Revista Art-emis
Combatan?ii din Moldova, de Ziua Memoriei PDF Imprimare Email
Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru & Col.(r) Anatol Munteanu   
Duminică, 24 Februarie 2013 23:34
Col.(r) Anatol Munteanu, art-emis
Comandor (r) prof. universitar Jipa Rotaru, în dialog cu istoricul militar, colonel, ing. dr. Anatol Munteanu, autorul c?r?ii
„Epopeea Libert??ii".

În urm? cu 200 de ani, la 16 mai 1812, ca urmare a r?zboiului ruso-turc din 1806-1812 ?i semn?rii tratatului cu Turcia otoman?, Rusia ?arist? a ocupat cu for?a armat? o parte din ?ara Moldovei. Ocuparea de c?tre ru?i a teritoriului dintre Prut ?i Nistru - partea cea mai bogat? ?i roditoare a Moldovei, instaurarea unui regim asiatic, barbar ?i sângeros, a adus la schimbarea radical? a condi?iilor politice, social-economice ?i culturale. Ca ?i alte popoare din Imperiul rus, românii basarabeni au îndurat tot greul în r?zboiul ruso-turc, asigurând aprovizionarea armatelor ruse cu cereale, furaje, carne, animale, iar popula?ia a muncit „cu mâinile ?i cu dobitoacele", pl?tind impozite foarte mari, de 2-3 ori mai mari decât la turci. Basarabia a fost transformat? într-o colonie ruseasc?, cu o politic? de rusificare ?i dezna?ionalizare a românilor basarabeni.

In perioada 1940-1941 ?i dup? Al Doilea R?zboi Mondial, Basarabia a fost iar??i ocupat? de Rusia Sovietic?. In aceast? perioad? românii moldoveni au îndurat foametea, au fost mâna?i în pu?c?rii ?i lag?re de exterminare. In a?a numita R.S.S.M, s-a produs o cumplit? politic? de dezna?ionalizare, de rusificare a românilor moldoveni de pe ambele maluri ale Nistrului. În 1989, în Basarabia - Republica Moldova, se produce o explozie social - politic? de Rena?tere Na?ional? a popula?iei b??tina?e: se produc demonstra?ii, proteste împotriva ocupa?iei ruse?ti, se proclam? independen?a, limba român? ca limb? de stat, se alege un nou parlament, pre?edinte, prim-ministru. Prin intermediul separati?tilor ru?i din Tiraspol, Dub?sari, Tighina ?i alte localit??i, Rusia, începând cu anul 1990, provoac? neîn?elegeri interetnice, conflicte militare, iar în martie 1992 provoac? ciocniri militare ?i un r?zboi între for?ele de ordine ale Republicii Moldova ?i structurile militare ale Armatei separatiste. În sprijinul acestora, în lupte se implic? ?i Armata a 14-a rus?, dislocat? în Transnistria. Toate aceste evenimente, detalii ?i secven?e de lupt?, precum ?i r?zboiul cu Transnistria separatist?, sunt descrise pe larg în cartea „Epopeea Libert??ii. R?zboiul de la Nistru 1990 – 1992", autor Anatol Munteanu.

Comandor (r), prof. univ. dr. Jipa Rotaru: In aceast? Zi de Comemorare a eroilor combatan?i care sunt oamenii ?i imaginile de neuitat ale r?zboiului?

Col. (r) dr. ing. Anatol Munteanu: Este greu de f?cut un bilan? al amintirilor. Pot s? aduc nenum?rate exemple de eroism, curaj si vitejie ostaseasc?, ?i anume:
- la 13 decembrie 1991, la podul de pe Nistru cad la datorie patru poli?i?ti: Gheorghe
Ca?u, Valentin Mereniuc, Mihail Arn?ut, Ghenadie Iablocichin;
- la 24 martie 1992, dup? o lupt? de nimicire a unui grup de infractori separati?ti, la Grigoriopol, cad in apele Nistrului, la reîntoarcere, r?pu?i de gloan?e, doi eroi: Cezar Roman ?i Gheorghe Co?uc;
- a 3 aprilie 1992, la Gâsca, opunând o rezisten?? eroic?, ataca?i fiind de separati?tii ru?i, cad al?i patru combatan?i: Niculae ?urcanu, Andrei Izba?, Valeriu Cordineanu, Valeriu Dumbrav?;
- la 17 si 18 mai 1992, la Dub?sari – Cocieri, in lupt? cu cazacii ru?i, cad eroic voluntarii: Victor Ursu, Grigore Usinevici, Boris Vareaghin, Ion Grecul, Constantin Ciobanu;
la 18 mai 1992, într-o misiune de recunoa?tere ?i înaintare pe frontul Co?nita, cade eroic grupul Filea Lupa?cu, fiind încercui?i într-o lupta de ap?rare;
- la 20 iunie 1992, la podul Tighina, se ap?r? eroic de tancurile ruse?ti un batalion al armatei moldovene?ti, unde cad în lupt? circa 150 osta?i moldoveni;
în 21 - 24 iunie 1992, la Tighina, în luptele cu armata a 14-a rus? , cad eroic combatan?ii: Ion Sprânceanu, Grigore Vârtosu, Serghei Cula?chi, Ion Digori, Ion Cojocaru, Serghei Fiodor ?i al?i 50 voluntari ?i poli?i?ti moldoveni.

