Revista Art-emis
Unirea noastră cea de toate zilele PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Sâmbătă, 27 Aprilie 2013 19:54
Prof. univ. dr. Ion Coja, art-emis
„Idealul Unirii trebuie trecut în Constituție! Unirea în cuget și simțiri a românilor de pretutindeni este mai importantă decât unirea politică!" (Ion Coja)

Petre Burlacu: Domnule profesor Ion Coja, ați primit din Basarabia un filmuleț de câteva minute cu Iacov Golovcă, pătimașul și inimosul luptător pentru Unirea Basarabiei cu Patria. Iar celui care v-a trimis filmul, dlui Ilie Bratu, i-ați trimis următorul comentariu: „E frumos ce spune bravul Iacob Golovcă. Dar cât este de realizabil acum? La 1918 a fost un concurs de imprejurari excepțional de favorabile! Nu mai putem spera să se repete! Și cu toate astea, marile puteri - SUA; Anglia, Franța, nu au recunoscut Unirea Basarabiei cu Țara! De ce oare?! Condițiile de azi sunt net diferite! România nu are niciun aliat care să o susțină! Lucrul cel mai important de făcut este să se pună capăt rusificării! Să se întoarcă Basarabia la o viață românească! Să întărim conștiința românească pe ambele maluri ale Prutului! Să redobândim sudul Basarabiei! Dacă mâine se face Unirea, nimeni din jurul României și din Europa, nu se va bucura de izbânda noastră! Și se vor intensifica eforturile și strategiile anti-românești!

Să fim drepți în fața lui Dumnezeu și să ne aducem aminte ce speranțe mai aveam noi de renaștere a românismului în Basarabia, Speranțele noastre prin anii 1975-80 erau foarte firave, aici, la București, Apoi au început să vină vești neașteptat de bune din Basarabia, care au culminat cu ziua de 27 august 1989,

Ca să fie acea zi, eu stiu bine ce a făcut Grigore Vieru. Știu că și Nicolae Dabija i-a fost alături. Ca și Anatol Petrencu şi mulți alți români. Nu mă miră discuțiile și certurile de azi, dintre patrioții de la Chișinău. E greu de spus care este calea de urmat. Scopul este același: Binele românilor! Binele Neamului! Suntem un singur popor și trăim în două state care au aceeași limbă națională, de stat. Păi situația asta este excepțional de favorabilă! Sunt zeci de popoare în lume care doresc să aibă un stat, în care să-și impună limba națională ca limbă de stat și nu reușesc! Iar noi, românii, avem două state! Cine mai e ca noi?! Ne bate Dumnezeu dacă nu știm să-i mulțumim pentru ce avem!

Hai să fim lucizi, să deosebim ce vrem de ce putem, să vedem ce avem și cum putem potența, cum putem valorifica și specula la maximum, adică cum putem fructifica tot ce avem. Pentru asta e nevoie să fim deopotrivă porumbei curați și șarpe înțelept, capabil să se strecoare printre capcanele istorie! Cu diplomație, cu discreție, și fără să ne batem cu cărămida în piept. Dar mai ales fără să sărim unul la gâtul altuia pentru că avem păreri diferite despre ce avem de făcut. Să fim gata să cedăm în fața argumentelor care iau în calcul toate datele problemei. Răposatul Iacob Golovcă, bun român, aprig și de neclintit în dragostea de neam, stătea mai slăbuț la înțelegerea situației, a momentului istoric! Vorbește de parcă ne-a întrebat cineva dacă vrem să ne unim! Nu ne întreabă nimeni și majoritatea celorlalți - ruși, ucrainieni, unguri, evrei, nemți, turci, nu ar mișca un deget ca să ne sprijine, ci dimpotrivă! Se vor coaliza ușor împotriva noastră! Deja au făcut-o.
O România Mare, atât de mare cât se cuvine să fie, este împotriva „trendului" globalizării. Nu ne putem opune singuri acestui trend. Pentru asta e nevoie mai întâi de o altă unire, o unire a tuturor naționaliștilor autentici din lumea toată. Când meciul nostru, al naționalistilor, cu globaliștii, se va încheia în favoarea noastră, atunci Unirea cu Basarabia va veni de la sine.

De ce sunt așa de sigur că vom câștiga acest meci? Pentru că „Dumnezeu este cu noi!" Iar pentru ca Dumnezeu să nu-și întoarcă fața de la noi, trebuie să nu ne mai gâlcevim, să nu ne mai calomniem unii pe alții, ci „să ne unim în cuget și simțire". În simțire suntem uniți. Vrem România Mare! Mai rămâne să ne unim și în cuget, să elaborăm strategiile cele mai potrivite. Nu la mitinguri, ci în conclavuri de oameni înțelepți, profesioniști în meseria lor, capabili să cuprindă ansamblul de primejdii și provocări cu care ne încearcă Istoria!"

