Revista Art-emis
Menirea c?rturarului PDF Imprimare Email
Acad. Nicolae Dabija, Chi?in?u   
Joi, 21 Martie 2013 20:42
Acad. Nicolae Dabija, Academia de ?tiin?e a Moldovei
S? câ?tig?m b?t?liile pierdute de voievozi

- Discursul m.c. Nicolae Dabija în cadrul Sesiunii a XV-a a Asambleei Academiei de ?tiin?e a Moldovei -

În Cronica Angliei e relatat un caz: în jurul anului 1000 un rege brit a vrut s? ?tearg? de pe fa?a p?mântului poporul vel? al ??rii Galilor. ?i atunci ni?te în?elep?i i-au spus: „De ce ai ucide tot poporul? Taie-le capetele la vreo sut? de alchimi?ti, preo?i, vr?jitori mai importan?i - ?i poporul nu va mai exista". B?nuiesc c? acel rege a?a a ?i procedat, dac? despre poporul vel? a încetat s? se mai vorbeasc? în istorie. Ce însemnau cei „vreo sut? de alchimi?ti, preo?i, vr?jitori mai importan?i" de care vorbe?te cronica? Ace?tia constituiau un fel de „academie" neoficial? a vremii. Odat? lichidat? aceasta, a pierit ?i poporul. O înv???tur? care reiese din acest exemplu ar fi: a denigra sau a submina o Academie - înseamn? a lovi în ceea ce are mai temeinic un Neam, înseamn? a zdruncina unul dintre pilonii acestuia. În timp ce în politic?, economie, cultur? au loc schimb?ri, Academia din orice stat este acel reper care asigur? continuitatea unei societ??i. Precum Biserica. Sau Cartea de Gramatic?.

Vom fi s?raci atâta timp cât nu vom ?ti ce limb? vorbim, care este istoria noastr?, care e numele poporului de care apar?inem, cât? vreme nu vom purta respectul cuvenit pentru Carte ?i C?rturari.

Profesorii japonezi încep de fiecare dat? anul ?colar cu urm?torul discurs: „Suntem o ?ar? s?rac?. N-avem petrol, n-avem terenuri arabile, n-avem p?duri, n-avem minereuri, n-avem aur... Singurele lucruri pe care le avem sunt creierul ?i inteligen?a. S? le folosim!" ?i le folosesc! 80 la sut? dintre japonezi sunt cu studii superioare. Economia lor e una dintre cele mai performante din lume. La noi doar 8% din popula?ie au absolvit ?coli superioare. Dintre care 4% sunt plecate din republic?. Profesorii ?i savan?ii no?tri sunt m?tur?tori, constructori, gr?dinari - mi se spune - foarte buni acolo în str?in?tate. Dar noi avem nevoie de ei aici. Situa?ia în care se pomene?te din când în când Academia de ?tiin?e, atunci când e nevoit? s? se umileasc? în fa?a mai-marilor zilei ca s? poat? supravie?ui, mi-aminte?te de-o întâmplare pe care o povestea Nicolae Sulac. Interpretul nostru avea nevoie de ceva ?i-l tot ruga pe un sus-pus:
- Ajut?-m?, tovar??e ministru!
- Nu pot!, r?spundea imperturbabil acela.
- Te rog!
- Nu pot!
- Fii om!
- Nu pot!
Dar se ?tie: au evoluat ??rile care au repartizat mai multe procente din PIB pentru cultur?, înv???mânt ?i ?tiin??. Cele care au f?cut economie din contul acestor domenii au regresat. Ceva mai demult am auzit întâmpl?tor o discu?ie dintre doi moldoveni. Unul zicea:
- Sunt s?rac.
- De ce?!, îl întreba cel?lalt.
- Pentru c? sunt prost.
- ?i de ce e?ti prost?
- Pentru c? sunt s?rac.
Aceste no?iuni vor fi legate ve?nic una de cealalt?. Iar eu mai cred c? vom fi s?raci atâta timp cât nu vom ?ti ce limb? vorbim, care este istoria noastr?, care e numele poporului de care apar?inem, cât? vreme nu vom purta respectul cuvenit pentru Carte ?i C?rturari.

... Savan?ii no?tri, sunt mai bine cunoscute în lume, decât la ei acas?.

Cineva afirma c? un popor ar trebui apreciat nu atât dup? oamenii lui mari, cât dup? felul cum sunt trata?i. Suntem datori s? ne respect?m compatrio?ii, pe care îi respect? al?ii, s?-i apreciem ?i noi nu numai mapamondul. Spun acest lucru pentru c? m-am convins în ultimii ani, când am avut mai multe deplas?ri în str?in?tate, de un lucru: savan?ii no?tri, precum Duca, Bostan, Tighineanu, Ghidirim, Furdui, Cimpoi, Hotineanu, Culiuc, Gudumac, Micu, Can?er, Ababii, descoperirile acestora - sunt mai bine cunoscute în lume, decât la ei acas?.