J.R.: Ave?i ?i alte exemple?

A.M.: Ca exemplu poate fi adus, atacul fulgerator, dar ?i eroic al colonelului A. Gamuraru, care cu batalionul din subordine, a intrat prin lupte in Tighina ?i a eliberat Sec?ia de Poli?ie asediat? de inamic, precum ?i ora?ul, împânzit de separati?ti – o fapta de curaj, care a adus victorie asupra inamicului. Un alt exemplu de eroism ?i sacrificiu au fost luptele de ap?rare la cinematograful „Drujba", „Drumul vie?ii" sau centrul ora?ului Tighina, unde armata rus? nu a putut trece nici cu tancurile peste pozi?iile lupt?torilor moldoveni. Jertfa ap?r?rii noastre a fost mare: circa 50 de combatan?i morti si 180 de r?ni?i. Ne-am fi dorit cu to?ii, ca prin aceast? jertf? enorm?, s? oprim inamicul la podul Tighina, la cetate, sa realiz?m ordinul: „tancurile s? nu treac? în Tighina", îns?, chiar cu pre?ul acestui suprem sacrificiu, inamicul a înfrânt ap?rarea batalioanelor noastre, a luat jum?tate de ora?, iar de aici, noi, am pierdut r?zboiul, am pierdut Transnistria, am pierdut glia, pentru care ne-am jertfit sângele ?i via?a. Noi nu am reu?it, pentruc? am avut tr?d?tori, care au scos o parte a armatei din ora?.

J.R.: In cartea DVS „Epopeea Libert??ii" a-?i scris despre conflictele militare cu trupele de ocupa?ie rus?, ?i separati?tii din Transtrinstria. Ce s-a întâmplat in acea perioad? (1991-1992) în Moldova independent? ?i suveran??

A.M.: R?zboiul de pe Nistru n-a fost doar un conflict intern, între o parte a Republicii Moldova ?i alt? parte a ei, cum se afirm? fals, ci în primul rând un r?zboi între Federa?ia Rus? ?i Republica Moldova. A fost pl?m?dit la Kremlin, de unele cercuri politice de la Moscova, la nici un an de la proclamarea Independen?ei Moldovei, ?i sus?inut de acestea din punct de vedere politic, militar ?i material. Scopul lui precis a fost împiedicarea unirii Republicii Moldova cu România. O înscenare f?cut? la Dub?sari, ?i mai apoi la Tighina, a furnizat unit??ilor Armatei a 14-a ruse, pretextul de a ie?i din caz?rmi, de a ocupa pozi?ii de lupt? ?i de a se implica direct în r?zboi.

J.R.: A?i fost ?i combatant ?i organizator al misiunilor de lupt??

A.M.: Ca participant la Mi?carea de Rena?tere Na?ional? din Basarabia m-am aflat în miezul acestui conflict de ap?rare a integrit??ii Republicii Moldova. Am fost al?turi de liderii Mi?c?rii: regretatul Grigore Vieru, de Nicolae Dabija, Leonida Lari, Ion Hadârc?, Mihai Cimpoi, Gheorghe Ghimpu ?i Ion Vataman. Am fost în fruntea unui deta?ament de voluntari moldoveni, ridica?i de mine din satele raionului Ialoveni, în campania împotriva G?g?uziei separatiste. Împreun? cu ei si voluntarii din Bubueci am deblocat podul de peste Nistru, de la Vadul lui Vod?. Cu militarii Batalionului Tiras-Tighina am eliminat posturile separatiste din localit??ile M?l?ie?ti, Butor, Ta?lic, Grigoriopol, pân? la Dub?sari. A?a cum s-a exprimat poetul Grigore Vieru, „Anatol Munteanu a fost în linia întâi a frontului..."

J.R.: A?i fost ofi?er în serviciile speciale?