P.B.: Vă rog să reluați aceste idei și să le expuneți mai elaborat.

I.C.: Mai întâi, te rog să-mi spui de unde ai luat dumneata textul de mai sus, E mailul trimis de mine. Credeam că Internetul ne scutește de privirile indiscrete!

P.B.: Uitați că România, inclusiv Basarabia, este Țara cu cei mai abili și mai îndrăzneți navigatori pe Internet. Vă monitorizez toată corespondența. E destul de simplu. Dacă vreți, vă învăț și de dumneavoastră.

I.C.: Neapărat! Vreau să văd ce tot primește nevastă-mea, de la foștii elevi, de-i așa de încântată!...

P.B.: Deci?...

I.C.: Păi nu știu ce ar fi de adăugat. La vremea aceea, imediat după decembrie 1989, ar fi trebuit să urmărim acest scop la nivelul politic cel mai înalt. Se putea face atunci Unirea, în zilele când s-a declarat suveranitatea noului stat Republica Moldova se putea proclama și Unirea, la fel de simplu!... Consecințele nu ar fi fost, totuși, numai pozitive! Pe plan extern, probabil că ar fi fost o mulțime de consecințe negative. Azi dacă am face Unirea, aceste consecințe negative ar fi mult mai numeroase, mai grave. În momentul de față - moment care ține de vreo 15 ani -, Unirea nu mai este posibilă ca simplu act de voință națională, a românilor de pe cele două maluri ale Prutului. Nici germanii, după 1945, nu s-au unit când au vrut ei! Pentru câțiva ani buni, dacă vrem Unirea, trebuie să ne preocupe pregătirea Unirii! Proces extrem de complex și de laborios!

Să fim cinstiți și să recunoaștem că Unirea, dacă o făceam în 1991 sau 1992, putea să fie și un eșec, se puteau ivi situații nedorite și neașteptate de care să profite adversarii Unirii. Ideea Unirii putea să fie compromisă, ratată, printr-o Unire făcută la hei-rup, de azi pe mâine, care să dureze tot de azi pe mâine! Recunosc, la acea vreme eu aveam o voce mai auzită, mai mergeam pe la televiziuni: de câte ori am avut ocazia am cerut Unirea imediată, fără condiții... inclusiv în Parlament, ca senator. Iar azi dacă ni s-ar da să alegem, aș spune la fel: Unire necondiționată! Dar nu ne întreabă nimeni, iar dacă ar fi s-o facem noi, să vezi câți ar sări la gâtul nostru!

Deci: să fim realiști! În primul rând cei care vor Unirea „necondiționată", precum răposatul Iacob Golovcă, trebuie să priceapă că unioniștii nu sunt la guvernare, deci nu pot să facă mai nimic, nimeni nu ține seamă de ei. Și eu vreau Unirea „necondiționată", dar nu am nicio putere de decizie. Ce pot eu, este să scriu niște texte, niște articole, în care să susțin cauza. Aștept ca unioniștii să ajungă la putere. Dar chiar dacă am avea un Parlament și un guvern unionist, asta nu este destul, căci nu suntem singuri pe lumea asta. Este nevoie de o pregătire a Unirii și pe plan internațional. Nu uitați, în 1940, nu am avut nicio susținere internațională. Să nu repetăm greșelile făcute înainte de 1940! Greșeli care au făcut posibile rapturile din vara anului 1940.

P.B.: Concret, cum ar decurge această pregătire?

I.C.: Idealul Unirii trebuie trecut în Constituție! Republica Federală a Germaniei avea trecută în Constituție obligația de a face Unirea cu restul Germaniei. Deci, facem lege supremă din acest deziderat, după modelul german, chiar dacă ne abatem de la principiile dreptului constituțional. Tot în Constituție mai putem pune niște prevederi de genul: După Unire, vreme de 25 de ani, parlamentarii care vor reprezenta Basarabia, în proporție de 80% să fie numai persoane născute sau cu părinți născuți în Basarabia. Introducem și funcția de vice-președinte al României, care să se preocupe de românii din afara granițelor și de pregătirea Unirii cu Basarabia și Bucovina. Această funcție să fie ocupată tot așa, numai de un român născut în Basarabia sau Bucovina! În felul acesta îi câștigăm și pe politicienii de la Chișinău, îi asigurăm că nu vor fi marginalizați după Unire. Dar pregătirea cea mai importantă este la nivelul omului de rând, a elevilor, a tineretului! Basarabenii ne-au dat la toți o lecție de românism. Dar nu le putem cere să fie zi de zi și ceas de ceas patrioți sau martiri. Este nevoie de un efort conjugat pentru ca românii să trăiască mai bine, România și Basarabia să se ridice din sărăcia de azi împreună, sprijinindu-se una pe alta. Să fim parteneri economici în cât mai multe situații, parteneri corecți, loiali, comportându-ne chiar frățește. Dacă azi am mai avea potențialul economic din 1990, Unirea nu s-ar împiedica în sărăcia noastră. Economia românească din 1990 ar fi putut rezolva problemele economice ce s-au ivit în Basarabia după separarea de colosul sovietic.

