Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Bogdan Tacutu   
Miercuri, 24 Noiembrie 2010 22:36
Voica GeorgeBogdan T?cutu (BT): Pentru cei care nu va cunosc va rog sa ne face?i o caracterizare a scriitorului ?i omului George Voica.

George Voica (GV): Prieten cu fluturii, cu pasarile cerului, cu stelele si cu Dumnezeu. Sensibilitatea mea nu este altceva decat har divin, o ve?nic? leg?nare între lumea de sus ?i cea de jos, cea atât de repede trec?toare. Mi-au pl?cut pove?tile, n?zbâtiile, poeziile lui Eminescu, Esenin ?i Rimbaud. Iubesc deasemeni, c?l?toriile. O, ce aproape m? simt de lumea Vene?iei! Ce mult o iubesc, încât a? vrea ca restul anilor mei s? mi-i petrec acolo, printre leandrii în floare,molcomele ape ale lagunelor, picturile renascentiste. Dar sunt prea legat de satul na?terii mele, de mestecenii feciorelnici, de r?coroasele ci?mele brâcovene?ti, de copiii ?i de nepo?ii mei, de so?ia mea, f?r? de care n-a? fi ajuns s? tr?iesc în prelung? visare.

BT: V-a?i n?scut într-o familie cu oameni obi?nui?i. Ce a însemnat aceasta pentru viitorul scriitor?

GV: B?trânii mei au fost ??rani cura?i, amirosind a floare de câmp, prim?vara, ?i a p?mânt reavan, a fragi! S?raci ?i frumo?i (la chip ?i la suflet), m-au z?mislit în umbra mân?stirilor ?i a magnoliilor; în umbra plângatoarelor s?lcii. Eu însumi fiind de acum o salcie plâng?toare pe urmele lor, pe amintirea anilor lor!

BT: E nevoie de timp, voin??,curaj, ?ans? pentru a continua un act de crea?ie? De ce e nevoie pentru a supravie?ui?

GV: Crea?ia nu este altceva decât „mirabila s?mân??" a lui Lucian Blaga. Dumnezeu pune în suflet ?i în inim? o s?mîn?? cereasc?, harul, care, cu vremea, germineaz? de la sine ?i te oblig?, te cheam?, te strig? continuu s? o-ngrije?ti, s? o mângâi, s?-i cân?i ?i s-o încân?i, pân? ce ea îns??i devine o pas?re cânt?toare, str?lucitoare, ce se a?eaz? blând? în c?r?i, în poeme, pove?ti. Astfel, între tine ?i ea se na?te o rela?ie ciudata. Nu mai po?i sc?pa de ea toata via?a! Cât prive?te supravie?uirea fizic?, biologic?, nu pot s? spun decât ce-a zis mântuitorul nostru Iisus Hristos: „Omul va tr?i ?i cu cuvântul!"

BT: Cine ?i ce v-au inspirat în profesia dumneavostr? la un moment anume, sau în permanen??, din cultura român?, ca s? excela?i la nivelul profesional la care v? g?si?i acum?

GV: Bunicul meu era un împ?timit al lecturii. Citea foarte mult: literatur? de foarte buna calitate (de la boierul Andronescu, unde lucra pe post de administrator), dar iubea ?i politica (a fost ??r?nist); nu era zi în care s? nu-l v?d citind. Tat?l meu, de asemenea, citea enorm, mai ales din Jules Verne, dar ?i pove?ti, basme, c?r?i de c?l?torii. La hore, împreun? cu fra?ii s?i (cinci la num?r) erau me?teri în strig?turi, le compuneau ad-hoc. Fra?ii s?i aveau caiete cu "amintiri", cum le numeau ei, care nu erau de fapt, decât foarte frumoase poezii de dragoste, mediul campestr, evident. Copil?ria mea a fost (al?turi de ei) o blânda ?i dulce poveste. Iat?-m?, a?adar, în prelungirea unui filon liric autentic ?i autohton.

BT: Romanul „Pas?rea numit? via??", a scos in relief for?a ?i puterea de redare a vie?ii în mediul rural.

GV: Romanul „Pas?rea numita via??" l-am scris de cinci ori. A fost v?zut de Dumitru Radu Popescu, la Cluj ?i recomandat prestigioasei edituri „Dacia", din acela?i ora?. Era cea mai „tare" editura din Transilvania, iar romanul a pl?cut foarte mult, fiind tiparit în 30 000 de exemplare, care au intrat în toate bibliotecile mari, (inclusiv în cele universitare) din ?ara aceasta. De ce s-a vândut aceast? carte cu politia , la Sighetul Marma?iei ?i de ce au cerut maramure?enii s? se suplimenteze tirajul? Simplu: pentru c? povesteam lucruri adev?rate, dându-le o u?oar? tent? poetic?. Chestia aceasta am înv??at-o de Maxim Gorki - colosal scriitor!

