Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Joi, 18 Aprilie 2013 15:50
Ion Cre?eanu, art-emis
Dialoguri privilegiate

Maria Diana Popescu: Stimate Ion Cre?eanu, bine a?i venit! Cum era microcosmosul unde s-a n?scut ?i de unde s-a ridicat în lume atît de iubitul ?i valorosul interpret Ion Cre?eanu?

Ion Cre?eanu: Bine v-am g?sit! S? fie într-un ceas bun! Pe malul Olte?ului, înve?mântat în z?voaie ?i „codri de aram?", vegheat de m?n?stirea M?ine?ti, de duhul Jianului ?i al martirilor brâncoveni, în aval de Bal?, se afl? casa mea p?rinteasc?, în „sat din margine de codru", cu nume de haiduc. Voinea era unul din bravii o?teni ai lui Iancu- Jianu. Pe aici, în jurul anilor 1800, trecea Radu ?apc? (popa ?apc? din Celei), venind de la Caracal spre prima lui parohie, la Racovi?a, care azi apar?ine comunei Voineasa, din ucisul jude? Romana?i. V?ile ?i râpele copil?riei mele au ad?postit în repetate rânduri r?zvr?ti?ii vremilor, laolalt? cu c?petenia lor justi?iar?, to?i, deopotriv?, înv?lui?i în generozitatea codrilor b?trâni. Aici i-am pierdut din ochi, într-o încântare total?, pe cons?tenii mei l?utari : Dinc? Radu, Dinc? Nicolae ( nea Culi??), Cre?eanu Gheorghe ( Gic? al lu' S?raru), Ion Munteanu. Trei clarineti?ti, un flautist ?i un cobzar (Marin S?raru, tat?l lui Gic?) la o sut? zece gospod?rii. To?i sufl?torii, neîntrecu?i fluiera?i. Închipui?i-v? c? cel mai priceput dintre ei, Gic?, v?rul ?i finul familiei mele (cununat de p?rin?ii mei: Dumitru ?i Ana) ?inea singur hora satului, la Cr?ciun ?i la Pa?ti). Ce suflu la el! Ce inim? cald?! La Rusalii, mic fiind, am v?zut c?lu?arii jucând pân? la epuizare, într-o rev?rsare de m?iestrie ?i har. Dumnezeire!

O cutum? de când lumea ?i p?mântul spune c? dac? se întâlnesc dou? cete de c?lu?ari, e musai s? se joace pân? la ultima pic?tur? de energie. Pe aceste coordonate oneste, la limita posibilit??ilor umane se stabileau sublimii înving?tori ?i învin?i, cople?i?i de lupta comun? împotriva ?oimanelor (iele, vântoase), întru alungarea lor, rodirea p?mântului ?i t?m?duirea privitorilor. La final, cei de fa?? se prindeau în hor?. Fermecat, intram ?i eu lâng? zeii dansului pur, ce n?luceau peste imagina?ia mea de copil. Tr?iau în aceste ?inuturi romana?ene cei mai frumo?i c?lu?ari din Dacia Felix... ?i v? mai spun ceva: nu departe de Voineasa, pe Olte? la vale, aproape de v?rsarea în Olt, s-a n?scut Romuliana, mama împ?ratului roman Galeriu. „Galer, Doamne, lerui, ler". Acesta este microcosmosul din care am „r?s?rit", matricea mea spiritual?, st?pânit? de glasul de clopot ?i purpur? al tat?lui meu, lâng? blânde?ea c?l?uzitoare a mamei.

MDP: De cât? vreme purta?i prin lume tradi?ia muzical-instrumental??

I.C.: Din 1973, când am fost într-o tab?r? interna?ional? la Kranevo, Bulgaria, la nord de „nisipurile aurite" ale Varnei ?i pân? mai alalt? ieri, la Zilele „Marin Sorescu", la Craiova.

MDP: De unde provine cognomenul „Ion al cobzei"?

I.C.: Marea sopran? Felicia Filip, împreun? cu so?ul ei minunat, tenorul Cristian Mih?ilescu, directorul Operei Romane din Bra?ov, v?zând comuniunea mea cu „lira trac?", mi-au spus „Ion al Cobzei". Miron Manega a în?f?cat-o din zbor ?i uite c? a prins. To?i, deopotriv?, îmi înfrumuse?eaz? via?a cu prietenia lor vindec?toare. Dumnezeu s? le dea s?n?tate, mai mult? decât mi-a dat mie!

MDP: Maestre, cum a decurs evolu?ia dumneavoastr? în „patria" folclorului, în cea a spiritualit??ii populare?

