Revista Art-emis
Primatul Cet??ii ?i al Gintei PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Miercuri, 10 Aprilie 2013 09:51
Prof. univ. dr. Ion CojaUn principiu constitu?ional care trebuie formulat explicit

În Constitu?ia ?i legisla?ia României exist? numeroase prevederi privind drepturile minoritarilor etnici. Exist? chiar legi întregi care au drept scop s? detalieze dreptul la identitate al minoritarilor. (Vezi Constitu?ia, art. 6: „Statul recunoa?te ?i garanteaz? persoanelor apar?inând minorit??ilor na?ionale dreptul la p?strarea, la dezvoltarea ?i exprimarea identit??ii lor etnice, culturale, lingvistice ?i religioase.")

Majoritatea româneasc? nu este subiect de drept în România

În general, în fiecare ?ar?, pe lâng? minorit??i, î?i duce existen?a ?i o majoritate etnic?, cea care d?, de regul?, numele ??rii respective, precum ?i limba de stat, na?ional?. La o lectur? atent?, constat?m îns? c? în Constitu?ia României, ca ?i în legile ??rii, nu exist? nici m?car o singur? propozi?ie al c?rei subiect s? fie majoritatea româneasc?! Nu exist? nici m?car o men?iune a acestei majorit??i! Vag, în Constitu?ia României, s-ar p?rea c? la românii majoritari se refer? sintagma „ceilal?i cet??eni" din art. 6, alineatul 2: „M?surile de protec?ie luate de stat pentru p?strarea, dezvoltarea ?i exprimarea identit??ii persoanelor apar?inând minorit??ilor na?ionale trebuie s? fie conforme cu principiile de egalitate ?i de nediscriminare în raport cu ceilal?i cet??eni români." (s.n.)

Las deoparte caracterul „ilizibil" al acestui alineat, c?ruia îi putem da un în?eles, extrem de vag, numai prin deduc?ie, iar nu ?i prin decodarea obi?nuit? a unui text. ?i mai constat o dat?, ca pe un paradox, ca pe o bizarerie nefireasc?, c? despre majoritatea etnic? nu se face nicio referire în legile române?ti, inclusiv în legea suprem?: Constitu?ia! Majoritatea româneasc? nu este subiect de drept în România!

Nu cunosc legile ?i constitu?ia din celelalte ??ri europene, dar sunt gata s? pariez c? pretutindeni situa?ia este aceea?i, dac? nu în toate, m?car în majoritatea statelor europene. Consider a?adar c? avem de-a face într-adev?r cu o anomalie. C? nu este firesc s? vorbim despre drepturile ?i obliga?iile minoritarilor, f?r? s? identific?m deopotriv? care sunt drepturile ?i obliga?iile persoanelor care apar?in majorit??ii etnice, na?ionale. Este lucrul cel mai firesc din lume s? vorbim despre drepturile ?i obliga?iile tuturor comunit??ilor care alc?tuiesc, ca p?r?i componente, întregul care se nume?te popula?ia unei ??ri, na?iunea respectiv?. Dac? avem legi ?i prevederi constitu?ionale pentru minoritarii etnici, trebuie s? avem asemenea prevederi ?i pentru majoritarii etnici.

Iat? ce Constitu?ie ?i legisla?ie ce avem!

Semnalând aceast? anomalie unor colegi, ace?tia mi-au r?spuns mai întâi prin observa?ia c? se subîn?elege existen?a majorit??ii, c?, de?i nu este subiect de drept, de?i nu este men?ionat? expressis verbis, existen?a acestei majorit??i se deduce din numele ??rii ?i al limbii de stat. Se subîn?elege ca reper în mai multe prevederi. O fi a?a, dar e prea pu?in totu?i ceea ce se subîn?elege din textul Constitu?iei actuale- Subîn?elesul nu poate fi izvor drepturi, de legi.