A.M.: Eram la Chi?in?u, unde îndeplineam dou? func?ii: una în Guvern, cealalt? în Direc?ia de Contrainforma?ii, ca ofi?er. Mai inainte am lucrat 25 de ani ca ofiter in Ministerul de Interne. Aveam Moldova-1992oameni în diferite domenii ?i segmente de activitate, inclusiv în executivul separati?tilor. Culegeam informa?ii ?i date concrete despre punctele de dislocare ale batalioanelor separatiste ?i de cazaci, precum ?i dotarea acestora cu armament de lupt?. În plus, monitorizam deplasarea acestora pe teritoriul Transnistriei.
Care au fost fortele principale de rezistenta si lupta a moldovenilor impotriva separatistilor?
Incepând cu 1990 în R. Moldova s-au creat douâ zone de teritorii separatiste. Prima: în Transnistria cu centrul de comand? la Tiraspol, ?i a doua în G?g?uzia cu centrul în Comrat. For?ele noastre principale de opozit?ie ?i rezisten?? au fost voluntarii moldoveni, care au format deta?amente de b?rba?i tineri, care au ie?it în strad?, au mers la Comrat, Tighina, Grigoriopol, Dub?sari ?i Cocieri pentru a sprijini popula?ia b??tina?? în ac?iuni de rezisten?? împotriva separati?tilor.
O alt? for?? important? au fost Comisariatele de Poli?ie aduse din centrele raionale în zonele de conflict. Acestea asigurau ordinea public? ?i luptau cu arma în mân? împotriva bandelor separatiste înarmate, care ac?ionau în localit??ile nistrene ?i a?a numita "G?g?uzie".
Una dintre cele mai combative ?i mai bine preg?tite unit??i de poli?ie, cu o exep?ional? capacitate de lupt? ?i un moral ridicat, a fost Brigada de Poli?ie cu Destina?ie Special?, supranumit? "Brigada de fier", "Brigada Fulger", comandat? de neînfricatul colonel Anton G?murari. Aceast? Unitate de poli?ie a reu?it sa bage groaza în rîndurile bandelor separatiste înarmate, s? spulbere planurile grup?rilor teroriste care ac?ionau pe teritoriul R. Moldova.
Cât de preg?ti?i erau osta?ii moldoveni, în raport cu deta?amentele separati?tilor?
Fiind înc? tân?r?, Moldova nu beneficia de o armat? regulata, a?a cum v? spuneam aveam doar un efectiv de câteva mii de poli?i?ti ?i voluntari. Cei mai mul?i dintre ei veneau în zonele de conflict f?r? experien?? ?i înv??au lupta din mers. Erau, în schimb, curajo?i ?i devota?i. Pozi?iile cucerite prin lupt? o confirm?. Cât prive?te dotarea, nu dispuneau de armamentul necesar. La început, existau doar câteva pistoale-automate de tip Kala?nikov la un grup de combatan?i. Le-au fost repartizate autoblindate, dar f?r? mitralierele ?i tunurile necesare. Mai târziu, unit??ile motorizate de la Dub?sari, Co?ni?a-Doro?caia ?i Tighina au fost dotate cu armament ?i echipament românesc si rusesc.

J.R.: Ave?i date ?i despre efectivele militare ale separati?tilor?

A.M.: Direc?ia de contrainforma?ii avea toate informa?iile necesare despre inamic. Se ?tia, de pild?, c? armata separatist? avea 67 de ma?ini blindate, 26 tancuri, 12 BMP ?i 40 BTR. Aveau ?i artilerie folosit? aproape zilnic pentru a lovi satele moldovene?ti din partea dreapt? a Nistrului. De?ineau 115 tunuri, 18 branduri, 75 arunc?toare de min?, 24 sisteme reactive GRAD, cateva zeci de aparate de zbor ?i câteva bombardiere, acestea apartineau Armatei a 14-a ruse. Unit??ile militare separatiste împreun? cu voluntarii ?i cazacii ru?i aveau circa 15.000 de oameni. În Transnistria erau mobilizate ?i femeile. Li se spunea „amazoane". Acestea erau folosite pentru destabilizarea situa?iei dificile în localita?ile transnistrene. Organizau greve, îndemnau popula?ia la nesupunere împotriva autorit??ilor moldovene?ti, promovau ura fa?? de români. Totul se f?cea pentru a-i demoraliza ?i determina pe ofi?erii moldoveni s? treac? de partea separati?tilor. De multe ori, participau la ac?iuni de ocupare a unor unit??i militare, la dezarmarea militarilor din diverse posturi, la devastarea depozitelor de armament. Împ?r?eau apoi mitralierele ?i armele automate sustrase, voluntarilor ?i cazacilor ru?i.

In luptele pentru independen?a Moldovei s-au remarcat inclusiv voluntarii ?i oamenii tineri...

Înc? din momentul declan??rii conflictelor militare, în satele din partea stâng? a Nistrului au ap?rut grupuri înarmate de voluntari ?i tineri elevi, studen?i, fii de ??rani din localit??ile nistrene, cu vârsta între 14-18 ani, care, dup? modelul partizanilor de alt?dat?, au luptat cu pre?ul vie?ii împotriva separati?tilor.

Ei nu aveau dreptul s? fie înrola?i în armat? sau poli?ie ?i atunci au ales aceast? cale pentru a se ap?ra împotriva mercenarilor ru?i, a cazacilor veni?i din cele patru vânturi. Uneori, ac?iunile lor erau coordonate de comandan?ii unit??ilor de poli?ie ?i securitate. Liderul acceptat de to?i tinerii a fost inegalabilul lupt?tor Ion Grecu. Era zvelt, blond ?i purta cu el o mitralier? de care nu se desp?r?ea niciodat?. A murit în luptele de la Dub?sari, cu dorin?a de a-?i r?zbuna cons?tenii uci?i de separati?ti în acest r?zboi.

J.R.: I-a?i cunoscut ?i personal?