I.C.: ?ic? (bunicul meu dinspre tat?), Ioni?? Cre?eanu, era o universitate în mi?care: povestitor pe gustul copiilor, interpret de doine ?i balade, ?tia puzderie de strig?turi ?i snoave, trecuse prin urgia celor dou? conflagra?ii mondiale. O voce cald?, penetrant?, cu inflexiuni tulbur?toare. El ?i tat?l meu (Dumnezeu s?-i odihneasc?), mi-au picurat în inim? primele m?rg?ritare ale cântecului ??r?nesc. De la ei ?i de la mama am înv??at s? nu râvnesc la nimeni, s? nu ur?sc pe nimeni. Întâile desc?tu??ri ale mugurilor mei în ale cântului s-au petrecut foarte devreme: pe la 4-5 ani?ori m? urcam pe buduroi, un trunchi de salcâm, ce servea drept nicoval? pentru ograda noastr?. A fost prima scen?. Spectatori, p?s?rile ?i animalele cur?ii. Apoi m-au observat membrii familiei.

MDP: Dac? ar fi s? face?i o statistic?, care ar fi num?rul spectacolelor sus?inute în ?ar? ?i în str?in?tate? Care dintre ele v-a oferit nobile amintiri?

I.C.: Sute în ?ar?, zeci peste hotare. În iarna lui 2005 am cântat laTeheran, în fa?a unei lumi cu r?d?cini str?vechi, c?l?toare pe drumul m?t?sii, cu civiliza?ia persan? în fiecare m?dular. Apoi, în iulie, acela?i an, am concertat la Penne (Pescara), în Italia. În anii urm?tori, la Valencia, la Viena, la Sofia, la Chi?in?u, la Vidin (Bulgaria), Negotin (Serbia) etc. ?i în toat? România. Am cântat, al?turi de Grigore Lese, la Bucure?ti ?i Sibiu, în cadrul Festivalului „Tarafuri ?i Fanfare", organizat de Jurnalul Na?ional. În august 2011, am urcat pe scen?, la Capitoliu, al?turi de Felicia Filip, pentru a reveni la Roma, pe 27 noiembrie, al?turi de Talisman. Am exemplificat doar ultimii ani. Spectacolele sunt ca ni?te copii ai mei, având ca tovar?? de procreere cântarea ??r?neasca. Un p?rinte adev?rat este impar?ial cu copiii s?i, a?a ?i eu cu spectacolele sus?inute în ?ar? ?i în lumea larg?. Toate îmi evoc? nobile amintiri, pentru c? nobil? este misia încredin?at? de Dumnezeu.

MDP: Maestre Ion Cre?eanu, a?i avut vreun model care v-a influen?at cariera artistic??

I.C.: M?ria s? ??ranul Român, prins în vâltoarea muncii ?i crea?iei demiurgice.

MDP: „N-am crezut c? voi ajunge s? pot ?i cânta ?i plânge!" Cum s-a întâmplat, maestre?

I.C.: 11 august, 2010. Mergând spre Sinaia, la grani?a dintre jude?ele Olt ?i Arge?, primesc un telefon de la fratele meu, care încearc? s? m? îmb?rb?teze, spunând c? sunt în stadiul unu spre doi ?i c? ar fi ?anse de sc?pare. Cancer. Lovitur? de ciocan în moalele capului. Nu b?nuia c? n-a? cunoa?te rezultatul analizelor efectuate în ultima vreme. Printr-un concurs de împrejur?ri, a aflat. Îngrozitor. Zilele-mi sunt num?rate. „Fac?-se voia ta, Doamne!". Trag câteva minute pe dreapta, îmi revin ?i pornesc mai departe. Din Bucure?ti, îl am ca tovar?? de drum pe Manega. La Sinaia, în cadrul Festivalului „Enescu ?i muzica lumii", am l?crimat printre cântece, am cântat printre lacrimi. Devastat, am atacat recitalul, ca preotul dinaintea ultimei liturghii. Concertul de adio. „N-am crezut c? voi ajunge,/S? pot ?i cânta, ?i plânge". Ca pentru ultima dat? am cântat. Rug?ciunea-cântec, cântecul-rug?ciune. Întreg concertul a fost m?rturisirea suprem? dinaintea e?afodului, ca eroul din Clipele astrale ale omenirii (?tefan Zweig). Nu aveam idee dac? mai sunt ?anse de sc?pare. Cuno?team ce se întâmpla acum treizeci de ani cu un bolnav de cancer. Doar Manega ?tia ce este în sufletul meu, dovad? c? un tân?r spectator m-a chemat s?-i cânt la nunt? în februarie viitor. Pe 17 august, m-am operat la Fundeni. Ce-o fi de aici încolo, „Vom muri ?i-om vedea"- ar zice irlandezul G.B.Shaw, în spiritul scrierilor de pe crucile din Cimitirul Vesel

MDP: ?tiu c? p?stra?i ?i utiliza?i în spectacole câteva obiecte unice, pe care le pre?ui?i foarte mult. Despre ce este vorba?