Se spune c? legile ??rii nu recunosc ?i nu acord? minoritarilor „drepturi colective", ci numai drepturi personale, individuale. Este o naivitate s? spui c? minoritarii nu au drepturi colective. Ei nu au drepturi politice sau, mai corect, nu ar trebui s? aib? drepturi colective politice, fiindu-le suficiente drepturile colective culturale, religioase, lingvistice etc., în vederea conserv?rii - „p?str?rii" - ?i dezvolt?rii identit??ii etnice. Nu este clar ce poate s? însemne „dezvoltarea identit??ii etnice". În cazul României, care a legiferat prezen?a necondi?ionat? în Parlament a unui reprezentant al fiec?rei minorit??i etnice, este clar c? în felul acesta se acord? drepturi politice colective! Drepturi care vizeaz? ca întreg, ca entitate, fiecare comunitate etnic? în întregul ei... cu excep?ia maghiarilor care nu au un asemenea reprezentant în grupul parlamentar al minorit??ilor. Maghiarilor li s-a permis s?-?i fac? un partid propriu, constituit pe criterii etnice, dar dac? U.D.M.R. nu va reu?i s? treac? pragul electoral la una din viitoarele alegeri, minoritatea maghiar?, cea mai numeroas? din ?ar?, va r?mâne f?r? reprezentant în Parlament. Vor fi reprezenta?i italienii ?i polonezii din România - o mân? de oameni, dar nu ?i maghiarii.. Iat? ce Constitu?ie ?i legisla?ie ce avem!

Situa?ii nefire?ti, care sfideaz? orice urm? de democra?ie

Dac? fiecare minoritate este reprezentat? în Parlament, prin reciprocitate nu cumva ar trebui s?-i asigur?m ?i majorit??ii etnice o prezen?? în Parlament corespunz?toare, propor?ional? cu ponderea majorit??ii la ultimul recens?mânt? Pentru majoritatea româneasc? nu exist? îns? nicio prevedere care s?-i ia în considera?ie pe români, pe etnicii români, ca entitate, ca posibil subiect sau obiect al legilor. Nici ca sum? de indivizi, de persoane, nici ca întreg omogen, ca entitate cu o anumit? identitate etnic? distinct? ?i inconfundabil?! Cu interese comune vitale ?i specifice!

Desigur, ar fi interesant s? vedem de ce s-a ajuns la aceast? situa?ie. Trecem îns? peste acest aspect, ca ?i peste altele, nu putem epuiza subiectul acesta în toat? complexitatea sa. Cu gândul la viitor, la ce ne a?teapt?, la ce avem de f?cut, ne vom mul?umi s? vedem cum punem cap?t acestei situa?ii nefire?ti, care sfideaz? orice urm? de democra?ie. Înainte de a ne gândi la o strategie prin care s?-i convingem pe parlamentari ?i clasa politic? de necesitatea urgent? a remedierii acestei situa?ii, este necesar s? dezv?luim miezul problemei, s? vedem care ar putea fi, în mare, drepturile ?i obliga?iile specifice majoritarilor. ?i vom spune din capul locului c? principalul drept al majoritarilor este, ca ?i în cazul minoritarilor, dreptul la identitate, la ceea ce are mai specific ?i mai de pre? aceast? entitate. ?i afirm c? elementul principal care define?te majoritatea etnic? din orice stat, din orice ?ar?, este însu?i statutul de popula?ie majoritar?, de grup etnic definitoriu pentru un teritoriu statal.

Cu alte cuvinte, cuvinte preluate din textul Constitu?iei, grupul etnic majoritar are ?i el dreptul la p?strarea, dezvoltarea ?i exprimarea statutului s?u de popula?ie majoritar?. Prin reciprocitate, minoritarii au datoria, obliga?ia de a-?i p?stra statutul de minoritari. De a nu aspira la alt statut, care ar uzurpa statutul majorit??ii.

Românii se pot înregistra în Analele lumii cu una dintre cele mai vechi statalit??i neîntrerupte din Europa

S-ar putea spune c? protec?ia majorit??ii este o lege ne-scris?, în termenii propu?i de politiologul francez Jules Monnerot. Exist? astfel de legi. Legi care func?ioneaz? prin tradi?ie ?i prin sub-în?elegere, a?a cum func?ioneaz?, bun?oar?, ?i cele dou? legi ale suveranit??ii franceze care lipsesc din textul Constitu?iei galice. Sunt prevederi atât de importante ?i atât de definitorii încât toat? lumea le cunoa?te, le sub-în?elege ?i le accept? ca pe ni?te axiome. În cazul Fran?ei, ar fi vorba de prevederile pe care românii le-au introdus în primul articol de Constitu?ie: „România este stat na?ional, suveran ?i independent, unitar ?i indivizibil". A?adar, în mod surprinz?tor la prima vedere, aceste prevederi considerate de români c? de la ele trebuie s? înceap? Constitu?ia unei ??ri, lipsesc din Constitu?ia Fran?ei. În formularea lui Monnerot, ar fi vorba de „l'intégrité du patrimoine (donc du territoire) national et la non-subordination de la volonté nationale ŕ une volonté extérieure".

