre ceea ce nu-mi place nici nu vreau s? vorbesc. „?tiu ?i ce vesel? ?i-a cump?rat P.P. Carp dup? semnarea tratatului secret”

M.C.: Ai publicat multe lucr?ri despre Eminescu.Ai ?i polemizat cu mul?i intelectuali de azi, de la num?rul anti-Eminescu din „Dilema”, pân? la textul t?u din „Tribuna” (Eminescu. Istorisirea celei mai cumplite crime din istoria României) – care a devenit nod de „scandal” literar. Vreau s? te întreb: de ce este Eminescu atât de viu? Fiindc? a fost ucis, a?a cum reiese din documentele pe care le-ai publicat în cele peste 20 de volume din „Codul invers”?

C.B.: Împotriva noneminescologilor de la „Dilema” am scris un text intitulat „Ap?rarea lui Eminescu”, chiar în ziua în care a ap?rut revista lui Andrei Ple?u. Azi a? zice c? am fost exagerat de blând cu ipochimenii aceia, mul?i dintre ei dovedindu-se simpli metalambani?ti. Ce este un metalambanist? Ce s? fie, un ho? de texte, adic? un plagiator. Referitor la textul din „Tribuna”, am scris obr?znicii scurte tot felul de necalifica?i în Eminescu, începând de la academicianul Manolescu ?i sfâr?ind cu un tocomer idepingibil, al c?rui nume îmi scap? în acest moment.

Ca s? fie clar un lucru, eu nu vreau s? demonstrez nimic, nici s? conving pe cineva de o anumit? imagine sau realitate. Fiindc?, vorba lui Dostoievki, omul e prost, cumplit de prost.

Am publicat poate 1.000 de pagini de documente din arhivele secrete de la Viena. ?tiu manuscrisele lui Eminescu pe de rost, ?i via?a lui pe zile (?i când se poate pe ore ?i minute). Pentru 28 iunie 1883 ?tiu ?i mersul trenurilor ?i buletinul meteorologic, chiar pre?ul tr?surilor din Bucure?ti. Am studiat ?i ciornele tratatului secret cu Austro-Ungaria. ?tiu câte linguri ?i furculi?e avea familia Hohenzollern (în 1866; chiar exist? un inventar). ?tiu ?i ce vesel? ?i-a cump?rat P.P. Carp dup? semnarea tratatului secret (vesel? de aur).

Am publicat în facsimil color, la Editura Revers din Craiova, cele dou? dosare de interdic?ie ale lui Eminescu ?i Autopsia lui Eminescu scris? de mâna lui Su?u, dar nesemnat?. ?i fiindc? ?in la Cuvântul Libert??ii, nu numai la tine, a? vrea s? public?m Interogatoriullui Eminescu din 13 iunie 1889 (când procurorii îl întrebau ce este cu „limba sanscript?”) ?i prima fil? din Autopsie. Autopsia ne va demonstra definitiv c? Eminescu nu a avut sifilis! ?i c? a fost tratat gre?it cu mercur, morfin? ?i altele. În curând voi aduce de la Viena fotografii ?i documente care vor face lini?te definitiv?.

Eminescu este viu, extrem de viu fiindc? geniul s?u este unul historial, el ghicind „enigma vie?ii”. N-am vrut s? spun pân? acum, dar to?i cei nou? agen?i str?ini care au produs rapoarte împotriva lui Eminescu sunt evrei unguri ?i evrei austrieci. Toat? povestea stupid? cu antisemitismul lui Eminescu aici trebuie c?utat?. Este un lucru ginga? pe care va trebui s?-l l?muresc. De ce nimeni nu spune c? Eminescu a studiat caldeana cu marele profesor Petermann? De ce uit? detractorii lui Eminescu faptul c? geniul nostru a avut la Viena ?i Berlin mari profesori evrei? Eu am publicat în Biblioteca Eminescuaproape toate cursurile pe care Eminescu le-a urmat la Viena ?i Berlin cu o seam? de celebri profesori de origine evreiasc?. Detractorii lui Eminescu uit? lucrurile esen?iale fiindc? de fapt nu le ?tiu. Adev?rata cândire a lui Eminescu este în ontologia poetic? din poemele ?i prozele sale.

