Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru & col. (r) Ion Petrescu   
Miercuri, 22 Mai 2013 18:15
Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, art-emis
- Un dialog între col.(r) Ion Petrescu ?i comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru -

În urm? cu dou? s?pt?mâni, într-un schimb de mesaje, prin computer, magistrul Gheorghe Buzatu promitea profesorului Jipa Rotaru c? va fi prezent, ?i în acest an, la sesiunea anual? a istoricilor, organizat? la Maia. Brusc, marele istoric a plecat la cele ve?nice... Ultima oar? l-am v?zut pe Gheorghe Buzatu - ap?r?torul istoriei nem?sluite a poporului român, a?a cum a fost, în cel de-Al Doilea R?zboi Mondial -, la Maia, acolo unde, anual, unul dintre discipolii s?i, distinsul profesor Jipa Rotaru, organizeaz? reuniuni de excep?ie, pentru mintea, inima ?i adev?ratul trecut al devenirii na?iunii noastre. Magistrul Gheorghe Buzatu st?tea în aer liber, la o mas?, pe un t?p?an cu iarb? verde, nu departe de cortul militar, în care îi pl?cea s? îi asculte pe mai tinerii confra?i. Privirile sale erau ale unui om împ?cat cu soarta lui. R?bd?tor cu cei din jur. Când a primit, în semn de suprem? cinstire, a întregii sale cariere de istoric na?ional, sabia înmânat? celor distin?i cu titlul simbolic de Cavaler de Clio, a scos-o printr-un singur gest, viguros, aidoma felului în care a mânuit condeiul, cu care a desc?tu?at lucrurile t?inuite despre idealurile ?i finalul vie?ii mare?alului Ion Antonescu. Semn al unui lupt?tor, pân? în ultima clip? a existen?ei sale. De Român Demn. Dintr-o asemenea perspectiv? a fost realizat scurtul dialog, cu distinsul profesor Jipa Rotaru.

Un orator des?vâr?it

Col. (r) Ion Petrescu: Când ?i cum l-a?i cunoscut pe marele istoric Gheorghe Buzatu?

Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru: A fost decembrie 1989. Pentru noi, cei apleca?i asupra studiului istoriei, se deschideau orizonturi noi sau cel pu?in a?a credeam atunci. Eram directorul Muzeului Militar Na?ional ?i chiar, din 1990, am ini?iat un proiect pentru aprofundarea studierii particip?rii României ?i a armatei sale la campania din est, a celui de-Al doilea R?zboi Mondial, cu aplecare predilect? pe un mai vechi subiect drag mie - Mare?alul Antonescu, conduc?torul statului ?i comandant suprem al Armatei. În iunie 1992 am organizat, la Muzeul Militar Na?ional, cu o participare de excep?ie, în memoria mare?alului, poate prima sa mare comemorare: 1882-1992, 110 ani de la na?terea Mare?alului Ion Antonescu. S-au adunat, atunci, la Muzeul Militar, cei mai competen?i cercet?tori civili ?i militari, ai perioadei celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, a rolului ?i locului Mare?alului, în istoria contemporan? a României. Au fost prezen?i regretatul Florin Constantiniu ?i al?turi de el Gheorghe Buzatu. Atunci l-am cunoscut personal. De la început m-a impresionat erudi?ia ?i franche?ea cu care a abordat subiectul comun ?i predilect nou?, cel referitor la personalitatea Mare?alului Ion Antonescu. Un studiu vast, care, peste ani, avea s? fie mult aprofundat ?i s? se constituie în con?inutul a numeroase volume, semnate Gheorghe Buzatu. Mare?alul ne-a apropiat ?i de atunci ne-am întâlnit pe acelea?i baricade ale funda?iei „Mare?al Ion Antonescu", atâta timp cât ea a existat, pentru c?, numai dup? câ?iva ani, a fost mâr?av desfiin?at?, prin O.G.31/2002. Ne-am întâlnit, apoi, cu prilejul a numeroase sesiuni ?tiin?ifice la Bucure?ti, Foc?ani, Ploie?ti-Seciu, Ia?i, Cluj, Craiova, Constan?a ?.a. Între noi doi s-a statornicit o profund? afec?iune bazat? pe respectul reciproc. Era pentru mine o mare satisfac?ie ?i ini?iam chiar activit??i în acest sens. A?a am început s?-l invit la Universitatea Na?ional? de Ap?rare „Carol I", în calitatea de referent ?tiin?ific, în comisiile de sus?inere a tezelor unor doctoranzi pe care-i îndrumam. Fiecare astfel de întâlnire se transforma într-o adev?rat? ?i fascinant? Gheorghe-Buzatu-Maia-2012lec?ie de istorie, pentru întregul auditoriu. Era un orator des?vâr?it ?i un nesecat izvor de cunoa?tere. Cu timpul ne-am apropiat ?i mai mult, domnia sa invitându-m? în comisiile de sus?inere a tezelor unora dintre doctoranzii dânsului, la universit??ile din Craiova ?i Constan?a. A?a l-am cunoscut pe cel ce acum urc? la ceruri întru deplin? odihn?...

?coala istoric? de toamn? Maia Catargi

I.P.: În fiecare an, acolo unde locui?i acum, departe de zbuciumul Capitalei, organiza?i o reuniune inedit? a istoricilor, la care, de regul?, cum s-a întâmplat ?i ultima dat?, participa ?i marele disp?rut. Toamna trecut?, a fost distins cu sabia acordat? împreun? cu titlul de cavaler de Clio. Cum percepea aceast? suit? de întâlniri, în aer liber, sub un cort militar, în apropierea unei bisericu?e deloc întâmpl?tor alese? Ce v? m?rturisea în clipele când r?mânea?i s? discuta?i între patru ochi?

