Revista Art-emis
Protest PDF Imprimare Email
Asocia?ia GETO-DACII   
Duminică, 26 Mai 2013 13:05
Asocia?ia Geto-DaciiPersoan? juridic? român?, cu sediul în Municipiul Bucure?ti, str.Pâncota, nr.7, bloc 13, scara 1, etaj 6, ap. 20, sector 2, legal reprezentat? de domnul Roman Marius Valentin, în calitate de Pre?edinte al Consiliului Director ?i al Asocia?iei, O.N.G. ce are ca scop studierea, cercetarea, promovarea ?i ap?rarea, în condi?iile legilor române ?i a adev?rului ?tiin?ific a Istoriei Na?ionale a României, în principal, precum ?i cea universal? în secundar v? aduce la cuno?tin?? urm?toarul

P r o t e s t

Postul Na?ional de Televiziune, TVR1, a difuzat în seara zilei de 07.04.2013, în intervalul orar 20:34-20:45 un reportaj ce se intitula „Istoria Mistificat?". Reportajul a fost difuzat în cadrul programului TVR „Reportajele jurnalului". Cei intervieva?i au fost, pe rând: profesor Mihai Manea, Pre?edintele Asocia?iei Profesorilor de Istorie, prof. univ. dr. Bogdan Murgescu, Dorin Dobrincu, istoric, prof. univ. dr. Lucian Boia care, fiecare în parte, în primele aproximativ cinci minute ale reportajului (dintr-un total de 11 minute), au abordat un subiect extrem de important al istorie na?ionale a României ?i anume: Mihai Viteazul.

O prim? precizare: nu marii no?tri istorici moderni, de la Nicolae B?lcescu la Nicolae Iorga ?i Constantin C. Giurescu au mistificat prin exagerare personalitatea ?i epoca lui Mihai Viteazul ci cei patru invita?i ai reportajului dvs. c?rora li s-a asociat moderatorul TVR, care au denigrat acest moment deosebit al istoriei na?ionale, de parc? ar fi avut un mandat în acest sens.

Modul în care cei intervieva?i au prezentat subiectul emisiunii, referindu-ne aici la prima parte a acesteia, unde s-a discutat despre Mihai Viteazul ?i con?tiin?a sa na?ional?, este unul care pune sub semnul întreb?rii atât personalitatea marelui voievod, ac?iunile sale politice ?i militare de la cump?na veacurilor al XVI-XVII-lea, con?tiin?a sa na?ional? dar mai ales unitatea politic? realizat? de Mihai Voievod Viteazul, ceea ce demonstreaz? cel pu?in o lips? a cunoa?terii realit??ilor istorice ?i politice de la acea vreme.

Debutul îl realizeaz? dl. profesor Mihai Manea, care aduce în discu?ie, cu o umbr? de nemul?umire ?i ironie din partea sa, faptul c? în c?r?ile de istorie pân? nu demult „Românii sunt întotdeauna cei înving?tori. La lupta de la C?lug?reni era celebra ac?iune a lui Mihai Viteazul trecând podul care aproape îl spulbera pe Sinan Pa?a" ?i „românii erau victorio?i" dar c? la c?derea nop?ii - spun izvoarele -, „armata lui Mihai Viteazul se retrage de pe câmpul de lupt?, p?r?se?te Bucure?tiul, trece prin Bucure?ti, se duce la Târgovi?te unde a?teapt? ajutoarele lui Sigismund Bathory!". Deci, de unde pân? unde victoria de la C?lug?reni? Vorbitorul dovedea, prin aceasta, superficialitate în evaluarea ?i în concluzia asupra acestei b?t?lii, ca s? nu spunem mai mult. Biruind la C?lug?reni, cu jertfe mari, Mihai, cu oastea totu?i împu?inat?, s-a retras, strategic, spre mun?i, din fa?a „puhoiului" otoman ?i, primind ajutorul dela Sigismund, dinainte obligat, a câ?tigat în final campania anului 1595 înt-una din cele mai glorioase b?t?lii ale sfâr?itului de secol al XVI-lea ?i împotriva celui mai redutabil comandant otoman al „zilei". Aceasta o spun izvoarele istorice cunoscute.

Continuând pe aceea?i linie, dl. profesor Mihai Manea recidiveaz? ?i afirm? c? „niciodat? nu le-am fi spus c? ?tefan cel Mare, Mihai Viteazul au pl?tit tribut pentru c? noi îi vedeam pe ?tefan cel Mare, Mihai Viteazul ca eroi ai luptei na?ionale". Da, voievozii aminti?i a?a au fost: eroi ai luptei na?ionale dar cu aceast? persiflare domnul Manea, pre?edintele Asocia?iei Profesorilor de Istorie, se înscrie în ?irul denigratorilor istoriei noastre na?ionale. Domnul prof. univ. dr. Bogdan Murgescu p?rea la început s? se apropie de adev?rul istoric dar pân? la urm? s-a „încadrat" în acela?i „tipar". Problema filia?iei lui Mihai Viteazul - problem? în care vorbitorii au dovedit o insuficient? cunoa?tere! - este, în prezent, rezolvat?, în baza documentelor cunoscute ast?zi ?i valorificate în cartea recent? a prof. dr. Marin Al. Cristian, citat? în nota 1. Iar Mihai Viteazul ?i faptele sale, pe toat? durata domniei, încheiat? tragic în august 1601, nu a fost un „mit" - cum se opinteau s? dovedeasc? vorbitorii ci o realitate istoric?, confirmat? de izvoarele istorice.
„Scrie în manuale deja - î?i aduce aminte dl. Dobrincu - despre visul de veacuri al românilor care ar fi fost acela al unit??ii politice. Asta este o poveste construit? în secolul al XIX-lea. Evident c? atunci aceast? idee i-a atras pe cei mai mul?i români ?i asta este o realitate dar înainte de 1830 nu exist? a?a ceva. Istoricii au inventat atunci povestea cu Mihai Viteazul care ar fi unit cele trei ??ri române. E cam mult spus. E drept c? a existat atunci o realitate, acest domnitor valah a reu?it s? controleze pentru o scurt? perioad? de timp ?i Moldova ?i Transilvania dar n-a avut un proiect în jurul ideii na?ionale, adic? al unit??ii na?ionale. Abia pa?opti?tii îl interiorizeaz?, îl folosesc în spa?iul public, intr? în manuale, în con?tiin?a public? ?i ast?zi pentru c? mai to?i românii ?tiu de a?a ceva, pare c? este un dat", spune vorbitorul Dobrincu, care î?i permite s? nege ceea ce înc? nu s-a învrednicit pân? acum s? cunoasc? din izvoarele istorice.