De ce nu arat? detractorii s?i (ni?te analfabe?i, în fond) paginile geniale din Luceaf?rul (Caballa Lucis), S?rmanul Dionis (maestrul Ruben este evreu), Memento mori (str?lucitele versuri despre Israel)? În articolele politice Eminescu a scris despre câ?iva escroci financiari, nu despre Isus Cristos ?i consubstan?iala evreitate. Voi publica o lucrare complicat? ?i voi sta de vorb? cu adev?rata elit? evreiasc?, pentru a stinge aceast? fals? problem? care este neproductiv? din toate punctele ?i nepunctele de vedere.

Înnebunirea ?i uciderea nihilistului Mihai Eminescu este un lucru complicat ?i nu degeaba am avut nevoie de peste 20 de volume de Codul invers, care se va sfâr?i pe la volumul 33. Doctorul T?l??escu este acela care a avut în mân? creierul lui Eminescu (?i nu Gheorghe Marinescu) ?i el este cel care scrie în 1912 c? vede aici o ?east? zdrobit? de o mân? criminal?. Dac? nu ar fi fost astfel, Maiorescu ar fi reac?ionat fiindc? tr?ia. Nu m? îndoiesc, drag? Mircea, c? acest interviu va fi citat în eminescologie. E numai meritul t?u.

„Tr?im într-un canibalism cultural de cea mai proast? calitate”

M.C.: Ai putea s? faci o schi?? privitoare la starea actual? a culturii române?

C.B.: Îmi ceri un lucru foarte greu, ?i de aceea nu voi schi?a decât patru mici r?spunsuri improvizate. Prima problem? prive?te falsificarea cinstitei ierarhii („corifeii” falsific?rii pân? la escrocherie literar? sunt Manolescu, Liiceanu ?i Patapievici cu fostul s?u I.C.R.). Când umbli cu fals, cultura ajunge în faliment a?a cum a demonstrat Manolescu la Uniunea Scriitorilor. A doua problem? prive?te obr?znicia de a introduce o „dictatur?” literar? care nu permite nici opinia liber?, nici adev?rul, nici ierarhia real?. Cazul „Tribuna” este o adev?rat? apocalips?. Numai c? nimeni nu poate învinge aletheia (dez-v?luirea, adev?rul, realitatea - a?adar). A?a i se întâmpl? lui Manolescu canonizatorul dac? nu cite?te prefa?a lui Nietzsche la Aurora, unde o virgin? o întreab? pe m?-sa dac? este adev?rat c? Dumnezeu se afl? peste tot. Auzind r?spunsul c? Dumnezeu se afl? peste tot, duduia zice: „Vai, mam?, dar nu este indecent?”. A?a mi se pare ?i mie inconturnabilul Manolescu: indecent (observi c? am trecut chiar ?i peste faptul c? nu e Dumnezeu). Despre faptul c? a plagiat din Jauss nici nu vreau s?-i mai amintesc.

A treia problem? a culturii române este c? tr?im într-un canibalism cultural de cea mai proast? calitate (la care ?i eu particip cu mult? energie, din nefericire).

Cea de-a patra problem? consist? în lipsa de cutezan?? genial? (fiindc? scriitorii români nu ?tiu nici carte ?i nici unde se afl? Europa; suntem minori ?i ne mic?or?m în fiecare zi).

Brâncu?i trebuie revendicat de Craiova

M.C.: Dar despre Craiova cultural? ce-ai putea s? zici?

C.B.: Craiova are un mare Teatru Na?ional cunoscut pe toate continentele, gra?ie lui Emil Boroghin?. Dup? Boroghin? celebrul Na?ional a început s? dea spectacole prin Calafat, B?ile?ti, luându-se dup? Lenin (care, din neaten?ie, a zis c? trebuie s? duci cultura la omule?, în loc s? îi ridici creierul omule?ului câteva trepte spre lumina cea frumoas? a esteticului…). Universitatea merge printre iceberguri (la Filologie se plagiaz? prea mult…). Revista „Ramuri” e ridicol-parohial?, „condus?” de tot felul de pre?ioase ridicole, ni?te nulit??i înghesuite într-o c?m?ru?? de nici patru metri p?tra?i. De unde s? aib? ??tia viziune literar?, drag? Mircea, când ?i geamuri sunt drapate zi ?i noapte. Directorul e un oarecare Gabriel Co?oveanu, ca s? nu-l numesc.

