Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Joi, 21 Martie 2013 20:20
Safran, Filderman, Cajal, Alexianu
Wilhelm Filderman ?i Alexandru ?afran, cei mai importan?i evrei din România, despre „holocaustul" din Transnistria

„Mare?alul Antonescu a f?cut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expu?i la persecu?iile germanilor nazi?ti". (Wilhelm Filderman)

În raportul Comisiei Wiesel - pe care am f?cut gre?eala s? nu stric pân? mai ieri nicio privire, m?car în treac?t aruncat?, sunt pomenit, citat ?i comentat pe îndelete în capitolul „Distorsionarea, negarea ?i minimalizarea Holocaustului în România postbelic?" în subcapitolul „Nega?ionismul deflectiv". (Ce-o fi aia „deflectiv"?!) Mai întâi se consemneaz?, corect, teza unui „politician post-comunist, Adrian P?unescu", ca fiind reprezentativ? pentru pozi?ia celor inventaria?i în sus-numitul capitol: „Nimeni dintre românii care au luptat pentru Reîntregirea Neamului (de la Mare?alul Antonescu la ultimul soldat) n-a ac?ionat în felul sângeros în care r?zboiul îi pune pe oameni s? ac?ioneze, împotriva vreunui inamic, pentru c? era evreu. Singura - ?i îngrozitoarea - ra?iune a crimelor din Basarabia a fost pedepsirea bol?evicilor.[...] România nu a ucis evrei pentru c? erau evrei." (s.n.) Iar apoi sunt înregistrat ?i eu, subsemnatul, cu o parte din argumentele pe care le-am invocat de-a lungul anilor pentru a „distorsiona, nega ?i minimaliza holocaustul".

Ce am eu de obiectat la textul acesui capitol? Mai înainte de orice pretind ca în titlu s? se fac? precizarea c? to?i cei cita?i neag? nu Holocaustul, ci holocaustul „din România", din Transnistria! Nici P?unescu, nici Buzatu ?i nici subsemnatu', nu am distorsionat, negat ori minimalizat Holocaustul ?i punct! F?r? nici un determinant! Adic? Holocaustul de pretutindeni! Inclusiv cel de la Auschwitz ?i alte sumbre loca?ii, a?a cum s-ar în?elege din titlul bietului capitol! L-am negat?r? numai pe cel pus în cârca românilor! E drept, eu, unul, am f?cut în mai multe rânduri apel la inteligen?a evreilor holocaustizan?i, nu pu?ini, dar foarte pu?in?, ?i le-am atras aten?ia cât sunt de impruden?i atunci când ne acuz? pe noi de holocaust în ciuda tuturor eviden?elor, c?ci nou?, românilor, ne este atât de u?or, ne este foarte u?or, ne este cel mai u?or s? ne disculp?m, iar dovezile noastre de nevinov??ie, imbatabile, cu sau f?r? voia noastr?, vor fi imediat invocate de al?ii pentru a nega, distorsiona etc. însu?i în întregimea sa M?ria Sa Holocaustul ?i punct! Deci ?i cel de la Auschwitz etc. C?, deci, obligându-ne pe noi, ca români, s? ne ap?r?m, argumentele noastre vor servi, în final, cauza „infam?" a celor care neag? Holocaustul ?i punct! Ceea ce ne sincer displace! Nu st? în inten?iile noastre!...Dar, deh! Tu l'as voulu, George Dandin!

Deci, cât de cât corect, titlul capitolului ar fi fost „Distorsionarea, negarea ?i minimalizarea holocaustului din România". Iar propriu zis corect ar fi s? fie scos din titlu m?car cuvîntul distorsionare. Sub un tilu ca Negarea Holocaustului din România eu, unul, recunosc, m? înscriu oricând! Cu amândou? mâinile!...

În rest, e mult mai mult de corectat. C?ci, dup? regula „cine zice ?la este", capitolul respectiv chiar cu asta se ocup?: cu distorsionarea, negarea ?i minimalizarea argumentelor celor care contest? holocaustul din Transnistria, din România. Dac? încerc acum, prin rândurile de fa??, s? îndrept ceva, nu am în vedere persoana mea, ci a celor doi evrei cita?i în titlul acestor rânduri: Wilhelm Filderman ?i Alexandru ?afran, pe care eu i-am pus mereu în centrul de greutate al argumenta?iei mele.