Vine, la rând, vajnicul „demitizator" al istoriei na?ionale, domnul Lucian Boia, afirmând de pe pozi?ia „magister dixit": „Nu Mihai Viteazul a f?cut România ?i asta este o mitologie istoric?. Nu la 1600 s-a f?cut România nici m?car într-o form? primar?. Cum s? spun?" S? spune?i, d-le Boia, c? necunoscând dvs. ce este acela un mit ?i nici cum se lucreaz? cu izvoarele mitologice, nu ave?i dreptul s? v? exprima?i în aceast? materie a ... „demitiz?rii", cum face?i de peste dou? decenii! Cu aplomb îns?, vorbitorul cre?te „tura?ia" discursului: „Îns? Mihai Viteazul, postum, a contribuit enorm la crearea României, adic? mitologia lui Mihai Viteazul. Unirea de la 1859 ?i de la 1918 s-au f?cut ?i sub semnul lui Mihai Viteazul cum s-au f?cut sub semnul Daciei antice. Eu cred c? în realitate România actual? nu are nimic în comun cu Dacia antic?, dar ?sta a fost un simbol foarte puternic, adic? oamenii trebuie s? aib? ni?te credin?e...". Da, „eu cred" este „argumentul" arogan?ei prin care se ignor? concretul istoric dar ?i exegezele pertinente de pân? la propria persoan?!

Finalul primei p?r?i a reportajului, care-l avea în vizor pe Mihai Viteazul ?i „mitul" unit??ii na?ionale, îi apar?ine reporterului, la rândul s?u „îndoctrinat" la fel, care concluzioneaz?: „Mitul unit??ii a fost creat de pa?opti?ti dar comuni?tii au creat atât de mult istoria încât o dat? cu venirea lor la putere tot ce au înv??at bunicii ?i p?rin?ii no?tri s-a schimbat".

Stimat? redac?ie, dup? 22 decembrie 1989, în România au avut loc o serie de schimb?ri. Marea majoritate a acestor schimb?ri nu a avut, în prim plan, interesul na?ional ?i aceast? tendin?? se men?ine constant, parc? sus?inut? de cineva anume. ?i pe linie „?tiin?ific?" s-a abordat, nu de la început ci, treptat, treptat, o cale de denigrare a istoriei na?ionale, de minimalizare a faptelor înainta?ilor no?tri, de înl?turare din manualele ?colare a str?mo?ilor no?tri reali - ge?ii, dacii, tracii, illirii. Evident, nu puteau s? „scape" continuatorii acestui „plan dacic care ne-a traversat istoria ?i care ne anim? ?i azi", iar unul dintre ace?ti continuatori este Mihai Voievod Viteazul - un geniu politic ?i militar de valoare na?ional? ?i universal?.

Ca r?spuns la afirma?iile domnului profesor Manea, mai sus prezentate ?i redate cuvânt cu cuvânt aici, din reportajul filmat, f?cut de dvs., v? aducem la cuno?tin?? atât dvs. cât ?i Domniei sale faptul c? românii, din p?cate, nu au fost întotdeauna înving?tori în lupt?, cum prezint? situa?ia, ironic, domnul profesor Manea. Înfrângerile s-au datorat, de foarte multe ori, de-a-lungul istoriei, num?rului foarte mare de cotropitori care ?i-au dorit cu orice pre? acest p?mânt ?i cu care ?ara, ??rile române, cele trei Dacii, cele trei Valahii, cum mai erau cunoscute, s-au confruntat permanent. Amintim doar câteva for?e teribile ale antichit??ii, evului mediu, epocii moderne ?i contemporane cu care oamenii locului ?i conduc?torii lor s-au confruntat: Imperiul persan, Imperiul roman, Hunii, hoardele t?t?r??ti, Imperiu otoman, Imperiul habsburgic (austro-ungar, mai târziu), Imperiul ?arist (mai târziu Imperiul sovietic, U.R.S.S.). În luptele cu aceste for?e uria?e românii au pierdut nenum?rate b?t?lii, multe le-au ?i câ?tigat, într-un mod eroic, iar acest fapt a fost consemnat mereu de c?r?ile de istorie, fiind o realitate, nefiind ascunse elevilor, studen?ilor, ori publicului larg, interesat. Un alt motiv, extrem de important în pierderea anumitor b?t?lii sau „ratarea" unor momente importante în istoria na?ional? a României a constituit-o tr?darea na?iunii ?i a domnitorului, a conduc?torilor, de c?tre unii din cei ajun?i în sfera puterii, în jurul domnitorilor ori conduc?torilor pe care i-am avut în istorie. Nu poate fi uitat la acest capitol „interesul" enorm, „protector", pe care l-au avut puterile occidentale, imperiul otoman, ori Rusia ?arist? ?i sovietic? mai târziu, în dominarea, controlul ori încorporarea acestui teritoriu în propriile lor imperii sau state. Acesta-i adev?rul în privin?a victoriilor a?a-zis permanente ale românilor în istorie ?i nu altul. Acela?i „interes" enorm de „protec?ie" a Statului Na?ional Unitar Român exist? ?i ast?zi, manifestat prin noul Superstat ap?rut de câ?iva ani pe harta lumii: Uniunea European? cu viitoarea sa prefigurat? transformare în Statele Unite ale Europei, ca „antecamer?" a unui a?anumit „Imperiu global".