I.C.: Sunt „îmbr?cat în patrimoniu", potrivit spuselor lui Manega în proiectul nostru Lira trac?. Ipingeaua de Romanaîi are vreo o sut? cincizeci de ani, restaurat? în 1914. C?ma?a lung?, brodat? alb pe alb (ce rafinament!) a fost cusut? de muma (mama tat?lui meu) în 1934, cu pu?in timp înainte de a muri. Opincile, cobza ?i brâul l-au înso?it pe Ioan ?erban (Tarzan) la Expozi?ia Interna?ional? de la New-York, din 1939, unde avea s? o acompanieze pe Maria T?nase. Prilej cu care cânt?rea?a l-a reîntâlnit pe Brâncu?i. Martori îmi sunt colegii de la Facultatea de Electrotehnic? din Craiova, promo?ia 1985, c? la mine este cobza lui Tarzan. La parastasul de ?ase s?pt?mâni NU se cânt?, domnilor, a?a cum se afirm? pe un post de televiziune.

MDP: „Eu nu cânt s? fiu de fal?, dar mi-e inima amar?!" De ce, Maestre Ion Cre?eanu?

I.C.: Cânt cu disperarea c? n-o s? pot da tot ce am adunat. N-am alergat dup? imagine, marea durere a fost ?i este c? nu m? las? Dumnezeu s? restitui tot. De aici am?r?ciunea despre care v? „vorbesc". Voi urca la ceruri, ducând cu mine fragmente din tezaurul crea?iei tradi?ionale. Trebuie s? m? prezint ?i acolo cu inedite! „Eu nu cânt c? ?tiu s? cânt,/ Dar m-ajunge câte-un gând/. Eu nu cânt s? fiu de fal?,/ Dar mi-e inima amar?./ Eu nu cânt c? ?tiu cânta,/ Dar mi-astâmp?r inima/ ?i-a lui de m-o asculta." Versuri pilduitoare vis-a-vis de menirea cânt?re?ului ?i a cântecului pe p?mânt.

MDP: Vorbi?i-ne, v? rog, despre tarafurile pe care le conduce?i, despre discurile editate, despre albune, despre premiile care v? încununeaz? unicitatea ca interpret.

I.C.: M-am lipit de muzica celor din Grece?ti, Dolj, ca marca de scrisoare. Aici ?ambalul nu a p?truns nici azi, iar cobza este suveran?, cu acompaniamentul ei armonico-ritmic. A? asculta-o la nesfâr?it pe Maria Ilie, cântând doina „P?dure ?i iar p?dure". Sunt fascinan?i l?utarii de la Morunglav, Olt. Ei vin de la nord de Bal?, eu, de la sud. Saltele ?i cântecul lor înv?luitor, ca apa Olte?ului, îmi sun? în suflet de când m? ?tiu. De Mircea Enache ?i ceata lui ve?i mai auzi. Pe cei din sudul Dun?rii îi iubesc ca pe fra?ii mei întru spirit românesc. Le-am spus „Albotina", dup? numele unui loc sacru pentru românii din Bulgaria. Veni?i a doua zi de Pa?ti s? vede?i cum se adun? de secole s? ?in? „hora de poman?" ?i strâng din din?i în fa?a asimil?rii s?lbatice. O asemenea asimilare ve?i mai întâlni doar în ?ara „vecin? ?i prieten?", Serbia. Români uita?i de habarni?tii - guvernan?i de la Bucure?ti. Români f?r? ?coal? ?i biseric? în limba matern?, batjocori?i pe p?mânturi care le-au apar?inut de când lumea ?i p?mântul. Poate ve?i scrie vreodat? despre ei. Pe ace?ti îngeri din tarafuri i-am pus laolalt? pe aceea?i scen? la Bucure?ti, Sibiu, Craiova ?i Vidin. Osp?? muzical!

MDP: Cum v? situa?i fa?? de idea c? cineva, într-o bun? zi, ar ini?ia un spectacol de folclor patriotic?

