Revista Art-emis
Moartea unui C?rturar - Gheorghe Buzatu (1939-2013) PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gic? Manole   
Duminică, 09 Iunie 2013 17:51
Prof. univ. dr. Gheorghe BuzatuVestea mor?ii istoricului Gheorghe Buzatu a īntristat pe toat? lumea de bun? credin??. Venit? pe nea?teptate, cu cāteva zile īnainte de a īmplini vārsta de 74 de ani, moartea C?rturarului reprezint? o imens? pierdere pentru ?tiin?a istoric? romāneasc?.

„A fost un om nemaipomenit", īmi zice la telefon, cu o triste?e nereprimat?, un alt mare istoric, Ion Bulei. „Doamne, ce p?cat c? a murit un asemenea C?rturar", ī?i manifest? triste?ea īnv???torul Corneliu Drescanu din Ib?ne?ti. De decenii bune, Gheorghe Buzatu reprezint? pentru noi un reper moral-?tiin?ific autentic, fapt dovedit de imensa sa oper?, oper? dedicat? slujirii Adev?rului, Drept??ii ?i Intereselor poporului romān. Istoricul Gheorghe Buzatu las? īn urm? o oper? monumental?: zeci de volume de documente, zeci de volume de studii, monografii, eseuri etc., cu privire la istoria romānilor īn secolul al XX-lea. Locul central al operei domniei sale īl ocup? volumele dedicate epocii mare?alului Ion Antonescu, particip?rii Romāniei la al Doilea R?zboi Mondial, petrolului romānesc ?i rostul acestuia īn istorie, fenomenului legionar, liderului acestuia, Corneliu Zelea Codreanu etc.

Dintre sutele de titluri ale istoricului Gheorghe Buzatu men?ion?m cāteva ?i care vor r?māne repere ?tiin?ifice fundamentale: Romānia ?i Marile Puteri: 1939-1947, Din istoria secret? a celui de-Al Doilea R?zboi Mondial (īndeosebi volumul I O istorie a petrolului romānesc (cu o edi?ie īn limba englez? - n. a.),) ce au adus C?rturarului respectul ?i admira?ia contemporanilor.

Īntr-o lume (a noastr?, desigur) viciat? profund la nivel de discurs public de fariseism, impostur?, compromisuri grave, ced?ri impardonabile, slug?rnicie abject?, la?itate cotidian?, C?rturarul Gheorghe Buzatu, īn credin?a lui Nicolae Iorga, a avut convingerea pān? la urm? c? un istoric adev?rat nu poate sluji Neamul S?u decāt prin scrierea Adev?rului istoric. Īn cele patru īntālniri avute cu Gheorghe Buzatu īntre 2007 ?i 2011, de fiecare dat? īmi zicea: „Domnule profesor, istoria, problemele ei, controversele ei, este doar problema istoricului. Mai ales ?i mai cu seam?, istoria recent? a Romāniei. Judecarea istoriei recente, interpretarea ei, nu-i treaba Justi?iei, cu atāt mai pu?in a Guvernului ?i Parlamentului. Doar istoricul are dreptul, libertatea, obliga?ia ca, īn baza documentelor r?mase, s? scrie/spun? adev?rul. Nu prin legi restrictive ?i Ordonan?e de Urgen?? limitative poate fi aflat adev?rul istoric. Demnitatea unui popor nu se negociaz?, cu atāt mai pu?in Istoria sa."

Ultimii ani de via??, Gheorghe Buzatu i-a tr?it īntr-o mare triste?e, o triste?e pe care doar cei foarte apropia?i ?i aviza?i i-au sim?it-o. Suporta greu ideea c? istoria noastr? recent? a īnc?put pe māna unor politruci de sorginte neostalinist? ?i neonazist?. De-abia ī?i putea reprima mānia ?i revolta fa?? de cei care, ca urmare a unor presiuni externe, au reu?it, cel pu?in la nivel de discurs oficial, s? pun? botni??, c?p?stru istoricilor. Īn ultimii ani, C?rturarul Gheorghe Buzatu a avut pu?ine bucurii. Ducea o via?? auster?, discret?. Muncea enorm, neobosit pān? la epuizare, dup? cum mi-a m?rturisit recent unul dintre apropia?ii s?i, istoricul Vasile Diacon. Iar triste?ea C?rturarului izvora, o cred cu toat? convingerea, din boicotul aproape general de care s-a „bucurat", la nivel oficial, din plin: c?r?ile domniei sale disp?reau misterios din libr?rii de cum ap?reau, prezen?e rarisime īn mass-media audio-vizual?, aplicarea etichetei infame de politician de extrem? dreapt? omului cel mai pu?in extremist pe care l-am cunoscut, austeritate material-financiar? etc.

Desigur, īn oricare stat din lume, un om de ?tiin?? de talia istoricului Gheorghe Buzatu ar fi fost, de decenii, membru al Academiei. Ei bine, moartea cu totul nea?teptat? ?i atāt de nedreapt? (dar care moarte este dreapt??) nu l-a g?sit pe marele istoric Gheorghe Buzatu printre membrii Academiei Romāne. Astfel, la moartea lui Gheorghe Buzatu, Academia Romān? n-a arborat drapelul īn bern?, nici nu ?i-a adunat „nemuritorii" spre a-l omagia, dup? cum ar fi meritat, pe C?rturar ?i opera sa. C?ci, nu-i a?a, n-ar fi fost „corect" din punct de vedere politic, n-ar fi dat bine īn fa?a acelora care au avut ?i au obr?znicia s? ne spun? nou?, la noi acas?, cum s? vorbim, cum ?i ce s? scriem despre trecutul recent al Romāniei. La fel, nici vreo Universitate romāneasc? nu s-a sim?it obligat? s? onoreze memoria marelui disp?rut, s? aduc? omagiile cuvenite unui b?rbat care a trudit din greu timp de peste cinci decenii slujind cu tenacitate Na?iunea romān?. Aduc omagii īns?, ?i fac trimitere aici la Academie ?i Universit??i, acordānd titluri de doctori honoris causa, din slug?rnicie, obedien??, evident, unor ilu?tri anonimi, indivizi ?ter?i ?i nuli din punct de vedere ?tiin?ific.
Foto - Cristina Nichitu? Roncea footer