Revenim asupra b?t?liei de la C?lug?reni, asupra c?reia denigratorii istoriei na?ionale au încercat ?i încearc? s? arunce o umbr?, chiar o uitare a sa sau a importan?ei sale, cum au încercat ?i vorbitorii din reportajul prezentat de dvs. La C?lug?reni s-a înregistrat o mare victorie a lui Mihai Viteazul ?i a valahilor, în lupta împotriva imperiului otoman. Raportul de for?e, în acea zi, 13/23 august 1595, era de 5 la 1 în favoarea otomanilor. La sfâr?itul zilei, num?rul mor?ilor era tot în favoarea otomanilor, adic? 7000 de turci mor?i ?i 2000 de mor?i din oastea valah?, din care 700 erau unguri ?i secui. Nu am ad?ugat la acest capitol dotarea foarte bun? a armatei otomane în armament, muni?ie ?i provizii, în contradic?ie cu armata lui Mihai. Tot la finalul luptei în rândul armatei otomane se înregistrau mai multe pa?ale ucise pe câmpul de lupt? (Mustafa pa?a, Husein Pa?a, Haidar Kidr pa?a - ucis chiar de c?tre Mihai Viteazul). Hasan pa?a, urm?rit de Mihai Viteazul pe câmpul de lupt?, a sc?pat cu fuga ?i cu mare fric?. O alt? pa?al?, Mehmed Satârgi bei Yeni?ehir a fost r?nit, sc?pând de la moarte. Marele vizir, Sinana pa?a, a fost la un pas de moarte în acele momente. Captura de r?zboi a lui Mihai, la sfâr?itul aceleia?i zile a fost una consistent? în arme u?oare ?i grele (15 tunuri) ?i mai ales în steaguri, fiind capturat ?i steagul verde al profetului, atât de pre?uit de otomani[1]. În urma informa?iilor primite - de la prizonierii turci dar ?i prin alte investiga?ii -, dup? l?sarea serii ?i încetarea b?t?liei, evident c? a doua zi armata lui Mihai s-a retras spre Bucure?ti, apoi Târgovi?te, a?teptând ajutorul promis de Sigismund. Acesta este un fapt cunoscut ?i a fost o mi?care tactic? bine gândit? de Mihai, întrucât raportul de for?e r?mânea, totu?i, în favoarea otomanilor. Jonc?iunea cu armata adus? de Sigismund Bathory, promis?, de altfel, i-a permis lui Mihai Viteazul s? reia ofensiva, astfel încât s?-l ajung? din urm? pe Cagal Oglu Sinan pa?a, marele vizir, care se retr?gea în mare grab? spre Dun?re, iar la Giurgiu, surpinzându-l la trecerea podului cu armata otoman?, s? spulbere jum?tatea ce nu reu?ise s? treac? Dun?rea, inclusiv solda?ii otomani afla?i pe pod la acel moment, pod ce a fost distrus de artileria lui Mihai. Corpul de oaste al akingiilor, la Dun?re, la trecerea podului, a fost complet distrus, nemairef?cându-se niciodat?. Ca o consecin?? a acestei înfrângeri, Sinan pa?a este înl?turat din func?ia de mare vizir ?i pu?in a lipsit ca acesta s? nu-?i piard? capul. Toate cronicile europene ale vremii au anu?at, dup? aceast? b?t?lie, o mare victorie a lui Mihai Viteazul. Podul principal de peste Neajlov, a fost un pivot important în toat? aceast? lupt?, unde Mihai Viteazul a fost prezent, iar Sinan Pa?a, dup? ce a fost str?puns cu lancea dintr-o parte în alta a obrazului, a c?zut în râu, fiind salvat de un supus al s?u, Deli Hasan (Hasan nebunul).