De ce lipsesc aceste prevederi din Constitu?ia Fran?ei? Pentru motivul binecuvîntat c? Fran?a a trecut prin alt? experien?? istoric?. De aproape un veac, nimeni acum nu a mai formulat preten?ii teritoriale asupra Fran?ei ?i nici nu s-a atentat serios la suveranitatea sa na?ional?. România îns? a fost pus? de mai multe ori la zid, de mai multe ori teritoriul na?ional românesc a fost t?iat felii ?i împ?r?it între mai marii istoriei de prin p?r?ile noastre. La fel, în acelea?i împrejur?ri, suveranitatea României a fost serios dijmuit?, dar niciodat? anulat? complet, astfel c? românii se pot înregistra în Analele lumii cu una dintre cele mai vechi statalit??i neîntrerupte din Europa: din secolul al XIII-lea, al XIV-leapân? azi!)

Tr?im de câteva decenii sub teroarea de a nu fi acuza?i de rasism, ?ovinism, anti-semitism

Cum poate fi definit? la volonté nationale - voin?a na?ional?, altfel decât ca voin?a majorit??ii? ?i ce se întâmpl? cu suveranitatea na?ional?, ce sens mai are aceasta, atunci când statutul etnic al majorit??ii se modific?, când majoritatea înceteaz? a mai fi francez?? Nu se constituie oare o nou? voin??, deloc exterioar?, care î?i va subordona voin?a na?ional?, o va reformula? Iar faptul c? aceast? voin?? nu va fi exterioar?, ci foarte... interioar?, nu va face legal? ?i constitu?ional? uzurparea voin?ei na?ionale odat? cu pierderea de c?tre etnicii fran?uzi a statutului de component? demografic? majoritar??

Este pu?in? neclaritate în aceste întreb?ri, în felul cum punem problema. Aceast? neclaritate, care se transmite în toat? legisla?ia european? în materie, vine de la ezitarea ?i sfiala legiuitorului de a defini în termeni clari cuvîntul cheie: na?ional. Tr?im de câteva decenii sub teroarea de a nu fi acuza?i de rasism, ?ovinism, anti-semitism etc. Mai nou, se vehiculeaz? ?i acuza?ia de na?ionalism... L?s?m de ani buni ca func?ionarea legii s? se bazeze mai mult pe iner?ie, pe cutum?, pe „sub-în?elesuri". F?r? s? b?g?m de seam? c? se acumuleaz? în spatele acestor cuvinte vagi - ?i mai ales în „amontele" cuvintelor nerostite, o tensiune ?i o realitate demografic? cople?itoare, exploziv?!

Credem c? în lumea în care tr?im azi ?i mai ales în cea de mâine nu ne mai putem permite o constitu?ie romantic?, în care ce este mai important s? r?mân? ne scris (non écrit), la latitudinea bunei credin?e ?i a bunului sim? cet??enesc. Nu mai tr?im de mult într-o Europ? în care onoarea ?i respectul angajamentului verbal s? fie mai presus de orice, mai presus de interese sau alte comandamente. N-ar fi r?u s? vedem de la ce ni se trage aceast? pierdere, aceast? de-clasificare a fiin?ei noastre, dar nu cred c? de pe lista cauzelor care au produs acest dezastru moral ?i institu?ional poate lipsi propaganda de??n?at? ?i iresponsabil? a drepturilor, în detrimentul asum?rii senine a obliga?iilor ?i a îndatoririlor cu care te încarc? condi?ia uman?, norocul de a te na?te om! De a te na?te fran?uz sau român!...

Este cazul s? fie identificate toate aceste legi ne-scrise, non écrites, pentru a fi cu grij? introduse în textul constitu?ional spre a-l face pe deplin univoc ?i pentru totdeauna valabil. Scripta manent!