P.B.: Nu credeți că Unirea ar crea condițiile unei redresări economice?

I.C.: În principiu, da. Cu condiția să avem o guvernare competentă și responsabilă. Nu cea de azi. Mă refer la București, desigur. De aproape douăzeci de ani suntem guvernați de niște tembeli cinici și imorali.

P.B.: „În tot răul este și un bine!" Este o regulă universală. Se respectă și în cazul nostru? Putem trage vreun folos din faptul că suntem despărțiți în două state?

I.C.: Așa trebuie pusă problema: hai să vedem ce profit putem avea din faptul că suntem două state vecine, locuite de același popor. Mai există undeva această situație? Sunt zeci și sute de popoare care au încercat și mai încearcă și azi să se constituie într-un stat național și nu reușesc, iar noi, românii, avem două state. Deci este o situație nefirească, dar o situație din care să vedem ce avantaje se pot obține. Mai în glumă, mai în serios, aș începe cu faptul că în felul acesta putem trimite două echipe de sportivi români la Olimpiadă și alte competiții mari sportive... Avem două voturi la O.N.U., le vom avea curând și în Uniunea Europeană, şi așa mai departe. Iar dacă Dumnezeu ne ajută, s-ar putea să avem și un al treilea stat românesc, cu românii din sudul Dunării.

P.B.: Asta ce glumă mai e?!

I.C.: Dacă românii erau puțin mai „ai dracului" în 1913, armânii puteau să fie ajutați să-și facă un stat al lor. Din păcate au lipsit câțiva lideri armâni care să ridice stindardul acestei idei. Dar să vedem ce se întâmplă în Transnistria. „Stat" locuit de trei popoare: români, ucraineni și ruși. Cine sunt cei mai numeroși? Nu cumva românii? Se mai schimbă lumea! Nebunia din capul lui Igor Smirnov nu se transmite integral de la un președinte la altul. Românismul va începe să câștige teren și în Transnistria. Pun rămășag!

În general, naționaliștii sunt împotriva globalizării. Dar, ca naționaliști români, trebuie să băgăm de seamă că globalismul înseamnă și transparența granițelor - sau cum să-i zic? Granițele dintre state sunt azi trecute foarte ușor. Din ce în ce mai ușor. Iar asta trebuie să ne convină nouă, ca români, pentru că aproape zece milioane de români trăiesc în afara României, în țările învecinate. În condițiile globalizării, se creează condiții foarte bune pentru a-i salva pe acești români de la procesul asimilării forțate la care au fost supuși în ultimii 100 de ani. Au rezistat basarabenii o sută de ani, din 1812 până în 1918, vor rezista și ceilalți români, dar numai dacă vom demara o vastă campanie de recuperare a lor pentru conștiința românească!

Trebuie să ne pătrundem de adevărul fundamental: suntem poporul cel mai vechi din această parte a lumii și cel mai numeros, cu istoria cea mai bogată. E timpul să avem și niște guvernanți pe măsură, care să formuleze o stategie națională de cursă lungă, inspirată din axioma enunțată. Este o realitate pe care nu mai avem voie s-o nesocotim, făcând astfel jocul inimicilor noștri! Așadar, să fim deștepți și, în așteptarea Unirii, să tragem toate foloasele din situația în care ne aflăm. Trăiesc în două state și coreenii. Numai că ei sunt mereu pe picior de război, gata să se bombardeze și să se omoare între ei. Pe noi, românii din România și din Basarabia, românii de pretutindeni, nimic nu ne împiedică să ne organizăm după o strategie pe zeci de ani gândită, să conlucrăm eficient cu gândul la Marea Unire. Dar adevărata Unire, Marea Unire la care trebuie să lucrăm, este Unirea tuturor românilor, de pretutindeni, deci și a celor din diasporă, răspândiți din Australia până în Canada, de la Vladivostoc până în Silicon Valley! Unirea în cuget și simțiri! Este mult mai importantă decât unirea politică!

P.B.: Să v-audă Bunul Dumnezeu!

I.C.: Dacă n-o facem acum, mai târziu s-ar putea să fie prea târziu...

P.B.: Doamne, ferește!

I.C.: Vor veni vremuri tare grele, trebuie să ne găsească uniți!

A consemnat Petre Burlacu footer