Oare de ce ast?zi trebuie, neap?rat, s? minimaliz?m, eventual s? anul?m un trecut glorios ?i s? ?tergem faptele înainta?ilor no?tri încercând s? prezent?m adev?rul într-o lumin? palid?, aproape întunecat?? Retragerea de pe câmpul de lupt? a armatei valahe ?i a lui Mihai, a doua zi, a fost una strategic? nu a fost o fug?, cum se în?elege din prezentarea f?cut? de vorbitorii dvs, a fost o retragere care a avut în vedere regruparea armatei prin aportul for?elor proaspete ce urmau s? vin?. În toate c?r?ile de istorie faptele au fost prezentate în acest mod ?i nu altfel, neascunzându-se nimic, dar, de cele mai multe ori, explicându-se care a fost scopul acestei retrageri. Faptul c? ajutorul lui Sigismund a sosit, într-un final, nu minimalizeaz? cu nimic rolul uria? pe care l-a avut oastea valah? ?i mai ales voievodul Mihai în aceast? lupt?. Exemplul personal al lui Mihai Viteazul pe câmpul de lupt? a fost unul care a dus la ob?inerea unei mari victorii într-un moment în care lupta era în mare cump?n?, cum s-a întâmplat ?i la ?elimb?r mai târziu, fapte mai pu?in cunoscute publicului larg. ?i asta în condi?iile în care raportul de for?e era net favorabil otomanilor, Sinan pa?a având porunc? ferm? de a transforma Valahia ?i Moldova în pa?alâcuri.

La fel de cunoscut este ?i faptul c? atât Mihai Viteazul, dar ?i ?tefan cel Mare au pl?tit tribut turcilor. Nici acest fapt nu a fost ascuns, cum se în?elege din prezentarea profesorului Manea. Ceea ce nu se ?tie este c? tributul s-a pl?tit, permanent, datorit? lipsei de în?elegere a occidentului catolic ?i politic care nu a v?zut cu ochi buni, niciodat?, cele trei Dacii ?i nici pe conduc?torii lor ori ac?iunile acestora, obiectivul acestui occident fiind acela de a încorpora sau extorca aceste ??ri de bunurile lor, „schismaticii" r?s?riteni fiind o permanent? ?int? a occidentului. În atari condi?ii, fiin?a na?ional?, în fa?a celei mai mari puteri militare ?i politice a evului mediu, se putea conserva, în primul rând, în regim de urgen??, prin în?elegere cu Poarta otoman?, care, în schimbul p?cii ?i a unei a?a zise „protec?ii", percepea un tribut. Acestea sunt fapte care „scap?" vorbitorilor dvs. din ignoran?? sau cu premeditare. De asemeni, incorecte sunt aprecierile profesorului Manea ?i vis-a-vis de cei doi voievozi, ?tefan cel Mare ?i Mihai Viteazul, atunci când asociaz? caracterul de eroi na?ionali, dar într-un mod ironic, al celor doi, cu tributul pl?tit de ace?tia Por?ii otomane. Este de notorietate faptul c? au fost ni?te eroi ?i nu doar na?ionali la acea vreme ci de talie european? ?i cu toate acestea au pl?tit tribut Por?ii, în pofida tuturor victoriilor împotriva otomanilor, dar dl. profesor nu prezint? aceste aspecte din motive cunoscute doar de Domnia sa. Neîn?elegerile cu lumea cre?tin? catolic?, occidental?, care nu vedea în ??rile Dacice decât o surs? de venit, un teritoriu de cucerit, de încorporat, inclusiv din punct de vedere religios, ori un câmp de lupt?, au dus, de cele mai multe ori, dup? trecerea la cele ve?nice a lui Mircea cel B?trân, la în?elegeri între aceste trei ??ri Dacice, cele trei Valahii ?i Poarta otoman?, în?elegeri care se materializau, de fiecare dat?, cu foarte mici excep?ii, prin plata unui tribut, cum am ar?tat anterior.

Acestea au fost, sunt ?i vor fi ni?te realit??i crunte, pe care na?iunea român? le-a tr?it cu sacrificii imense, nu sunt ni?te „mituri" – cum le „?tie" dl. Boia! – nu pove?ti, nu fabula?ii. Numai cine nu dore?te nu le vede ca pe ni?te realit??i. Ascultând cu aten?ie prezentarea unui alt invitat al dvs., dl. Dorin Dobrincu, constat?m cu surpindere c? „visul de veacuri al românilor... este o poveste construit? în secolul al XIX-lea". C? pân? la „1830 nu a existat a?a ceva", o încercare de unitate politic? a românilor. De asemenea, ne surprinde în mod nepl?cut afirma?ia acestui istoric care ne spune c? „Istoricii au inventat atunci povestea cu Mihai Viteazul care ar fi unit cele trei ??ri române. E cam mult spus.". ?i c?, aceast? idee, a unit??ii politice a românilor apare abia în perioada pa?optist?, iar ideea este folosit? „în spa?iul public". Nimic mai fals, din ceea ce a prezentat dl. Dobrincu, în expunerea sa. S? v? d?m câteva exemple cu privire la con?tiin?a na?ional? ?i la dorin?a de unitate politic? a valahilor, a românilor, cu privire, deocamdat?, la acel moment, al domniei lui Mihai Voievod Viteazul, atât pentru domnul Dobrincu, dar ?i dumneavoastr?, TVR-ului: C?rturarul german Ioannis Biselius scria c? ardelenii „?ineau mai mult la unul de-al lor, la un dac ca Mihai decât la un str?in ca Basta; care alt popor în afar? de valahi, poate fi atât de pl?cut transilv?nenilor? C?ci mai to?i sunt de acela?i sânge, de aceea?i origine, de acela?i nume: daci sunt ?i unii ?i al?ii!"[2]. Szamoskozy nota c? „vestea luptei nenorocite a str?b?tut toat? ?ara; poporul românilor care locuie?te în satele Ardealului a f?cut o conspira?ie ?i s-a unit cu cei de acela?i neam veni?i de dincolo ?i s-au ridicat din toate p?r?ile"[3]. Sasul Mathias Miles constata c?: „De îndat? ce s-a r?spândit în ?ar? zvonul despre victoria lui Mihai, numaidecât valahii din ?ara noastr? s-au adunat ?i au atacat în tain? ?i public mo?iile ?i cur?ile nobililor ?i au ucis mul?i dintre st?pânii lor ..., ?i aceasta, de fapt, din închipuirea vis?toare c?, având de acum înainte un principe din sângele lor, trebuiau mojicii valahi s?-i stârpeasc? pe nobili"[4]. Cronicarul era convins c? între românii din Ardeal ?i cei din Valahia exista „o puternic? con?tiin?? de neam"[5].