Au fost cei doi, la vremea aceea, liderii evreilor din România. Despre primul, se spune c? evreii din Statele Unite îl considerau a fi „cel mai important evreu din Europa". Amândoi au cunoscut în modul cel mai nemijlocit cu putin?? situa?ia evreilor din România acelor ani ?i nu au stat indiferen?i la tragedia coreligionarilor. S?-i lu?m pe rând:

Mai întâi, Wilhelm Filderman. Sunt bine cunoscute scrisorile sale trimise ?efului statului, Mare?alul Ion Antonescu, pentru a protesta fa?? de vexa?iile, împinse pân? la ucideri, de care - zicea ?i se plângea Filderman, aveau parte evreii evacua?i în Transnistria. Este binecunoscut ?i r?spunsul Mare?alului. Este îns? pu?in cunoscut? împrejurarea c? la un moment dat, adunându-se mai multe motive, „excedat" de insisten?ele fostului s?u coleg de liceu, Mare?alul Ion Antonescu l-a deportat în Transnistria chiar ?i pe Wilhelm Filderman, nu pentru c? acesta ar fi întrunit condi?iile care determinau acest gest administrativ extrem, ci pentru c? în felul acesta Mare?alul a vrut „s?-i închid? gura"! Adic?, ?tiindu-l pe Filderman om de onoare, Mare?alul a socotit c? de îndat? ce liderul evreu va vedea la fa?a locului cum sunt trata?i evreii în Transnistria, va înceta s? mai umble cu memorii disperate c? piere evreimea din România! C? sunt uci?i ?i batjocori?i evrei nevinova?i! Etc., etc... De fapt, nu se ?tie exact-exact din ce pricin? a fost Filderman dus s? locuiasc? câteva luni printre evreii „str?muta?i" în Transnistria, dar cunoa?tem foarte exact efectul acestui exil:

Dup? ce a petrecut câteva luni în Transnistria, în „lag?rele de exterminare a evreilor", Filderman nu i-a mai scris Mare?alului nici un rând de protest fa?? de soarta evreilor din Transnistria ?i n-a mai produs nici un text despre „holocaustul" din Transnistria!

Nici m?car dup? 23 august 1944. Ba chiar a fost de acord, în prim?vara lui 1944, ca al?turi de al?i evrei, inclusiv lideri sioni?ti, s? fac? loby în Occident pentru ca Alia?ii s? menajeze interesele României ?i s? evite ocuparea României de c?tre Armata Ro?ie, eventual printr-o debarcare anglo-american? în Balcani, r?spl?tind astfel poporul român pentru „oaza de lini?te" oferit? evreilor în anii 1938-1944. (Expresia „oaz? de lini?te" apar?ine altui mare evreu martor al evenimentelor: rabinul Moshe Camilly Weinberger, liderul evreilor din Transilvania, din Ardealul ocupat de horty?ti...)

Scurt timp dup? instalarea evreilor comuni?ti la putere în România, Wilhelm Filderman a emigrat în America. Anti-comunist fervent, Filderman a emis principiul potrivit c?ruia un evreu, în m?sura în care este comunist ?i se ata?eaz? de marxism, înceteaz? a mai fi evreu. A fost atât de sincer în aceast? atitudine încât nu a pregetat ca în 1955 s? depun? m?rturie în favoarea tinerilor români care atacaser? ambasada român? de la Berna, de unde au sustras documente extrem de compromi??toare pentru comuni?ti. Din p?cate, f?r? s? le fi fost în inten?ie, atacul lor s-a soldat cu uciderea nepremeditat? a lui Aurel ?e?u. La procesul care a urmat, Wilhelm Filderman a trimis o declara?ie în sprijinul tinerilor lupt?tori anticomuni?ti, declara?ie înregistrat? la un notariat din New York - unde locuia, iar declara?ia, avântat anticomunist?, face un succint portret al României ultimilor 15 ani, prilej de a vorbi ?i despre Mare?alul Ion Antonescu. Iar Filderman o face în termeni clari ?i extrem de pozitivi. De atunci, acest text circul? cu un fel de supra-titlu, „Testamentul lui Filderman", cam nepotrivit. Eu am citat deseori din acest text, pe care l-am ?i publicat integral într-una dintre revistele lui Adrian P?unescu. Citez fraza cheie: „Mare?alul Antonescu a f?cut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expu?i la persecu?iile germanilor nazi?ti". Repet: afirma?ia apar?ine fostului Pre?edinte al Federa?iei Comunit??ilor Evreie?ti din România!...