A.M.: Am avut prilejul s?-i întâlnesc în mai multe rânduri pe „Burunduci", înainte de a pleca în misiune. Am stat de vorb? cu comandantul lor, Ion Grecu, cu al?i b?ie?i între care Victor, Iurie, Sergiu, Ilie, Constantin ?i Grigore Usinevici, care m-au rugat s? scriu cât mai pu?in despre ei. Erau convin?i c? moartea nu are putere asupra lor, c? sunt prea fragezi ca Dumnezeu s? nu-i p?zeasc?, mai ales c? luptau pentru o cauz? dreapt?. Erau optimi?ti, glumeau, plecau în misiune cu zâmbetul pe buze. Erau mândri de victoriile lor ?i luptau cu siguran?a c? r?zboiul nu poate fi pierdut. Puritatea din cugetul lor nu putea lua în calcul tr?darea, la?itatea, jocul politic. „Burunducii" au eliberat satul Corjova de cazaci ?i separati?ti, au surprins for?ele separatiste din Dub?sari, împingându-le spre centrul ora?ului. Au men?inut pozi?iile ocupate câteva zile dar, nefiind sprijini?i de for?ele armatei moldovene?ti, au avut pierderi ?i au fost nevoi?i s? se retrag? spre Cocieri. Inspira?i de duhul patriotismului ?i mândriei na?ionale, au ap?rat cu demnitate p?mântul str?mo?esc, casele, averea ?i p?rin?ii. Cazacii ?i gardi?tii, înfuria?i la culme de pierderile provocate de „Burunduci", le c?utau urma peste tot, prin case ?i apartamente, la discoteci ?i în ?coli, f?ceau raiduri ?i arest?ri din rândul tinerilor moldoveni, b?nuindu-i pe mai to?i de colaborare cu partizanii. Fotografiile lor erau multiplicate ?i afi?ate la tot pasul, pentru a fi lichida?i mai u?or. Despre ace?ti bravi lupt?tori se încropeau versuri, se fredonau cântece. Mul?i dintre ei au c?zut la datorie. Cei r?ma?i în via?? au completat, la vârsta potrivit?, rândurile voluntarilor ?i poli?i?tilor moldoveni pe pozi?iile de lupt? de la Cocieri, Dub?sari, Co?ni?a, Tighina, Copanca, Chi?cani. Dac? ace?ti tineri ar fi fost în locul comandan?ilor de la Punctele de Comand?, ast?zi n-am fi vorbit la timpul trecut despre ora?ul Dub?sari ocupat de separati?ti, despre ora?ul-cetate Tighina sau despre Transnistria! Cei mai mul?i dintre ei au c?zut în focul luptelor.

I-a? aminti pe Ion Grecu, Valentin Agatiev, Gheorghi?? Grama, Grigore Usenenco, Alexandru Vârlan, Mihail Nour, ?tefan Cr?ciun, Alexei Gazea, Constantin Muntean, Petru Gazea, Gheorghe Ursul, Valeriu Savciuc, Mihail Be?leaga, Grigore C?runtu, Vasile Gangal, Aurel Ceban, Alexandru Ticot, Vasile Diacona?, Petru Doga, Constantin Pruteanu, Nicolae Botea, cu toate c? num?rul lor este mult mai mare, în total peste 100 de poli?i?ti, militari ?i „Burunduci".
Faptele lor de eroism nu vor fi uitate niciodat?, ei sunt pentru noi ca Sfin?ii, iar tinerii lupt?tori ca ni?te Ingeri.

J.R.: Fiecare r?zboi are, pân? la urm?, ni?te statistici. Care sunt acestea, în urma evenimentelor de pe Nistru?

A.M.: Incepand cu anul 1992 am facut liste, analize, biografii, am facut o baza de date despre combatantii morti si raniti in lupte. Am ajuns la casele ?i familiile acestora. In razboi au participat circa 10.000 de combatanti. Potrivit datelor oficiale, pe câmpurile de lupt? au c?zut circa 400 de combatan?i. P?rerea mea, îns?, este c? num?rul lor e mult mai mare. Alte câteva mii de militari ?i voluntari au fost r?ni?i, fiind ast?zi invalizi de r?zboi sau suferind în urma r?nilor provocate pe front.

J.R.: ?i urm?rile lui?

A.M.: La 21 ani de la r?zboi, r?nile sunt înc? adânci iar conflictul nesolu?ionat.
Tot mai multe voci sus?in c? r?zboiul a fost pierdut din cauza incompeten?ei, la?it??ii ?i tr?d?rii celor afla?i la conducerea Moldovei. Sute de vie?i, ale celor mai curajo?i tineri s-au risipit, f?r? rost. Copiii r?ma?i orfani de r?zboi, î?i viseaz? ta?ii ?i caut? s? descopere tr?datorii care i-au împu?cat din spate. Au disp?rut romantismul, credin?a ?i patriotismul din noi, le-au luat locul grijile zilnice, triste?ea ?i dezam?girile. Situa?ia satelor e tot mai grea, drumurile sunt proaste, din punct de vedere economic depindem mai mult de Rusia decât de Europa, mul?i dintre moldoveni au plecat în str?in?tate pentru a avea din ce tr?i.

J.R.: Cum poate fi motivat acest r?zboi declan?at de Federa?ia Rus??

A.M.: Simplu: ca românii din Basarabia, care au fost rup?i cu sila în 1940 de fra?ii lor de dincolo de Prut, s? nu se poat? uni într-un singur stat. Acestui detaliu semnificativ i-a dat rostire, la 22 octombrie 2002, în incinta Parlamentului Republicii Moldova, Ghenadi Selezniov, pre?edintele Dumei de Stat a Federa?iei Ruse, care a spus: „R?zboiul din 1992 a avut un singur scop: s? împiedice unirea Republicii Moldova cu România". În cadrul unei conferin?e de pres? sus?inut? la Chi?in?u în aceea?i zi, speakerul Dumei de Stat a Rusiei a ad?ugat: „În acel moment, când Tiraspolul a procedat la ac?iuni foarte dure împotriva Chi?in?ului, noi am considerat absolut justificate ac?iunile Tiraspolului. Când Republica Moldova era cât pe ce s? sar? în componen?a României, cineva trebuia s? spun? „nu". Tiraspolul a spus-o."
Pentru a opri acest proces, Federa?ia Rus? a înarmat Tiraspolul, i-a pus la dispozi?ie o întreag? armat? - Armata a 14-a, i-a trimis mercenari bine pl?ti?i, declarând statului Republica Moldova, înainte de r?zboiul propriu-zis, un r?zboi informa?ional.
Federa?ia Rus? declara c? are interese strategice în Transnistria, ca ?i cum aceasta n-ar fi fost parte integrant? a Republicii Moldova, a c?rei independen?a o recunoscuse în grani?ele din 1991.
Aceste for?e imperiale au încercat acela?i scenariu ?i în Estonia, Letonia, Lituania, dar nu le-a reu?it. Datorit? spiritului lor na?ional, aceste popoare au rezistat în lupta pentru integritatea, libertatea ?i demnitatea lor na?ional?. Ast?zi aceste ??ri fac parte din blocul NATO ?i Uniunea European?.

