Revista Art-emis
Punte între culturi PDF Imprimare Email
Angela Bratsou, Grecia   
Duminică, 19 Mai 2013 00:05
Angela BratsouBunele intenții nu cunosc granițele impuse de limbă și, ca atare, ele creează punți care leagă oameni și culturi diferite. Cam așa ceva s-a petrecut și la Salonic în urmă cu puţină vreme. Câțiva oameni din Atena se ocupă în mod foarte serios de jocul cu cuvinte: un tânăr editor grec dorește să publice cărți bune din toată lumea; se numește Konstantinos Karatzas, iar editura pe care o conduce, Allotropo. O scriitoare româncă a diasporei, stabilită în Grecia, scrie despre oamenii din jurul ei; este cunoscuta scriitoare și sociolog Monica Săvulescu Voudouri, iar o traducătoare româncă Angela Bratsou face intermedierea lingvistică între cele două culturi, autodefinindu-se cititor profesionist. În Salonic un reprezentant al oficialităților române se implică în tot ce înseamnă act de cultura românesc din diaspora locală și află de cei trei. Ca urmare, a făcut invitație celor trei să participe la o prezentare de carte pe care domnia sa va mijloci să aibă loc la sediul Institutului Cultural Francez, devenit deja familiar românilor din Salonic. Din fericire, a existat posibilitatea de a-l invita și pe maestrul Alexa Visarion cu filmul său «Înghițitorul de săbii» și în felul acesta a fost completă o seară frumoasă de cultură. Uneori drumul de la vorbă la fapte este lung. Nu și de data aceasta, când totul s-a petrecut trepidant. Se întâmplă doar când oamenii știu ce vor. În seara comentată aici, fără să știe probabil nici el însuși cât de mult adevăr grăia într-o greacă foarte frumoasă, domnul Cristophe Le Rigoleur, Consulul general al Franței la Salonic (care cumulează și funcția de Director al Institutului Cultural Francez din localitate), a făcut în încheierea salutului său, o urare celor prezenți: «acesta să fie doar începutul unei tradiții de colaborare a diasporelor franceză și română din zonă!».

Domnul Martin Ladislau Salamon, Consulul român, a dovedit calitățile de ziarist și sociolog dar și faptul că doar cineva care a fost la rândul său membru al diasporei poate înțelege fenomenul acesta atât de complex. În prezentarea pe care a făcut-o cărții «România din afara României: „Avem"!» scrisă de Monica Săvulescu Voudouri, domnia sa a amintit printre altele de puncte marcante din carte cum sunt diminețile înlăcrimate ale migrantului, identice, pe orice meridian s-ar afla el. De grozăvia la care s-a ajuns, ca mamele românce să-și părăsească acasă pruncii pentru a îngriji copiii sau bătrânii altor neamuri. Salutul scriitoarei Monica Săvulescu Voudouri merită să fie citat ca atare, pentru intensitatea mesajului pe care îl are inclus: „Pentru mine cartea are o valoare simbolică. Prin ea mi-am redefinit statutul. Din 1974 până în 1985 am fost pur și simplu un scriitor român. Eram citită de cititorii din România. Din 85 până în 2013 am fost un scriitor român din diaspora. Eram citită pe ici pe colo, mai puțin în România, care pe noi, pe cei dinafara țării, ne trecea cu vederea. Eram citită în Amsterdam sau în Atena, mai puțin în România, ceea ce mă ducea la o formă de disconfort psihic. În relația cu colegii mei din țară, dreptul de a fi promovați era al lor, eu plecasem, Dar plecasem, așa cum a plecat 20% din populația țării. Or când îți pleacă 20% dintre locuitori, trebuie să accepți că printre ei pleacă nu numai pălmașii ci și medicii, nu numai tehnologii, ci și artiștii. Deci și scriitorii. Această carte m-a determinat să-mi reevaluez condiția. Despre cei plecați, va trebui să scriem noi, cei plecați. Cred că prin această carte m-am redescoperit, nu ca scriitor român în diaspora, ci ca scriitor al diasporei. Scriu despre dumneavoastră, cei 20% dintre românii aflați în afara țării, a căror existență trebuie să fie consemnată de cineva și trebuie să fie trecută în literatură. Despre dumneavoastră trebuie să se știe: cum trăiți, cum simțiți, cum gândiți. La Amsterdam, la Atena, și... acasă, în România. Îmi revine deci bucuria de a scrie despre dvs. și de-a fi citită de dumneavoastră. Vă mulțumesc și vă sunt îndatorată. Mă erijez în a fi scriitorul diasporei, un concept nou, la care probabil, istoria ne-a determinat să ajungem."