Raportul Wiesel exprim? îndoieli asupra autenticit??ii acestui text, afirmând c? sursa sa ar fi un articol din revista „Baricada". Repet, declara?ia lui Filderman apare citat?, uneori integral, în lucr?rile dedicate „atacului de la Berna" ?i procesului care a urmat, la al c?rui dosar a fost depus? declara?ia lui Filderman. Iat? ?i fraza de început a declara?iei: „Subsemnatul Wilhelm Filderman, Doctor în Drept la Facultatea din Paris, fost Pre?edinte al Uniunii Comunit??ilor Evreie?ti din România ?i Pre?edinte al Uniunii Evreilor Români, domiciliat actualmente în New York, USA, Hotel Alameda, Boradway at 71 St, declar urm?toarele..." A?adar, documentul exist?! Pot face trimitere chiar ?i la biroul de avocatur? unde s-a înregistrat declara?ia lui Wilhelm Filderman. M? pun la dispozi?ia comisiei Wiesel cu aceast? informa?ie.

Memoriile lui Filderman contrazic acuza?ia de genocid adus? Mare?alului Ion Antonescu ?i României.

Membrii comisiei Wiesel, în m?sura în care au monitorizat corect presta?ia mea pe ogorul distorsion?rii ?i al neg?rii, ar fi trebuit s? înregistreze ?i cea mai important? referire pe care am f?cut-o la persoana lui Wilhelm Filderman, precum c? este autorul unor Memorii despre anii petrecu?i în România. Pre?iosul manuscris a fost l?sat în grija secretarului s?u, cu indica?ia de a fi predat Academiei Române de îndat? ce va c?dea comunismul, spre a fi publicat. Din p?cate, Memoriile lui Filderman nu au ajuns la destinatar, iar în momentul de fa?? manuscrisul se afl? în arhiva de la Yad Vashem „sub cheie". Expresia „sub cheie" am preluat-o de la Te?u Solomovici, dintr-un text al acestuia care confirm? existen?a ?i soarta „Memoriilor" lui Filderman. R?posatul Jean Ancel, cât era el de dedicat Holocaustului, nu a avut voie s? consulte acest document. A avut onestitatea s? i se plâng? colegului s?u Gheorghe Buzatu pentru acest afront.

Eu am aflat prima oar? de aceste Memorii pe la începutul anilor 90, direct de la Eugen Simion, care le-a ?i v?zut la Paris, acas? la executorul testamentar al lui Filderman. Întreb: de ce Comisia Wiesel nu a încercat s? consulte acest document? ?i afirm: Memoriile lui Filderman au toate ?ansele s? fie documentul cel mai important cu privire la a?a zisul Holocaust din România. Iar faptul c? accesul la acest document este blocat chiar de cei care ne acuz? de holocust nu poate fi interpretat decât într-un singur fel: Memoriile lui Filderman contrazic acuza?ia de genocid adus? Mare?alului Ion Antonescu ?i României.

Recomand comisiei Wiesel s? ia urma Memoriilor lui Filderman printr-o discu?ie cu fostul pre?edinte al Academiei Române. Eugen Simion mai ?tie ?i altele. De la Nicolae Cajal îndeosebi.

Despre Alexandru ?afran, care a fost Marele Rabin al evreilor din România acelora?i ani, am povestit de mai multe ori cum, cu ocazia vizitei în România, în 1995, s-a întâlnit cu domnul ?erban Alexianu, fiul lui George Alexianu, cel pe care Ion Antonescu l-a numit guvernator al Transnistriei ?i pe care toat? istoriografia holocaustizant? îl acuz? c? este principalul vinovat de „holocaustul din Transnistria". George Alexianu a fost condamnat la moarte pentru aceste crime ?i a fost executat odat? cu Mare?alul, în 1946. În 1995, dup? o jum?tate de secol, Alexandru ?afran, lider spiritual al evreilor din România, s-a întâlnit cu feciorul celui ce a ucis vreo dou? sute de mii de evrei ?i i-a înmânat urm?torul înscris: „Lui ?erban Alexianu, amic din tinere?ea noastr?, în amintirea ilustrului s?u p?rinte, care în întreaga-i via?? ?i activitate profesional? ?i mai ales în perioada neagr? a r?zboiului a f?cut din inim? ?i total dezinteresat atât de mult pentru comunitate. A pl?tit la comanda comunist? cumplit ?i total nedrept. Întreaga-i suferin?? s?-i fie izb?vit?."

