Revista Art-emis
Epistola unui Roman PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Luni, 13 Mai 2013 19:32
Prof. univ. dr. Ion CojaDomnule Ministru[1]
Sunt convins c? ?ti?i mult mai bine decât mine cât de important este s? ai toate informa?iile posibile despre inamic, dar ?i despre cel pe care îl consideri aliat. Oricât de mare este încrederea pe care se întemeiaz? o alian?? ?i, în general, orice colaborare, totu?i o complet? informare despre Cel?lalt, aliat sau inamic, te ajut? s? nu gre?e?ti, s? te p?ze?ti deopotriv? ?i de prieteni, ?i de du?mani. Experien?a istoric? a sintetizat extrem de exact aceast? situa?ie prin vorba, atât de actual?, ap?r?-m?, Doamne, de prieteni, c? de du?mani m? ap?r singur!

A?i semnat deun?zi, domnule ministru, un acord cu o entitate, dac? nu m? în?el, privat?: Muzeul Holocaustului din Washington. Prin semn?tura dumneavoastr? reprezentan?ii acestui O.N.G. au c?p?tat acces liber la Arhiva Ministerului Ap?r?rii Na?ionale, minister pe care vremelnic îl sluji?i. Îmi permit s? v? atrag aten?ia c? serviciile din subordinea acestui minister au omis s? v? dea informa?iile de care avea?i nevoie înainte de a da un r?spuns pozitiv solicit?rii venite de peste Ocean.

În aceste condi?ii, sublocotenentul de infanterie subsemnat, Ion Coja, respectuos v? aduce la cuno?tin?? urm?toarele, cu privire la reaua credin?? (sic!) a celor pe care dumneavoastr?, prin acordul încheiat, i-a?i creditat, le-a?i acordat toat? încrederea. Nu o merit?! Nu meritau nici s? le întinde?i mâna, mâna care n-a tremurat când a semnat acordul de abdicare a adev?rului istoric dinaintea falsificatorilor istoriei! „Turtucaia Arhivelor Militare", cum a numit un mare istoric gestul pe care l-a?i f?cut zilele trecute, domnule ministru...
A?adar:
- Din dispozi?ia expres? a Mare?alului Ion Antonescu, predecesorul dumneavoastr? la comanda O?tirii Române, s-a alc?tuit la vremea respectiv? o arhiv? special?, privind rela?iile autorit??ilor române cu comunitatea evreiasc? din România. Menirea acestei arhive era ca, dup? încheierea R?zboiului, s? se poat? afla adev?rul despre aceste reala?ii. Mare?alul ?tia bine c? propaganda sionist?, precum îi este obiceiul, va încerca s? dezinformeze opinia public? mondial?, inclusiv cea evreiasc?, cu privire la soarta evreilor afla?i sub jurisdic?ie româneasc?. S-au strâns astfel mai multe l?zi de documente care, din p?cate, în urma gestului nes?buit de capitulare de la 23 august 1944, au fost „rechizi?ionate" de sovietici ?i duse în U.R.S.S.. Dup? 1990 istoricii români au încercat, în felurite chipuri, s? capete acces la ceea ce le apar?inea de fapt: documentele române?ti privind contenciosul româno-evreiesc. F?r? succes, din p?cate! În schimb, au avut un succes total „reprezentan?ii" statului sau altei entit??i evreie?ti, israelite, care au cump?rat de la ru?i un lucru despre care se ?tia c? a fost furat: arhiva special? de care am pomenit! Încerca?i, domnule ministru, ca, prin reciprocitate, s? ob?ine?i accesul speciali?tilor români la aceast? arhiv?! M?car atât, dac? de recuperarea arhivei nici nu poate fi vorba cu asemenea „prieteni"! ?i v? ve?i convinge, din r?spunsul pe care îl ve?i primi, cu cine a?i semnat acordul de colaborare!...

- Un grup de istorici militari, speciali?ti de prim? clas?, sub conducerea domnilor lt.col. Alesandru Du?u ?i dr Constantin Botoran, a alc?tuit o culegere de documente privind Situa?ia evreilor din Români 1939-1941. Documentele respective au fost publicate f?r? niciun comentariu, l?sându-le s? vorbeasc? singure, f?r? intermediul vreunui comentariu care nu putea s? nu fie cât de cât subiectiv. În aceste condi?ii devine ?i mai regretabil, de-a dreptul scandalos, faptul c? la interven?ia unor „reprezentan?i" ai evreilor din România cartea, de?i tip?rit?, a fost oprit? de la difuzare, iar întreg tirajul a fost topit!... Distrus!

Dar nu mor caii când le e foame câinilor!... Astfel c? din tirajul trimis la topit s-au salvat câteva exemplare, iar unul dintre aceste exemplare a ajuns la sediul Uniunii Vatra Româneasc? din Bucure?ti. A urmat gestul cel mai firesc: noi, cei din Vatra Româneasc?, am re-tip?rit cartea distrus?, într-un tiraj de 1000 de exmplare pe care l-am difuzat gratuit, din om (de încredere) în om (de încredere), spre a evita cump?rarea ?i (re)distrugrerea întregului tiraj!...