J.R.: E doar o întâmplare faptul c? r?zboiul s-a declansat oficial la 2 martie 1992?

Lansare de carte Epopeea libert??ii-Anatol MunteanuA.M.: Nu este nici o întâmplare, totul a decurs dup? un plan bine stabilit:
1. 2 martie 1992 a fost ziua când Republica Moldova a devenit membr? al ONU. Separati?tii vroiau s? dovedeasc? lumii c? în Republica Moldova exist? probleme grave ?i c? n-are ce c?uta în ONU. În acea zi, for?e înarmate au atacat sediul de poli?ie din ora?ul Dub?sari, circa 29 de ofi?eri ?i subofi?eri de poli?ie fiind aresta?i. ?i tot atunci, satul Cocieri a fost bombardat, înregistrându-se mor?i ?i r?ni?i din rândurile popula?iei civile. A fost atacat? ?i sec?ia or??eneasc? de poli?ie din Tighina.
Aceste ac?iuni militare au fost atribuite separati?tilor din Tiraspol, de?i ele au fost sus?inute de militari profesioni?ti din Armata a 14-a a Federa?iei Ruse.
2. Cazaci înarma?i intrau ziua în amiaza mare, împreun? cu gardi?tii smirnovi?ti, în sediile organelor republicane din stânga Nistrului, dar ?i în localit??i din dreapta Nistrului din raioanele Criuleni, ?tefan Vod?, C?u?eni, în scop de jaf. Ac?iunile lor urm?reau atragerea Republicii Moldova într-un conflict militar deschis, pentru ca, sub pretextul ap?r?rii ru?ilor din regiune, Federa?ia Rus? s? poat? interveni oficial cu armata sa.

J.R.: Domnule colonel, a?i fost la o func?ie de comand?, i-a?i informat pe ?efii dumneavoastr? despre greut??ile combatan?ilor de pe front, de ce nu v-a?i b?tut pentru dreptatea osta?ilor de pe front?

A.M.: Gresi?i. M-am luptat pentru drepturile voluntarilor ?i ale combatan?ilor. Mai mult decât atât, am informat zilnic, la timp, despre situat?ia militarilor de pe front. Dar, de cele mai multe ori, nu am fost ascultat. Am avut mai multe întâlniri cu ministrul Securit??ii Na?ionale, cu Ministrul de Interne, cu ?eful Statului Major al Armatei, cu deputatul V. Berlinski, acesta a contramandat mai multe opera?iuni si ofensive asupra inamicului. El era ?i omul important ?i de incredere al pre?edintelui republicii.
În iunie 1992 am ajuns la pre?edintele Mircea Snegur. I-am vorbit despre toate acestea, despre situ?ia de pe front, despre nemul?umirea comandan?ilor ?inu?i în tran?ee, fâr? drept la ac?iune sau la contraofensiv?. Am raportat despre scurgerea de informa?ii militare. Am vorbit despre faptul c? sunt mobiliza?i tineri, care nu au ?inut niciodat? arma în mân?. Asta, în timp ce barba?ii ap?i ?i operativi nu erau recruta?i de comisariatele militare, deoarece acestea erau conduse de ofi?eri ru?i.
In august 1992, împreun? cu domnul colonel Ion Stratan, ?eful Direc?iei de Contrainforma?ii a Armatei, am fost primi?i în audien?? de Presedintele statului. Am discutat despre p?strarea Serviciului de Contrainforma?ii în Armat? sau înfiin?area unui Serviciu independent. În loc sa fie sprijinit ?i în?eles, colonelul Stratan a fost trecut in rezerv?, iar eu am fost transferat ca prim-loctiitor la ?eful Statului Major al Protectiei Civile a Armatei. Apoi, am fost dat afar?, la varsta de 45 de ani, catalogat ca na?ionalist român.

J.R.: Considera?i c? Pre?edintele ?i oamneii de conducere din anturajul Domniei sale au gre?it în fa?a Na?iunii?