Am publicat de mai multe ori acest text care mi s-a p?rut atât de clar ?i de definitiv, capabil s? pun? cap?t discu?iilor despre „crimele din Transnistria"! L-am publicat cu mare grab?, temându-m? ca nu cumva bietul rabi ?afran s? se pr?p?deasc? ?i s? nu apuce s? autentifice, m?car ?i prin t?cere, pre?iosul înscris. Alexandru ?afran a mai tr?it dup? 1995 ani buni ?i nu a dat nici un fel de dezmin?ire. I-am f?cut ?i o scrisoare deschis?, publicat? în „România Mare", despre care nu avea cum s? nu afle. Aflu din raportul Wiesel c? eu, subsemnatul, nu am prezentat prea mare încredere, drept care „unul dintre autorii acestui raport, politologul Michael Shafir, l-a contactat pe nepotul b?trânului rabin (91 de ani la acea dat?), Dan ?afran, pentru a ajuta la clarificarea autenticit??ii dedica?iei. Rabinul ?afran a r?spuns c? roag? s? fie recitite rândurile pe care le scrisese despre Alexianu în memoriile sale. Guvernatorul este men?ionat o singur? dat?, fiind descris ca „renumit pentru cruzimea sa"...

A?adar, marele rabin nu dezminte c? s-a întâlnit cu domnul ?erban Alexianu ?i nu dezminte nici cele declarate în scris în fa?a ?i pentru uzul acestuia. Sunt convins c? Dan ?afran, ca nepot ?i persoan? interesat? de subiect, s-o fi mirat de întâlnirea prieteneasc? dintre bunicul s?u ?i fiul celui care a ucis sute de mii de evrei nevinova?i ?i l-o fi întrebat pe Alexandru ?afran mai înainte de orice dac? este adev?rat c? s-a întâlnit cu ?erban Alexianu ?i de ce s-a întâlnit? A adus Dan ?afran la cuno?tin?a Comisiei ?i a dlui Michael Shapir r?spunsul primit?

Per total, este îns? de neîn?eles comportamentul Comisiei, c?reia îi repro?ez urm?toarele:

- Comisia nu a verificat ea îns??i existen?a ?i autenticitatea textului. Era foarte simplu ?i u?or s? m? convoace la comisie ?i s?-mi cear? toate l?muririle. Eu, altminteri, m-am oferit în mod public s? colaborez cu Comisia deoarece la Vatra Româneasc? exist? un grup de cercetare a Holocaustului, care a ajuns la anumite rezultate, de?ine unele documente interesante etc. Nimeni nu m-a c?utat. Nici m?car „politologul" Michael Shafir. Le-a fost mai u?or s?-l contacteze, tocmai în Suedia, pe Dan ?afran. Nu m-a? mira s? aflu c? acesta s-a deplasat în Elve?ia ca s? stea de vorb? cu bietul rabin. De ce „bietul"? Pentru c? ulterior marele rabin a fost atacat pentru declara?ia dat? lui ?erban Alexianu, câ?iva „exper?i" în Holocaust declarându-l senil, oportunist etc. Nepotul s?u nu i-a s?rit în ap?rare. Precizez eu: declara?ia rabinului a fost dat? în 1995, când a venit în România, a ?inut un frumos discurs în Senatul ??rii, a dat numeroase interviuri etc. ?i nimeni n-a zis c? n-ar mai fi întreg la minte!