Cu o zi înainte s? fie asasinat, Mihai Viteazul, la solicitarea lui Basta s? p?r?seasc? Ardealul din porunca împ?ratului, r?spunde astfel: „Nu-mi las nim?nui ?ara ?i neamul nici mort."[6]. Tot în aceea?i zi, Mihai r?spunde solului trimis de Basta care-i poruncea lui Mihai s? se prezinte la consiliul de r?zboi: „Vor s?-mi dea mie ordine cei ce n-au nici un drept asupra mea... . Cine dracu sunt acei Rudolfi ?i cezari de care îmi vorbe?te unul ca Basta? Sau cine sunt ace?ti Basta ce mi-i trimite Rudolf drept monitori? La dracu ?i la corbi cu ace?ti de dou? ori inoportuni areopagi?i! Cum? În aceste trei ??ri ale Daciei, supuse cu primejdia vie?ii mele, îngenunchiate prin vitejia mea, dobândite prin victoriile mele, mai cuteaz? înc? cineva s?-mi prescrie legile îndur?rii (cu voia celui de sus), ale pruden?ei, ale în?elegerilor ?i alian?elor? Ori s? îngr?deasc? st?pânirea mea ?i dreptul meu de a duce tratative? Pieri Basta! Sau, dac? voie?ti a gr?i, domne?te peste ai t?i, iar pe mine s? m? la?i în pace, pentru c? în treburile mele ?i în ??rile supuse cu bra?ul meu nu recunosc pe nimeni deasupra mea, necum pe un Basta ?i nici pe vreun Rudolf ?i pe al?i cezari. Fiecare e Jupiter în cerul s?u, iar nu într-al altuia"[7].
Un alt aspect mai pu?in cunoscut publicului larg este acela al refuzului lui Mihai de a trece la catolicism, în pofida tuturor „sfaturilor" papale[8]. R?spunsul lui Mihai Viteazul adresat papei, la aceste solicit?ri, ademeniri de „siren?" venite de la Vatican a fost urm?torul: „s? p?r?seasc? r?t?cirile italice ?i s? se întoarc? împreun? cu poporul s?u la comunitatea cea adev?rat? a bisericii grece?ti ...(ortodoxe, n.n.)"[9].

Oare nu sunt suficiente argumente cu privire la dorin?a de unitate politic? a valahilor, a românilor, la acea vreme, la dorin?a lui Mihai de unitate a celor trei ??ri Dacice? Argumente pe care vorbitorii din reportajul dvs. nu le cunosc sau, deliberat, le ignor?? Nu mai aducem în discu?ie prima refacere a teritoriului Valahiei în timpul lui Mircea cel B?trân, cu teritorii sud-dun?rene ?i carpatice care au apar?inut acestei ??ri, vechii Dacii ?i locuitorilor ei, valahii, din totdeauna (Dobrogea, Amla?ul ?i F?g?ra?ul). Ceea ce au readus la trupul ??rii marii voievozi ?i valahii (românii), prin sacrifiul ?i jertfa lor, al?ii, peste secole, tot din ignoran??, nep?sare, tr?dare na?ional? ori lips? de educa?ie na?ional?, au pierdut, au risipit, au adus ?ara în situa?ii limit?. Vezi 11 februarie 1866, momentul 1907, vezi anul1940 cu fatidicele date 26 iunie, 30 august, 7 septembrie, etc. Situa?ia, azi, în contextul intern ?i interna?ional, se poate repeta oricând, din acelea?i motive.