Editorul Konstantinos Karatzas a fost, ca de obicei, foarte concis în salutul său. Nu a uitat să sublinieze importanța simbolică a găzduirii evenimentului de către Institutul Francez și faptul că românii și grecii au multe lucruri comune în cultura lor, care trebuiesc descoperite și arătate. Cartea «Șapte schițe de I.L. Caragiale» apărută la editura Allotropo în decembrie 2012 este contribuția lui la această acțiune. Cartea a fost prezentată sub egida Ambasadei României la Atena. Cea care a avut onoarea să reprezinte celor prezenți colectivul de oameni care s-au îngrijit de apariția acestei cărți a fost coordonatoarea Atelierului de traduceri literare, Angela Bratsou. „Această carte este rezultatul bun al unei munci colective și se vrea o punte între cele două culturi, care, iată, în astă seară leagă chiar trei culturi, prin găzduirea generoasă din partea Institutului Francez. Ea demonstrează faptul că atunci când există voință, barierele de limbă pot fi depășite. Despre carte sper să vă vorbească ea singură, eu voi căuta doar să vă prezint echipa care a creat-o. Și aici vă rog să-mi permiteți să-I amintesc pe fiecare în parte și voi începe cu traducătorii, care, cu dragoste și trudă, au încercat să-l prezinte pe Caragiale « al nostru » publicului din țara de origini a neamului lui: Luiza Micu-Vizita, Adriana Roșca - D-l Goe, Sivana Todea-Dapunti - Lanțul slăbiciunilor, Aura Galanopoulou - Politică înaltă: 1898, Anny Baliakou - Infamie, Louminița Kotsopoulou - Mici economii..., Angela Bratsou - Căldură mare.

Cele mai sincere mulțumiri editurii Allotropo și curajosului editor Kostas Karatzas. A îmbinat profesionismul cu dragostea de carte și rezultatul îl aveți în mână. Nu pot uita colaboratorii de excepție ai acestuia, care și-au pus la bătaie cunoștințele și talentul și au creat acest volum frumos. De asemenea, eu personal, nu pot omite colaborarea de excepție și fără de cusur cu doamna Sofia Prara, responsabila filolog din partea editurii Allotropo. Aș dori să mulțumesc îndrumătorilor noștri: doamnei Evghenia Tselenti, pe care o furase limba franceză și sunt mândră că noi o redăm culturii române; domnului profesor Victor Ivanovici care ne-a dăruit experiența și sfaturile domniei sale. Și am lăsat la urmă pentru a sublinia contribuția domnului profesor Stavros Deligiorgis, sufletul acestei acțiuni."

Seara de cultură s-a încheiat cu prezentarea făcută filmului ce urma să fie vizionat - Înghițitorul de săbii - de către însuși regizorul Alexa Visarion. Alegorie a condiției artistului devorat de un public fără milă, filmul este un joc de umbre și lumină și a oferit actorilor posibilitatea să creeze roluri memorabile, așa cum s-a întâmplat și cu Stefan Iordache, căruia prietenul și regizorul lui i-a schițat cu duioșie și recunoștință portretul de artist și om. Filmul există și ca urmare a insistențelor actorului „Hai, măi, să facem ceva, că ne trecem..." Melancolia este, totuși, înlăturată de speranța că mereu va apare un continuator, un alt artist, care va prelua ștafeta, precum copilul din film, gata de sacrificiu. Dialogul referitor la film, purtat de regizor cu publicul, a încheiat un eveniment cultural la care discuțiile au fost moderate de profesorul Apostol Patelache, iar traducerea foarte bună a fost asigurată de foarte talentatul Ionuț Neagu.

Reușita unui eveniment cultural nu se evaluează cantitativ, ci îndeosebi calitativ. Sigur nu cunosc numele tuturor celor ce ne-au onorat cu prezența și pe cei omiși îi rog să îmi scuze stângăcia. Cu bucurie amintesc de faptul că, pe lângă cele două gazde ale evenimentului, prezenți au fost, răspunzând cu amabilitate invitațiilor trimise, Consulul Serbiei și Muntenegrului la Salonic Sinisa Pavic cu soția, Președintele Uniunii Editorilor din Grecia de Nord - domnul Haralambos Barbunakis, domnul profesor și scriitor Konstantinos Karnasiotis, ziaristul Nikolaos Moshovos, doamna Ene Cristina - profesoară în Edessa, doamna Cristina Spătaru Marioglou - sociolog, doamna Eleni Siniari - profesoară de pian, doamna Anania Iliana, arhitect ( dar și, foarte important pentru noi, Președinta Uniunii Prietenilor României din Salonic), împreună cu soțul, domnul avocat Nikou Kyriakou, doamna Alina Katina Preda - profesoară la facultatea din Komotini, doamna Irini Koliou - repatriată din România, domnul Nicolae Anghel, doamna profesoară Ana Maria Papadimitriou, domnul Symeon Arghiropol şi alţii. Nesperat de curând urarea consulului francez se va transforma în realitate. footer