În prefa?a la „noua" edi?ie se puteau citi ?i aceste rânduri: „Credem îns? c? gestul de a opri de la publicare aceste documente are o for?? probatorie cople?itor mai mare decât a oric?rui document! Este un gest mai elocvent decât toate dovezile istorice posibile. În mod normal, aceast? f?r?delege pune cap?t disputei depre holocaustul din România. C?ci gestul de a pune pumnul în gur? adversarului de idei dovede?te reaua credin?? a f?pta?ului, grija nefericit? de a ascunde adev?rul, preocuparea sistematic? ?i con?tient? de a împiedica aflarea adev?rului. O asemenea atitudine este caracteristic? numai celor care ?tiu c? se înscriu în fals ?i în minciun? prin ideile promovate."

V? invit, domnule ministru, urgent s? lua?i leg?tura cu grupul de istorici militari din cadrul M.Ap.N ?i s? discuta?i cu ace?tia în ce fel mai poate fi îndreptat? gre?eala pe care a?i f?cut-o semnând acordul de colaborare cu ni?te inamici ai adev?rului istoric!...

- În 1946, imediat dup? încheierea r?zboiului, Congresul Mondial Evreiesc a avut ideea fericit? ?i logic? de a face un veritabil recens?mînt al „suferin?elor evreie?ti" îndurate de evreii din România pe teritoriul României sau în alte locuri. (Probabil c? aceea?i opera?iune s-a desf??urat ?i în alte ??ri în care au func?ionat legi ?i practici discriminatorii fa?? de evrei.) Drept care fiecare familie de evrei din România a primit spre completare un vast chestionar cu circa 80 de întreb?ri judicios gândite, chestionar intitulat Dosarul suferin?elor unei familii evreie?ti. În felul acesta s-a strâns o arhiv? practic exhaustiv? asupra suferin?elor evreie?ti, provocate de români evreilor.

Despre existen?a acestei arhive am luat cuno?tin?? prin mai multe surse evreie?ti, scrise ?i orale. Cum la Uniunea Vatra Româneasc? se constituise o comisie de istorici cu sarcina expres? de a studia temeinicia acuza?iei de holocaust ce s-a adus poporului român ?i Armatei noastre, ne-am adresat ONG-ului numit Federa?ia Comunit??ilor Evreie?ti din România, unde ?tiam c? se afl? în p?strare arhiva amintit?, cerând s? cercet?m acest fond de documente, cele câteva zeci de mii de Dosare ale suferin?elor evreie?ti. Repet, în 1946 fiecare familie de evrei a completat un asemnea Dosar.

Federa?ia Comunit??ilor Evreie?ti din România este o asocia?ie/funda?ie, un ONG, care prime?te sprijin financiar masiv din partea statului român, este bugetat? din banul public. În virtutea acestui fapt ?i în conformitate cu legea informa?iei, FCER este obligat? s? pun? la dispozi?ia publicului interesat arhiva de documente pe care o de?ine. În ciuda legii ?i în dispre?ul oric?rui respect pentru adev?rul istoric, cererea noastr?, formulat? în urm? cu ?apte ani, nu a primit r?spuns favorabil nici pân? azi. Ni s-a spus c? fondul respectiv de documente este în reorganizare, proces care va dura câ?iva ani.

Adev?rul, domnule ministru, este altul ?i l-am aflat de la compatrio?i evrei de bun? credin??: fondul de arhiv? Dosare ale suferin?elor evreie?ti a fost literalmente distrus! Cu bun? ?tiin??! ?i asta pentru c? din cercetarea acelor declara?ii, semnate de cvasi-totalitatea evreilor afla?i în via?? la sfâr?itul r?zboiului, rezulta clar c? evreii în anii aceia nu s-au confruntat cu moartea, cu primejdia de a fi „holocaustiza?i" de români! Au avut de suferit, mai ales sub aspect financiar, dar nu au fost supu?i unui regim de exterminare!

A?adar, exist? unii „reprezentan?i" evrei care se dedau la asemenea practici: distrug documentele istorice care nu convin anumitor cercuri evreie?ti ?i ne evreie?ti. Î?i distrug propria arhiv?!...

V? da?i seama, domnule ministru, c? asemenea indivizi vor da iama prin arhivele Armatei?! Au f?cut-o deja în diverse alte arhive, chiar dinainte de 1990, inclusiv fondul de carte ?i pres? al Academiei având de suferit!...

Închei, domnule ministru, cu recomandarea de a nu crede c? evreii fac excep?ie de la regula general?: nu to?i evreii sunt de luat în serios! Nu to?i evreii merit? s? le dai bun? ziua! Exact ca ?i românii, ru?ii, americanii, turcii, ?iganii etc! În materie de istorie, în c?utarea adev?rului istoric, v? recomand s? v? feri?i de „reprezentan?ii" unor institu?ii create ad hoc, pentru a min?i ?i falsifica, cum este ?i Muzeul Holocaustului din Washington sau Memorialul de la Bucure?ti! Rupe?i orice rela?ie cu ace?ti poltroni neru?ina?i!