A.M.: Pre?edintele Republicii, Mircea Snegur, clasa politic? si Comisiile de conciliere, din care f?ceau parte fo?tii secretari de partid al ?? comunist: deputatul Petru Lucinschi, prim -viceministrul Andrei Sangheli, simpatiza?i de partea rusofil?, nu au dorit s? propun? solu?ii eficiente prin care sa ajung? la ? victorie asupra separati?tilor transnistreni. În condi?ii de r?zboi, de inferioritate numeric? a armatei, fiind ?i la inceput, nu s-a ?tiut s? se ca?tige timpul necesar pentru constituirea for?elor armate moldovenesti, timp pentru inzestrarea for?elor militare ?i de poli?ie cu armament si muni?ie, timp pentru a câ?tiga sprijinul OSCE, for?elor ONU de men?inere a p?cii.
Comandantul Suprem al For?elor Armate ale Republicii, Mircea Snegur, cunoscând din timp, de la serviciile speciale ale Securit??ii ?i Ministerului de Interne, datele privind înfiin?area armatei separatiste, mi?carea si redislocarea pe pozi?ii strategice a unit??ilor militare ale Armatei a 14-a ruse, nu a luat m?suri operative pentru formarea, în prim? instan??, a trupelor de carabinieri, pentru int?rirea ?i dotarea cu armament a poli?iei, a celorlalte for?e ale Ministerului de Interne. De asemenea, cu mult? întârziere s-a dispus organizarea Armatei Na?ionale a Republicii Moldova.

J.R.: Nu s-a descurcat Pre?edintele republicii, dar nici generalii moldoveni, „capii" ministerelor de for???

A.M.: In prima etapa a r?zboiului (2 martie-30 aprilie 1992), Mircea Snegur, conducerea for?elor armate ale R. Moldova: ministrul de Interne Constantin Antoci, ministrul ap?r?rii Ion Costa?, ?eful Statului Major al For?elor Armate Pavel Creang?, au avut ? atitudine negativist? în ceea ce prive?te dotarea cu tehnic? de lupt? ?i armament a poli?i?tilor si voluntarilor afla?i pe pozi?iile de lupt?. La capitolul cel mai elementar, asigurarea cu pistoale automate, stateam lamentabil, totul se f?cea cu „?ârâita", dar nu din saracie, ci dintr-o team? ireversibil? de a ,,nu deranja, parca, pe onorabilii transnistreni". La un pistol - automat erau doi-trei osta?i, iar cartu?e se eliberau în cantit??i limitate, astfel, ca lupt?torii s? nu poat? întreprinde ac?iuni ofensive f?r? ordinul comandan?ilor superiori. Erau unele pozitii de lupta la Cocieri, Cosnita unde voluntarii st?teau în fa?a inamicului, înarmat pân?-n din?i. Refuzul autorit??ilor moldovene?ti de a-i inarma pe voluntari era cauzat, oficial, de lipsa de armament muni?ie, lucru total neadev?rat. Dup? protestele lupt?torilor de pe front, conducerea Republicii a g?sit imediat in depozitele militare tehnic? de r?zboi, armament si muni?ie. Dar a fost prea târziu. Comandantul Suprem, Mircea Snegur, ?eful Statului Major al Fortelor Armate, generalul Pavel Creanga, au folosit, din aprilie 1992, tactica ,,de ap?rare în tran?ee", numit? ?i „r?zboiul pozi?ional". Acest lucru i-a demoralizat pe comandan?ii combatan?i chiar de la inceput, fiind spulberat? ideea de victorie asupra inamicului. Nu s-a elaborat nici un document specific opera?iunilor militare, nu au condus nici ? ac?iune ofensiv? împotriva inamicului. Pe tot parcursul r?zboiului nu a existat ? politic? militar? coerent?. Presedintele Snegur s-a înconjurat de oameni ?i specialit?ti, aparent importan?i, precum generalii Pavel Creang?, Dabija-Karazov, ginerele unui general din armata sovietic?, generalul V. Molojen, colonelul A.Cociug, din aripa comunist?, V. Berlinschi - omul Moscovei sau poate al Mosadului, colonel Nicolae Chirtoaca din KGB ?i alte „somit??i importante". Ace?tia ocupau func?ii de comanda si erau fo?ti ofi?eri sovietici. Ei nu ezitau sa colaboreze cu ofi?erii Armatei a 14-a ruse ?i cu serviciile KGB ale separati?tilor. La sfâr?itul r?zboiului, generalii Nicolae Petric?, Anton G?murar, Mihai M?m?lig?, al?i ofi?eri de pe front au declarat c? pe timpul opera?iunilor militare nu au primit de la e?aloanele superioare nici un ordin scris referitor la ap?rare, ofensiv? sau retragere. În aceast? perioad? de importan?? istoric?, nimeni dintre oamenii de conducere men?iona?i, nu s-au implicat concret în salvarea valorilor democra?iei, libert??ii si suveranit??ii Republicii, nu ?i-au asumat r?spunderea prin acte ?i documente privind planificarea ac?iunilor de pe front ?i lupta consecvent? împotriva ocupa?iei ruse ?i separatismului.

J.R.: Care a fost situa?ia la Tighina?