„Chestiunea de c?petenie pentru istoria ?i continuitatea de dezvoltare a acestei ??ri este ca elementul românesc s? r?mâie cel determinant... "

Cred c? este corect? ?i inspirat? identificarea acestei categorii: prevederi ne-scrise! Legi ne-scrise!... Prevederi care sunt atât de fire?ti, de naturale, încât nu le mai pomene?ti în scris! O asemenea lege a func?ionat dintotdeauna ?i pretutindeni privind regimul popula?iei majoritare, statutul acesteia! Iar Jules Monnerot ar fi putut identifica ?i aceast? lege nescris?, dar respectat? cu stricte?e pân? acum: În Fran?a suveranitatea apar?ine majorit??ii etnice franceze, ?i este exercitat? în folosul acesteia, în scopul primordial de a se prezerva ?i spori aceast? majoritate, c?reia i se datoreaz? cel mai mult din istoria ?i avu?ia Fran?ei.

Sau, în termenii explici?i ?i mult mai inspira?i ai lui Mihai Eminescu, enun?a?i în urm? cu un veac ?i jum?tate aproape, „Chestiunea de c?petenie pentru istoria ?i continuitatea de dezvoltare a acestei ??ri este ca elementul românesc (respectiv francez, italian, german, olandez etc., paranteza noastr?) s? r?mâie cel determinant, ca el s? dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclin?rile lui oneste ?i generoase, bunul lui sim?, c-un cuvînt geniul lui s? r?mâie ?i pe viitor norma de dezvoltare a ??rii ?i s? p?trund? pururea aceast? dezvoltare."

Tiparul vie?ii de stat ?i norma de dezvoltare a ??rii

Putem încerca o reformulare generalizatoare:
Chestiunea de c?petenie pentru istoria ?i continuitatea de dezvoltare a unei ??ri este ca elementul majoritar s? fie ?i s? r?mân? cel determinant, el s? dea tiparul vie?ii de stat ?i norma de dezvoltare a ??rii. Credem c? acest principiu constitutiv, formulat în urm? cu un veac ?i jum?tate, este azi deosebit de actual. Dureros de actual pentru multe state europene. În momentul de fa?? este foarte probabil c? nimeni în Fran?a, dintre francezii etnici, nu ar avea ceva de zis împotriva acestui principiu, împotriva înregistr?rii sale ca atare în textul Constitu?iei. Dar dac? nu este înscris acum, peste dou? genera?ii acest principiu s-ar putea s? intre în contradic?ie cu îns??i realitatea demografic?, iar înscrierea sa în textul Constitu?iei franceze n-ar mai fi posibil?. Cu alte cuvinte, dac? acest principiu este just, el trebuie înscris în Constitu?ie cât mai repede posibil pentru a produce efectele legislative care se impun! Mai târziu va fi prea târziu!...

Men?inerea planetei in statu quo nunc est

În condi?ii normale, minoritarii apar?in unei etnii care, în alt? ?ar?, în alt stat, este etnia majoritar?. Respectul minoritarilor fa?? de statutul de popula?ie majoritar? este în beneficiul fiec?rei etnii, în m?sura în care, în chipul cel mai firesc, fiecare grup etnic minoritar men?ine o rela?ie specific?, aparte, cu ?ara în care etnia respectiv? este majoritar?. Deocamdat? nu lu?m în discu?ie situa?ia excep?ional? a minoritarilor f?r? „?ar? mam?". Echilibrul planetar credem c? are azi nevoie de aceast? reglementare interna?ional?: men?inerea planetei in statu quo nunc est - în starea de acum. Epoca modern?, contemporan?, consemneaz? o anumit? reparti?ie a statutului de minoritate ?i majoritate etnic?. Fiecare ?ar? cu popula?ia ei majoritar? ?i cu minorit??ile ei etnice. Consevarea acestei st?ri credem c? este una din condi?iile stabiliz?rii politice a planetei, una din condi?iile instaur?rii pe planet? a unui climat de încredere ?i pace între popoare ?i ??ri! Este neîndoielnic, just?, ideea c? avem dreptul, respectiv obliga?ia, de a men?ine starea actual?, reparti?ia pe planet? a statutului de popula?ie majoritar? sau minoritar?. În caz contrar nu facem decât s? sem?n?m vrajba ?i confruntarea între oameni.

În câteva state europene, masa emigran?ilor a ajuns s? pun? în cump?n? statutul de popula?ie majoritar? al popula?iei gazd?

