Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Eleonora Bizovi, Bucovina de Nord, Ucraina   
Miercuri, 19 Iunie 2013 20:43
Eminescu-Doina„Din Boian la Vatra Dornei...". Aceste cuvine, atât de cunoscute din „Doina" lui Eminescu, sunt cartea de vizit? a satului Boian. Deseori revin la aceast? „Evanghelie a neamului românesc", ?i doresc s?-mi împart emo?iile ?i cu cititorii „Zorilor Bucovinei", începând de la p?rerile ?i aprecierile unor eminescologi despre cea mai scump? „Doin?" a sufletului românilor. To?i istoricii literari noteaz? c? Eminescu trebuia s? citeasc? „Doina" la festivitatea dezvelirii statuii lui ?tefan cel Mare din Ia?i, în ziua de 17 iunie 1883. Astfel, anul acesta se împlinesc exact 130 de ani de la acel marcant eveniment. Exist? diferite p?reri cu privire la lipsa lui Mihai Eminescu de la ceremonia inaugur?rii monumentului. George C?linescu, bun?oar?, balanseaz? între p?rerea c? Poetul preferase s? r?mân? în tov?r??ia lui Ion Creang?, c?ruia, probabil, i-a citit poezia. Al?i contemporani cred c? Eminescu nu avea m?car un costum adecvat situa?iei festive ?i s-a retras, speriat de atâtea uniforme str?lucitoare (regele ?i regina sosiser? escorta?i de un convoi impun?tor).

E cunoscut ?i faptul c? Eminescu, în general, nu iubea festivit??ile ?i, în special, n-a avut o p?rere bun? despre serbarea din 17 iunie 1883 de la Ia?i. Despre aceasta se subliniaz? ?i în d?rile de seam?, publicate la 18 iunie 1883 în ziarul „Timpul": „...?i, Tu, Doamne ?tefane, st?teai rece asupra acestei adun?ri de precupe?i de hotare ?i n-ai izbit cu ghioaga Ta r?fuitoare de erou în capetele acestor reptile, acestor agen?i provoc?tori ai str?in?t??ii... Tu, care de patruzeci de ani, în patruzeci de b?t?lii, Te-ai aruncat în rândul întâi al o?tirii, c?utând martiriul pentru ?ar?, ascul?i oamenii pentru care patria ?i na?ionalitatea sunt o marf? pe care o precupe?esc?".

„Doina" întruchipeaz? concep?ia politic? a lui Mihai Eminescu ?i „un plâns al neamului din ?ara Moldovei". Se presupune c? unul din motivele cele mai sigure c? Eminescu n-a citit „Doina" la festivitatea dezvelirii statuii lui ?tefan cel Mare ar fi ?i sfaturile prietenilor junimi?ti, în frunte cu Maiorescu, fiindc? la s?rb?toare asistau diploma?i austro-ungari, germani, ru?i... Totu?i, poezia a fost citit? la cenaclul „Junimii", chiar în acea sear?. Despre efectul ei a r?mas m?rturie însemnarea lui Iacob Negruzzi, publicat? mai târziu, dup? moartea lui Eminescu, în „Convorbiri literare" din 1 iulie 1889: „Profitând de împrejurarea c? un num?r mare de membri vechi ai societ??ii literare, printre care ?i Eminescu, se g?sea cu aceast? ocazie la Ia?i, « Junimea » ?inu o mare întrunire. În acea sear? Eminescu ne citi cunoscuta « Doin? »... Efectul acestor versuri pesimiste care contrastau a?a de mult cu toate celelalte ode ce se compuse cu ocaziunea acelei str?lucite serb?ri, fi adânc ... În contra obiceiului « Junimii», c?reia nu-i pl?cea s?-?i manifeste entuziasmul, pentru întâia dat? de când exista societatea un tunet de aplausuri izbucni la sfâr?itul citirii ?i mul?i dintre numero?i membri prezen?i îmbr??i?ar? pe poet". Iar Vasile Pogor l-a s?rutat ?i i-a spus: „...Eminescule! Ajunge c? ai scris o poezie care va dura cât Moldova...". Aceast? citire a fost cea de pe urm? a lui Eminescu, c?ci, înc? în acea lun? la întoarcerea în Bucure?ti, boala i se agravase.