Vi se potrive?te mult mai bine s? stabili?i rela?ii de colaborare pe aceast? linie cu Armata Israelului, cu autorit??ile militare din Israel, care de?in importante documente istorice. Dup? informa?iile mele, institu?iile militare din Israel au cu totul alt? percep?ie asupra „situa?iei evreilor din România anilor 1939-1944", nici pe departe nu merg pe linia dezonorant? a minciunii, a sperjurului, a?a cum fac istoricii mercenari de la Muzeul Holocaustului din Washington ?i colegii lor, evrei ?i ne-evrei, din Bucure?ti..

În sensul celor de mai sus v? ata?ez la aceast? misiv? trei documente:
Scrisoarea-cerere adresat? de Uniunea Vatra Româneasc? Federa?iei Comunit??ilor Evreie?ti din România
textul Dosarul suferin?elor evreie?ti, prezentat cu titlu de comunicare la simpozionul Românism ?i Anti-Românism organizat de Uniunea Vatra Româneasc?.
un material despre evreii prizonieri de r?zboi în România acelor ani, material ap?rut pe site-ul oficial al Armatei Israelului.

Cu ur?ri de bine, sublocotenent Ion Coja
Bucure?ti, 12 mai 2013

Anexa 1

Uniunea VATRA ROMANEASCA - Filiala Bucure?ti
C?tre Federa?ia Comunit??ilor Evreie?ti din România - cabinet -

Stima?i domni,
B?nuim c? v? este cunoscut? cât de cât activitatea pe care Uniunea VATRA ROMANEASCA o sus?ine, printr-o comisie proprie, de cercetare a crimelor s?vâr?ite de regimul mare?alului Ion Antonescu împotriva evreilor. A?a cum ne-am angajat de la bun început, documentarea pozi?iei ?i a concluziilor la care vom ajunge dorim s-o facem în propor?ie cât mai mare bazându-ne pe surse evreie?ti dintre cele mai autorizate. Cercet?rile noastre ne-au relevat faptul deosebit de important, decisiv pentru aflarea adev?rului, c? institu?ia evreiasc? cea mai important?, cea mai serioas?, mai autoritar? ?i mai credibil?, adic? predecesorii dumneavoastr? cei mai aviza?i pe plan atât intern, cât ?i mondial – ne referim la Congresul Mondial Evreiesc, au avut în 1946, imediat dup? încheierea r?zboiului, ideea fericit? ?i logic? de a face un veritabil recens?mînt al «suferin?elor evreie?ti» îndurate de evreii din România pe teritoriul României sau în alte locuri. Drept care fiecare familie evreiasc? a primit în 1946 spre completare un chestionar cu circa 80 de întreb?ri judicios gândite, intitulat

În felul acesta ?tim c? s-a strâns o arhiv?, cea mai bogat?, practic exhaustiv?, asupra suferin?elor evreie?ti, provocate de români evreilor. Despre existen?a acestei arhive ?tim ?i de la autori evrei importan?i, care au consultat-o ?i au citat-o. Consider?m c? ne-ar fi extrem de util dac? cercet?tori din comisia noastr? ar putea consulta aceast? arhiv?. A?adar, obiectul acestei adrese îl constituie rug?mintea respectuoas? ?i colegial? de a ni se permite accesul la fondul Dosarul suferin?elor unei familii evreie?ti, în care noi vedem în fapt Dosarul complet al suferin?elor evreilor din România.

Sper?m c? vom g?si în?elegerea Domniilor Voastre ?i în cel mai scurt timp posibil ne ve?i comunica în ce condi?ii ne ve?i îng?dui accesul la pre?iosul fond de documente. În acest context v? facem cunoscut? disponibilitatea noastr? de a sus?ine material publicarea integral? a acestui veritabil tezaur de informa?ii «la prima mân?», provenite de la sursa cea mai autorizat? : înse?i victimele represiunii.

De?i consider?m c? este inutil, v? amintim totu?i c? prezenta cerere o facem în conformitate cu legile ??rii, cu Legea Informa?iei în mod deosebit, legi care asigur? accesul liber la informa?iile de interes public. Or, cunoa?terea în cele mai mici detalii a r?spunderii cu care societatea românesc? trebuie s? se simt? datoare fa?? de comunitatea evreilor din România ?i de pretutindeni, este nu numai un drept al publicului românesc, ci ?i o obliga?ie. Sper?m s? avem toat? în?elegerea Domniilor Voastre, sper?m s? ne ajuta?i în str?dania noastr? de a con?tientiza de-o manier? exhaustiv? ?i pe în?elesul tuturor românilor, inclusiv al acelora care neag? holocaustul sau scad dimensiunile catastrofice ale holocaustului din România, adev?rul tragic despre «suferin?ele evreie?ti». Pentru a fi mai operativi, ata??m prezentei cereri copia xerox a unui exemplar din fondul documentar amintit, exemplar parvenit nou?, prin împrumut, de la un membru distins ?i onorabil al Comunit??ii Evreie?ti.

Profit?m de aceast? ocazie pentru a reînnoi invita?ia de a organiza împreun?, sub orice auspicii agrea?i, o întâlnire între speciali?tii ?i cercet?torii dumneavoastr? ?i ai no?tri care s-au ocupat de subiectul amintit mai sus : suferin?ele evreilor din România pricinuite de autorit??ile române?ti, de români.