Domnul Dobrincu recidiveaz?, în acela?i interviu ?i afirm? c? „acest domnitor valah (Mihai, n.n.) a reu?it s? controleze pentru o scurt? perioad? de timp ?i Moldova ?i Transilvania dar n-a avut un proiect în jurul ideii na?ionale, adic? al unit??ii na?ionale"?!?! Cam ce proiect politic ar fi trebuit s? existe, la acea vreme, în condi?iile politice, militare ?i economice date de atunci, care s? vizeze unitatea politic? a valahilor (românilor), astfel încât s? fie recunoscut ast?zi de denigratorii istoriei na?ionale? Au existat ?i asemenea proiecte/în?elegeri în care Mihai aducea în discu?ie cele trei ??ri Dacice ?i v? exemplific?m: „Discu?ii mai concrete a avut Mihai cu paharnicul de Halicz în prima jum?tate a lunii martie 1600. S-a convenit asupra unor jur?minte reciproce prin care Sigismund al III-lea de Vasa urma s? recunoasc? lui Mihai Viteazul ?i urma?ului s?u, Nicolae, st?pânirea principatelor Valahiei, Ardealului ?i Moldovei cu condi?ia ca aceast? unire de state s? constituie feud? a Coroanei Poloniei. Se men?iona c? cet??ile Chilia, Cetatea Alb?, Oceacovul ?i Ismailul vor fi recucerite de Mihai Vod? de la turci „pe cheltuiala sa", s? fie supuse suveranit??ii Poloniei. La rândul s?u, Voievodul Mihai se obliga „s? nu intre în leg?turi cu nici un domn str?in, fie cre?tin, ori p?gân" f?r? voia ?i sfatul M?riei Sale Sigismund al III-lea de Vasa. Proiectul de tratat prevedea ca „Voievodatele Transilvaniei, Munteniei... Moldovei, ?i toate ??rile ce le-ar lua prin puterea ?i sabia sa, trebuie s? le uneasc? ?i s? le dea atunci Coroanei poloneze"[10]. Tratatul cuprindea urm?toarea clauz?: „iar aceste mai sus pomenite (provincii) M?ria Sa rege n-are s? le dea nim?nui altuia, decât urma?ilor M?riei sale domnului Mihai Voievod[11]"[12]. Ce spune?i de un asemenea proiect sau în?elegere? Dar unitatea religioas?, str?vechea noastr? dreapt? credin?? monoteist?, din Dacia edenic?, al c?rei restaurator a fost, la 1600, Mihai Viteazul, iar mai târziu, dup? venirea lui Hristos Dumnezeu pe p?mânt ?i a descinderii Sfântului Apostol Andrei pe p?mântul vechii Dacii, unitatea ortodox?, compact? ?i permanent? a românilor, pân? azi, nu este o alt? dovad? de con?tiin?? na?ional?? Dar devotamentul cu care l-au slujit românii ardeleni pe Mihai Viteazul în timpul scurt al unit??ii politice, sau fraternizarea armatei moldovene cu armata lui Mihai, la data cuceriri Moldovei, nu putem considera c? face parte dintr-un asemenea proiect? Dar refuzul românilor de a trece la catolicism, respingerea Unia?iei, impus? într-un mod barbar la cump?na secolelor al XVII-XVIII-lea, nu este o dovad? de con?tiin?? na?ional? ?i de unitate, prin religie na?ional?, a românilor? Ca o scurt? precizare, în acela?i context, v? amintim c? momentul 1821 a avut un ecou foarte mare în Ardeal, românii adeleni a?teptându-l pe „Todoru?" s?-i elibereze de sub jugul imperial, având mari speran?e de la acest valah ce se ridicase împotriva asupritorilor. ?i asta se întâmpla înainte de data „exact?" postulat? de dl. Dobrincu, 1830.