De câteva genera?ii, drepturile omului ?i ideea de egalitate au f?cut o treab? bun? pe aceast? planet?. Se poate spune c? progresul societ??ii umane a reclamat ac?iunea acestor principii, recunoa?terea ?i cultivarea lor. Îns?, ca orice lucru pozitiv, principiile respective au ?i ele un revers negativ, au limite imposibil de ignorat. Acest revers este vizibil prin câteva consecin?e produse, care n-au fost totdeauna cele mai dorite. Un bun exemplu în acest sens îl prezint? fenomenul migra?iilor moderne, care, de?i nu se produc în mas?, au totu?i în final acest caracter, caracter de mas?, cu efect destabilizator, creind premizele apari?iei unor st?ri conflictuale imposibil de evitat ?i controlat în viitorul apropiat. Dreptul la liber? circula?ie, la întregirea familiei, ?i alte drepturi, de?i au fost acordate ?i recunoscute numai fiec?rei persoane în parte, ca drepturi individuale ale Omului, prin cumulare au creat efecte de mas?, la nivelul „gin?ilor", al popoarelor ?i na?iunilor. Cazul câtorva state europene, în care masa emigran?ilor a ajuns s? pun? în cump?n? statutul de popula?ie majoritar? al popula?iei autohtone, al popula?iei gazd?. Evident, nu acesta a fost scopul urm?rit de „gazde" atunci când, cu toat? generozitatea, chiar dac? ?i cu anumite interese imediate, au deschis larg por?ile ??rii pentru emigran?i.

Nu intr?m în detalii pentru a nu pierde din vedere firul principal al nara?iunii noastre. Acest fir ne duce la situa?ia demografic? actual? din anumite ??ri - nu numai europene, care se confrunt? cu o schimbare nea?teptat? a structurii demografice, structur? care evolueaz? spre o r?sturnare a raportului dintre majoritari ?i minoritari. Majorit??i etnice cu o vechime istoric? de sute de ani, de „dintodeauna" majoritari în spa?iul geografic dat, se v?d în pragul capot?rii, al pierderii acestui statut. Nu discut?m cauzele. Sunt multiple ?i nu u?or de identificat. Credem c? este suficient, deocamdat?, pentru punerea problemei, pentru lansarea ei în con?tiin?a public?, s? constat?m ?i s? nu uit?m c? principalul efect al acestei emigra?ii este adâncirea st?rii de înapoiere cultural? ?i economic? a ??rii din care pleac? emigran?ii! Atra?i de luminile civiliza?iei occidentale, au plecat într-acolo de regul? indivizi întreprinz?tori, capabili s? fac? fa?? exigen?elor Apusului. În felul acesta s-a produs o veritabil? hemoragie în sânul comunit??ilor p?r?site de emigran?i, o sc?dere calitativ? (sic!) a poten?ialului uman din aceste comunit??i. Ceea ce face ca decalajul dintre ??rile bogate ?i ??rile s?race s? creasc? mereu, chiar prin contribu?ia persoanelor care pleac? din ??rile s?race în ??rile bogate. Ceea ce, în mod evident, nu poate fi considerat un scop, o ?int?, ci un efect nedorit, care se cere corectat. Al?turi de alte efecte.

Carta Drepturilor Omului nu poate fi aplicat? decât împreun? cu Carta Obliga?iilor Omului

Un model firesc(sic!) al emigra?iei îl ofer? românii ?i al?i est-europeni din secolul al XIX-lea care „au dat n?val?" în Occident, în Fran?a ?i Germania îndeosebi, de unde îns? majoritatea s-au întors în ?ara de ba?tin? pentru a contribui la ridicarea nivelului de civiliza?ie al propriei ??ri. Este regretabil s? consta?i c? foarte pu?ini emigran?i afro-asiatici din zilele noastre urmeaz? acest model. Probabil c? mul?i nici nu-l cunosc. Nici nu le trece prin minte c?, pe lâng? drepturile de care beneficiaz? în ?ara gazd?, ar putea exista ?i ni?te obliga?ii fa?? de ?ara în care s-au n?scut. Probabil c? cea mai îndrept??it? s? fac? educa?ia acestor obliga?ii ar fi trebuit s? fie comunitatea interna?ional?, organismele acesteia.