Cu asigur?ri privind buna noastr? credin?? ?i cu ur?ri de bine la tot neamul evreiesc, în numele colegilor mei ?i al meu personal,

Pre?edintele filialei Bucure?ti a Uniunii Vatra Româneasc?
Ion Coja
Bucure?ti, 7 mai 2006

Anexa nr 2.
Dosarul suferin?elor evreie?ti

În ultimii ani m-am ar?tat interesat cu oarecare insisten?? de subiectul Holocaustul din România. Interes ajuns la cuno?tin?a publicului prin câteva c?r?i, articole ?i interven?ii tv, ori prin conferin?ele pe care le-am dedicat durerosului subiect. Ceea ce, fire?te, nu a r?mas f?r? consecin?e pentru persoana mea. Una dintre consecin?e a fost aceeea c? o mul?ime de concet??eni români ?i evrei (mai ales) m-au c?utat ca s?-mi ofere serviciile lor, adic? m?rturia proprie, informa?ii de?inute de la al?i martori ?i participan?i la tragicele evenimente din România anilor 1938-1944, sau documente. Documente majoritatea inedite. Abia a?tept deschiderea în România a unui „muzeu al Holocaustului" pentru a introduce aceste documente în circuitul public de informa?ii. Din p?cate, autorit??ile române?ti se mi?c? atât de încet în asemenea situa?ii, încât n-am încotro ?i încerc s? public deja m?car o parte dintre aceste documente înainte de a se inaugura incinta în care ele s? se salveze pentru eternitatea stupefac?iei, a ru?inii ?i a oroarei noastre.

Încep prin a publica documentul intitulat atât de semnificativ Dosarul suferin?elor unei familii evreie?ti. În posesia noastr?, a comisiei „alternative" de cercetare a Holocaustului, comisie înfiin?at? de Uniunea Vatra Româneasc? ?i Liga pentru Combaterea Anti-Românismului LICAR, au ajuns mai multe exemplare, adic? mai multe „dosare" de-acestea, fiecare purtând numele unei familii.

Dosarul „nostru", prezentat în continuare, apar?ine familiei Keszt Isac, din S?p?uca, Maramure?. Dosarul este format A5 (14,5 per 20 cm) ?i con?ine 20 de pagini, la care se adaug? plicul pe ale c?rui fa?ete pot fi citite urm?toarele înscrisuri, în ordine, de sus în jos:

Congresul Mondial Evreesc - Sec?iunea din România - Comisiunea de Studii. Dosarul Suferin?elor unei Familii Evree?ti – Congresul Mondial Evreesc garanteaz? secretul declara?iilor .
Pe cealalt? fa?? a plicului, deasupra, scrie Nu se completeaz? de declarant. Localitatea; Jude?ul; ?i sunt câteva rubrici, care urmau s? fie completate de oficialit??i. În cazul de fa?? sunt trecute, separat, dou? numere: 499 ?i 1/4.
În continuare sunt înregistrate datele de identificare pentru Capul familiei. Numele de familie; Pronumele; Strada; Data na?terii; Anul; Luna; Ziua; Locul na?terii; Localitatea; Jude?ul; Sexul; Starea civil?; Profesiunea principal? actual?; Calificarea profesional?; Studii; Totalul persoanelor în via?? care alc?tuesc familia... ?i pentru Persoanele în via?? care alc?tuesc familia daclarantului (sic!) - Capul familiei.
Iar ultima fraz? din dosarul suferin?ei evreie?ti precizeaz?: „To?i evreii au datoria de a r?spunde la acest chestionar".

A?adar, dosarul este un chestionar.

Pe prima fil? a dosarului, fila de titlu, se pot citi urm?toarele: Congresul Mondial Evreesc - Sec?iunea din România - Comisiunea de Studii – Dosarul Suferin?elor Evree?ti - Anchet? general? printre evreii din România - Material pentru Conferin?a de Pace - Chestionar pentru Ardealul de Nord. Localitatea; Jude?ul; Numele de familie; Pronumele; Strada; Nr; Ultimul domiciliu; Anul na?terii; luna; ziua...; Locul na?terii; Sexul; Starea civil?; Profesiunea principal? actual?; Calificarea profesional?; Studii; Persoanele în via?? alc?tuind gospod?ria declarantului.