Cel ce completeaz? tabloul acestor dezinform?ri, amestecând idei ?i cuvinte, este dl. Boia care afirm? „ex catedra", c?: „Nu Mihai Viteazul a f?cut România ?i asta este o mitologie istoric?. Nu la 1600 s-a f?cut România nici m?car într-o form? primar?". În primul rând, la 1600 nu se vorbea despre România ci despre cele trei ??ri Dacice sau despre cele trei Valahii. Mihai Viteazul, prin fapta sa, cu efortul s?u uria? ?i al valahilor (românilor) s?i, une?te -, este adev?rat, pentru scurt timp -, cele trei ??ri Dacice. Nu degeaba du?manii s?i, nu pu?ini la num?r, l-au numit pe Mihai Viteazul malus dacus. Ce a însemnat unirea lui Mihai Viteazul de la 1600, ne-o spune Nicolae Iorga: „De la 1600 nici un român n-a mai putut gândi unirea f?r? uria?a lui personalitate, f?r? palo?ul sau securea lui ridicat? spre cerul drept??ii, f?r? chipul lui de curat? ?i des?vâr?it? poezie tragic?.". Profesorul Cristian, în lucrarea sa, Mihai Viteazul, Restauratorul Daciei ?i al Bisericii Str?mo?e?ti, Ed. Nicolae B?lcescu, 2011, dup? o analiz? atent? a documentelor de epoc?, a izvoarelor, afirm?: „Mihai Vod?, prin biruin?a gândului unirii, a luat-o înaintea timpului s?u, reu?ind s? adune la un loc cele trei ??ri Dacice, în vreme ce ideea politic? a unit??ii statale na?ionale nu exista nic?ieri în Europa." (s.n.). Oare acest efort ?i sacrificiu suprem nu mai înseamn? nimic azi? Aceasta este mitologie istoric?, d-le Boia? O alt? afirma?ie bulversant? a d-lui Lucia Boia este urm?toarea: „Eu cred c? în realitate România actual? nu are nimic în comun cu Dacia antic?". Oare? Absurd, d-le Boia! „Iar cee ce e absurd nu poate fi crezut" (Voltaire)! Raportându-ne la epoca lui Mihai Viteazul, este bine ?tiut c? Mihai Viteazul era cunoscut ca fiind dacul, valahul sau dacul ce r?u. Cele trei Valahii, ?ara Moldovei, ?ara Ardealului (nu Transilvania, care este denumirea latin? a zonei din interiorul arcului carpatic, denumire folosit? de cancelaria maghiar?) ?i Valahia, erau cunoscute sub denumirea de cele trei Dacii, denumire ce s-a p?strat pân? în zilele noastre ?i care desemneaz? un anumit teritoriu ?i o anumit? popula?ie bine identificat?, tr?itoare pe acel teritoriu ?i, mai ales ... str?veche ?i sedentarizat?. Mai târziu, Horea este numit Rex Daciae, Vladimirescu afirm? originea dac? a românilor etc, etc, etc. De amintit este ?i faptul c? la 1595 apare publicat? Harta Daciei, autor fiind cartograful olandez Abraham Ortelius (1527-1598). Harta face parte din lucrarea Theatrum Orbis Terrarum („Teatrul lumii"), considerat? primul atlas modern[13]. Descrierea h?r?ii ne arat? cu exactitate unde se afl? acest teritoriu, ce popula?ii îl ocupau, de ce râuri era traversat? etc. Fidelitatea cu care sunt redate aceste elemente esen?iale, la o distan?? în timp atât de mare, este uimitoare ?i coincide perfect cu teritoriul ocupat de valahi în cele trei ??ri Dacice. Iat? alte câteva men?iuni extrem de importante, de epoc?, cu privire la Dacia, daci, teritoriu, exemple de continuitate etnic? ?i statal?: „Italianul Lazaro Soranzo scria în opera sa L'Ottomano, ap?rut? în anul 1598 la Ferrara, c? locuitorii celor „trei Dacii" adic? ardelenii „împreun? cu moldovenii ?i cu valahii sunt vechii daci atât de temu?i de romani"[14] . Aceea?i opinie o împ?rt??e?te ?i reverendul napolitan Paolo Sartorio care sus?inea c? „transilv?neni... moldovenii ?i valahii sunt anticii daci"[15].C?rturarul german Ioannis Bisselius amintea la începutul unuia din capitolele operei sale Aetatis nostrae gestorum eminentium Medulla Historica, ap?rut? la Amberg, c? „vor fi amintite nu arareori Daciile, adic? Transilvania, Valahia ?i Moldova"[16]. Istoricul englez James Samuelson scria în lucarea Roumania - past and present, ap?rut? la Londra, c? dup? cucerirea Moldovei Mihai a devenit „st?pânitor independent asupra a ceea ce fusese Dacia antic?, anume Valahia, Moldova, Transilvania"[17]. În acela?i sens se exprima ?i francezul Jean Vaillant, c? Mihai Viteazul a gândit ?i a luptat „pentru a constitui în regat vechea Dacie întreag?"[18]. Lombardul Jean Henri Ubicini arat? în lucrarea Provinces d'origine roumaine, Valahia, Moldavie, Bukovine, Transylvania, Bessarabie, ap?rut? la Paris în anul 1856, c? Mihai Viteazul bazându-se pe comunitatea „de origine, de limb? ?i de religie" „a încercat s? uneasc? într-un singur corp na?ional pe to?i locuitorii vechii Dacii"[19]. Cecet?torul englez William Miller scria în opera sa The Balkans c? voievodul valah a reu?it, dup? ob?inerea victoriei de la ?elimb?r, s? plaseze „citadela anticii Dacii sub puterea sa"[20]. Cronicarii ?i istoricii care au f?cut referire la Dacia cuno?teau cu exactitate p?r?ile componente ale anticei Dacii. De pild? Nicolau Olahus nota în lucrarea Hungaria c?, „în Dacia se g?sesc provinciile Valahia Mare numit? ?i Transalpina, Moldova, Transilvania, Maramure?ul, ?ara Some?ului, ?ara Cri?ului, Nyr ?i ?ara Timi?ului"[21]. Iezuitul italian Giovanni Botero men?iona în lucrarea sa Le relationi universali, ap?rut? în anul 1596 la Bergamo: „Provincia pe care anticii o numeau Dacia, cuprinde ast?zi Transilvania, ?ara Româneasc? ?i Moldova[22]"[23].
Fa?? de toate aceste aspecte ?i multe, multe altele pe care nu le mai men?ion?m în economia acestui protest, afirma?ia domnului. Boia cum c? „Eu cred c? în realitate România actual? nu are nimic în comun cu Dacia antic?", nu are nici o valoare, fiind absurd?, cum am spus.

Ne întreb?m de ce reportajul realizat de TVR poart? o denumire atât de „incitant?": Istoria Mistificat?. Despre ce mistificare este vorba ?i f?cut? de cine pentru c? din ceea ce a?i prezentat, nimic nu este în concordan?? cu adev?rul istoric. Prin aceasta, Televiziunea public? s-a f?cut, practic, o „porta-voce" a unor falsuri istorice.

Dac? în perioada comunist? istoria na?ional? a fost substan?ial ideologizat?, pro-domo, în tranzi?ia postdecembrist?, într-un context politic care le este favorabil, s-au înmul?it îngrijor?tor denigratorii istoriei na?ionale, c?rora le stau la dispozi?ie edituri ?i canale media, inclusiv Televiziunea Român?. To?i ace?ti denigratori caut? continuu s? minimalizeze persoanlit??i, s? falsifice evenimente. Dumneavoastr?, Televiziunea Român?, post public, na?ional, dac? ve?i continua, unilateral, cu astfel de „oracole", v? înc?rca?i cu o mare r?spundere fa?? de istoria na?ional?, ?tiin?a chemat? s? apere adev?rul istoric ?i, prin el, interesul na?ional. Am asistat, la mijlocul anilor '90, la prima încercare, reu?it?, de minimalizare a personalit??ilor istoriei na?ionale ?i de amalgamare a evenimentelor istorice na?ionale cu cele europene în manualul de istorie, prin apari?ia, pe linie ministerial?, guvernamental?, a manualelor alternative. Ast?zi, cel pu?in manualul de clasa a XII, cel mai important din înv???mântul preuniversitar, este unul ne?tiin?ific, ametodic ?i contrar interesului na?ional.