- Comisia nu a binevoit s? ia leg?tura cu însu?i domnul ?erban Alexianu ?i s?-i cear? s? vad? înscrisul. În plus, domnul ?erban Alexianu, ca fiu al guvernatorului Transnistriei ?i ca persoan? care de ani de zile se lupt? cu justi?ia român?, pretinzând c? tat?l s?u, George Alexianu, în 1946 nu a avut parte de o judecat? dreapt? ?i de un proces corect, e de presupus c? de?ine ni?te informa?ii ?i documente care ar putea interesa o comisie ea îns??i interesat? de aflarea adev?rului. Parte dintre aceste documente ?erban Alexianu le-a depus la Tribunal, m?car acestea s? fi fost cercetate de Comisia Wiesel. Aceast? omisiune - dup? mine foarte grav?, dovede?te, cel mai probabil, lipsa de interes pentru aflarea adev?rului, dovede?te c? acea Comisie Wiesel a ?tiut dinainte la ce concluzii va trebui s? ajung? ?i n-a mai pierdut vremea nici m?car ca s? simuleze c?utarea adev?rului.

M? simt obligat s? suplinesc acest dezinteres ?i s? enum?r eu câteva lucruri pe care Comisia Wiesel le-ar fi aflat de la domnul ?erban Alexianu. Primul lucru de mirare este c? Alexandru ?afran, marele rabin de Geneva ?i fost rabin ?ef al evreilor din România, venit în România numai pentru câteva zile ?i suprasolicitat de toat? lumea, de la Vl?dic? pân? la opinc?, ?i-a f?cut timp s? se întâlneasc? cu domnul ?erban Alexianu, fiul, repet, al celui condamnat la moarte ?i executat în 1946, pentru genocid, pentru uciderea în tragica Transnistrie a dou? sute de mii de evrei.

De-a ne mirare ?i mai tare este locul unde s-a produs întâlnirea: acas? la Nicolae Cajal, pre?edintele Federa?iei Comunit??ilor Evreie?ti din România! Ce s? caute fiul asasinului de evrei în casa lui Nicolae Cajal, liderul evreilor supravie?uitori ai Holocaustului?!

Explica?ia ne-o d? chiar înscrisul lui Alexandru ?afran: „amici din tinere?ea noastr?". To?i trei se cuno?teau din anii r?zboiului. Se întâlneau de obicei la Alexianu acas?, acas? la asasinul de evrei, a?adar! Nicolae Cajal venea cu taic?-su, medic care îngrijea de copiii guvernatorului Transnistriei. Deci medic evreu al familiei uciga?ului de evrei!

Venea Nicu?or Cajal ?i se juca cu copiii asasinului, cu care a legat astfel o prietenie care a durat toat? via?a, pân? la moartea sa, regretat? de toat? lumea bun?. Cum se împac? aceast? prietenie dintre liderul evreilor din România ?i fiul lui George Alexianu cu ideea c? George Alexianu poart? r?spunderea a sute de mii de vie?i evreie?ti?

Alexandru ?afran, mare rabin, era ceva mai în vârst?, nu venea la Alexianu acas? ca s? se joace cu copiii acestuia, ci ca s? le dea lec?ii de limb? german?. În fapt, aceste lec?ii erau un bun pretext pentru rabin ca s? p?streze, f?r? ?tiin?a nem?ilor, un contact permanent cu guvernatorul Transnistriei, prin care a f?cut o sumedenie de aranjamente ?i interven?ii pentru a ameliora situa?ia evreilor evacua?i în Transnistria. La toate astea se va fi gândit bonomul rabin când a zis despre George Alexianu c? „a f?cut din inim? ?i total dezinteresat atât de mult pentru comunitate". Nimeni nu putea ?ti asta în 1995 mai bine decât rabi ?afran!

A?adar, la ini?iativa marelui rabin cei trei s-au întâlnit la Cajal acas?, revederea lui ?afran cu domnul ?erban Alexianu petrecându-se dup? 50 de ani. Cât va fi fost de emo?ionant?!