Pag. 2 avem dou? întreb?ri: „Persoanele în via?? care alc?tuesc gospod?ria declarantului: Numele ?i pronumele; Sexul; Gradul de rudenie; Anul na?teii; Starea civil?; Profesiunea. Întrebarea a doua este cea mai important? din perspectiva noastr?: „Victimele ?i disp?ru?ii din familia declarantului ?i solicit? detaliile urm?toare: „Numele ?i pronumele; Sexul ?i anul na?terii sau vârsta; Gradul de rudenie; Locul na?teii; Ultima re?edin?? obi?nuit?; Soarta lor probabil?.
În continuare, de la pag. 3 pân? la pag. 19, întreb?rile sunt grupate pe probleme de interes.
Pag. 3: 1. Efectul regimului de teroare ?i jaf asupra declarantului (întreb?rile se refer? la revizuirea cet??eniei ?i cet??enia actual?).
Pag. 4: 2. Teroarea antisemit?. a. Arest?ri... b. Maltrat?ri; c. Evacu?ri; d. Expulz?ri; e. Pagube.
Pag. 5: 3. Proprietate expropriat?. a. Natura bunului; b. Exproprierea; c. Pagube suferite; d. Observa?iuni.
Pag. 6: 4. Lichid?ri de întreprinderi pe baza de legi sau m?suri. a. Pe baza situa?iei cauzate de regimul antisemit; b. Pe baza legii; c. Ce m?rfuri i s-au confiscat sau a fost obligat s? predea.
Pag. 7: 5. Regimul în deta?amentele de lucru. a. Cât timp ?i în ce deta?ament de lucru a prestat munca. În 1942, câte zile, Unde. În 1944 (sic!), câte zile; Unde; În 1944, câte zile; Unde; b. Regimul muncii; c. Natura muncii;
Pag. 8: d. Pedepse suferite; 6. Valoarea confisc?rilor: Aparate medicale; Aparate radiofonice; Ma?ini de cusut; Automobile; Biciclete; Altele (ce anume).
Pag. 9: 7. Repercursiunile (sic!) ac?iunii de arianizare asupra profesioni?tilor a. Asupra salaria?ilor: Concediat; Sc?derea salariului; A lucrat nelegal; Altele; Pagube avute; b. Asupra liber-profesioni?tilor: Radiat din Corpul profesional; Restrângerea activit??ii profesionale; Altele; Pagube avute.
Pag. 10: c. Asupra patronilor: Din ce cauz? a suferit industria sau comer?ul patronului; Camuflajul; Altele; Pagube avute.
Pag. 11: d. Dac? a fost desp?gubit ?i în ce m?sur?; e. Pagube real? suferit?; Observa?iuni...
Pag. 12: Asupra meseria?ilor: Retragerea dovezii de calificare profesional?; Altele; Pagube avute; e. Asupra altor categorii de profesioni?ti cu indicarea pagubelor; Observa?iuni...
Pag. 13: 8. Ocupa?iunea ?i mijloacele de trai în timpul prigoanei. a. Înainte de 1940; b. Între 1940-1944; c. Venitul mediu lunar înainte de 1940; d.Venitul mediu lunar între 1940-1944; d. Ajutor dat de Comunitate. Cât lunar.
Pag. 14: Cât anual; În total între 1940-1944; f. Dac? a fost nevoit spre a se între?ine s? vând? obiectele casnice de strict? necesitate din pricina regimului antievreesc, la cât apreciaz? valoarea acestora. 9. Deportarea: a. Ultimul domiciliu; b. Localitatea în care a fost internat în ghetto;
Pag. 15: c. La ce dat? a fost internat în ghetto; d. Regimul în ghetto; e. La ce dat? ?i în ce condi?ii a fost deportat; f. Primul lag?r în deportare; g. Alte lag?re de deportare în care a mai fost declarantul.
La pag. 16: h. Data repatrierii; i. Împrejur?rile repatrierii ?i prin cine a fost repatriat; j. Starea fizic? actual? ca urmare la deportare.
Pag. 17: 10. Pagubele materiale pricinuite de deportare a. Bunuri predate înainte de deportare; Mobile; Inventar profesional; Valori de alt? natur?; b. Bunuri predate înainte de deportare (a), potrivit dispozi?iunilor oficiale La autorit??i; La b?mci; La custozi.
Pag. 18: c. Bunuri predate înainte de deportare (a), particularilor considera?i oameni de încredere; d. Bunuri predate înainte de deportare (a), r?mase pe loc f?r? st?pân.
Pag. 19: e. Bunuri reg?site dup? venirea din deportare Din categoria (b); Din categoria (c); Din categoria (d); f. Totalul pagubei

Înc? o precizare: dosarul suferin?elor este bilingv. Toate însemn?rile de mai sus, cu excep?ia celor de pe cele dou? fe?e ale plicului, sunt în român? ?i în maghiar?, probabil pentru c? în 1947, anul Conferin?ei de Pace de la Paris, în România mai erau mul?i evrei transilv?neni care vorbeau mai bine ungure?te decât române?te. Prin ce stârne?te interesul nostru acest „dosar"? Enumer?m câteva motive care ne fac s? credem în valoarea excep?ional? a acestor documente: Subsemnatul nefiind istoric ?i cu atât mai pu?in un cercet?tor de arhive, m-am înscris la cuvînt în chestiunea Holocaustului din România sub imboldul a dou? impulsuri:
- am cunoscut o sumedenie de martori, îndeosebi evrei, a c?ror m?rturie oral? infirm? teza Holocaustului, la fel cum o sumedenie de surse tot evreie?ti, scrise, publice, con?in acela?i mesaj;
- contradic?ia în care se afl? foarte des autorii holocaustizan?i, contradic?ia cu logica, cu bunul sim? ?i fa?? de documente ?i informa?ii pe deplin sigure. Am încercat s? citesc cât mai mult pe acest subiect ?i pân? acum nu am întâlnit, în nicio lucrare, vorbindu-se de acest imens fond documentar, de prim? mân?, care se va fi adunat în urma „anchetei generale printre evreii din România", anchet? organizat? de institu?ia cea mai competent? ?i mai interesat? de efectuarera acestor anchete: însu?i Congresul Mondial Evreiesc. Altminteri, la nivelul meu de informa?ie, destul de precar, cum spuneam, mereu m-am întrebat ?i mirat de ce, imediat dup? r?zboi, nu s-a f?cut o „anchet? general?" printre to?i evreii, deci ?i printre cei din România, cu privire la suferin?ele îndurate de fiecare familie evreiasc?, de fiecare evreu! O anchet? care s? inventarieze exhaustiv „efectele regimului de teroare ?i jaf". Iat? îns? c? ancheta, a?a cum era ?i logic, s-a f?cut, iar îndemnul „to?i evreii au datoria de a r?spunde la acest chestionar" î?i va fi produs efectul dorit: alc?tuirea acestui corpus de documente l?muritoare asupra Holocaustului.