Fa?? de cele prezentate de dvs. în reportajul Istoria mistificat?, prezentat pe postul public de televiziune, la o or? de maxim? audien??, prezentare ce s-a f?cut într-o manier? ce nu are nimic în comun cu adev?rul istoric, protest?m energic fa?? de aceast? falsificare ?i denigrare a istoriei na?ionale, a geniului politic ?i militar care a fost Mihai Viteazul, recunoscut ca atare atât în epoc? dar ?i ulterior cu ?i mai mare admira?ie - ?i a?a a r?mas în con?tiin?a na?ional? ?i în operele celor mai de seam? istorici români, opinie preluat? ?i de istorici str?ini - ?i îi învinuim pe invita?ii dvs. de necunoa?tere ?i neîn?elegere a izvoarelor istorice, dar ?i de reaua credin?? cu care au abordat personalitatea, epoca ?i memoria restauratorului Daciei - cum a fost el perceput în plan na?ional ?i european -, precum ?i ideea de con?tiin?? ?i de unitate na?ional?. Deplângem faptul c? Televiziunea Român?, public?, s-a f?cut purt?torul de cuvânt al unor denigratori ai istoriei na?ionale pe o tem? major?.

Încheiem acest protest cu un citat din istoricul Johann Christian von Engel: „Vrem... s? a?ternem câteva flori pe mormântul unui principe valah care este de interes universal"[24]. Iat? cum a fost v?zut Mihai Viteazul în epoc?. ?i înc? un aspect important poate mai pu?in cunoscut. Mihai Voievod Viteazul, în Mai 1600, când a unit cele trei Valahii, cele trei ??ri Dacice, avea 41 de ani. La data asasin?rii sale, duminic?, în cursul dimine?ii, 9/19 august 1601, Mihai Voievod Viteazul nu împlinise 43 de ani...
Asocia?ia „GETO-DACII"
Roman Valentin Marius, Iscru Adrian, Dinc? Mihaela C?lina
Rocsin Daniel, asociat onorific
Consiliere ?tiin?ific?: Conf. univ. dr. Iscru D. Gheorghe, Prof. dr. Marin Alexandru Cristian

Not?: prezentul protest a fost depus la Televiziunea Român?, în aten?ia Consiliului de Administra?ie ?i c?tre redac?ia ?tiri cu urm?toarele nr. de înregistrare: C?tre C.A. al T.V.R. cu nr. 9960/20.05.2013; c?tre redac?ia „?tiri" T.V.R. cu nr. 9959/20.05.2013.
------------------------------------------------------------------------------
[1] Vezi, pe larg, Marin Alexandru Cristian, Mihai Viteazul, Restauratorul Daciei ?i al Bisericii Str?mo?e?ti, Ed. Nicolae B?lcescu, Bucure?ti, 2011.
[2] Mihai Viteazul în Con?tiin?a European?, II, p. 302, s.n.
[3] P.P. Panaitescu, Mihai Viteazul, Bucure?ti, Funda?ia Regelui Carol I, 1936, p. 171, s.n.
[4] Mihai Viteazul în Con?tiin?a European?, II, p. 343, s.n.
[5] Idem, p. 346, nota 22, s.n.
[6] Marin Alexandru Cristian, Mihai Viteazul, Restauratorul Daciei ?i al Bisericii Str?mo?e?ti, Ed. Nicolae B?lcescu, Bucure?ti, 2011, p. 289.
[7] Ibidem, p. 290.
[8] Marin Alexandru Cristian, Mihai Viteazul, ap?r?tor al Cre?tin?t??ii, în Studii Sl?tinene, anul VI, vol XI, nr. 2/2012, p. 36, nota 138. Vezi ?i revista Atitudini, numerele 25-28/2013.
[9] Apud, P.P.Panaitescu, op. cit., p. 106.
[10] Mihai Viteazul în Con?tiin?a European?, I, p. 438, 439.
[11] idem, p. 439.
[12] Marin Alexandru Cristian, Unirea Valahiei, Ardealului ?i Moldovei, încununarea afirm?rii con?tiin?ei na?ionale a lui Mihai Voievod Viteazul, în manuscris, p. 25.
[13] Abraham Ortelius, Harta Daciei – Izvoarele – Editura Dacica, Bucure?ti, 2009, traducere din limba latin?, note ?i introducere de Aurora Pe?an.
[14] Mihai Viteazul în Con?tiin?a European?, II, p. 246, s.n.
[15] Idem, p. 233, s.n.
[16] Idem, p. 297, s.n.
[17] Idem, III, p. 439, s.n.
[18] Idem, p. 186, s.n.
[19] Idem, p. 220, s.n.
[20] Idem, p. 477, s.n.
[21] Apud. Mircea Dogaru, Singur împotriva Europei, Mihai Viteazul (1593-1601), Editura Phobos, Bucure?ti, anul 2005, p. 25.
[22] C?l?tori str?ini despre ??rile române, IV, p. 173, s.n.
[23] Marin Alexandru Cristian, Unirea Valahiei, Ardealului ?i Moldovei, încununarea afirm?rii con?tiin?ei na?ionale a lui Mihai Voievod Viteazul, în manuscris, p. 2 ?i 3.
[24] Marin Alexandru Cristian, Mihai Viteazul, Restauratorul Daciei ?i al Bisericii Str?mo?e?ti, Ed. Nicolae B?lcescu, Bucure?ti, 2011, p. 295. footer