Credem c? nu este târziu s? se îndrepte aceast? situa?ie, ba chiar ni se pare c? remedierea situa?iei este reclamat? de spiritul ?i perspectiva globaliz?rii, de care se face atâta caz. S? ne în?elegem de la bun început ce vrem s? ob?inem prin globalizare. Dac? vrem s? globaliz?m bun?starea ?i buna în?elegere, nu putem ignora perspectiva deschis? mai sus. În termeni mai clari ?i mai cuprinz?tori, consider?m c? „religia" drepturilor omului este lacunar?, incomplet? ?i devastatoare în ultim? instan?? dac? nu este tr?it? împreun? cu „religia" mai veche a obliga?iilor cu care te încarc? condi?ia uman?. A?adar, Carta Drepturilor Omului nu poate fi aplicat? decât împreun? cu Carta Obliga?iilor Omului, a Îndatoririlor sale.

Propaganda drepturilor omului a devenit un instrument de presiune asupra „Cet??ii"

De asemenea, s-a mai comis o gre?eal?, un exces, în aplicarea drepturilor Omului! Aceste drepturi, ale individului, nu pot fi concepute decât în strâns? corelare cu Dreptul Gintelor, cu drepturile popoarelor. Trebuie con?tientizat?, asumat?, discutat? ?i rezolvat? de principiu contradic?ia ce se ive?te destul de des între individ ?i societate sub forma de contradic?ie dintre drepturile Individului ?i drepturile Cet??ii. Recuno?ti dreptul la libera circula?ie a individului, dar acest drept nu poate ignora dreptul Cet??ii de a-?i proteja popula?ia majoritar? ca popula?ie majoritar?, întemeietoare, istorice?te constituit?, cu continuitate etc., etc. În antichitatea greac? acest drept era cunoscut ca Primatul Cet??ii! Nu a fost niciodat? contestat! Ci doar uitat, în ultimele decenii...

Ca m?sur? de prevedere, dreptul la liber? circula?ie asigur? numai dreptul individului de a p?r?si orice localitate sau orice stat în care s-ar na?te ori s-ar afla. Dar individului nu i se recunoa?te dreptul de a decide în mod unilateral în ce ?ar? ?i localitate se stabile?te. În mod „ne-scris", a? zice, se recunoa?te fiec?rui stat dreptul de a decide pe cine prime?te în interiorul hotarelor sale. Numai c? propaganda drepturilor omului a devenit în ultimii 50 de ani un instrument de presiune asupra „Cet??ii" atât de puternic încât un num?r extrem de mare de persoane „ne-dorite" , „neinvitate", au reu?it totu?i s? p?trund? în Cetate ?i s?-?i perpetueze prezen?a intra muros, practic eternizând-o. O prezen?? ilegal? ?i ilegitim?, dar, cu toate acestea, greu de eliminat. Se opun sistematic activi?tii drepturilor omului.

Mai târziu va fi prea târziu!

În momentul de fa?? este foarte probabil c? nimeni, în Fran?a, dintre francezii etnici, nu ar avea de zis ceva împotriva acestui principiu, s? fie înscris ca atare în textul Constitu?iei. Chiar dac? unii ar aprecia c? este vorba de o lege care poate s? r?mân? în continuare ne-scris?. Dar dac? nu-l scriem acum, peste dou? genera?ii acest principiu s-ar putea s? intre în contradic?ie cu îns??i realitatea demografic?, iar înscrierea sa în textul Constitu?iei franceze n-ar mai fi posibil?. Ar fi caduc?(sic!), tardiv? ?i f?r? efect! Cu alte cuvinte, dac? acest principiu este just, el trebuie înscris în Constitu?ie cât mai repede posibil pentru a produce efectele legislative care se impun. Mai târziu va fi prea târziu!

Procesul emigr?rii trebuia planificat ?i proiectat nu pentru a dez-europeniza Europa, ci pentru a extinde valorile europene

De mai mul?i ani am intrat într-o epoc? istoric? nou? din perspectiva drepturilor omului: epoca în care încep s? se vad? tot mai clar efectele nescontate de cei care au aplicat cu entuziasm drepturile Omului, ca pe un panaceu al problemelor social-politice. E foarte posibil c?, dac? ?i-ar fi putut imagina aceste efecte, propov?duitorii ?i activi?tii drepturilor Omului ar fi luat distan?a cuvenit? ?i ar fi fost mai pu?in insisten?i, mai pu?in zgomoto?i. Indiferent care este etiologia acestor efecte extrem de d?un?toare, contracararea lor se impune cu maxim? urgen??. Nu va fi un proces u?or, rapid ?i f?r? mari riscuri ?i dureri!