Ce s-a întâmplat cu acest corpus? Unde se afl? arhivat ?i în ce m?sur? este cunoscut ?i pus la dispozi?ia publicului? Exist? dou? r?spunsuri posibile:
- acest fond este public, la dispozi?ia istoricilor, a publicului, mereu istoricii serio?i au f?cut trimiteri la aceste „dosare ale suferin?ei evreie?ti", despre care subsemnatul nu am cuno?tin?? dat? fiind ignoran?a mea în materie. În acest caz îmi fac mea culpa ?i-i rog pe cei propriu-zis cunosc?tori s? m? îndrume spre lucrurile de sintez? elaborate pe seama materialului adunat prin amintita anchet?.
- acest fond de documente într-adev?r nu este pomenit în lucr?rile holocaustologilor, ceea ce impune Congresului Mondial Evreiesc obliga?ia de a da explica?ii publice, s? r?spund? întreb?rilor de mai sus. ?i mai ales întreb?rii de ce?

?inând seama de felul cum aceste dosare au ajuns în posesia noastr?, a Comisiei Anti-Wiesel (aceasta este denumirea cea mai potrivit? pentru comisia noastr?), înclin s? cred c? ancheta public? la care to?i evreii au avut datoria s? r?spund? nu a prezentat niciodat? publicului rezultatele la care a ajuns. Acestei atitudini ciudate nu îi pot g?si decât o singur? explica?ie: ancheta nu a confirmat a?tept?rile celor care au organizat-o, nu a confirmat teza lui Matatias Carp ?i a celorlal?i istorici holocaustizan?i care se trag din acesta. Cu alte cuvinte, ceea ce au declarat „to?i evreii" se pare c? nu prea le-a convenit „unor evrei", acelor lideri evrei care au lansat mai târziu teza celor 400.000 de evrei uci?i de români.

Fire?te, în felul acesta construim ipoteze, facem presupuneri, toate cu un grad mare de risc, riscul de a bate câmpii ?i de a gre?i cu imens? vinov??ie fa?? de cei ce au suferit în acei ani. Certitudinea deplin? este una singur?: realitatea acestei anchete generale din 1946-47 ?i a chestionarului la care fiecare evreu a fost dator s? r?spund?. Aceast? anchet? a fost dus? pân? la cap?t ?i în felul acesta s-a constituit un fond de documente cu o for?? probatorie f?r? egal printre documentele legate de soarta evreilor din România, inclusiv a celor deporta?i în Transnistria. Dac? din r?spunsurile date de evreii implica?i va fi rezultat ce ?tiau evreii despre propria suferin??, din întreb?rile chestionarului nu ne este greu s? deducem ce credeau în 1946 liderii evrei despre Holocaustul din România. Aceste întreb?ri au fost formulate în func?ie de ceea ce se ?tia c? au fost în România „suferin?ele unei familii evree?ti". Analiza acestui chestionar mi se pare a fi partea cea mai interesant? a întâlnirii noastre cu aceste documente. ?i nu trebuie s? fii mare specialist ca s?-?i dai seama c? aceste întreb?ri nu prea „rimeaz?" cu ceea ce sus?in azi liderii evreilor, unii lideri, despre vestitul holocaust din Transnistria. Cum se face c? nici o întrebare a chestionarului nu trimite la cumplita hecatomb??! Cu alte cuvinte, aceste dosare ale suferin?elor evreie?ti dovedesc c? în 1947 evreii ?i liderii acestora, inclusiv liderii mondiali ai evreilor nu ?tiau nimic despre cei 250.000 de evrei care fuseser? uci?i de români în Transnistria... Pas de mai în?elege ceva!
Ion Coja