La un moment dat, Nicolae Cajal, gazd? perfect?, i-a l?sat singuri pe musafirii s?i, poate au ceva mai deosebit s?-?i spun?. Atunci s-a produs momentul de gra?ie, clipa astral? când rabinul ?ef al Genevei a decis s?-?i r?scumpere deceniile de t?cere deloc nevinovat?. Va fi în?eles cât de greu i-a fost copilului s? (supra)vie?uiasc? purtând povara de a fi fiul unui criminal de r?zboi executat împreun? cu marele criminal Ion Antonescu. Din adâncul sufletului s?u s-a iscat curajul ce i-a lipsit pân? atunci, a apucat, la întâmplare, o bucat? de hârtie de pe biroul lui Nicolae Cajal, ?i pe coperta interioar? a unei c?r?i a consemnat pentru eternitate m?rturia sa despre George Alexianu în postur? de mare binef?c?tor al evreimii din România, postur? pe care nimeni nu o putea cunoa?te la fel de bine ca Eminen?a Sa. I-a înmânat fostului s?u elev înscrisul, l-a l?sat s?-l citeasc?, bucurându-se de ce putea citi pe chipul copilului septuagenar din fa?a sa, ?i atât i-a mai spus: „Î?i dau acest înscris ca s?-l publici, dar am o singur? rug?minte: s?-l publici dup? moartea mea. Nu mai am mult de tr?it..."

Dup? care s-a îmbr??i?at cu fostul elev, cu gazda, ?i a plecat pe unde era a?teptat de atâta lume... În urma sa, dl ?erban Alexianu s-a sim?it dator s?-i arate ?i lui Nicolae Cajal ce a primit, iar acesta citind înscrisul a înm?rmurit, c?ci ?i-a dat seama bine de importan?a m?rturiei. Dar a avut onestitatea s? nu distrug? petecul de hârtie, poate c? nici nu i-a trecut prin minte!... Cert este c? domnul ?erban Alexianu a ajuns acas? cu comoara întreag?, neatins?. Asta pân? când a avut ghinionul s? se cunoasc? cu subsemnatul ?i s?-mi relateze cele petrecute la Cajal acas?. L-am întrebat:
„- ?i ave?i de gând s? nu publica?i acest text decât dup? moartea Eminen?ei sale?
- Negre?it, a?a i-am promis!
- Dar dac? nu moare mâine sau poimâine, ci moare dup? dumneavoastr??!
- Asta e!, a ridicat din umeri domnul Alexianu.
- M?car a?i facut ni?te copii xerox ale textului?", am mai întrebat. Da, f?cuse, a?a c? la plecare am luat ?i eu una, am b?gat-o în buzunar ?i la lift i-am spus:
- „Domnule Alexianu, eu nu i-am promis nimic rabinului ?afran!" ?i m-am gr?bit s? public de mai multe ori acel înscris, am avut grij? s? afle ?i Eminen?a sa de publicarea textului, m-am bucurat s? v?d c? a mai tr?it ani buni dup? aceea ?i c? nu a avut de formulat nici o dezmin?ire, nici un protest, nicio dezicere etc.

Trebuie îns? s? m?rturisesc gândul cel mai ciudat pe care mi l-a stârnit comportamentul rabinic: cerându-i dlui ?erban Alexianu s? publice textul numai dup? moartea sa, bietul rabi mi s-a p?rut c? dovedea o tare firav? ?i precar? credin?? în Dumnezeu. „Nu cumva o fi ateu?!", m-am întrebat, c?ci acest comportament este tipic pentru cine nu crede în via?a ?i judecata de apoi. M? rog, dac? rabinul ?afran chiar se închin? la acela?i Dumnezeu ca ?i mine, mi-am zis, înseamn? c? mai mult se teme de oamenii de aici, de pe p?mânt, decât de Dumnezeu Cel de dincolo, ceea ce pentru un rabin mi se pare grav, grav de tot.

Fire?te, normal, adic? cre?tine?te ?i onorabil, era ca acea declara?ie Alexandru ?afran s-o fi dat în 1946, la proces! La „Procesul Marii Tr?d?ri Na?ionale" unde a fost invitat ca martor al ap?r?rii ?i nu s-a prezentat... Probabil c? o asemnea declara?ie l-ar fi salvat pe George Alexianu de la condamnarea la moarte, l-ar fi salvat ?i pe „amicul din tinere?e" de la via?a pe care a dus-o sub comuni?ti, ca fiu al unui criminal de r?zboi. Un orfan „de r?zboi" pe care to?i se fereau s?-l ajute.