Despre cele frumoase din Craiova scrie?i voi în ziar atâtea lucruri interesante ?i nu vreau s? lungesc discu?ia. Dar dac? municipiul Craiova ar vrea s? str?luceasc? ?i s? devin? memorabil ar avea ce gr?i:

Unu: la Muzeul Oltenia se afl? cel mai vechi craniu de hominid alb din Europa, vechi de peste 32.000 de ani. Ar trebui s? ?tie orice creier important din Europa povestea aceasta.

Doi: Mihai Viteazul a fost Ban al Craiovei. Nu a mai r?mas din el decât craniul, de care Iorga nu e sigur. I-a? „reconstitui” (pe calculator) craniul ?i l-a? trage în aur. M? vei întreba de ce? Simplu: de la Decebal s?rim în istorie direct la Mihai Viteazul ca Rex Daciae (întregitor al ??rii ?i unificator al celor trei ??ri Române?ti), apoi zicem Cuza Vod? ?i Ferdinand Întregitorul.

?i, de fapt, trebuie s-o lu?m aproape de la cap?t. Am avut o ?ar?, am f?cut din ea trei, apoi din nou una, iar acum avem dou?. De ce ar fi atât de complicat s? avem tot una?

Trei: Reconstituirea Atelierului Brâncu?i (nu cum exist? micul proiect de la Muzeul de Art?, care nu este deloc atelier Brâncu?i) în care am putea a?eza vreo 70 de lucr?ri Brâncu?i. Din perioada tinere?ii, când era el însu?i craiovean. E un mare secret ?i nu vreau s? intru în am?nunte. Am ?i ultimele schi?e ale lui Brâncu?i în care î?i desena ultimul atelier, am ?i rarisimele fotografii ale lucr?rilor pierdute sau distruse. Dar vom tr?i ?i vom vedea.

M.C.: A? avea unele observa?ii la ceea ce ai spus despre Craiova cultural?. Opinez c? trebuia s? fii mai nuan?at. Admi?i, totu?i, ideea c? Brâncu?i trebuie revendicat de Craiova?

C.B.: Categoric. ?i voi încerca s? demonstrez acest lucru cu cele mai concludente probe.

Un boem tân?r, rareori resemnat

M.C.: De?i e?ti poate foarte obosit, te întreb, totu?i: la ce lucrezi?

C.B.: Preg?tesc dou? manuscrise Cantemir (din România), patru din Germania ?i a?tept zece l?zi din Rusia (pl?tite deja de prietenul meu Paul Tudor, acest domn care poate s? spun? ca Ludovic al XIV-lea: „L’Etat c’est Moi”). Preg?tesc la Editura Revers ?apte volume cu totul speciale privind înnebunirea ?i uciderea nihilistului Mihai Eminescu, tip?rite demen?ial de frumos, cu secrete  speciale, într-un tiraj de numai 33 de exemplare, la un pre? de numai 1000 de euro. Spre toamn?, vreau s? termin corectura la primele 12 c?r?i dintr-o metafizic? mai veche, fiindc? anul viitor împlinesc 60 de ani ?i trebuie s? m? gr?besc, deoarece în urm?torii 40 de ani voi fi foarte ocupat. De aceea, le spun prietenilor mei mai tineri s? nu m? oboseasc? ?i s? m? enerveze fiindc? nu îi voi mai invita la centenar. Ce s? fac, Mircea, sunt obosit. Fac glume proaste ?i nef?cute.

Î?i mul?umesc pentru interviu ?i îi salut pe cititori. E frumos s? ai ?i cuvânt ?i libertate.

Sursa: Cuvântul Libert??ii?i Ziaristi Online[1]  



footer