În ora?ul Verona din Italia mi s-a spus c? localitatea tr?ie?te din turismul care se face la balconul Julietei, imortalizat de marele Shakespeare în piesa „Romeo ?i Julieta". 80% din venitul ora?ului e asigurat de acest balcon, care a devenit un brand na?ional.
Mi-ar pl?cea dac? Chi?in?ul ar ?ti s?-?i fac? ?i el un brand din balconul lui Grigore Vieru, spre exemplu. Sau din balconul lui Eugen Doga. Sau din cel al lui Mihai Cimpoi. Spre regret, nu ?tim s? ne promov?m valorile.

De cei de la putere depind numele limbii noastre, cel al neamului de care ?inem, care e istoria noastr?, care ne sunt prietenii ?i care ne sunt du?manii.

Un alt p?cat al nostru e acela c? la noi totul este politizat. Dup? p?rerea mea, op?iunile politice ale unui savant ar trebui s? conteze mai pu?in. Scriitorul argentinian Jorge Luis Borges spunea: „Nu m? intereseaz? cu cine a votat Shakespeare". Dar cele mai politizate sunt, totu?i, limba ?i istoria. Spre deosebire de alte state, la noi nu viitorul este imprevizibil, ci trecutul. În ultimele dou? decenii trecutul depinde de partidele care se perindeaz? în scaunele puterii. Eroii pot fi tr?d?tori ai neamului, ocupan?ii pot deveni eliberatori ?i invers, în dependen?? de necesit??ile politice ale cut?rei sau cut?rei forma?iuni, care-?i caut? temeiuri ?i alia?i în istorie. Tot de cei de la putere depind numele limbii noastre, cel al neamului de care ?inem, care e istoria noastr?, care ne sunt prietenii ?i care ne sunt du?manii. Am propus ?i cu o alt? ocazie - ca s? depolitiz?m aceste domenii sensibile, exist? o singur? solu?ie: s? proced?m cum se procedeaz? în majoritatea statelor care se respect?. Toate problemele legate de lingvistic? ?i istorie s? fie declarate a ?ine de competen?a Academiei de ?tiin?e, anume ea s? fie o dat? pentru totdeauna autoritatea suprem? în aceste domenii. În felul acesta Academia de ?tiin?e i-ar feri pe oamenii no?tri politici de declara?ii hazardate, ?i ?i-ar aduce o contribu?ie la consolidarea societ??ii.

Noi suntem de na?ionalitate copii.

Relativ nu demult am fost într-o localitate cu nume turanic de la sudul republicii ?i i-am rugat pe ni?te copii s?-mi arate unde se afl? prim?ria. Dup? ce ace?tia mi-au explicat într-o frumoas? limb? româneasc? cum s? ajung la prim?rie, i-am întrebat:
- Dar voi de ce na?ionalitate sunte?i?
?i unul dintre ei mi-a r?spuns:
- Noi suntem de na?ionalitate copii.

„Nu vreau s? m? decora?i cu cea mai de seam? distinc?ie turc?, v-a? ruga s?-mi da?i în locul ei drapelul pierdut de ?tefan cel Mare la b?t?lia de la Valea Alb?".

Într-o republic? atât de împ?r?it? - în autonomii, partide, mahalale, interese -, numai copiii nu sunt împ?r?i?i. Iat? de la cine ar trebui s? ia exemplu oamenii maturi, mi-am spus. Ce facem noi ast?zi pentru ?ara de mâine care sunt copiii ei? Cum o salv?m? Sunt întreb?ri la care trebuie s? c?ut?m r?spunsuri împreun?. Misiunea oamenilor de cultur? ?i ?tiin?? eu o reg?sesc într-un exemplu din via?a marelui istoric N. Iorga. Pe acesta, dup? ce a scris o „Istorie a Imperiului Otoman" în 4 volume, tradus? în cele mai importante limbi ale Europei, Guvernul de la Ankara a dorit s?-l decoreze cu cea mai înalt? distinc?ie a Turciei. ?i atunci N. Iorga a spus: „Nu vreau s? m? decora?i cu cea mai de seam? distinc?ie turc?, v-a? ruga s?-mi da?i în locul ei drapelul pierdut de ?tefan cel Mare la b?t?lia de la Valea Alb?".

Menirea c?rturarului din Republica Moldova azi ar fi aceea?i: s? recupereze drapelele pierdute de oamenii politici ?i s? câ?tige b?t?liile pierdute de al?ii. Aceasta este misiunea sa sfânt?, dar ?i o datorie, una care-l oblig?, dar ?i care-i face cinste în fa?a istoriei. footer