Cu toate acestea, mai bine mai târziu decât niciodat?: declara?ia r?mâne extrem de util?, c?ci mai salveaz? ceva, ceva foarte important: Onoarea familiei Alexianu ?i a Neamului românesc. Dar nu m? împac nici azi cu cererea rabinului: m?rturia sa s?-?i produc? efectele numai dup? moartea sa, când nimeni nu-i mai poate repro?a c? a pus principiile morale mai presus de orice. De orice interese na?ionale sau cum le-or fi numind cei care, dup? publicarea declara?iei, într-adev?r au ?i s?rit la bietul rabi, înc? de pe când mai tr?ia, cu jigniri ?i acuze netrebnice. Z?u c?-mi pare r?u c? m-am b?gat, dar de unde era s? ?tiu eu c? bunul Dumnezeu îi va da destule zile dlui Alexianu?! ?i mai ales de unde s? ?tiu c? declara?ia rabinului ?ef, a marelui rabin, nu va avea nici o urmare pentru mercenarii Holocaustului?! Crezusem, naivul sau imbecilul de mine, c? în felul acesta, cu un document atât de clar ?i de autorizat, se va pune cap?t balivernelor inventate de to?i speciali?tii în istoria PCUS, recicla?i în istorici ai holocaustului. Dar de unde?!... Nimic nu-l tulbur? pe alde Mihai Ionescu & comp. Lya Benjamin, Radu Ioanid ?i to?i ceilal?i, to?i o ap? ?i-un p?mânt, nimic nu-i abate din a sus?ine mai departe basna transnistrean?!...

...Trebuie spus c? publicarea abuziv? (de c?tre mine!) a textului „rabinic" nu a afectat rela?iile domnului ?erban Alexianu cu Nicolae Cajal. (De altfel, cineva din familia unui prim ministru cu ascenden?i evrei binecunoscu?i ?i ?tiu?i, mi-a povestit c? în particular Nicolae Cajal nici nu vroia s? aud? de vreun holocaust în România. F?cea în public vorbire de a?a ceva foarte rar ?i numai cât s? nu se expun? la criticile z?lta?ilor din Comunitate. „Avem ?i noi Vadimii no?tri", obi?nuia Cajal s? spun?, pentru a se scuza...)

Cei doi, ?erban Alexianu ?i Nicolae Cajal, au mai avut o discu?ie ceva mai deosebit?, despre care Comisia Wiesel ar fi trebuit s? afle ?i s? fie interesat?. S-a fost cu ocazia vizitei istorice a Papei Ioan Paul al II-lea. La recep?ia dat? de Pap?, a fost invitat ?i Nicolae Cajal. Pân? aici nimic de a se mirare cineva! Dar ce a c?utat la recep?ie dl ?erban Alexianu? C?ci da, onorat? comisie Wiesel, onora?i demascatori ai crimelor din Transnistria: din dispozi?ia Papei Ioan Paul al II-lea, la recep?ie, printre invita?ii români cei mai reprezentativi ?i mai vrednici de o asemenea cinste, s-a num?rat ?i dl ?erban Alexianu, fiul lui George Alexianu, criminalul!... Repet: dl ?erban Alexianu a fost invitat la recep?ia pe care Papa Ioan Paul al II-lea a dat-o la Bucure?ti în onoarea celor mai vrednici români.

Se pun în mod logic dou? întreb?ri:

- Care merite deosebite ale domnului ?erban Alexianu îl recomandau pentru aceast? onoare?
- Papa ?i Vaticanul nu ?tiau al cui urma?, al cui fiu este domnul ?erban Alexianu? Nu ?tiau adic? cine a fost George Alexianu? Nu ?tiau c? a fost un criminal odios?! Cu 200.000 de victime pe con?tiin???.

Cele dou? întreb?ri au un singur r?spuns: ?tiau foarte bine! În 1943, celebrul Papa Pius al XII-lea a dispus ca nun?iul papal Andrea Cassulo s? efectueze o inspec?ie umanitar? în Transnistria, ca s? verifice acele zvonuri potrivit c?rora evreii erau ?inta f?r? ap?rare a unui regim de exterminare, de genocid etc. Inspec?ia s-a efectuat aproape concomitent cu o anchet? similar? a Crucii Ro?ii Interna?ionale. Cele dou? atât de onorabile institu?ii, Vaticanul ?i Crucea Ro?ie Interna?ional?, au ajuns la aceea?i concluzie, pe care noi o putem deduce din faptul c?, prin dispozi?ia aceluia?i pap?, profesorul George Alexianu, guvernatorul Transnistriei, a fost decorat cu cea mai înalt? distinc?ie acordat? de Vatican în acel an: ordinul „Orbis et Urbis". Este ?i cea mai mare distinc?ie papal? primit? vreodat? de un român.