I.C.: Mi se pare un act de înalt patriotism abordarea cântecului din vatr? satului ?i str?dania de a-l prezenta nealterat în puritatea lui. Muzica zorilor de zi ?i-a cumin?eniei p?mântului. Ini?ia?i un astfel de spectacol ?i vom fi primii veni?i. A?a s? ne ajute Dumnezeu!

MDP: „Neamul românesc a str?b?tut perioade mai cumplite decât cea pe care o tr?im ?i nu s-a reu?it dezr?d?cinarea". Pute?i detalia, v? rog afirma?ia dumneavoastr??

I.C.: Înainta?ii no?tri au fost tra?i pe roat?, decapita?i (brâncovenii), au fost nevoi?i s? ia calea codrului, pârjolind totul în calea n?v?litorilor. ?i-au p?r?sit vremelnic glia, dar s-au întors mai puternici, iubind cu patim? p?mântul ?i icoana afumat? din vatr?. Al?ii nici nu existau când noi ?tiam s? scriem, acum ?apte mii de ani (vezi mesajul t?bli?elor de la Tartaria!). Scrierea sumerian? a ap?rut o mie de ani mai târziu. Adev?rata istorie abia de acum încolo iese la iveal? ?i pe mul?i va nec?ji. Am fost singurul popor pe care nicio putere din lume nu l-a cucerit, chiar dac? a fost împ?r?it, desp?r?it ?i asuprit de mai multe imperii. Am fost scut cre?tin?t??ii, când întreaga Europ? tremura de teama islamului. Noi ne-am s?rb?torit victoriile construind l?ca?uri de închin?ciune. Vom fi iar??i ce-am fost, ?i ceva mai mult! Ca ?i în perioada fanariot?, domnitorul ?i divani?ii de azi nu au nici o leg?tur? cu poporul. Ca ?i aceia, vor pleca de aici curând. Ca ?i pe vremea bol?evismului, la mare pre? sunt tr?d?torii, lingu?itorii, vânz?torii de neam ?i ?ar?, trasei?tii politici, oricând gata s? treac? peste cadavre pentru a parveni ?i a-?i p?stra privilegiile. Talpa ??rii r?mâne pe loc, neclintit?, se supar? o dat? la o sut? de ani...

MDP: Institu?iile de cultur? democratice mai tezaurizeaz? tot ce ?ine de cultur? ?i valoare, de motivare ?i de sprijin?

I.C.: De la Constantin Br?iloiu încoace, n-a mai f?cut nimeni o tezaurizare bazat? pe principii ?tiin?ifice serioase. Multe institu?ii de cultur? democratice î?i fac treaba în doru lelii. Sunt pu?i în func?ii de conducere oameni care n-au dragoste ?i respect pentru cultur?, numi?i pe criterii politice. Intelectualii adev?ra?i ?i patrio?ii, români veritabili, vor continua rezisten?a prin cultur? mai cu seam? pe cont propriu, cu sacrificii uria?e. Eu parcurg anual, cercetând satele, mai mul?i kilometri decât ma?inile institu?iei de resort din jude?ul Dolj. Ca s? deseneze o simpl? frunz?, un minister cheltuie?te sume fabuloase, Rapsodul Ion Cre?eanu cânt? la Accademia di Romania, dar î?i pl?te?te casa ?i masa (tot la Accademia di România) . Pentru cine o fi cântat Creteanu?

MDP: Maestre Ion Cre?eanu, satul românesc trece printr-o continu? transformare, care, din p?cate, duce la anihilarea tradi?iilor populare. Pe de o parte importul de obiceiuri occidentale, pe de alta, transmutan?a genera?iei tinere spre marile metropole... Cu ce r?mânem? Ce a mai r?mas, viu la sate, din folclorul autentic, în urma t?v?lugului hedonist al europeniz?rii, al capitalismului barbar?