Emigra?ia în Occident era desigur/probabil necesar?, dar în anumite limite ?i cu o finalitate anume: emigran?ii s? se întoarc? la un moment dat în ?ara proprie spre a o ridica din s?r?cie, din înapoiere. Emigran?ii trebuiau cuprin?i într-un program global de ridicare a nivelului de civiliza?ie planetar.
Procesul emigr?rii trebuia planificat ?i proiectat cu alt? menire, nu pentru a dez-europeniza Europa, ci pentru a extinde Europa, valorile europene!

Omogenizarea planetar?, sub toate aspectele

C?ci se pune ?i aceast? întrebare: a existat o planificare a emigra?iei care se produce dup? al II-lea R?zboi Mondial? În ce m?sur? a func?ionat asemenea planificare ?i cu ce finalitate? Situa?ia de azi ?i cea care se ive?te la orizontul viitorului apropiat a fost ?i ea prev?zut?, planificat?, scontat?? Întreb?ri importante, pe care le l?s?m pentru alt? dat?.

Semnalez îns? o ciudat? contradic?ie în concep?ia globali?tilor despre minorit??ile etnice, versus na?iunile majoritare din statele na?ionale. Se afirm? cu fiecare ocazie un sprijin c?lduros ?i fratern pentru minoritari, ceea ce ni se pare normal. În numele globaliz?rii, al societ??ii „deschise", se preconizeaz? îns? o „fluidizare" a frontierelor pân? la dispari?ia acestora, diminuarea atributelor suveranit??ii na?ionale, crearea de institu?ii ?i structuri politice suprana?ionale, care preiau sarcinile guvernelor na?ionale. Nici nu se face un secret din scopul urm?rit: omogenizarea planetar?, sub toate aspectele! Adic?, în termeni mai reali?ti, mai exac?i, poate, uniformizarea. Este încurajat metisajul rasial sau inter-etnic, societatea „multi-cultural?", lipsit? de o identitate na?ional? inconfundabil?. Se lucreaz? cu pasiune la „religia unic? a viitorului" pentru întreaga planet?! Iar înainte de a se ajunge la aceast? religie, ateismul este sus?inut cu varii strategii discrete! Moda este tot mai mult aceea?i la scar? planetar?. ?i nu numai moda vestimentar?.

Primatul Cet??ii ?i al Gintei!

Cu alte cuvinte, în interiorul fiec?rui stat establishmentul planetar (sic!) încurajeaz? ?i chiar impune uneori, peste voin?a autorit??ilor na?ionale, conservarea diversit??ii lingvistice, culturale, religioase, a minorit??ilor etnice. Iar pe plan global, diversitatea nu mai este v?zut? ca o valoare, ci este subminat?, descurajat?, deservit? prin institu?iile supra-na?ionale. Se lucreaz? în chip deschis ?i organizat împotriva tuturor „na?ionalismelor"! Aceast? contradic?ie pare s? ne dezv?luie o strategie extrem de rafinat? ?i de pervers?: încurajarea minoritarilor are ca efect ?i sl?birea statutului de majoritar, a coeziunii na?ionale, în virtutea dreptului de a fi diferit! Se produce o atomizare a societ??ii na?ionale. Inclusiv tendin?ele separatiste sunt încurajate, iar dac? acestea nu sunt destul de puternice, se inventeaz? sau se impune nevoia de regionalizare a teritoriului na?ional. Rezult? astfel segmente politice mult sl?bite, incapabile s? opun? o rezisten?? serioas? la procesul de globalizare, de uniformizare a planetei, a omenirii! Acest efect, care este în mare m?sur? un efect urm?rit, planificat, scontat, nu ne poate l?sa indiferen?i. Dac? cumva c?dem de acord c? nu aceasta este înf??i?area viitoare a planetei care corespunde viziunii noastre, atunci trebuie s? ac?ion?m cu fermitate ?i f?r? nicio întârziere. Iar ac?iunile noastre s? le subordon?m principiului enun?at: Primatul Cet??ii ?i al Gintei!