Un român pe care mai apoi „noi" l-am condamnat la moarte pentru exact acelea?i fapte: felul cum s-a purtat fa?? de evrei în calitatea sa de guvernator al Transnistriei. („Noi", adic? justi?ia din anul 1946. Adic? evreii kominterni?ti din completul de judecat?!...)

A?adar, la acea recep?ie atât de selectiv?, prin domnul ?erban Alexianu a fost invitat, de fapt, George Alexianu, guvernatorul-criminal de r?zboi din Transnistria. Iar dac? iei seama la faptul c? la recep?ie domnul ?erban Alexianu a fost mereu în preajma prietenului s?u Nicolae Cajal ?i vice-versa, po?i spune c? la recep?ia dat? de Pap? au participat bra? la bra? guvernatorul Transnistriei ?i pre?edintele Federa?iei Comunit??ilor evreie?ti din România. Cum de a acceptat Nicolae Cajal aceast? postur? ?i îns??i prietenia de-o via?? cu ?erban Alexianu? Simplu de r?spuns: Nicolae Cajal cuno?tea foarte bine adev?rul despre ce a fost în Transnistria! De aceea nu s-a sim?it un tr?d?tor al neamului s?u evreiesc atunci când, din copil?rie ?i pân? la moarte, a r?mas un fidel prieten al familiei Alexianu! Alt? explica?ie nu exist?! Este o explica?ie logic?, cu prisosin?? acoperit? de realitatea faptelor.

Structura v?dit literar? a celor povestite mai sus apar?ine strict faptelor relatate. Coinciden?ele produse ?i semnalate dac? poart? un sens, un mesaj, acela nu apar?ine subsemnatului, ci Marelui Scenarist care, pentru a lega mai strâns cele dou? nume din titlul acestor pagini, a f?cut ca în acea clip? de uitare de sine, când rabi ?afran s-a uitat în jur dup? o foaie de hârtie, mâna, inspirat? din Înaltul Cerului, s? apuce o c?rticic? de pe biroul lui Nicolae Cajal, pe a c?rei copert? interioar?, cum spuneam, s? lase pre?ioasa inscrip?ie. Merita, a? zice, s-o sape în piatr? sau aram?, pentru a-i da ?i eternitatea material?. Dar ?i mai bine S-a gândit Cine S-a gândit ca mâna rabinului s? apuce taman c?rticica, cunoscuta, semnat? de Wilhelm Filderman (în colaborare cu Sabin M?nuil?), unde, în concluzia celor prezentate, se afirm? c? – ?i citez din memorie, „România este ?ara în care au supravie?uit cei mai mul?i evrei!" Coinciden?? mai semnificativa e greu de imaginat!

Ca s? fiu mai clar: pre?iosul text a fost scris pe coperta interioar? - coperta a III-a, a unei c?r?i care consemneaz? punctul de vedere, nega?ionist, al lui Wilhelm Filderman. Mai frumoas? potriveal? nici c? se putea! Cine e în stare, nu poate s? nu vad? aici, în aceast? coinciden??, „mâna Domnului".

O ultim? punte între Wilhelm Filderman ?i Alexandru ?afran: amândoi proveneau din vechi familii de „evrei p?mânteni", categorie azi disp?rut? ?i uitat?, lichidat? nu de holocaust, ci de ravagiile ?i nebunia sionismului ?i a kominternismului, cei doi fra?i siamezi ?i criminali ai lui Iosif. Dar despre ace?ti admirabili evrei, evreii p?mânteni, cu alt? ocazie.
Anno Domini 2008

Post scriptum 2013.
Acest text s-a întors la mine dup? 5 ani. L-am slobozit pe Internet în 2008 ?i uitasem de el. Un coleg mai în vârst?, un fel de frate mai mare i-a? zice, mi l-a trimis azi, f?r? niciun comentariu. Nu era greu s? pricep ce am de f?cut. M-am conformat ?i l-am mai pus o dat? în circula?ie. Repetitio mater... Doamne, ajut?-i s? priceap? ?i pe cei care nu vor s? priceap?! footer