BT: Sunte?i cea mai important? personalitate literar? a comunei. A?i crezut acum 50 de ani c? o s? ajunge?i aici?

GV: Nu mi-a pl?cut niciodat? s? fiu „un b?g?re?". Am stat mai în umbr? ?i mi-am v?zut de scrisul meu. N-am ?inut neap?rat s? ajung un fel de vedet?? ?i acum îmi repugn? acest lucru, de?i, curios, îmi face pl?cere de(de la o vreme) când m? „mângâie" cineva. G?sesc de cuviin?? c? este reflexul muncii mele de 50 de ani (la 12 ani am „debutat" cu o poezie ce a fost „publicat?" în Cartea de onoare a Scolii cu clasele I-VIII Dezrobi?i). Dincolo de realiz?rile mele (dou?zeci ?i patru de c?r?i publicate, numeroase premii na?ionale ?i interna?ionale; inclus în "Dic?ionarul personalit??ilor din România"... M? bucur? forte mult faptul c? la ?coala la care predau am descoperit în fiecare an câte doi-trei copii foarte talenta?i, iar crea?iile lor literare le p?strez spre a le publica atunci când voi g?si sponsori „sensibili" la actul de cultur?.

BT: Cum vede?i evolu?ia României în aceast? perioad?, atât în termeni generali de cultur?, societate, politic?, economic, cât ?i din punct de vedere artistic, metaforic?

GV: România va merge pe brânci înc? vreo 20 de ani. Orice am face (chiar de am intrat în UE ?i NATO) tot „?ia s?raci" vom r?mâne. La fel se vor uita vecinii no?tri la noi, ca ?i în urma cu dou? veacuri! Parc? suntem un popor blestemat! Orice am face, tot nu e bine, iar explica?ia ar fi una singur?: suntem un amestec ciudat, nefireesc, de rase, de culturi, de sânge, de caracter, încât nu se poate vorbi despre un sincronism etnic, ci mai degrab? de o ve?nic? har??, de o clocotire a unor dulce?uri ?i veninuri enigmatice, de-a valma, bezmetic, hilar, ce produce team? ?i mirare pentru cei care ne privesc!

BT: De ce scrie?i?

GV: De ce scriu? Pentru c? nu ?tiu s? fac altceva în afara de poezii, pomicultur?, c?l?torii, lungi vis?ri etc. etc.

BT: La ce lucra?i acum?

GV: Lucrez la un volum de versuri (distihuri) intitulat "Populare din Surpate" în metric? popular?, evident, cu o concentrare maxim? a metaforei.

BT: Care este scriitorul dumneavoastr? preferat?

GV: Scriitorul preferat? Dostoievski, Withman, Sandurg, Arthur Rimbaud, Serghi Esenin, Sadoveanu, cronicarii moldoveni ?i munteni, poporul acesta, oameni simpli, s?raci ?i nec?ji?i, care au f?cut istorie în ?ara aceasta.

BT: Considera?i c? ave?i un roman capodoper? ?

GV: „Capodoper?" este romanul document „Prizonierii infernului", pentru c? ei ??ranii aceia, din care eu însumi m? trag, sunt adev?ratele capodopere ale neamului românesc.

BT: Care e primul dumneavostr? scriitor?

GV: primul scriitor ce mi-a marcat a fost bunicul meu, care a scris pe coperta romanului „Conditia umana" a lui Mallroux, în 1957, urm?toare propozi?ie: „Azi- noapte a nins cu fulgi mari!" Azi, cel mai mare scriitor român cred c? a r?mas tot Eminescu, ?i va r?mâne de-a pururi.

BT: V? pas? ce spun criticii? Cum le r?spunde?i?

GV: „Critici voi ca flori de?arte,/ Ce nimic n-a?i adus,/ E u?or a scrie versuri/ Când nimic nu ai de spus", spunea tot Eminescu. În cea ce m? prive?te, am fost ?i ridicat în sl?vi de critici, dar ?i p?lmuit. De fapt, to?i scriitorii români (?i de pretutindeni) au p??it ?i vor p??i acela?i lucru.

BT: Ce p?rere ave?i despre politicieni?