I.C.: Pe?tele de la cap se împute ?i se cur??? de la coad?. Vorba ?efului statului: "cui nu-i convine, s? plece!" A?i mai auzit vreodat? c? un ?ef de stat, un voievod, un împ?rat s? î?i alunge locuitorii din ?ar?? A?i v?zut cu cine joac?-n hor? ?i de la cine prime?te aten?ii prima doamn? a ??rii? Ei bine, dup? chipul ?i asem?narea sa (a "?efului") sunt ?i slujba?ii . Nu exist? o disciplin? a construc?iilor în satul românesc, institu?iile de conservare ?i promovare a culturii tradi?ionale sunt conduse pe criterii politice. Profesioni?tii ?i patrio?ii au fost înl?tura?i din aceste func?ii. Se închid ?colile care nu au trei sute de elevi. Spitalele din comune, desfiin?ate. Primarul unui mare municipiu din România spune c? „nu s-a strofocat cu cartea ?i uite unde a ajuns". Ce s? mai cread? tinerii no?tri afla?i la studii? Procesul de analfabetizare va fi st?vilit, nu de cei ce ?i-au dobândit tiluri cu paporni?a pentru a ne conduce azi. Diplomele lor false au ceasurile num?rate. Gunoaiele ies deasupra, când apele sunt tulburi, dar nu sunt reprezentative pentru noi. ?i-au propus s? ne distrug? spiritualitatea tradi?ional?, dar nu vor reu?i. Gena creatoare a poporului nu se va usca niciodat?! A?a s? ne ajute Dumnezeu!

MDP: Pentru domnia voastr?, ce înseamn? cuvântul „dor"? De cine, de ce v? este dor?

I.C.: Nu ?tiu ce-nseamn? dor. Întreba?i-l pe Eminescu! Dar simt c? mi-e dor de oameni ca dumneavoastr?, care mi-a?i întrez?rit nelini?tea, patimile ?i a?i aplaudat îngerul trecut pe deasupra mea c?zut în genunchi. Rapsod ?i înger transfigurat, la Roma, la Accademia di România. Am îngenunchiat în fa?a dumneavoastr?, icoane ale dorului de-acas?. ?i-am mul?umit cerului c? a mai îng?duit m?car un an ca s? v? cânt. Mi-e dor de soarele r?s?rind la Voineasa de Olt. Mi-e dor de mioarele mele blânde, pe care le-am pierdut de-atâtea ori. Mi-e dor de spectatorii per?i, respingând dr?ce?tile ritmuri europene. Mi-e dor de spectatorii ce m? vor duce în trans?. Mi-e dor de prietenii v?zu?i ?i nev?zu?i, captivi ai cântecelor mele. Mi-e dor de nop?ile când m? duceam cu steaua, cu pugu?orul, mi-e dor de prima floare d?ruit?. Mi-e dor de cobz?, chiar ?i când o strâng la piept. Nu ?tiu ce-nseamn? dor! Întreba?i-l pe Eminescu! Dar simt c? mi-e dor de fiecare cincisprezece august, când m? duceam la bâlci, la Pâr?coveni, în Romana?iul meu drag, dup? o var? de a?teptare. S? m? dau în tiribomb?, s? iau salb?, s? v?d lumea multicolor? din Valea Olte?ului Mijlociu. Mi-e dor de cei fa?? de care am gre?it, f?r? s? le cer iertare. Vai! Cum a?i putut s? m? binecuvânta?i cu o astfel de întrebare? Mi-e dor de zâmbetul chirurgului Mihnea Ionescu, spunându-mi c? m-a operat în stadiul unu. Mi-e dor de Miron Manega, ce m-a uitat. Mi-e dor de cei ce mi-au dat ordin s? tr?iesc, atunci când murisem.

MDP: ?tiu c? a?i cântat în „Cimitirul Vesel". Cu ce prilej?

I.C.: În 1990, primarul S?pân?ei, Toader ?te?ca, potrivit principiilor democratice ?i ale dreptului de proprietate, a f?cut reforma agrar? înainte ca puterea s? adopte o astfel de lege. El a condamnat vehement comunismul ?i regimul lui Iliescu. Întâiul primar din România care a luat m?suri radicale împotriva fostului regim. Era un personaj incomod. A fost arestat ?i eliberat de mai multe ori, condamnat ?i gra?iat sub presiunea celor care l-au sus?inut. Celebra „mi?care de rezisten??" de la S?pân?a s-a întins pe trei ani. For?at de împrejur?ri (avea vreo zece procese), a p?r?sit ?ara ?i s-a refugiat în Fran?a. Întâlnirea din 7-8 august 2010 s-a vrut o împ?care a eroului cu ?ara sa, dup? 18 ani de exil. ?i dac? tot am trecut pe acolo, de ce s? nu fac o „cântare mic?" la Cimitirul Vesel? Chiar dac? venisem la S?pân?a pentru a s?rb?tori un eveniment cu accente grave.

MDP: Ce ar spune maestrul Ion Cre?eanu despre Ion Cre?eanu?

I.C.: C? a f?cut prea pu?in pân? azi. Via?a este scurt? ?i sunt multe de f?cut. La treaba! Este a?teptat în continuare de muzica zorilor de zi ?i a cumin?eniei p?mântului. footer