A.M.: În perioada 19-24 iunie 1992, în Tighina erau dislocate circa 5.000 de cadre militare, poli?i?ti, voluntari ?i combatan?i din MAN, MI ?i Securitatea Republicii Moldova. Cu aceste for?e se putea organiza ap?rarea temeinic? a ora?ului, se putea contraataca, se putea da lovitura de gra?ie du?manului. Dar aceste unit??i nu au fost bine coordonate de la Punctele de Comand?, în primul rând, nu a existat ? conducere unic?, factor decisiv în ob?inerea victoriei. Lipsa conducerii unice nu poate fi imputat?, decât Comandantului Suprem si Statului Major al Fortelor Armate. În loc s? înainteze spre zonele favorizante ?i spre podul de pe Nistru, în loc s? dezvolte ac?iuni ofensive pentru recucerirea pozi?iilor pierdute, comandan?ii din e?aloanele superioare aveau cea mai mare grij? s? "bat? pasul pe loc". La Tighina, rezisten?a inamicului a fost înfrânt? de câteva ori de voluntarii moldoveni si de Brigada de Poli?ie cu Destina?ie Special? a colonelului G?murar, dar manevrele s-au efectuat pe „cont ?i din ini?iativ? proprie", cu toate consecin?ele ce puteau decurge pe timp de r?zboi din asemenea manifest?ri de voin?a. Ofensivele nedeclarate puteau fi considerate chiar acte de insubordonare!

J.R.: In cartea Epopea Libert??ii a?i scris despre tr?dare, team? de a lua decizii în situa?ii deosebite?

A.M.: Indiscutabil. Unul dintre cele mai pregnante exemple de incapacitate de lupt? a for?elor MAN, de tr?dare din partea ofi?erilor cu grade, func?ii superioare, a fost opera?iunea militar? de la Tighina. Aici, armata a suferit ? înfrângere zdrobitoare, având pierderi de sute de morti ?i r?ni?i. În aceasta b?t?lie, for?ele secesioniste au fost sus?inute de transportoare blindate, tancuri ?i infanteria Armatei 14-a. Din partea moldovenilor, opera?iunea militar? a fost condus? de generalul F. Dabija-Kazarov, care a p?r?sit, in momentele dificile, pozi?iile de lupt?, si de adjunctul ministrului ap?r?rii, generalul Pavel Creang?, care nu a asigurat ap?rarea Tighinei, nu a ac?ionat artileria ?i blindatele care erau în padurea Tighina. Practic, pierderea de catre Armata Na?ionala a frontului Varni?a-Tighina, a pozitiilor ocupate de politi?ti ?i voluntari, a însemnat începutul irosirii oric?rei ?anse privind câ?tigarea r?zboiului transnistrean. Tanara armat? moldoveneasc? (mai exact – comandan?ii din vârful ierarhiei militare) nu a in?eles sau a subestimat lupta de ofensiv?, ac?iunile de h?r?uire a inamicului, incursiunile ?i misiunile în spatele frontului.
Incapacitatea de a conduce pe timp de r?zboi, teama de a lua decizii în situa?ii deosebite, lipsa de r?spundere fa?? de soarta propriului popor, fa?? de cauza na?ional?, au facut din generalii moldoveni simpli figuran?i în acest act dramatic în care s-a jucat viitorul Republicii Moldova. Generalii moldoveni ?i subalternii lor ?tiau bine pentru ce lupt? poporul ?i credem, ca tocmai din acest motiv, s-au a?ezat de-a curmezi?ul istoriei, favorizând inamicul, constituit, de altfel, din fo?ti colegi ?i prieteni din Armata a 14-a rus?, dislocat? în Tiraspol. Serviciile de cercetare ?i contraspionaj militar ale Ministerului Ap?r?rii au raportat consecvent conducerii centrale, Comandantului Suprem, despre situ?tiile deplorabile de pe front, despre incapacitatea ?i preg?tirea profesional? slab? a comandan?ilor unit??ilor ?i subunit??ilor militare. De asemenea, serviciile respective au furnizat Marelui Stat Major al Armatei si Statului Major al For?elor Armate, informa?ii despre unii ofi?eri ru?i din Armata Na?ionala, care transmiteau date în tab?ra inamic? referitoare la organizarea armatei, componen?a unit??ilor ?i subunit??ilor aflate pe front, inzestrarea cu armament muni?ie ?i, mai ales, privind tragerile de artilerie, direc?iile ?i ora de declan?are ale unor ac?iuni ofensive, despre misiuni in spatele frontului. Dar, masuri categorice contra spionilor ru?i ?i tr?d?torilor nu s-au luat niciodata. Serviciile Securit??ii Na?ionale ?i ale Ministerului de Interne nu au protejat în mod corespunz?tor secretele militare ?i de stat, opera?iunile militare, personalul, tehnica militar?, etc. Convorbirile documentele nu erau codificate conform instruc?iunilor în vigoare.
E?ecul for?elor armate moldovene?ti nu a fost cauzat doar de insuficienta dotare cu armament ?i muni?ii, sau de preg?tirea precar? a combatan?ilor recruta?i. Principala cauza a pierderii r?zboiului ? constituie tr?darea ?i incompeten?a cadrelor militare din e?alonul superior al ministerelor de for??. Numai a?a se explic? faptul, c? inamicul cuno?tea în detaliu dislocarea unit??ilor ?i subunit??ilor militare, pozi?iile pe linia frontului, dotarea cu tehnic? de lupt?, cu armament ?i muni?ie, ba chiar permisiile concediile de odihna ale comandan?ilor ?i osta?ilor.

J.R.: Ce s-a întamplat cu cei dovedi?i c? au fost tr?d?tori ori incompeten?i?