Anexa 3
Material ap?rut pe site-ul Armatei Israelului

Pag 1 Parasuti?ti din chibu?uri, originari din România care au fost para?uta?i în Europa in timpul Holocaustului 1944
Pag.2 Bombardarea campurilor petroliere si a rafinariilor din zona Ploiesti - România. (se poate intra prin you-tube pentru a vedea un filmule?)
Pag.3  Pe 1 august 1943 au iesit din Bengazi, în Libia, 178 de avioane de tip „Liberator" B-24 a for?elor aliate pentru a bombarda câmpurile petrolifere din zona Prahova ?i rafin?riile de lâng? Ploie?ti. 162 au intrat în România ?i celelalte au r?mas pe drum. O alt? expedi?ie a avut loc pe 17 august 1944 tot cu avioane „Liberator" B-17 ?i B-24 ?i tot în scopul de a distruge câmpurile petroliere ?i rafin?riile din Valea Prahovei ?i zona Ploie?ti. Au avut loc 27 de bombardamente în care for?ele alíate au pierdut 300 de avioane ?i au murit circa 3.000 de aviatori ?i lupt?tori din echipajele de zbor. In plus au avut loc ?i alte lupte aeriene ?i bombardamente deasupra teritoriului României, în care au c?zut un num?r de avioane, iar echipele de zbor au c?zut în mâna autorit??ilor române, au fost lua?i prizonieri ?i închi?i în închisorile române?ti. Num?rul aviatorilor ?i al celor din echipele de zbor care au c?zut pe teritoriul României a dep??it 1.000. Parte au fost prin?i ?i închi?i, iar al?ii s-au ascuns, astfel încât era necesara salvarea lor. In ajutorul lor au fost trimi?i parasutiltii evrei din Palestina care au reulit s? salveze cca 150 de aviatori ai for?elor alíate ?i s?-i treac? grani?a. Numai la sfâr?itul r?zboiului, adic? între 31 august ?i 3 septembrie autorit??ile române au eliberat ?i ceilalti 1161 de prizonieri (aviatori ?i lupt?tori din for?ele aeriene) dintre care: 1117 americani, 31 britanici, 12 olandezi ?i un francez. De asemenea para?uti?tii israelieni au ac?ionat ca s?-i organizeze pe evreii din România în a se apara ?i apoi s? poata emigra în Israel legal sau ilegal astfel încât 60.000 de evrei din România au emigrat cu ajutorul lor spre Israel.

Pag. 4 In timpul celui de-Al Doilea R?zboi mondial au fost trimi?i în România 10 para?uti?ti din chibutzuri din Palestina, to?i vorbitori de limba român?: Aba Bardicev, Dov Bergher, Leova Gukovski, Baruh Camin, Mielu Kaner, Arie Fichman, Rico Lupescu, Itzhak Macarescu ?i Shaike Dan (Ioshua Trahtenberg). Aba Bardicev a fost lansat la grani?a Iugoslavia - România, nu a reu?it s? treac? în Romania. A fost prins în Ungaria ?i trimis la Mauthausen unde a fost judecat ?i condamnat la moarte. Arie Fichman ?i Leova Gukovski au fost lansa?i într-un loc nesigur ?i au fost prin?i imediat. Au fost închi?i ?i elibera?i la sfâr?itul r?zboiului. Rico Lupescu împreuna cu Itzhak Macarescu au fost prin?i, închi?i ?i fost elibera?i la sfâr?itul r?zboiului. Ceilal?i para?uti?ti lansa?i nu au fost prin?i. Au reu?it s? intre în contact cu comunitatea evreilor din Bucure?ti. S-au ocupat cu organizarea autoap?r?rii a evreilor, iar dup? r?zboi cu scoaterea legal? sau ilegal? a evreilor din România pentru a emigra în Palestina.

Pag. 5  Arie (Leova) Gukovski din chibu? Iagur, a fost lansat în România, a fost prins închis ?i eliberat la sfâr?itul r?zboiului

Pag. 6 Leova Gukovski ?i Arie Fichman au fost lansa?i în România în noaptea de Rosh Ha Shana (anul nou evreiesc) 1940. Din cauza unei gre?eli a pilotului care trebuia s?-i lanseze la 60 de km de Bucure?ti, au aterizat undeva într-o suburbie a Bucure?tiului. Intâi a fost lansat Arie Fichman ?i apoi Leova Gukovski, în jurul lor explodand obuzele tunurilor antiaeriene. Ca s? nu aterizeze în pia??, Leova a tras de para?ut? ?i a c?zut pe acoperi?ul unei case de unde s-a rostogolit într-o c?ru?? cu coceni de porumb. În c?dere ?i-a rupt piciorul stâng ?i n-a mai putut s? se mi?te. A inghi?it hârtia cu planul de ac?iune ?i codurile secrete, dup? care a fost inconjurat de solda?i români care l-au luat prizonier. Intâmpl?rile din prizonierat ?i din perioada de spitalizare sunt povestite în cartea „Pentru ce am fost chemat la datorie". Dup? 1944 Leova s-a întors în ?ar?, în chibu?ul Iagur, de unde plecase
Pag.7. Arie Orni Fichman, din kibu?ul Beit Oren, para?utat în România, a fost prins ?i eliberat la sfâr?itul r?zboiului
Pag.8. Arie Fichaman a c?p?tat gradul de capitan (pe nume Jacobson) iar Iehuda Ahisher pe cel de locotenent Hanani. Cei doi au fot transporta?i în Libia ?i de acolo trebuiau s? fie para?utati în România, lâng? Arad. Ac?iunea a purtat denumirea „Mantilla" ?i în cadrul ei, cei doi trebuiau s? ia leg?tura cu prizonierii puterilor alíate, s? incerce s?-i organizeze în scopul evad?rii din deten?ie. Trimi?ii mi?c?rii sioniste trebuiau s? se întâlneasc? cu cei doi fiind în leg?tur? cu organizatorii actiunii.
Opera?iunea „Mantilla" era prima din seria de ac?iuni ai serviciului MI 9 pentru crearea unei infrastructuri în Balcani. Para?uti?tii au fost antrena?i intens,au trecut prin Cairo pentru a fi para?utati în România. O gre?eala de naviga?ie a pilotului a f?cut ca în noaptea de 1 octombrie 1943 s? aterizeze departe de locul de întâlnire cu trimi?ii organizatiei sioniste. Cei doi au c?zut prizonieri ?i ac?iunile de para?utare din Balcani au fost oprite datorita venirii iernii.
Pag.9. Pe 1 octombrie la ora 02:15 noapte, cei doi para?uti?ti erau în mana jandarmeriei române. Intâi cei doi au fost l?sa?i s? doarm? ?i numai dup?-amiaz? au fost prelua?i de serviciul de informa?ii pentru a completa chestionare cu intreb?ri. Dovad? c? nu au fost acuza?i de terorism, au putut s? poarte uniforme britanice, neavând nici un fel de haine civile ?i para?utandu-se f?r? arme, iar para?utele erau de culoare alb?, deci de salvare. Deobicei când ac?iunea de para?utare este în scop de spionaj, para?utele sunt de culoare albastr? sau gri ca s? un fie v?zute. Pe de alt? parte, totu?i, s-au g?sit la ei 123 de monezi de aur, 198 de bancnote str?ine ?i 246 de bancnote în valoare de 173.000 lei; o sum? importante la vremea aceea. De asemenea, ei aveau pachete de mâncare concentrat? ?i truse medicale de prim ajutor. Cei care i-au cercetat n-au folosit metode de tortur? pentru a scoate de la ei declara?ii. Dosarul de cercetare l-au transmis direct lui Ion Antonescu, conduc?torul României, subliniind faptul c? cei doi prizonieri le-au dat s? in?eleaga c? „viitorul României depinde de cum se vor purta cu evreii". Antonescu a refuzat s?-i predea pe para?uti?ti Gestapoului