GV: Despre politicieni, marele istoric Nicolae Iorga spunea atât de plastic ?i metaforic c? erau „M?garii de pe Vezuviu".

BT: Ce credeti despre criza economic??

GV: Criza economic? a fost creat? în mod con?tient, (cu un scop, evident) de a?a -zi?i „bubuli", cum îi nume?te Coru?. Ace?tia sunt, probabil, într-o permanent? leg?tur? cu entit??i din alte spa?ii, iar criza „trebuia" s? se produc? ?i s?-?i fac? efectele : împlinirea scenariului Apocalipsei. Atât de mult se va acutiza aceast? criz? ?i atât de mult va înr?i na?iunile, încât prev?d un r?zboi atomic iminent, devastator.

BT: Se mai cite?te ast?zi?

GV: Azi, se cite?te foarte pu?in. Popoarele sunt sub imperiul faptului divers, al mizeriilor frem?tânde, colc?itoare. A crescut (?i este într-o cre?tere rapid?) snobismul ?i cretinismul! Cu vremea separa?ia dintre cre?tini ?i cretini va fi infim?, în sensul ?i cretini va fi infim?, în sensul c? oamenii vor fi din ce în ce mai necredincio?i ?i mai r?i, mai orbi, mai... cretini!

BT: Cine ar merita premiul NOBEL, dintre scriitorii români?

GV: Premiul NOBEL, acum, i l-a? fi dat lui Ceau?escu. Imagina?i-v? c? mâine diminea?? a?i afla cu stupoare c? orice nou cartier din ?ara aceasta, fabrici, uzine, spitale, campusuri universitare, teatre, sta?iuni marine, Transf?g?r??an, Canal Dun?re - Marea Neagr?, cercetare, speciali?tii în chimie, inginerie, medicin?, arhitectur?, Casa Poporului etc. n-ar mai fi. Cum ar ar?ta ?ara asta? V? spun eu: ca dracu! Ce s-a construit dup? el? A, s-au f?cut sedii somptuoase ale finan?elor, caselor de asigur?ri ?i ale b?ncilor, toate vizând banul cet??eanului român. În rest? Politic?, politicieni, mizerii f?r? de sfâr?it! Erau ?omeri pe atunci? Nu. Aveam sute de ?antiere pe tot globul? Aveam! Azi ce avem?! Promisiuni electorale, de??n?ate, ?omeri cu ghiotura, pensionarii cer?etori, studen?i cu tona ?i cu vagonul, doctoranzi de trei lulele, anali?ti politici cu b?rbi, zulufi ?i furtuni craniene, pipi?e descul?e pân? la lenjeria intim?, traseiste, SIDA, droguri, alcool, gloan?e ?uierând în miez de noapte, mafio?i, c?m?tari ?i doctori f?cându-?i bagajele s? plece oriunde în lume, decât s? mai tr?iasc?-n genunchi, slinos, ?i absurd.

BT: Ce p?rere ave?i despre scriitorii români?

GV: Scriitorii români sunt ca aluatul în cre?tere; mai au pu?in ?i dau pe afar? de t?vi.
Deocamdat? se consider? a fi (fiecare, în parte) „cel mai tare din parcare"!

BT: V-a?i gândit s? scrie?i, dar f?r? s? publica?i?

GV: Cum s? scriu ?i s? nu public?! Nu e o abera?ie?! Odat? ce-am scris, înseamn?, c? m-am adresat cuiva, unor oameni care s? m? în?eleag?, s? ne împ?rt??im opiniile, pasiunile, tr?irile, vis?rile...

BT: „Tandru, ?trengar sentimental sau nemul?umit de ceea ce via?a îi ofer?, poetul ?i scriitorul George Voica se bucur? de o meritat? apreciere". Cum comenta?i aceast? afirma?ie?

GV: Afirma?ia apar?ine prietenului meu Ion M?ld?rescu. Nu este m?gulitoare, ci extrem de sincer? ?i de lucid?. Dumnealui, se vede, m? cuno?te forte bine, pentru c? domnia sa e un foarte abil psihanalist, un introspector cu certe valen?e de critic literar. Adevarul e c? aici, în spa?iul Vâlcii, domnul M?ld?rescu este un critic literar (dar ?i de opinie, mai ales politic?, patriotic?) redutabil, care merit? stea pe aceea?i treapt? valoric?, de apreciat, cu pu?inii critici valoro?i din fenomenul literar românesc contemporan. Personal, îi datorez foarte mult minunatului meu prieten ?i excelent publicist, domnului Ion M?ld?rescu! footer