A.M.: Mul?i dintre ace?tia, ca intr-o piesa de teatru absurd, au fost „r?spl?ti?i" cu func?ii mari în ministere ?i departamente, au primit grade înainte de termen, ordine ?i medalii pentru „merite deosebite, credin??, devotament fa?? de patrie"! Celor mai apropia?i mai servili fata de conducerea Republicii le-au fost distribuite, gratis, apartamente ?i vile, terenuri pentru constructii, alte privilegii.
Adevara?ii patrio?i si lupt?tori au c?zut pe câmpurile de lupt?. Mul?i s-au întors acasa r?ni?i, invalizi pe viat?, dar, lupt?tori adevara?i fiind, inima lor continu? s? bat? in ritmul iubirii de ?ar?, speranta lor in unirea cu Patria-Mama nu s-a stins. Oamenii politici i-au uitat insa pe cei care au luptat cu arma în mân? contra rebelilor secesioni?ti, ei se zbat acum in lipsuri ?i mizerie, cu greu i?i mai g?sesc un loc de munca ?i, ceea ce este strig?tor la cer, nu beneficiaz? de nici un fel de inlesniri, sunt trata?i cu arogan?? ?i chiar cu ostilitate de actualele autorit??i ale statului, de func?ionari ?i patroni, care le arunc? in fat? cuvinte grele: „Nu noi v-am trimis la r?zboi!".

J.R.: Ce s-a întâmplat cu Armata a 14-a Rus?? S-a retras sau ?i-a consolidat pozi?iile?

A.M.: R?zboiul a dus la înt?rirea pozi?iilor strategice ale Rusiei în acest col? al lumii. Armata a 14-a nu numai c? nu a fost retras? din Transnistria, ci s-a completat cu 6 batalioane noi. Rusia a obtinut de la ONU si OSCE dreptul de a se comporta cu Republica Moldova cum dore?te. Pân? în prezent, toate problemele Transnistriei au fost rezolvate de Rusia. Ea finanteaz? aceast? regiune, ea conduce viata militar?, politic?, economic?, social?. Republica Moldova este blocat?, din punct de vedere economic, tot de Rusia. In urma r?zboiului, tara noastr? a r?mas tot mai izolat?, singur? în fa?a unei superputeri militare agresive, care incearc? s? reânvie vechiul imperiu, ales pentru b?trânii comuni?ti de la sate.
Vladimir Voronin, marioneta Moscovei, un promotor al ru?ilor în Moldova de Est, a accepat ?i a promovat, al?turi de el, fo?ti demnitari comuni?ti. A contribuit din plin la jefuirea avu?iei Moldovei. Fiul sau, Oleg, si al?ii din „ga?ca" comunist?, au devenit unul dintre cei mai boga?i oameni din sud-estul Europei, cu o avere estimata la sute de milioane de dolari. A politizat excesiv Poli?ia, Armata, Securitatea, promovând în diverse func?ii de conducere doar comuni?ti antina?ionali.
In 7 si 8 aprilie 2009, for?e ale Poli?iei, au ini?iat, din ordinul generalului Gheorghe Papuc, ac?iuni represive împotriva intelectualilor, | înv?t?torilor ?i tinerilor din Chi?in?u. Au fost re?inu?i sau aresta?i peste 700 de tineri, 106 cet??eni au fost b?tu?i, tortur??i pentru a da declara?ii false. Dup? acest eveniment, for?ele democratice moldovene?ti au cerut demisia lui Voronin din func?ia de pre?edinte. Acestui demers i s-au alaturat ??rile vecine si presa intena?ional?. Voronin a fost obligat s? se retrag? de la conducerea Moldovei.

J.R.: Propaganda adversa, ruseasc?, a avut ?i ea un rol?

A.M.: Presa scris?, posturile de radio ?i televiziune ruse?ti au dezinformat ??rile europene ?i SUA ?i au intoxicat continuu, au atacat cu înver?unare Republica Moldova ?i România. Cadrele militare ?i solda?ii moldoveni erau cunoscu?i doar sub numele de „fasci?ti români", „terori?ti", „bandi?i".

J.R.: Dup? 21 ani de la desf??urarea evenimentelor, ele nu sunt cunoscute înc? în toat? întinderea ?i profunzimea lor. Ce adev?ruri despre r?zboiul din Transnistria au r?mas nespuse?

Probabil c? adev?rul Întreg nu-1 vom sti niciodat?! Sper îns? c? vor fi f?cute publice, într-o zi, arhivele acelei perioade, astfel vor ie?i la iveal? autorii calvarului prin care a trecut popula?ia Republicii Moldova, mai sper ca cei vinova?i, în frunte cu Igor Smirnov, vor comparea, în cele din urm?, în fa?a unui Tribunal Interna?ional de Justi?ie. Ceea ce ?tim cu certitudine este c?, printre scopurile declan??rii conflictului armat de pe Nistru, s-a num?rat jaful averii Moldovei - una din cele mai prospere republici ale fostului imperiu rus. Mul?i dintre politicieni sunt implica?i în dispari?ia acestei averi. Chi?in?ul a dus in acea perioada ? politic? stranie, de incapacitate, de corup?ie, ? spun cu toata raspunderea, de tr?dare împotriva intereselor ??rii. ? parte dintre guvernan?i, inclusiv fostul premier Andrei Sangheli, practica un comert dubios cu autorit??ile ruse ?i separatiste, trimi?ând in Transnistria cereale, carne, lapte, fructe ?i combustibil, în timp ce noi, moldovenii, muream in tran?ee. A fost ? aventura intr-un razboi fara sens.

A consemnat comandor (r) prof. universitar Jipa Rotaru footer