A?adar, opera lui Eminescu, început? în 1866, se încheie cu „Doina" cea atotcuprinz?toare, citit? în cenaclul de la Ia?i, la 17 iunie 1883. Este una din poeziile cele mai populare ?i mai cunoscute de oamenii simpli, în ciuda cenzurii de aproape jum?tate de veac. Doar „Doina" eminescian? s-a aflat sub arestul comuni?tilor. Se ?tie c? Poetul a scris mai multe doine, dar nici una n-a fost întitulat? la forma hot?rât?, adic? „Doina". Dac? am uni pe harta României punctele indicate în „Doina", am ob?ine România întregit? de Mihai Eminescu, cu mult înainte de 1918. Prin aceast? poezie i s-a în?l?at un monument lui ?tefan cel Mare, care supravie?uie?te peste veacuri: „?tefane, M?ria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta,/ Las-Arhimandritului/ Toat? grija schitului,/ Las? grija sfin?ilor/ În seama p?rin?ilor,/ Clopotele s? le trag?/ Ziua-ntreag?, noaptea-ntreag?,/ Doar s-a-ndura Dumnezeu,/ Ca s?-?i mântui neamul t?u!/ Tu te-nal?? din mormânt,/ S? te-aud din corn sunând/ ?i Moldova adunând"...

„Doina" lui Eminescu nu ?i-a pierdut actualitatea nici în zilele noastre. Revenind la faptul c? multe decenii poezia a fost arestat?, o s? povestesc un caz din via?a familiei mele. Aveam o bibliotec? destul de mare. Un „binevoitor" ne-a pârât la raion c? Vasile Bizovi ?ine în cas? c?r?i române?ti interzise. Într-adev?r, aveam literatur? român? de mare valoare, printre care ?i „Doina" lui Eminescu. Noi le-am camuflat cu volume ruse?ti ?i „moldovene?ti". Într-o zi ne pomenim cu doi in?i din centrul raional, chipurile au venit (nepofti?i) s? admire biblioteca noastr?. Au scos câteva c?r?i în limba rus?, le-au r?sfoit... Apoi ne-au întrebat dac? avem c?r?i în limba român?. So?ul le-a r?spuns c? avem traduceri din Tolstoi ?i al?i scriitori ru?i, cump?rate de la magazinul „Drujba". Unul din ei a întrebat direct: „Dar „Doina" lui Eminescu ave?i, c?ci vrem s-o citim...". Foarte calm, so?ul le-a r?spuns c? n-o avem, deoarece e interzis? ?i nu face s-o cite?ti. De?i purtau haine civile, am în?eles c? acei doi erau de la securitate. Dup? plecarea lor, am r?suflat u?ura?i ?i ne-am f?cut cruce, mul?umind lui Dumnezeu c? am sc?pat de n?past?. Iar „Doina", în pofida interdic?iilor, era citit? ?i memorizat? de boinceni, ea fiind cartea scris? în inimile noastre.

Doina - Mihai Eminescu

De la Nistru pân' la Tisa/ Tot Românul plânsu-mi-s'a,/ C? nu mai poate str?bate/ De-atâta str?in?tate./ Din Hotin ?i pân' la Mare/ Vin Muscalii de-a c?lare,/ De la Mare la Hotin/ Mereu calea ne-o a?in;/ Din Boian la Vatra-Dornii/ Au umplut omida cornii,/ ?i str?inul te tot pa?te/ De nu te mai po?i cunoa?te./ Sus la munte, jos pe vale/ ?i-au facut du?manii cale,/ Din S?tmar pân?-n S?cele/ Numai vaduri ca acele./ Vai de biet Român s?racul! Înd?rat tot d? ca racul,/ Nici îi merge, nici se 'ndeamn?,/ Nici îi este toamna, toamn?,/ Nici e var?, vara lui,/ ?i-i str?in în ?ara lui./ De la Turnu 'n Dorohoi/ Curg du?manii în puhoi/ ?i s'a?eaz? pe la noi;/ Toate cântecele pier,/ Sboar? paserile toate/ De neagra str?in?tate;/ Numai umbra spinului/ La u?a cre?tinului./ Î?i desbrac? ?ara sinul,/ Codrul, frate cu Românul,/ De secure se tot pleac?/ ?i isvoarele îi seac?/ S?rac în ?ara s?rac?!//
Cine-au îndr?git str?inii,/ Mânca-i-ar inima câinii,/ Mânca-i-ar casa pustia,/ ?i neamul nemernicia!// ?tefane Maria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta,/ Las' Arhimandritului/ Toata grija schitului,/ Lasa grija Sfin?ilor/ În seama p?rin?ilor,/ Clopotele s? le trag?/ Ziua 'ntreag?, noaptea 'ntreag?,/ Doar s-o 'ndura Dumnezeu,/ Ca s?-?i mântui neamul t?u!/Tu te 'nal?? din mormânt,/ S? te aud din corn sunând/ ?i Moldova adunând./ De-i suna din corn o dat?,/ Ai s'aduni Moldova toat?,/ De-i suna de dou? ori,/ Î?i vin codri'n ajutor,/ De-i suna a treia oar?/ Toti du?manii or s? piar?/ Din hotar? în hotar?/ Îndr?gi-i-ar ciorile/
?i spânzur?torile!

Sursa: Zorile Bucovinei[1] footer