Începutul s-a f?cut deja, în mod intuitiv aplicându-se acest principiu, f?r? ca el s? fie în-scris sau recunoscut ca atare. S-a aplicat în câteva ??ri africane, a c?ror identitate a fost amenin?at? de prezen?a unui contingent mult prea numeros de „albi". S-a aplicat dup? 1990 în ??rile baltice, unde efectele sovietiz?rii, ale rusific?rii, au fost contracarate ?i în parte diminuate prin legi care au anulat egalitatea între cet??eni, introducându-se o serie de m?suri care i-au discriminat pozitiv pe localnici, pe autohtoni.

Protec?ia autohtonilor este un slogan, o formul? care ar putea fi luat? în seam? în ordinea de idei de mai sus. Mai ales când autohtonii mai sunt înc? majoritari, c?ci, în multe ??ri, autohtonii nu mai sunt majoritari. De la caz la caz trebuie v?zut în ce m?sur? mai pot fi ajuta?i ace?ti autohtoni s?-?i revin? la statutul de component? etnic? ?i demografic? majoritar?, principal?!

În regim de urgen?? trebuie examinat? situa?ia din ??rile occidentale, din ??rile democratice, care au atras un num?r prea mare de emigran?i ?i au ajuns astfel într-o situa?ie neverosimil?: sunt într-un declin demografic al componentei autohtone care pune în discu?ie p?strarea caracterului de popula?ie etnic majoritar?.

Drepturile Omului, trebuiesc subordonate drepturilor Gintei, ale Neamului, ale Na?iunii!

Nu consider?m reu?it? stratagema încercat? în statele vest-europene cu ?iganii: li s-a oferit fiec?rui ?igan o sum? de bani ca s? se întoarc? în ?ara de origine. ?iganii ?i-au însu?it banii, dar de întors s-au întors tot în Vestul Europei. Se pierde din vedere c?, de bine, de r?u, ?iganii sunt o popula?ie destul de veche în Europa. Nu prezen?a ?iganilor pune în pericol statutul de popula?ie majoritar? al olandezilor sau francezilor! ?iganii, mai exact spus o minoritate dintre ?igani, produc mici evenimente cu caracter penal, mici inconveniente, lipsite de consecin?e istorice. Li se d? prea mare aten?ie ?i autorit??ile, inclusiv cele legiuitoare, pierd din vedere „primejdia de moarte" pe care o reprezint? emigran?ii afro-asiatici, în marea lor majoritate musulmani.

Dac? ??ri impozante, ca India sau China, au legiferat controlul demografic, punând pe plan secundar drepturile omului, ale individului, statele europene ar trebui s? ia aminte c? se cramponeaz? într-o ideologie dep??it?, a drepturilor omului, puse mai presus de orice! O ideologie care a devenit sinuciga??. Aceste drepturi ale Omului, trebuie urgent subordonate drepturilor Gintei, ale Neamului, ale Na?iunii!

Etniile, na?iunile, fac parte din policromia ?i polifonia Lumii

„Na?iunea este o unitate evolutiv?" - spunea un marele biolog Arthur Keith. Este a?adar rodul Crea?iei, sSau, dac? vre?i, rezultatul unei evolu?ii naturale, care încununeaz? principiul parmenideic al diversit??ii. Dar na?iunea este o unitate numai cu condi?ia omogenit??ii etnice. Nu este rasism - cum s-ar putea s? ne catalogheze niscai profesioni?ti ai vorbelor goale, f?r? acoperire, nu este rasism s? afirmi dreptul etniilor de a-?i prezerva identitatea ?i existen?a, de a evita metisajul ?i creuzetul etnologic în care vor s? le aneantizeze activi?tii globaliz?rii. Ai clon?rii ?i uniformiz?rii universale. Etniile, na?iunile, fac parte din policromia ?i polifonia Lumii, a Universului! Este oper? Dumnezeiasc?. Desfiin?area lor este vis str?vechi diavolesc!

Avem deci, înc? o dat?, ca oameni, ca omenire, de ales între cele dou? c?i: a Domnului sau a Ne-Curatului. Cei care au ales deja, mai au timp s?-?i revin?. Doi-trei ani! Nu mai mul?i! footer