J.R.: În urm? cu nou? ani, la o sesiune de comunic?ri ?tiin?ifice, desf??urat? la Universitatea de Petrol ?i Gaze Ploie?ti, împreun? cu Gheorghe Buzatu, din dorin?a de a ne spori num?rul întâlnirilor ?i a confrunt?rilor directe pe vastul teren al istoriei moderne ?i contemporane, al celei militare în special, am puse bazele unei sesiuni anuale, sub genericul Retr?ri istorice în veacul XXI, care s? se desf??oare în luna septembrie la Maia - Ialomi?a, re?edin?a familiei mele, pe locul unde se afl? ruinele castelului ?i lâng? biserica unde sunt r?m??i?ele p?mânte?ti ale lui Barbu Catargiu, întâiul prim-ministru al României, creând astfel „?coala istoric? de toamn? Maia Catargi", cum îi pl?cea profesorului s? numeasc? ac?iunea de la Maia. Ineditul desf??ur?rii activit??ilor de la Maia l-au încântat pe mentorul, de fapt, al acestora, care se afl? printre cei care nu au lipsit de la nici una din cele opt edi?ii consumate pân? în prezent. Ne strângeam la Maia în jurul s?u ?i-i sorbeam cuvintele vreo 60-80 de profesori, cercet?tori, doctori, doctoranzi, cadre didactice ?i oficialit??i locale. Lansa în discu?ie probleme dintre cele mai actuale, dar ?i dintre cele mai controversate ale istoriografiei. Î?i prezenta preocup?rile ?i str?daniile de peste ani, concretizate în volume din ce în ce mai numeroase. De cele mai multe ori lua atitudine împotriva detractorilor, care, pentru un pumn de argin?i, au fost în stare s? ciunteasc?, ba chiar s? falsifice istoria na?ional?. Cu ace?tia era necru??tor ?i totdeauna bine informat, î?i transforma discursurile în adev?rate rechizitorii la adresa acestor epigoni ?i a tuturor incompeten?ilor sau r?u-voitorilor, care au adus România în starea de colonie, în care se afl? ast?zi, cum se exprima. Asculta, cu mult? aten?ie, pe cei ce-?i prezentau interven?iile bucurându-se mai ales când ace?tia erau tineri cercet?tori, doctoranzi, masteranzi sau studen?i. Îl g?zduiam, întotdeauna, în casa noastr?, modest?, de la Maia ?i clipele de r?gaz petrecute împreun? le consacram unor momente de relaxare sau din nou interminabilelor discu?ii, pe tema Mare?alul, valoarea acestuia, rolul ?i rostul s?u în istoria noastr? ?i universal?. Cu prilejul unor alte întâlniri ale istoricilor îi pl?cea ?i vorbea cu mult? satisfac?ie despre Maia, Barbu Catargiu ?i ac?iunile desf??urate aici. Era deschis ?i în clipele de r?gaz cu vorbe de duh, glume ?i de ce nu, un pahar de vin bun crea o atmosfer? deosebit? de lini?te ?i bun? dispozi?ie. În urm? cu dou? s?pt?mâni, conversându-ne pe calculator, a ?inut s? m? asigure c? va fi ?i în acest an la Maia, la sesiunea anual?. Acum, a plecat spre cele ve?nice, iar noi am r?mas mult, mult mai s?raci Col (r) Ion Petrescu, art-emis?i ne întreb?m cum va fi în septembrie, la Maia, f?r? Gheorghe Buzatu. Sesiunea din acest an o vom dedica memoriei domniei sale.

Autor al unei opere monumentale

I.P.: Ce anume va r?mâne, în patrimoniul na?ional, din opera mentorului dumneavoastr?, Gheorghe Buzatu?

J.R.: În momente atât de triste, nu putem s? nu aducem în memorie munca depus?, vastitatea operei realizate, sacrificiul pe altarul istoriei, d?ruirea total? ?i responsabilitatea care i-a ap?sat umerii, mai ales în anii din urm?, când s-a dedicat întru totul cercet?rii în arhive ?i edit?rii unui num?r impresionant de lucr?ri - dificil de imaginat pentru un singur om. Profesorul Gheorghe Buzatu, ca istoric, a fost autorul unei opere monumentale. Una alc?tuit? din sute de tomuri cuprinzând ample sinteze, volume de documente, monografii, culegeri de studii ?i articole, edi?ii critice etc., iar particip?rile domniei sale, la manifest?rile ?tiin?ifice se transformau adesea în adev?rate „regaluri" savurate cu deosebit respect ?i satisfac?ie intelectual?, de to?i cei ce aveau ?ansa s?-i fie aproape. Nu putem apoi s? nu ne amintim de activitatea didactic? a profesorului Gheorghe Buzatu, atât la catedr?, cu studen?ii, cât mai ales în calitate de conduc?tor de doctorat, pentru îndrumarea primilor pa?i, în cercetare, a zeci de tineri, care apoi au devenit, în majoritate, personalit??i de marc? ale cercet?rii istoriografiei române?ti. Pentru toate acestea ?i înc? multe, multe altele, cu dragoste ?i recuno?tin??, m? al?tur ?i eu celor ce îl vor conduce, pe ultimul drum, pe împ?mântenitul într-ale istoriei, îndr?znesc s? spun prietenul, dar mai ales OMUL Gheorghe Buzatu. S?-i fie ??râna u?oar? ?i Dumnezeu s?-l odihneasc? în lini?te ?i pace![1]
----------------------------------------------
Normal 0 false false false MicrosoftInternetExplorer4 [1] http://www.ionpetrescu.ro/   adev.ro/mn53ly /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt; mso-para-margin:0cm; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;} footer