Stirea prinderii celor 2 para?uti?ti a ajuns imediat la urechile ambasadorului Germaniei la Bucure?ti Manfred von Kilinger, apoi la Herman Georing. Gestapoul a cerut imediat s? le fie predati. Autorit??ile române au reu?it s? scape de presiunea nem?ilor prin diferite p?c?leli. Mare?alul Antonescu a dat ordin ?efului statului major al For?elor de Avia?ie s? spuna nem?ilor c? para?uti?tii vor fi interoga?i de serviciile române ?i rezultatele vor fi transmise for?elor aeriene germane. Nu se poate exclude posibilitatea - scrie istoricul Mihai Pelin - ca r?spunsul autorit??ilor române s? se fi datorat faptului ca cei doi prizonieri erau evrei, motiv destul de intemeiat pentru ca cei doi sa nu fie interoga?i de nazi?ti. Cu toate acestea autorit??ile române?ti nu au fost în stare s? reziste în fa?a presiunii germane ?i pana la urm? au acceptat ca autorit??ile germane s?-l interogheze pe Arie Fichman în Germania. România a hot?rât sa înfiinteze o comisie format? din ofi?eri români care s?-l înso?easca pe Arie Fichman (Ghideon Jacobson) ?i s? primeasc? informa?ii asupra tehnicii ?i metodelor de interogare folosite de nem?i în interogarea prizonierilor de r?zboi ai Puterilor alíate.

Pag. 9 Arie Fichman (Ghideon Jacobson) a plecat pe 9 octombrie 1943 în Germania împreuna cu ofi?erii români ?i s-a întors la sfâr?itul lui octombrie înso?it de aceea?i ofi?eri români. Dosarul de cercetare german semnat de Von Killinger, ministrul lui Hitler la Bucure?ti, nu con?inea nimic nou fa?? de ceea ce ?tiau românii. Iosef Hanani l-a întâlnit din nou pe Arie Fichman în lagarul de prizonieri ai Puterilor Aliate care se afla la Timi?ul de Jos (dup? ce a fost internat câteva s?pt?mâni la spitalul din Sinaia ?i Bra?ov). Cei doi prizonieri au fost elibera?i pe 2 si 3 Septembrie 1944. Au fost urca?i împreun? cu al?i prizonieri ai Puterilor Aliate într-un avion care a decolat de pe aeroportul din Pope?ti-Leordeni spre Italia

Pag. 10 Pe 29 iulie 1954 a avut loc o demonstra?ie aviatic? în memoria lui Peretz Goldstein unul din para?uti?tii care fuseser? para?utati în Romania în timpul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial. Un avion care zbura de-asupra celor care participau la ceremonie s-a prabu?it în mijlocul mul?imii. Atunci au murit Arie (Leova) Gucovski, Arie Fichman ?i Dov Berger trei dintre para?uti?tii originari din Romania, care fusesera lansa?i în timpul r?zboiului, în Romania. În ultima imagine se v?d resturile avionului dup? prabu?ire. Primul ministru Moshe Sharet care a fost prezent la demonstra?ia aviatica ?i pe deasupra c?ruia a trecut avionul, la câ?iva metri, a interzis pân? a doua zi difuzarea ?tirii prabu?irii.
-------------------------------------------------
[1] Scrisoare deschis? adresat? de Slt. (r) Prof. univ. dr. Ion Coja, Ministrului Ap?r?rii Na?ionale - Mircea Du?a footer